Argeş, 1968 (Anul 3, nr. 1-12)
1968-01-01 / nr. 1
НжШТЕСД CENTRALA SIB | REVISTĂ POLITICĂ, SOCIALĂ, CULTURALĂ PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI-VA 1 ANUL II NUMĂRUL 1 (20) IANUARIE 1968 PITESTI 20 PAGINI 3 LEI -- . ~~ -ц r NOI TREPTE ! Recenta sesiune a Marii Adunări Naţionale a consacrat în literă de lege hotărîrile adoptate de Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român în vederea perfecţionării conducerii şi planificării economiei naţionale şi îmbunătăţirii organizării administrativ-teritoriale a României întemeiat pe o bogată experienţă practică, noul sistem de măsuri asigură ridicarea întregii activi- t tăți economice pe o nouă treaptă — condiţie principală pentru realizarea cu succes a obiectivelor desăvîrşirii construcţiei socialiste. Este un adevăr confirmat cu prisosinţă late însăşi dezvoltarea economică a ţării noastre că prosperitatea întregii societăţi, gradul de satisfacere a cerinţelor materiale şi spirituale ale poporului, depind în mod nemijlocit de mărimea venitului naţional. Dar sporirea continuă a venitului naţional nu se poate asigura fără importante eforturi materiale, din partea societăţii, fără alocarea unei însemnate părţi din valoarea nou creată pentru lărgirea producţiei. Această înţeleaptă şi realistă politică a partidului reprezintă o îmbinare armonioasă a ţelurilor imediate cu cele de perspectivă ale societăţii, a intereselor generaţiei noastre cu cele ale generaţiilor viitoare. Ce a însemnat şi ce înseamnă materializarea acestei politici se poate ilustra prin cîteva aspecte din viaţa economică a regiunii Argeş, în care au fost şi continuă să fie atrase în circuitul economic naţional importante resurse locale. Modernate obiective industriale — construite sau in curs de construire — asigură transformarea în bunuri materiale de valori superioare a calcarului, sării, lemnului, ţiţeiului şi gazelor, precum şi valorificarea potenţialului hidroenergetic al rîurilor interioare. Uzinele sodice Govora realizează dintr-o mie lei materie primă, produse cu o valoari de 3,8 mai mare, iar Uzina chimică Piteşti — de peste 4,3 ori. O valorificare şi mai înaltă se va obţine în cadrul combinattor petrochimic din Piteşti şi chimic din Rm. Vîlcea, unde produsele obţinute vor avea o valoare de 8 pînă la 10 ori mai mare decit materia primă utilizată. în ce priveşte creşterea continuă a productivităţii muncii şi a volumului beneficiilor, trebuie subliniat că la combinatul petrochimic Piteşti se va realiza anual o productivitate de peste 700.000 lei pe salariat şi aproape 900 milioane lei beneficii. însemnate progrese s-au înregistrat şi în industria lemnului, o ramură cu o mare pondere în regiune. Prin construirea celor două combinate, la Piteşti şi Rm. Vîlcea, s-a diversificat producţia, a crescut proporţia produselor finite şi stratificate, creîndu-se astfel condiţii pentru valorificarea superioară, aproape completă, a lemnului. Un singur exemplu este edificator în această privinţă : prin introducerea unui sortiment variat de mobilă — mult solicitată pe piaţa internă şi la export — se obţine o valoare de 3,7 ori mai mare faţă de costul materiei prime. Dezvoltarea continuă a sectorului industrial a determinat creşterea ponderii industriei în economia regiunii de la 50,1 la sută în 1960, la 64,7 la sută în 1966 şi se estimează că în 1970 va ajunge la 76,9 la sută. Un salt soţitor va înregistra şi participarea regiunii la producţia globală industrială a ţării (de la 3,1 la sută în 1960, la 5,4 la sută în 1970), precum şi aportul ei la creşterea venitului naţional (numai volumul beneficiilor vărsate la buget anul trecut a fost aproape dublu faţă de cel din 1963). Esenţial este faptul că fabricile şi uzinele moderne puse în funcţiune au atras noi şi noi contingente de cadre : numai din 1960 pînă la sfâşitul anului trecut, numărul salariaţilor din industria regiunii a crescut cu 27.000, iar salariul medi cu peste 30 la sută. In 1970, la o mie de locuitori vor reveni 203 salariaţi, faţă de 163 cii erau în 1965. Toate acestea constituie o dovadă că dezvoltarea impetuoasă a industriei socialiste se răsfrînge direct în inarm. venitului naţional şi are efecte pozitive multilaterale asupra standardului de viaţă al oamenilor muncii. Dar ridicarea pe o treaptă calitativ superioară a întregii activităţi, sporirea efick'A . economice — care este sarcina notra centrată în etapa actuală — nu se de PETRE DUMINICĂ prim-secretar al Comitetului regional Argeş al P.C.R rezumă numai la valorificarea pe cale industrială a resurselor naturale, ci presupune utilizarea efectivă a tuturor rezervelor existente în economie, prin organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii şi prin rentabilizarea tuturor întreprinderilor economice. Acţiunile iniţiate în această direcţie de conducerea partidului în regiunea Argeş au mobilizat la munca de concepţie, la analizarea profundă a activităţii proprii şi la depistarea de noi rezerve economice, un însemnat număr de ingineri, economişti, tehnicieni şi muncitori cu o înaltă calificare. Ei au efectuat 1.063 studii şi analize şi au stabilit măsurile pentru valorificarea rezervelor existente, care s-au concretizat pînă în prezent în obţinerea peste prevederile planului a unei producţii globale industriale de peste 1,5 miliarde lei, în creşterea productivităţii muncii cu aproape 6 la sută şi în realizarea a 480 milioane lei beneficii suplimentare. Pe baza acestor studii, au fost stabilite căile pe care se vor rentabiliza, pînă în anul 1970, toate întreprinderile şi produsele din regiunea noastră. Fără îndoială că acţiunea de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii lichide nu numai continuată ci şi dezvoltată în toate domeniile de activitate. Între măsurile cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale şi cele ce privesc îmbunătăţirea organizării administrativ-teritoriale şi sistematizarea localităţilor rurale, există o strînsă interdependenţă. Dacă primul ansamblu de măsuri este menit să accelereze progresul economiei naţionale, cel de al doilea va asigura cadrul necesar aplicării în condiţii optime a perfecţionării conducerii economice. Inlăturînd vechea organizare — adoptată cu aproape 20 de ani în urmă, în condiţii economice şi sociale cu totul altele — care nu mai corespundea cerinţelor actuale ale dezvoltării societăţii româneşti, noua structură organizatorică a teritoriului pune accentul pe ridicarea rolului şi sporirea atribuţiunilor oraşelor şi comunelor unde cetăţenii îşi desfăşoară practic întreaga lor activitate, şi pe dezvoltarea multilaterală a acestora, pentru a deveni formaţiuni administrative puternice, capabile să asigure valorificarea superioară a tuturor resurselor materiale şi umane. Se va asigura, în acelaşi timp, o creştere a eficienţei şi operativităţii în aplicarea hotărîrilor de partid şi de stt, prin apropierea conducerii centrale denităţile de bază, simplificarea muncii ;■ ministrative, înlăturarea paralelismelor / suprapunerilor. Crearea comunelor cu un mare număr de locuitori, dezvoltarea lor după o concepţie unitară de sistematizare, cu caracter de perspectivă, promovarea largă a conducerii colective, vor asigura mai buna organizare a economiei locale şi participarea în mai mare măsură a populaţiei din mediul sătesc la soluţionarea în condiţii optime, pe plan local, a treburilor de stat şi obşteşti. Consecinţă firească a actualului nivel de dezvoltare social-economică a ţării, noua împărţire administrativ-teritorială îmbină în chip organic experienţa mondală în acest domeniu cu tradiţiile administrative milenare ale poporului român. Existente încă înainte de întemeierea statelor feudale româneşti, judeţele constituie una din cele mai vechi forme de administraţie din Europa, ele fiind o permanenţă a istoriei noastre şi o dovadă impresionantă a trăiniciei civilizaţiei şi culturii neamului românesc. Sistemul complex de măsuri legiferat la sfîrşitul anului trecut de Marea Adunare Naţională — pe baza hotărîrilor adoptate de Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român — va determina accelerarea progresului material şi spiritual al societăţii noastre, propăşirea României socialiste şi a naţiunii române. Ele reprezintă noi trepte pe care Ie urcă poporul român, în drumul lui neşovăitor spre culmile civilizaţiei şi culturii. WW. „Eu îmi apăr sărăcia, şi nevoile, şi neamul. Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul. Mi-e prieten numai mie...“ (EMINESCU) 550 de ani de la moartea lui MIRCEA CEL BATRÂN La 31 ianuarie 1418 a închis pentru totdeauna ochii domnitorul Ţarii Româneşti, findul părinte al neamului său, viteazul între viteji, vrednicul gospodar, strălucitul diplomat şi arhistrateg, Mircea crimă.r.n. Jaţa întregului popor, cântările solemne şi grave ale ierarhilor bisericeşti care slujeau lingă trupul Lui, gindul plin de respect al stăpînitorilor de noroade — principi, regi şi împăraţi — cu care ţara avusese de lucru sub domnia sa, îl însoţeau pe drumul către mînăstirea Cozia. Se încheia una dintre cele mai strălucite domnii din istoria atît de zbuciumată a românilor, o eră de pace, de construcţie organizată şi consecventă în serviciul întăririi necontenite a ţării şi neamului ei. După un întreg şir de lupte purtate în condiţii grele, cu o abnegaţie proprie oamenilor acestui pămînt, Ţara Românească izbutise, împotriva tuturor pretenţiilor de dominaţie ale străinilor, să-şi făurească independenţa. Această ţară pe care o moştenise Mircea de la „Sânt îaposatul frate al domniei mele, Dan Voievod" era însă neîncetat ameninţată din afară, întărirea fruntariilor ei a fost realizată prin mobilizarea tuturor resurselor de putere ale neamului românesc, prin lupte crâncene, de o amploare ieşită din comun. Victoriile obţinute cu sabia pe cîmpul de luptă în atîtea bălii îşi aveau izvorul , condiţiile de echilibru şi prosperitate realizate în viaţa internă a statului. In lunga sa domnie de 32 de ani, Mircea a întreprins o remarcabilă operă de organizare a vieţii administrative, economice, religioase şi militare. înflorirea ţarii i-a permis să aibă relaţii diplomatice sau politice în condiţii de respect mutual la toţi monarhii vecini — cu Vladislav Iagello, regele Potoniei, cu Sigismund, regele Ungariei, cu ţarii Serbiei şi Bulgariei, cu principele Lituaniei, cu marii principi creştini din apusul Europei. Sub conducerea lui, Ţara Românească a stat stavilă sigură, necurmată, uriaşă prin voinţa de a învinge şi prin tăria victorilor împotriva tuturor asalturilor năvălitorilor care vizau supunerea întregului continent. O parte însemnată a destinelor istorice europene a fost scrisă de români, sub conducerea lui Mircea. Măreţia lui e măreţia poporului ălare s-a ivit şi ale cărui puteri creatoare le-a sintetizat în uriaşa lui personalitate. Izmenim numele Lui în mijlocul iernii şi gindul se întoarce la zilele geroase, pline de troiene, în care convoiul cu trupul domnitorului se mişca încet către mînăstirea Cozia. Vuia Oltul şi pe deasupra codrilor se zbateau vânturile îngheţate. Curtenii, oştenii, dar mai ales poporenii înghesuiţi pe laturile drumului se jeluiau şi-i cîntau slujbe de îngropăciune laolaltă cu riurile, câmpiile şi pădurile. Sarcofagul de piatră de sub lespezile lăsatului mînăstiresc l-a primit pentru totdeauna. Chipul de pe peretel ctitorilor a rămas să vorbească viitorimii gloria conducătorului de ţară, de adinea şi nesfîrşita bunătate a bătrânului înţelept. Domnul stă şi astăzi acolo, luminat de fcările tremurătoare ale luminărilor din sfeşni îmbrăcat cu haine scumpe, strînse pe trup, stofă roşie cu flori albastre. Pe cap el г maiestuos o mîndră coroană cu cinci vîrfisteate, împodobită cu pietre scumpe. La fiul său Mihail, cel ce i-a urmat în scai ţine împreună cu părintele miniatura Iri , o icoană a măreţiei şi a gloriei, a m ■ demnităţii noastre, a tuturor. Şi mai e ,a omeniei nesfîrşite a neamului române. La Cozia în iarna aceasta, troienele care acoperă zidurile mînăstirii şi rubaştri de prin prejur strălucesc parcă terme ca în alţi ani. Paşi înfioraţi randalele de piattră lustruite de trecerea eu. Se aud de peste malul abrupt apele năvăli Oltului, iar de peste veac, ecouldricoşatelor bătălii. S-au împlinit 55Э de ani de la moartea voievodului. Răsună în inimi cuvintele lui : „...Io Mircea, mare voievod şi Domn, cu mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu stăpîn'nd şi domn'nd toată ţara Ungrovlahiei şi părţile de peste munţi, însă şi spre părţile tătărăşti, şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg, şi Banatului de Severin domn, şi de amîndouă părţile de peste Dunăre, pînă la Marea cea mare... stăpînitor". Se face deodată o linişte de început de lume... Chipul lui Mircea se desprinde din zid şi ne cutreieră fiinţa. MIHAIL STEfINESCU