Dimineaţa, aprilie 1919 (Anul 16, nr. 4660-4664)
1919-04-14 / nr. 4660
ANUL XVi-lea.— No. 4660 # Unde găsim caractere? Canotarele ne lipsesc- Faptul e trist dar cunoscut. Dacă cercetăm cauza acestei regretabile lipse, o găsim ușor: când s’a arătat vreun om de caracter, tara nu L’a primit, guvernele i-au dat în cap. Când însă cei cu relativă valoare s’au arătat mlădioși, supusă, slugarnici, au ajuns unde au vrut, chiar unde nu se gândeau, dar pe măsură ce au parvenit, valoarea lor primitivă a scăzut, căci n’au mai avut forța morală și au pierdut puținul lor caracter inițial. De ce să ne mai mirăm atunci că nu sunt caractere ? Iar când însuși autorii acestei stări de lucruri deploră faptul și îl impută poporului, cum să-l zicem: inconștientă sau neobrăzată batjocorire ? Caractere siunt în poporul nostru- Sunt încă multe si admirabile. Priviți pe socialiștii acuzați, priviți-i unul câte unul, priviți-i pe toți. ■E drept că aceștia sunt aleșii din mulțime, ei sunt fruntașii, conducătorii partidului, dar ce spectacol interesant, edsificator și admirabil el înfățișează! Cu cât curaj, cu câtă solidaritate între dânșii, cu câtă hotărîre și putere de viață, oamenii aceștia din popor și-au manifestat tăria de caracter . Bătăile cele mai înrozitoare nu a filu mutat închisoarea cu mizeriile, cu privațiunile și cu chinurile ei, nu-i abate, nu-i înduplecă, frica celor mai îngrozitoare amenințări și celor mai aspre pedepse nu-i sperie; iar când, în închisoare, ei se revoltă contra excesului de suferință, știți ce fac? Fac greva foamei!.... Greva foamei știți ce este ? Este puterea cea mai mare ce poate dovedi o voință omenească. Este a te lăsa să mori de foame. Este a refuza alimentele atunci când stomacul le cere și te chinuește, cârcindu-se în junghiuri atroce. Este a te supune de bună voie unor dureri nesuferite pentru oricine n’ar avea voința cea mai ofelită. Nu e asta dovadă de caracter ? Socialiștii arestați, de trei ori până acum s’au pus în greva foamei. Au ținut greva trei zile, trei zile au răbdat foamea, rezistând rugăciunilor chiar a fraților lor... și nu ei au cedat... Faptul acesta nu vorbește îndestul de eloquent ? Lipsesc caracterele ?... Dar oamenii aceștia sunt acuzați de crimă. Nu-i apăr aci, nici recunosc vre-un temeiu acestei acuzări. Reamintesc însă că, dacă răul este în sine vrednic de ură, cel care a comis răul poate fi un simplu rătăcit, pe care, în nici un caz, nu suntem îndrituți în sufletul nostru de buni creștini, să-l urâm. Drept cugetătorul știe că, în perversitatea criminalilor. Societatea își are partea ei de răspundere, și că, în omul cel mai pervers,poți afla calități sufletești surprinzătoare, precum te poți mira văzând că sufletele cele mai bune, cele mai curate, dau uneori manifestațiuni cari nu se potrivesc tocmai bine cu bunătatea și curățenia sufletească—. Așa e firea omenească, bogată, are de toate! Dar să nu ne pierdem în considerațiuni psihologice. Revenim la caractere. Ele se găsesc rar în păturile de sus și mai jos în straturile de jos. Nu e aci o anomalie?—Negreșit dă. Cum se explică ea? Oare educația, învățătura, cultura, nu sunt de natură a forma și întări caracterele? — Sigur că da. — Atunci? Atunci, trebue căutată explicația fenomenului care ne miră , în prea puternica înrâurire a relelor pilde, a greșitelor îndrumări primite de la chiar aceia cari datori erau a le da bine și mai ales în funesta acțiune a guvernelor pornite spre despotism, care văd un vrăjmaș primejdios, în orice om de caracter. Câte pilde d’asemenea cazuri n’am putea înșira ? ! Câte rele pilde nu au cei ce intră în viața socială sub ochii lor? Câți părinți» v orbiți d’o dragoste rău înțeleasă, n’au dat ei-înșiși copiilor lor cele mai funeste sfaturi, îndrumările cele mai opuse adevăratelor lor interese! Pe când cei din popor, aflați la școala suferinței și a nevoilor de tot soiul, s’au selcționat în lupta pentru viață, au muncit din greu, au pătimit și astfel s’au oferit în suferințe, nevoi, muncă și luptă, făurindu-și voință și caracter ofelite. Astfel se explică de ce socialiștii noștri s’au prezintat... cum se prezintă. Cătăm caractere? — Sunt! Le vom găsi însă mai ușor în pătura de jos, căci, — se știe — peștele de la cap se.... strică. Și grozav de rău— miroase... acum ! C. G. COSTAFORU t 25 bani numărul Director: CONST. MIDDD Criza Bucovineană CONVORBIRE CU D. I. FLONDOR Cum criza bucovineană continuă am căutat să-l vedem pe d. Flondor spre a ni se da amănunte. _ In ace stare se află criza bucovineană î. _Am găsit de datoria mea patriotică a nu prelungi criza cum era intenționată din partea guvernului și am înaintat demisia MS. Regelui. . — Care sunt motivele care v’au îndreptățit să găsiți demisia d-v. ca singura soluție de rezolvare a crizii? — Regret că nu vă pot răspunde astăzi, demisia mea nefiind încă rezolvată formal de Rege. Ulterior vă voi da toate explicațiile necesare, căci găsesc de datoria mea să lămuresc opinia publică. — Simteți hotărât să considerați activitatea Dv. politică în Bucovina încheiată șu vă veți retrage cum ?e crede la Strojineț? — În contra opera cea mare începută de mine o voi termina, oricâte obstacole vii s’ar pune în cale» și sunt sigur că alături de mine vor coopera toate elementele de bine și însuflețite de o muncă cinstită și dezinteresatăAm mulțumit d-lui Flondor, care re-tranșat ln hotărârea de a nu vorbi nimic până la primirea demisiei, nu a lăsat să se întrevadă decât că, așa precum am spus'o și noi criza bucovineană a fost provocată de infiltrația polipcianilor vero și în noul ținut românesc. Se crede că în locul d-lui I. Flondor va veni d. Baron Stârcea, o rudă apropiată a d-lui colonel Stârcea, aghiotantul regal. POITUZ # * Ce se petrece la gară o zi întreagă după bilet. — Acei cari n'au luat, — Acei cari au luat. !~ Adăposturi cu cinci lei patul Soldați cu pușca încărcată, jandarmi făloși, gardiști zeloși, iată garda care se înghesuie printre poporul strivit de la porțile și din sălile gărei. Toți acești oameni ai autorităței ac ordine, dau lumea în dreapta, în stânga, înapoi, mai mult cu anasâna decât cu frumosul, căci după cum ați observat și dv. mai nimeni dela o vreme încot nu mai știe ce e o vorbă bună, un gest blând Toată lumea e necăjită- acrită și la ghișeul unde fiecare își așteaptă rândul la bilete animozitățile se dezlănțuesc puzderie. O mare de capete și fel de fel de cetățeni și cetățence, mai cu răbdare, mai fără de, stau înfipți ceasuri întregi la ghișeul unde se petrece marea taină, și câte un fericit apucă ici colea mult, doritul bilet, pe când cei din coadă oftează. Intr’un astfel de grup, așteptam și eu ol dup’amiază rândul meu la lupta pentru bilete. Alături de mine o cucoană ba, ha, să leșine. — Tare mi-e foame, stau prin jurul gărei de azi dimineață, șopti ca, să apuc să intru înăuntru. Mi-a născut fumea la Pitești, și e singură, cu bărbatul dus la mobilizare. Am fost și ele după bilet, dar tot n'am putut să iau, poate azi oi avea mai mult noroc. Dela ghișeu o voce se aude, venind ca din depărtate mâri . — S’a isprăvit domnilor, nu mai e. Tumultul se desfășură în jurul meu, crește, la proporții. — Cum s’a isprăvit domnule, cum s’a isprăvit, dar d’abia ai dat zece bilete. După geamul plecat, în jos nimeni însă nu mai răspunde. Lumea furioasă, disperată, e împrăștiată de soldații cu puștile, de jandarmii și sergenții de oraș. Câțiva dintre călători mai bine îmbrăcați se dosesc în câte un colț al sălii, șoptesc intre ei și caută un individ cunoscut, răsărit ca un dous ex macimia pe culoarele gărei, un individ ce a știut să se pună bine cu casierul de bilete ,pe care l’a vizitat pe din dos și ale cărui buzunare sunt doldora de bilete. ■ Domnii bine îmbrăcați, la curent cu această afacere, îl găsesc de grabă, sau mai bine zis misitul îi găsește pe ei. Bacșișul de un sutar iese ca un polișinel din pungile celor care neapărat trebuie să plece a doua zi și satisfacția domnește pe fața mieltului binevoitor. La eșire, din nou ghionti, striveală , doi provinciali cam jerpeliți se sfătuesc : — Hei ce ne facem neică Costache, nu luarăm nici azi. Vorbirea, e căr unde mai dormim la noapte ? — Lască te duc eu sine Gheorghe, știu o cucoană care dă paturi p'aci p’aproape. Cinci lei pe noapte. Ne-am ghemui amândoi într’un pat", să fie maieftin. ‘ j Curioasă mă luai după dânșii In calea Griviței la No..., o căsuță mică dărăpănată. O hârtie murdară în geamul fără perdele. Provincialii noștri intrară. Mă uitai pe fereastra odăiței joase. Patru paturi stau la rând. In două din ele mai dormeau încă doi indivizi. Nici o pernă nu se zăria. Mantale drept căpătâi, mantale drept plapomă, pe geamuri și una de un deget. In ușe apăru cucoana. Slabă, uscată ca o iaamă, întinsă mâna, primi ar vuna dela nouii chiriași ai patului și ji pofti înăuntru. Se vede că din odaie izbucnea, o duhoare căci domnul Gheorghe strâmbă puțin din nas impingându.] însă tovarășul îi zise : „la lasă fine,nu te strâmba?cam1 miroasă ce e drept, dar când oi dormi cu „bolșevicii“ nu o să miroase mai bine. Și doamne ferește de ce ne așteaptă. Le pofti. Și eu în gând Odihnă bună, și noroc a doua zi la bilete. declarațiile lui Garbai primul ministru ungar Ziarul ,,Le Journal" cu data de ’6 Aprilie, publică după „Neues Wiener Tagblatt" textul discursului ținut Luni la Sătmar de președintele sovietelor din Budapesta, Garbai. Orinoiul care a fost foarte aplaudat, a terminat spunând că stabilirea nouei stări de lucruri în Ungaria nu se va produce fără piedici și că guvernul nu va putea pune intotdeauna mănuși pentru realizarea proectelor sale. Acțiunea aliaților în Rusia ,.Avenire din 7 Aprilie st. n. ocupându-se de situația din Odesa spune : ,,Deoarece nu era nici un motiv de onoare, nu impunea menținerea trupelor franceze în Odesa, ele se vor retrage peste Nistru, în scop de a proteja Basarabia și România. Pe de altă parte, importantul este de păstra Crimeea ca bază și ca Sebastopol să fie la adăpost de armata roșie. Aliații au Început a face lucrări de apărare. In aceste ore critice se semnalează sosirea la Odesa a d-lor Karguezac, și Charles Member, deputați în misiune. Din Odesa, ei au trecut în România.____ . ..........—«—■***—"" Măsurile României contra ungurilor In buletinul său de aseară asupra situației, oficiosul „Viitorul“ scrie : România așteptând cu încredere lucrările Conferinței, nu poate rămâne fără sa ia măsuri cari să pună nomlatia românească din curprinsul nouei linii de demarcație din Ungaria — stabilită prin ultimatul Aliaților— la adăpostul operațiilor bandelor ungurești. In acest scop un consiliat de miniștri prezidat de Rege,, s’a examinat situația populației din această parte a nomfat ținut românesc și s’a ajuns la concluziile și hotărârile cari se desprind din învățământul experienței recente, că fiecare trebue să aibă în afară de cei mari propria sa grijă și acțiunea sa efectivă, ca să-și apere interesele și să-și asigure înfăptuirea și consolidarea revendicărilor sale. In mijlocul atâtor probleme cari se țim Conferinței, trebue ca cel puțin in parte să ușurăm și să limpezim situațiile și prin noi înșine. _ • tuni 14 flpHI la 1919 Ilii iäiiiiffl Iii I ílllÜ Chestiunea cordonului sanitar interview m cf« € 1» Sierguetec Am anunțat că o misiune de parlamentari francezi a sosit în București, având ca scop studierea stărei de lucruri din România și raportarea în Franța a rezultatelor cercetărilor ei. Amănunte asupra acestei misiuni, fiind de natură să intereseze în cel mai înalt grad, opinia publică românească, ne-am adresat pentru obținerea lor, d-lui Gustave de Kerguezec, deputat, raportor al marinei de război, și șef al misiunei ce a venit în România. D. de Kerguezec este una din figurile cele mai reprezentative ale nobleței galice. Scund ca statură» d. de Kerguezec are în privirea ochilor» acea blândețe și ținere specific franceză, în care soliditatea caracterului și noblețea sufletească se îmbină într’un tot armonic și complect. D. de Kerguezec o distinsă personalitate politică, a fost delegat în comisia bugetară a Camerei franceze, pentru a inspecta și a controla, toate bazele maritime și militare ale Mediteranei Orientale, ale Mării Negre și ale armatei de Orient. Comisiunea marinei și Comisiunea armatei. a dat de asemenea o misiune aproape identică d-lui Charles Meunier deputat. Ambii s-au îmbarcat la Tarente, în ziua de 10 Martie pe crucișătorul „Le d’Iberville“, care le-a fost pus la dispoziție de guvernul francez. Acestei misiuni i s-a atașat de asemenea și căpitanul de fregată Cioatre, care este unul din colaboratorii obișnuiți ai d-lui de Kerguezec în comisia bugetului. Itinerariul misiunei este: Corfu, Nea, Salonic, Constantinopol, Sebastopol, Odessa și Galați. Cercetările făcute de misiune, au avut deja la Paris ecouri interesante și putem afirma că rezoluții importante au și fost luate. Traedtul înapoierii, implica trecerea prin București și acest lucru era cu atât mai indicat, cu cât d. de Kerguezec este un înfocat prieten al României. D-sar ginerele d-lui general Jacques Lahovary, fost ministru de război și are la noi multe rude și un mare număr de prieteni, ceea ce a făcut ca d-sa să fie printre francezi, primul care a susținut și apărat interesele țărei noastre. Și din această cauză, d. de Kerguezec, n’a fost supus nici unor feluri de influențe protivnice intereselor României, dat fiind faptul că d-sa cunoștea perfect istoria noastră și drepturile noastre, ceea ce a făcut ca,în diferite împrejurări și chiar de curând într’o gravă chestiune să aducă reale servicii României. L’am întrebat care este scopul călătoriei sale și d-sa, ni l’a explicat foarte clar, că stând o săptămână în mijlocul nostru, nu va întârzia să raporteze în Franța ecourile de cele ce vede împrejurul său. SACRIFICIILE ROMÂNIEI împreună cu Franț, ne spune distinsul Interlocutor, România este țara care a fost cea mai încercată în acest război De la Sulina până la București, am văzut pretutindeni sate și orașe secătuite ,aproape la fel ca satele și orașele Franței. România »Și va reveni desigur prin munca ei, dar cred că avem datoria de a o ajuta din toate puterile noastre, lucru pe care de altfel colegul meu Meunier și cu mine vom face toate sforțările de a-I explica guvernul francez și parlamentului de îndată ce ne vom întoarce în Franța. PAITEA COPIILOR ROMÂNI Intr’un sat românesc, continuă d. de Kerguezec, prin care am trecut, eram urmărit de copilași, cari psalmodiau singurele cuvinte franțuzești pe cari le cunoșteau: „Nous voulons du pain“!... Cererea copilașilor români va avea răsunet în Franța. Peste câteva zile, vom merge să vedem pe transilvăneni și în acelaș timp ne vom asculta ecoul speranțelor lor, pe cari le vom duce deasemenea in țara noastră. ROMANIA VA FI AJUTATA , De altfel, ar fi nedrept ca România să mai sufere de aci înainte, și să nu primească recompensa vitejiei sale, ea care a știut să lupte așa de eroic» Iubesc, România din tot sufletul și binecuvântez împrejurările cari mă aduc din nou prin meleagurile ei. Simțămintele de sinceră fraternitate cari animă înaltul personagiu, mă face a-i pune o ultimă întrebare, de natură a preocupa atât România cât și Franța a cărei ochi binevoitori sunt ațintiți la supra nevoilor noastre. — Ce credeți dv„ despre cordonul sanitar preconizat de d. Pichon și de m modul în care el trebuește întocmit? — In ceea ce privește cordonul sanitar, socot că România singură îl poate efectua. Trebuește evitat în interior orice chestiune iritantă și desigur că revoluția va avea puține șanse de a-și întinde ravagiile și pe aici. De altminteri acest lucru îl facem și noi în Frânța, atunci când ne sforțăm a face să dispară orice motive de nemulțumiri sau diviziuni, în pacea pe care suntem pe care a o consolida, rămânem uniți după cum am fost și în timpul războiului. De aceea putem fi siguri, că nu vom cunoaște ororile mișcărilor și ale revoluției. Declarațiile d-lui de Kerguezec, au fost pentru noi, ca un balsam alinător și un imbold, pentru speranțele noastre în venirea unor vremi mai bune. Mă despart de distinsul personaj, cu un regret în suflet, cu regretul pe care-l simte cineva când se desparte de o ființă dragă, de care sunt legate, amintiri scumpe și nădejdi pentru viitor-G. Rosin * dtk D.. GUSTAVE DE KERGUEZEC Í înarmările viitoare Sub acest titlu.„Viitorul“ de ieri publică un articol ,din care reproducem următorul semnificativ pasagiu: Dacă Marile Puteri din Apus se îngrijesc de armată, cu atât mai vârtos noi Românii suntem datori să facem oricâte jertfe și sforțări pentru apărarea națională. Ne trebue o armată puternică și bine înzestrată, pentru a asigura straja frontierelor și a întări răgazul împotriva Răsăritului tulbure și amenințător. Ne trebuie armată puternică pentru a garanta fraților noștri dezrobiți libertatea cucerită după atâtea sacrificii și suferințe. Ne trebue o armată puternică pentru a păzi cu sfințenie idealul nostru național Întrupat după două j0 de ani de așteptare. Numai astfel neamul românesc va putea sluji In viitor pacea și civilizația continentului. Lumea întreagă ne cunoaște. Nu avem nici ambiții imperialiste, nu urmărim nici anexări, nici cuceriri. In trecut am dovedit chiar că am fost prea cuminți. Când alții se băteau în jurul hotarelor noastre, noi stăteam liniștiți și pașnici. Nici în viitor România nu va fi o cauză de discordii și de conflicte războinice. Ea va fi numai o strajă a idealului său realizat, o santinelă a păcei și a civilizației mondiale. Constanța a făcut ca schimbul monedă Lwow (Kerensky) să stagneze complect pe ziua de eri. BURSA Deși strigările au avut loc, totuși în atmosfera bursei e ceva artificial. Acțiunile Băncei Agricole oferite cu 569 și acțiunile „Dacia România“ oferite cu 2050 nu sunt acoperite de cereri. „Banca Națională" '#câștigă 50 puncte și Blankuri'e 3 puncte față cu ultimul curs. Târgul liber se menține staționar. Au fost căutate obligațiunile Camerei de comerț din Capitală deoarece Luni 4 cr. st. n. are loc tragerea la sorți a acestor titluri, pe ultimii trei ani 1917, 1918, 1919. Au încheiat oficial: Efecte: Renta împrumutului Național 93 K, 3/8, Banca Națională 7350 și Blankuri, emisia veche 1100. Mărfuri: Nici o operațiune. Schimbul: Coroana 5114,cu tendință de scădere, Banca naț. 2 la mie. Problemele puitate interne interview ști d. AftaEel Cantacuzino Puțrea ocultă care sprijină dinastia Brătlenilor Chestiunea săspunderilor» — Renașterea Română din Sibiu publică un interesant interview cu d. Matei Cantacuzino cu privire la situațiunea politică din vechiul regat. CRIZA POLITICA La o întrebare a confratelui ardelean asupra cauzelor crizei polttcie de la noi, d. Matei Cantacuzino a răspuns: — „Cauza nemulțumirei generale și a extremei încordări la care asistăm chiar și în aceste mari împrejurări e cunoscută. Puternica organizație a partidului liberal» care atât prin institltiile ce se define, cât și prin elementele numeroase de muncă și disciplină ce le are la dispoziție a ajuns să monopolizeze guvernarea in această țară, sprijinindu-se pe puteri oculte care par a fi covârșitoare, și care, ferindu-se de orice responsabilitate sub scutul iresponsabilitatei constituționale a Șefului Statului compromis în sentimentul public.. Această organizație — cu caracterul ei de esclusivism sectar, lacom și acaparator, care revoltă toate conștiințele independenta prin odioasa nesocotire a marilor probleme interne rezultând din unirea tarilor românești, — constitue cea mai mare primejdie pentru libertățile publice și pentru o îndrumare mai sănătoasă și mai cinstită a gîetei noastre politice“. .»Despotismul regimului falsifică și corum pe toate instituțiunile și până și reformele cele mai necesare, care sub conducerea lipsită de orice control a guvernului și cu suprimarea tuturor garanțiilor constituționale, se transformă in arma de asigurare a atotputernicei tiranii a partidului“. ROLUL ELEMENTELOR DIN TARILE LIBERATE — Ce atitudine credeți ca Vor lua elementele din țările liberate? — ».Contribuția lor la lupta comună pe terenul politicei interne va consista în menținerea strictă a liniei de purtare adoptată, de a se abține de orice participare directă sau indirectă în organizarea partidelor politice din vechiul regat, întrucât aceste organizații sunt nevoite a-? reforma tendințele și moravurile potrivit cu nevoile de clădire ale nouei Românii“. „Dar pentru ca această abstentiune să fie eficacele »va trebui să se manifeste minimal pe terenul politic, dar șî mai cu seamă pe terenul economic prin rezistenta, fără spirit de distrugere, dar puternică, a organizărilor economice proprii din țările liberale, contra tendinței de acaparare +1 de absorbire a institutiunilor stăpânite de partidele politice din vechiul regat*. REGIM DE MONARCHIE PRIM , UNITIVA — Guvernarea de acum poate f privită ca democrată? — Categoric nu ! Este un regim de monarhie absolută în forma ei cea mai primitivă și mai odioasă. Perioada de tranziție actuală cu toate măsurile și reformele ce le necesită trebuia in lipsa garanțiilor constituționale a parlamentului să fe pusă neapărat sub scutul colaborării tuturor partidelor și a tuturor oamenilor politici din întreaga țară românească“. CHESTIUNEA RĂSPUNDERILOR — Asupra „răspunderilor“ ce părere aveți? — ,întrucât atențiunea noastră momentan trebuește fixată în alte direcțiuni, această chestiune urmează a se relua in perioada de consolidare internă. Greșelile cu credință se vor ierta. Neprevederile culpabile și ambițiunile nefaste prin exclusivismul lor își vor avea sancțiune politică. Necorectitudinele și abuzurile își vor avea sancțiunea juridică“. — Ce părere aveți asupra proceselor de atitudine antipatriotică? — ,—Nu pot să subscriu la destărfuirea celor mai nestăpânite patimi care ni se oferă acum prin încriminările fără limită ce se aduc până și unor oameni de convingeri. Justitia trebue să fie fără milă cu acel cari se vor dovedi că au practizat cu dușmanul in timpul pe când ostașii noștri luptau. Dar, așa precum nimeni nu e in drept să pună la îndoială patriotismul acelora cari au părăsit tara in timpul primejdiei, tot așa nimeni nu are căderea să judece patriotismul acelor cari au crezut de datoria lor de a rămânea sub ocupațiunea străină“.