Dimineaţa, februarie 1906 (Anul 3, nr. 714-741)
1906-02-01 / nr. 714
Nouii suverani ai Danemarcei ALUZI: ȘI Ianuarie (13 Februarie) 18Q6 Calendra.î: OICTODOX: L-ții Ciru și loan „ CATOLIC: Eunignus Soarele răsare 7 ore 24 m„ amine 5 ore 37 m. Lapoviță î.și ninsoare, însoțită de viscolul care începuse alaltă orî, a continuat pînă ori noapte în toată Muntenia și parte din Dobrogea. Acum ninge și plouă în unele părți. Crivățul a mai slăbit. In Moldova n’au căzut de loc presiuni atmosferice în ultimele 24 de ore. Timpul liniștit și posomorit. In localitățile de cîmpie, a fost apă în cantități mari, și pe alocuri a fost apa de 30 mm. Prea puțin îngheț, noaptea, numai in Moldova și la munte. Temperatura a fost cuprinsă între plus 5 gr. ziua la Brăila și Galați și —6 gr. noaptea la Todireni (Dorohoi). Barometrul a mai scăzut de la 4 la 5 mm. Starea măreî la Constanța e fioroasă. Trimiil lîîtilțiîiîi se vor juca • Năpasta, drame în 2 acte de I. L. Caragiale și IiSu- lai ladwilul o noapte furtunoasă, comedie în 2 acte tot de Caragiale. T-Păd’lul Í tipin Reprezentație extraordinară dată de trupa teatrului francez L’oeu- Pon 5 Mi LiS Iuvre, cu concursul d-nei Suzanne Després. Se vor juca : Phedra, tragedie în 5 acte de Racin și Poil de Carotte, comedie de Jules Renard. Circul Sidoli : In toate serile representații alese.— Sala coloseului Uffbiol Uu Ulu Oppler: In fiecare seară concerte date de o orchestră sub conducerea capelmaistrului Strauss, taiascu La Sala Dacia: In fiecare Mercur și Vineri bal mascat Parlamentare: Camera și Senatul țin ședință. Expoziții: In Pasagiul român, expoziția de pictură a d-lui Nicolae Vermont. — Expoziția de pictură a d-lor P. Ioanid, D. Mihăilescu și E. Sperlich în palatul Ateneului. HERKÜKTO Toate autoritățile sunt Autorități deschise. Judiciare, deschise. Instanțele judecătorești din schimbul final de note din tratatul cu Germania. La articolul 3, s’a adăugat un nou aliniat relativ la dreptul supușilor unui stat, de a sta în justiție ca și naționalii ; dacă o asemenea dispozițiune lipsește în mod expres din convențiunile comerciale actuale, ea se găsește in convenția consulară cu Italia (art. 2), ca și în convenția comercială cu Anglia din 24 Martie (5 Aprilie) 1880. La art. 4, unde se vorbește de scutirea de sarcinile militare sau civile oficiale, s’a prevăzut, după cererea guvernului britanic, ca supușii romîni în Britania și Irlanda să nu fie scutiți de a funcționa ca jurați, atunci cînd va fi cazul, pentru că în Anglia și străinii pot fi chemați a îndeplini asemenea calități; s'a înscris, în urma cererea guvernului român, ca supușii englezi în Romînia să nu poată invoca calitatea lor de străini pentru a cere scutirea de a funcționa ca tutori, atunci cînd ar fi numiți în astă sarcină de autoritățile judecătorești locale. Amândouă cererile s'a fi primit de o parte și de alta, fiind bine înțeles că amindouă calitățile au a fi regulate de legea interioară a fiecăreiadin țări. 2. Dispozițiuni relative la tratamentul mărfurilor: import, export, tranzit, intrepozit, taxe interioare. Tratamentul convențional actual este menținut prin aceste dispozițiuni. Dispozițiunile art. 5 din convențiunea adițională cu Germania relative la prohibițiuni au primit în textul art. 5 din convențiunea cu Anglia o formă mai largă. 3. Dispozițiuni relative la tratamentul bastimentelor : intrarea și oșirea bastimentelor din porturi, operațiunile lor, taxele de port, oprire silită, înnămolire, naufragiu Toate aceste dispozițiune se regăsesc în tratatul actual cu Germania. Singura osebire ce este, este art. 15, relativ la arestarea și extrădarea dezertorilor din marina comercială, adică din echipagiul unui bastiment sosit în port. Aceasta este o măsură de poliție folositoare, îndeobște admisă între Statentre cari și România, prin convențiunile consulare cu Italia (art. 28), Belgia (art. 12) și Statele Unite ale Americei de Nord (art. 12) ; iar convențiunile comerciale din perioada I, 1876—1886, în convenția cu Anglia din 24 Marte (5 Aprilie 1880 (art X). 4. Prin art. 16 s’a menținut, ca și în tratatul cu Germania, dreptul pentru statele contractante de a introduce modificări în tratatul încheiat atunci cînd se va simți nevoie. 5. Dispozițiuni relative la aplicabilitatea tratatului față de coloniile și de posesiunile britanice (art 17 și declarațiunea anexată, alin. 3). Administrația coloniilor și posesiunilor britanice fiind autonomă, s-au menținut dispozițiunile de pînă acum din tratatele Angliei, că tratatul devine obligatoriu între Romînia și coloniile și posesiunile britanice, atunci cînd aceste din urmă vor declara, pică într’un an deja data ratificarea tratatului, că aderă la dînsul. Obligativitatea aceasta poate fi complectă, adică pentru persoane, mărfuri și bastimente, sau să se mărginească numai la mărfuri. 6. Punerea in aplicare a tratatului, durata lui, clauza de denunțare. -------—------------gele strămoșilor noștri, au un monument de 5—6 metri, ecpiestru sau nu, decorativ sau nu, ar fi redeșteptat drumețului timpurile trecute și figura marelui Voevod. Mase mari de piatră și o siluetă puternică pe un cer de asfințit trebue să vorbească aceluia care va străbate de acum acea cîmpie ; puterea acelui, Genius locis trebue să vibreze prin masivitatea și sobrietatea architectonică și sculpturală. Ca un simbol al unui trecut glorios trebue ca acest monument în piatră sau bronz să spintece cu virful norii, să vorbească timpurilor viitoare ca o piramidă egipteană sau ca o Athena Promachos de eroul de la 1595. Celor patru membrii care la 4 Februarie, vor decide sa incumbă sarcina de a da în păstrarea timpurilor un monument demn de cîmpia Călugărenilor " ■ D. F. CAMERA Ședința de la 30 Ianuarie 1906— D. Triandafil deschide ședința la ora 2 și 20 na. La ordinea zilei o serie de proecte secondare și creditul pentru linia București-Olternița. D. I. Lahovary,''ministrul domeniilor, depune proectul elege privitor la crearea unei case de asigurare, țărănească, în contra lipsei de porumb. Asemenea depune proectul relativ la punerea în valoare a terenurilor băltoase și a pescăriilor. Mai depune proectul pentru înființarea unui institut geologic și proectul pentru cedarea unui teren Camerei de comerciu din București. D. Marian cere sporirea lefurilor învățătorilor. D. Gregoriade insistă pe lângă ministrul domeniilor să i se satisfacă cererea făcută de mult de a i se da datele și cifrele asupra situației marei industrii de la noi, anume asupra veniturilor ei, pentru a putea învăta și apăra situația marilor industriași. D. I. Lahovary răspunde că va examina cererea d-lui Gregoriade. D. C. Popovici întreabă guvernul ce se face cu țăranii cari, în jud. Botoșani, au fost deposedați de terenuri prin delimitarea de frontieră. D. I. Lahovary a răspuns că chestia e rezolvată prin convenție. Se votează convenția comercială cu Anglia. In urma unei observațiuni a d-lui Gorgos la care răspunde d. Ion Lahovary, se votează proectul pentru construirea liniei ferate Oltenița - București. Concesia iluminatului D. Cantacuzino, primul ministru, se urcă la tribună. Toți deputații fac roată în jurul d-sale. Primul-ministru citește mesagiul prin care se depune proectul de lege pentru prelungirea concesiunei iluminatului Capitalei. (Aplauze). D. G. Gr. Cantacuzino, primul-ministru cere urgența pentru această concesiune. D. Al. Marghiloman cere cuvîntul asupra urgenței lui, crede că această cerere se mărginește numai la urgența imprimării, iar Camera va avea tot timpul ca să studieze. D. Ionel Brătianu depune o petițiune a acelor cari au făcut oferta românească și prin care se spune că afară de caracterul național oferta romînească este și mai avantagioasă. Această ofertă nu a fost supusă consiliului superior tehnic și d. Brătianu cere ca ea să fie dată în studiul comitetul delegaților odată cu proectul depus. Voci : La comisia de petiții! La comisia de petiții! Voci: Capitalul de unde l’ați luat ? De la Creditul rural? D. dr. Anghelescu. Asta e atitudinea de mameluci. D. Victor Ionescu. D-ta în parlamentul liberal ai fost mameluc. (Zgomot mare). Petiția depusă de d. Ionel Brătianu e semnată de d-ni. Costescu-Comăneanu, Lăscăruș Catargiu, Vintilă Brătianu, D. Dobrescu etc. D. l<md Brătianu răspunde că există oarecare temere de a se discuta oferta romînească în com. deleg., că oferta s’a făcut după toate regulile că dacă consiliul comunal n’a admis-o nu rezultă că Camera nu trebuie s’o discute în secțiuni și cere să fie tratată ca și proectul guvernului. D. Pascal Ioncescu cerînd cuvîntul în chestie de regulament susține că consiliul comunal neprimind oferta romînească ea nu poate fi luată în considerațiune alăturea de proectul depus, ci trebuește considerată ca o petiție și trimisă comisiunei de petițiunî. Voci.—La comisia de petițiunî ! La comisia de petițiunî ! D. Grigore Triandafil, care prezidează, declară că regulamentul Camerei dispune trimiterea petițiilor la comisia de petițiunî, dar ținînd seama de CHESTIA GRECEASCĂ ! Toată țara se agită și e preocupată de chestia grecească. Deodată s’au deschis pare că ochii tuturor și fiecare se felicită de îndrăzneala ce au avut grecii, pentru că fără dînsa nici pînă astăzi nu ne dădeam seamă de pericolul politic ce creșteam prin indulgența noastră. Este evident că pericolul grecesc are la noî rădăcini istorice. Cînd o țară a fost stăpînită 150 ani de membrii unui popor străin,—acesta a avut vreme să’șî creeze relațiunî atît de adîncî tocmai cu clasele stăpînitoare ale țărei, încît un secol,— și atîta n’a trecut încă de atunci, nu este suficient pentru a șterge cu totul legăturile de rudenie și cele de comunitate de simțimînt. Legăturile acestea însă în cazul special sunt excepțional de tari, fiindcă și patriotismul grecilor, este excepțional de mare! Din acest punct de vedere trebue să le acordăm toată admirația noastră și să dorim numai ca și noi să dăm dovadă de aceeași putere de dragoste și devotament pentru patria și națiunea romina de oriunde s'ar afla ea! Dar toată această admirațiune pentru patriotismul grecesc, nu trebue și nu poate să ne împedice de a vedea acum clar primejdia politică ce’l constitue pentru noî! Am putut vedea că toleranța noastră după 150 de ani de suferințe de nedescris din partea grecilor, — a fost totuși atît de mare, încît porțile cetățeniei românești nu s’au deschis nimănui atît de larg ca grecilor, toleranța noastră a fost atît de mare încîte cele mai înalte demnități, ba chiar demnitatea de reprezentanți ai națiune! s’a acordat unor greci abia în ajin împământeniți. Nu voim să cităm nume, dar gurile rele—cari în acest moment devin bune — vorbeau de 1. Dispozițiune relative la persoane , noi se cuprind dispozițiuni obișnuite în convențiuni relative la stabilirea persoanele dintr'un stat în altul, la exercițiul comerțului și al industriei, drepturile și datoriile lor. Aceste dispozițiuni, afară de oarecare primăria unui* mare" oraș “românesc facțiuni de text sunt indentice cu unde nu se vorbea decit grecește, dinoattmala din tratați bine, să ne dăm seamă ce s’ar fi putut întîmpla dacă ani de zile mai treceau și această stare de lucruri se perpetua. Nu că grecii ne-ar fi deznaționalizat, dacă în timp de K00 de anî, cu cari coincide cea mai mare decădere a sentimentului nondispozițiunile din tratatul cu Germania, încît nu e de nevoie a face pentru fiecare articol o expunere amănunțită, ci ajunge a ne opri la ceea ce este mai osebit. Așa, articolul 3, relativ la dobîndire de proprietăți, a primit o redacție nouă, mai propriu subiectului, condensîndu-se în el rezervele din articolul adițional și tru național,—romînii au rămas români și au mai găsit puterea pentru o splendidă regenerare națională cum afară de unguri nici un popor n’o poate arăta,—nici aceasta a doua imigrațiune grecească în timpul nostru de progres nu ne-ar fi putut zdruncina naționalicește. Dar o primejdie pentru noî în momente grele cînd armele ar fi trebuit să vorbească și marile noastre idealuri naționale ar fi fost în joc—grecii tot ar fi fost. Ei care la noî fiind și folosindu-se nu numai de toate drepturile, dar și de nenumărate favoruri, continuau să fie cu sufletul la patria lor, pentru care trăiau și erau gata să se sacrifice ! De aceea să fim recunoscători grecilor că s’au dat de gol acum. Să luăm notă de această lecție a faptelor și să nu ne mai lăsăm orbiți de miragiul unoi pretinse primejdii naționale, pînă într’atîta, încît pe cea adevărată, care se vede acum că a fost cea grecească, să nu o vedem. Convenția cu Anglia Erî s’a distribuit la Cameră raportul comitetului delegaților privitor la proectul de lege pentru încheierea convenției cu Anglia. Am publicat de mult tariful adițional de la această convențiune. Credem interesant să reproducem noi părțile principale din raportul d-lui Nicu Lahovary.* Textul convenției se poate împărți în șense : BM8B33?mmmmssrnrnm Monumentul de la Călugăreni De un cîrd de vreme ziarele și revistele aduc știri despre concursul monumentului de la Călugăreni și publică articole cu descrierea proectelor prezentate. Sculptorii noștri se agită, protestează și sunt într-o ferbere continuă, așteptînd rezultatul definitiv al comisiunei supraarbitrare. E un fapt îmbucurător că marele public este ținut în curent cu acest concurs și se interesează de rezultatul lui. El pare-mi-se—prima dată cînd o astfel de chestiune devine publică și dă acestui concurs aspectul celor din occident. Concursul a fost publicat în țară, toți sculptorii au participat, și iată că într'o bună zi se pomenesc și cu un concurent străin. Rareori se da artiștilor noștri prilejul de a se putea manifesta și nici atunci măcar cî nu pot avea liniștea sufletească că vreunul din afară nu le va pricinui o nedreptate și nu se va impune prin prietenia și protecțiunea oamenilor influenți și iubitori ai exoticului. Juriul e influențat, sugestionat și străinul trece iar granița pentru a reveni cu opera terminata spre a primi cununa de lauri, o medalie și sacul cu bani. De data aceasta cel puțin, o bună mențiune primului juriu giurgiuvean care a renunțat la verdictul dat și la nedreptatea făcuta artiștilor noștri și a primit supra arbitrajul a unui alt comitet ; de altfel nu e o favoare care se face sculptorilor romîni, căci ni se afirmă că proectul d-lui Romanelli odată admis și executat, nici măcar ar fi corespuns scopului, nu ar fi fost potrivit locului și nu ar fi putut avea efectul cerut unui astfel de monument. Pe cîmpia unde Mihai Viteazu a apărat creștinizmul și unde s’a vărsat sîn SSS233EU ® 5? urgența chestiunei, comisia de petițiuni va supune Camerei răspunsul ei cit mai curînd și Camera va decide. Se votează un credit de 5 mii de lei pentru ministerul de externe. D. G. Gr. Cantacuzino depune proectul pentru autorizarea orașului Ploești să contracteze un împrumut de 4.700. 00 lei. Ședința s’a ridicat la ora 3 și 30, deputații trec în secții.* Secțiunile Camerei s’au întrunit de urgență și au ales următorii delegați : St. Arion, Paul Negulescu, Radu Văcărescu, dr. Thoma Ionescu, N. Gherghel, Pascal Toncescu și N. Xenopol. Raportor a fost ales de Pascal Toncescu. A apărut fascicola No. 17 din emoționantul „Roman al preotului Capon” — 5 bani în toată țara — Bin Cirargiu Sosirea a trei soldați bulgari dezertori Trei soldați din armata bulgară au dezertat și au sosit azi dimineață aci. Ei se numesc Vladimir Smeiaki, Cristu Dumitru și Oiștea Petrof și fac parte din regimentul 2 infanterie din Rusciuk. Cristu Dumitru și Oiștea Petrof sunt copii de trupă și au fost la muzica regimentului, iar Vladimir Smelki este soldat recrutat anul acesta. Ei au fugit din cazarmă noaptea și a doua zi dimineața s’au suit într'o barcă și la ora ü jum. dimin. au sosit la Giurgiu. N’au tras barca în dreptul orașului, ci tocmai la pădurea de lîngă portul Ranaadan. Cum au ajuns în oraș s-au dus la cazarma regimentului 5 infanterie și au cerut să fie duși la colonelul regimentului. Cînd au fost prezentați d-lui colonel Tocilescu, ei au declarat că voesc să intre în armata romînă, căci este mult mai bine ca în armata bulgară. Ei se plîng de răul tratament din partea șefilor, care îi bate într’un mod îngrozitor, și de insuficiența mîncărei, care este foarte proastă. D. colonel Tocilescu înainte de a se pronunța asupra cererea lor, a voit să știe în mod pozitiv care este rostul venitelor aci și a dispus să fie prezentați autorităților noastre. Imediat a fi fost duși la poliție. Aci d. polițai și Ionescu s’a interesat de aproape de ei, interogîndu-i asupra venitei lor aci. Și de astădată ei au răspuns ferm că au fugit din armata bulgară, deoarece acolo se întrebuințează pre mult bătaia și că voesc să intre în armata noastră unde știu ei că este mai bine. întrebați fiind de unde știu că este mai bine la noi în armată, ei au declarat că le-au scris bulgarii cari sînt înrolați la noi și spun că sînt foarte mulțumiți. Cînd li s-a spus că vor fi trimiși înapoi în Bulgaria, ei desperați au început să se roage ca să fie lăsați aci, căci voesc mai bine moartea decit să se înapoeze acolo, unde îi așteaptă bătaia și închisoarea. Sunt foarte speriați de regimul milităresc al lor. Intrebînd pe d. polițai Ionescu ce va face cu acești dezertori mi-a declarat că pe cei doi, cari sînt copii de trupă. Îi va înainta la Rusciuk, el neputînd fi dați ca dezertori. Iar pe celalt, care este soldat, și deci dezertor îl va lăsa la noî aci. Spargeri.—Era dimineață la ora 4 jum s’a comis o spargere la via d-lui Tănase Anghelescu, secretarul parchetului, furîndu-i-se 12 decalitri de vin. Se bănuiește a fi autorul Paraschiva Mincu. D. subcomisar Ștefan Rădulescu cercetează cazul. — Tot ori dimineață s’a comis o spargere și la prăvălia lui Păduraru. Autorii acestei spargeri sînt minorii Gheorghe Ionescu și Raiciu. Ei s’au mulțumit a fura numai smochine, stafide și alte articole de băcănie. Au fost prinși și duși la poliție. D. subcomisar O. Simionescu anchetează faptul: Sosirea elevilor școalei militare.— Eiî au sosit aci 27 elevi al școalei militare de cavalerie de sub conducerea maiorului Simescu. Ei au plecat din București la ora 8 dim. și au sosit aci la ora 5 p. m-Idem A apărut No. 14 din mechema o ® © ® populară d-nului doctor EMCLIESTEM Cu următorul sumar: Gimnastica în biserică.— Copacul uriaș din Japonia.-Surzenia la copiii de școală.Virginitatea femeei.—Etichete poștale anti-alcoolice— Chelia la femei.— Spălarea stomadului.—Aparatul digestiv.—Pentru mame. — Diabeticii pot mînca substanțe zaharoase, chiar zahăr—Despre pămînt.— Cronica hazlie : El și ea. — Magnetism și hipnotism.—Mușchii omului.—Un bun desinfectant pentru instrumentele bărbierului.—îngrijirea animalelor.— Miopia și sifilisul.— Feriți-vă de lovituri.— Foloasele exercițiului la orice vîrstă.—Despre boalele molipsitoare : Vărsatul. — Ce nu trebue să spunem bolnavilor. Rețete : contra coșurilor.— Care este cel mai bun regim de hrană. — Nervii și excitația nervoasă.—Varza acră și stomacul.—Ajutoare grabnice.— Sfaturi practice.— Consultații medicale.— Veștejiții : roman original. — Numeroase ilustrațiuni. 10 Bani număra! .......— = = Lei § anna! abonamentul • • • = Sub direcțiunea Dimii N iiiAȚA AMANTE DE REGI — Ura IÎ>»sî"Jslan imperial — Resemnarea frumoasei miss Howard devenită contesă de Beauregard.— Amenințarea cu expulzarea.—Plecarea la Florența.—întoarcerea la Paris.—Moartea cea misterioasă.Luxul dela Tii eri.—Baluri somptuoase. Văzînd că totul e perdut, că e neputincioasă de a se opune lui Napoleon care-î promisese în mod solemn că o va lua de soție și acum își călcase cuvîntul și deoarece voia să-și asigure existența celor doi copii ce avusese cu dînsțil, un băiat și o fată, ea se supuse soartei și își înmormîntă disperarea în castelul Beauregard. Nici unul dintre curtenii cari, înainte se intreceau în lingușiri față de dînsa, nu venea s’o mîngîe sau să-i exprime regretul. Mai mult decît atît, ea mai avu să sufere durerea unei umiliri și mai mari, căci Eugenia, care era de o gelozie turbată, reuși să obție un decret de expulzare împotriva ei. Decretul nu fu pus în aplicare, ci fu anulat de Napoleon pe care contesa de Beauregard reușise să-l vază și să-l vorbească pentru ultima oară. Cîteva luni după aceea, contesa de Beauregard părăsi da bună voe Franța, stabilindu-se la Florența unde-și construi un palat. Timp de zece ani ea trăi retrasă în acest plalat ocupîndu-se numai cu educațiunea copiilor ei, cînd deodată fu apucată de dorința de a revedea Parisul, unde se și întoarse, într’adevăr. In fie pe după amiază la ora trei, cînd Napoleon cu Eugenia părăseau Tuileriile pentru a face o plimbare la Champ- Elysées, miss Howard putea fi văzută, plecind și ea intr’un echipagiu splendid și îmbrăcată într’o toaletă minunată. Eugenia turba de furie. Lucrurile merseră astfel un timp. Cînd însă frumoasa englezoaică avu îndrăzneala să vie într'o seară, acoperită cu diamante, la opera italiană și, dintr’o lojă de vis-a-vis, să binocleze pe Eugenia, pe aceea care-o furase pe Napoleon, ea fu găsită cîteva zile mai tirziu gîtuită în patul ei.... Gura lumei spune multe în privința acestei crime. Eugenia era așadar ea și făcută pentru a se conforma gusturilor de lux și de splendoare ae lui Napoleon. Serbare sa urma după serbare, care de care mai orbitor de strălucitoare, în timpul urnei la Tuilerie , iar în sezonul cald, în castelele de reședință. Luxul și risipa atinseră o culme extraordinară ; cu ele însă căzură moravurile la un nivel foarte jos. Exemplul Curteî îl urmară în curînd celelalte cercuri ale societăței. Iată cum descrie un martor ocular un bal in sezonul carnavalului la Tuileriî, la care bogăția costumelor întrecea tot ce ne putem închipui: Femeile parveniților imperiului, cari, înainte de lovitura de stat, trăiau în mizerie, desfășurau acum un snx orbitor. Foști clienți ai închisorilor, din cauză de datorii, oameni cari trăiseră pe socoteala femeilor lor sau indivizi cari erî fuseseră în alt partid și acum trecuseră la cel napoleonist, străluceau în costumele lor aurite și acopreau pe femeile lor cu petre scumpe și diamante. Unul din ei, care, înainte de urcarea pe tron a lui Napoleon, murea de foame, dispunea de giuvaericale în valoare de peste o jumătate milion de lei. Costumele femeilor erau pe cît de bogata și elegante, pe atît de variate: împărăteasa venea îmbrăcată ca zeița Diana; ea purta cu o nesfîrșită grație arcuri și săgeți, împodobite cu petre scumpe; tolba în care ținea săgețile era acoperită cu petre așa de scumpe că avea o valoare de 5000.000 lei. Părul ei blond roșcat, pudrat cu adevărat praf de aur, care, în cursul dansului, cădea ca o adevărată ploae de aur în jurul ei, strălucea sub lumina orbitoare a policandrelor și o înconjura cu o aureolă de sfîntă. (Va urma) Palat justiției Perceptor delapidator. — Nu e zi aproape, în care să nu avem de înregistrat condamnarea vreunui agent fiscal de al statului mai cu seamă din acei a căror activitate se desfășoară la sat, și aceasta mai cu seamă din lipsa de control. De aceia aveam dreptate cînd acum cîteva zile zeflemiseam că cuvintele de „perceptor delapidator“ au devenit nedespărțite. Pentru azi, e vorba de onorabilul Dincă Popescu, care fiind perceptor în comuna Lucian, jud. Dîmbovița, lua de la locuitorii împroprietăriți, bani, producte, vite în comptul ratelor ce trebuiau să plătească către stat pentru loturile ce li s'au împărțit. Pe lîngă aceasta încasa contribuțiunile datorate de săteni, fără să le elibereze chitanțe , toate acestea pînă fu descoperit și dat pe mîna justiției. Tribunalul de Dîmbovița îl condamnă la 3 ani închisoare, 100 lei amendă și cîteva sute de lei despăgubiri civile către sătenii frustrați , făcînd apel. Curtea secția II ÎI reduce pedeapsa închisoare la 2 ani. Agent necinstit.—Același cîntec, dar cu altă variantă ! Marin Gănescu îndeplinind funcțiunea de agent de control al fiscului la fabrica de făină Lazăr Lobel din Roșioriî-de-Vede, falsifica chitanțele din cotor cînd elibera bilet de liberă trecere mărfurilor ce eșiau din fabrică.Cu chipul acesta și-a însușit peste 250 leî, pînă ce fu prins. Tribunalul de Teleorman îl condamnase la 7 luni închisoare, iar Curtea I. III la care apelase, îî respinse erî apelul. Crimă din dragoste.—Flăcăul Ion Florea Berechet din comuna Poenarî (Vlașca), avînd mare ură pe consateanul sau Ilie Radu, din cauza unei fetișcane pe care o iubeau amîndoi , aflindu-se la o horă din comuna Oinacu, sări asupra rivalului și îl ucise cu o lovitură de cuțit. Tribunalul avînd în vedere că criminalul Ion Florea este minor, îl condamnase numai la 2 ani închisoare, însă Curtea de apel S. III. îî reduse erî pedeapsa la 5 luni. Acestea sînt consecințele școalei clasice penale . Furt din vagoane. — Amplaiați inferiori ai trenurilor, Nicu Truțu și Decu Enache, profitînd că le erau date în pază mărfurile și pachetele din vagoane sustrăgeau sistematic pe fiecare zi cîte ceva. Dar urciorul n’a mers de multe ori la apă și s’a stricat tribunalul și Curtea de apel s. III sî condamnară la 7 luni închisoare. Bandă de hoți precoci.In Capitală se organizaseră 4 minori din care unul Tănase Dobra nu are decât 10 ani, spre a jefui tot ce vor putea. Activitatea le-a fost fructuasă și poate ajungeau să se perfecționeze, dacă poliția nu ar fi dat de urma lor. Tribunalul înaintea căruia fură traduși condamnă pe cei trei mai mărișori Paraschiv Christcescu zis Mimi, Vasile Georgescu zis Gimbiș și Ștefan Tunsu zis Fani, la cite 5 luni de pușcărie, iar pe mititelul Dobre la 1 an internare în penitenciarul Mislea. Curtea de apel s. III reduse celor 3 pedeapsa la cîte trei luni, iar pe Dobre îl dădu în îngrijirea părinților. Rolul gardistului. Farul Mitică Stănescu din Giurgiu își asigură protecția gardistului Ion Rădulescu, așa că opera fără a fi supărat, ba încă la adăpostul oricărei surprinderi neplăcute, căci vigilentul gardist îl anunța la timp dacă era urmărit. Cîștigurile se împărțeau în proporția pe care o stabiliseră, dar cînd veni la judecată această proporție se pierdu cu totul. Astfel tribunalul de Vlașca condamnă pe autorul Stănescu la 3 ani închisoare, achitînd cu totul pe nobilul protector. Contra acestei nedreptăți făcu apel procurorul, după care Curtea condamnă și pe Rădulescu la 3 luni. Altă ispravă a lui Stoicescu.— De cînd ingeniosul tinăr Mihail Stoicescu a început a fi depănat de justiție ies la iveală nouă și îndrăznețe excrocherii comise de el in timpul funcționării la ministerul instrucțiunii publice. Dat pe mîna instrucției pentru falsificarea unui mandat de 3 000 lei, d. judecător Lahovary descoperi că Stoicescu a falsificat o rezoluție ministeriala o petiție ticluită cu nume imaginare, așa că ambele cazuri formară o singură ordonanță de urmărire, dată acum trei zile, iar excrocul fu liberat. Fiind arestat din nou ca să poată fi prezentat astfel tribunalului corecțional spre judecare, se descoperă că tot el dînd peste mandatul de plata lefei d-lui profesor Georgian de la liceul Sava, a falsificat iscălitura profesorului încasînd astfel valoarea mandatului. Cu instrucția noului fals, a fost însărcinat de Biuolan de la cabinetul I. Inter. Conferința culturală evreească (Corespondență specială) Piatra I, 30 Ianuarie Eri Duminică 29 Ianuarie, ora 10 dimineața, s’a deschis, în sala teatrului, primul congres cultural evreesc din țară, convocat de către d. Rosenbaum, șeful federațiunei sioniste din țară. Un numeros public asistă la deschiderea acestui congres printre care se observi un mare număr de doamne și d-șoarte din elita societăței izraelite. înainte de a se compune biroul, d. Șain din Galați dă citire următoarelor telegrame adresate regelui și reginei precum și d-lui Vlădescu, ministrul instrucțiunei public?. M. S. Regelui și Reginei București Conferința culturală evreească întrunită la Piatra ,„ trimite suveranilor iubiți, ocrotitori ai tuturor supușilor lor salutului de adînc devotament și de dragoste nețărmurită. Trăiască Dinastia ! ...„ Trăiască Romînia ! *’$8 In numele conferinței culturale, i H. Rosenbaum " D-lui Vlădescu, ministrul instrucțiuni nei publice București Prima conferință culturală evreeasc FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA“ 100 — mm bah MARE ROMAN ORIGINAL de doamna SOFIA NĂDEJDE PARTEA a IV-a XIV Acolo stătea ceasuri privind în neștire la copilul iubit. Prin ce minune a fire! se mutase această inimă de piatră ? Oare sentimentul de tată, nesocotit, înlănțuit o viață întreagă nu se răzbuna crud? După ce-l făcu să zărească o clipă bucuria p nemurirea, trăind în copilul său,—calm răzbunător neîndurat, îî strigase : „Indărăpt, e prea tirziu Și Hristea rănase zdrobit de vraja farmecului neîntrecut, ca și nenorociții căror li se arată apele morților. Lili, îmbrăcat în haine de catifea albastră ca semnul cerului, sta cu mînuțele la piept în racla de argint cu capac de cristal. Ochii prăbușiți de greul boalei tăcute, fața ca de ceară, în umbra întunecată... părea că doarme somn de adîncă odihnă! ■ €«și sta Hristea cu privirile țintă la odorul scump. Avea extazul durere;cufundat în ea, părea că n’o mai simte. Visa ce ar fi făcut din copilul ce nu mai era. Zărea bucuria unor fericiri, căror nu le-a fost dat să fie. Legătura dintre el și urmași pe veci era să fie ruptă. Aceasta nu i-o spunea gîndul, dar întreaga putere creatoare. Simțea nimicnicia în care avea să intre pe veci. Blestemul vieței știrbite, nimicirea întrei licăriri de viață, îl apăsa cu urgia forței eterne, pe dînsul care crezuse că va fi nemuritor prin avere. Moartea copilului însemna izgonirea neamului de la banchetul vieței. Acest om, în care, o viață toată, staseră înnăbușite de dorul îmbogățire! orice simțiri omenești, acum, la sfîrșit, ca’ntr’o criză de pe urmă, se trezise cel mai neîndurat sentiment: jalea lipsei de urmaș!, întocmai după cum la expatriații, cari, un vac de om, uită credință și limbă, dar, pe patul de moarte rostesc rugăciuni în graiul copilăriei, rugăciuni remase ascunse în adîncimile tainice ale sufletului De multe ori s’a scos feciorul leșinat din bolta mormîntului. Se stingea în mijlocul bogăției de dorul ochilor ce nu se maî oglindeau în aî săî. Servitorii șopteau : „N chiamă copilul“. Otrava supărare îi învenina zilnic. Camera lui Lili era neatinsă cum regăsese după moarte. Pătișorul nestrins, cearșaful cu întipăriturile ce făcuse trupșorul cald încă. Plăpănioara trandafiri e sta aruncată la o parte, periua,de daniele par’că’l aștepta să vie. Ceasuri se uită Hristea la locul unde zăcuse Lili. Acum și după zilele în cari bolise îî părea rea că nu se mai repetă. Atunci îl putea vedea și aștepta o minune! Jucăriile stau aruncate pe masă, cum le lăsase în ziua cînd l’a prins boala. Adesea Hristea avea halucinația că-i vede stînd la măsuță, clădind cu lemnișoare o casă, pe care o începuse, fiind bolnav. Le tot dase de grijă : — „Să n’o stricați! O s’o isprăvesc, cînd mă fac sănătos !“ Cu inima sîngerată se privea Hristea, gîndind : — „Minutele lui le-au așezat toate cu răbdare! Peste cîteva luni de la moartea lui Lili, palatul bancherului era din nou în mare doliu. Galben, cu ochii prăbușiți în văgăune, cu fața liniștită, numai cu gura oferită de jale, sta Hriștea pe catafalc, înconjurat de nenumărate coroane. I se împlinea cea de pe urmă dorință să-l ducă alături de copilul iubit ®* Coroane tot mai multe și mai bogate sporeau în juru-i. Privindu-le frumuseța, aducătoare de jale, le asemănai bogăției lui Hristea, care, în loc de fericirea cerută, i-a adus suferință și păcate ! Murise străin, cum a trăit străin. Nici o lacrimă fierbinte de jale nu i-a încălzit o clipă fața rece pe veci! Nime, să-i dea sărutarea de pe urmă din sutele de oameni, cari îl petreceau la locuința de veci, nici unul nu venise mînat de jale. I s’a împlinit vorba : „că singur banul nu se ’nșeală“, eî și-au făcut datoria, înlesnindu-i doliul de porunceală. Iar moartea, dornică, neobosită stăpînă, Fa dăruit cu liniștea de veci! XVI Simona îmbrăcă doliul cel mare......... Chiar a treia zi consultă un advocat renumit dacă nu poate strica testamentul. Cum, ea, nevasta milionarului Hristea, să se aleagă numai cu neînsemnata zestre ce-i constituise ? Advocatul îî făgădui că, deși chestia e grea, dar își va da toate silințele, să-i scoată un sfert, ca unei femei sărace, față de milioanele lui Hristea. Aurel se’ntorsese de la Paris, bogat în cunoștinți și speranțe. Făcuse descoperiri asupra boalelor minței. Avea dovezi că multe, foarte multe boli de nervi sunt, o autointoxicație, asemănătoare otrăvirea cu alcool, opiu ori alte otrăvi. Deosebire că la acești bolnavi, organismul, din pricina unei funcționări proaste e singur producător de veninuri, cari otrăvesc creerii. Idealul lui era: să [aibă un spital, unde să fie atotputernic, avînd mijloace îndestulătoare să poată Întrebuința o dietă și-o higiena cu totul nouă, de la care era încredințat că va căpăta rezultate bune, dînd întrămate societățeî și familiilor atâtea ființă..... Pe Lucia o găsi mai frumoasă și mai iubitoare decît o lăsase. Dînsa îl prezentă părinților c*J pe logodnicul ei. Peste cîteva zile de la venirea lui, cucoana Ana se pomeni cu o adresă de la orfelinat, în care o întreba să dea informații ce s’a făcut co-pilul Aurel, pe care’l înfiase. De astă dată întrebarea la orfelinat venise din partea tribunalului de Ilfov și direcția trebui să răscolească prin condicele din beciuri. Cucoana Ana presupuse că-i caută unchiul ori că i-a lăsat ceva prin testament. Nu spuse nimic lui Aurel, dar respunse că satul înfiat prin tribunal și Curtea de apel cu ace ltul No. 788, trăește și e doctor sub numele de Aurel Armașu. Bătrîna era de-o veselie neobicinuită. Avea să-și vază copilul deplin fericit, și, încredințat că nu l’a mințit despre nașterea lui.... j Peste cîteva săptămîni primi Aurel adresa tribunalului, prin care era vestit că e moștenitorul unei jumătăți de miikm, lăsat prin testament dali unchiul sau Hristea Pandele. Citind adresa, Aurel remase un moment nedat, merit, mai citi din nou, se’ncredință că spusele 1 bătrîneî fuseseră adevărate. , Imbrățișîndu-și muma adoptivă, zise: — Dragă mamă, tot ce mi-am spus era adevăratei Unchiul îmi lasă jumătate de milion. j Cucoana Ana cu lacrimi de bucurie, îngîna, sbrutîndu-i . . ! — Pe lîngă minte, Dumarrezeu ți-a dăruit și #* vere. —J? IN E-