Flacăra Iaşului, octombrie 1956 (Anul 12, nr. 3142-3167)
1956-10-02 / nr. 3142
fe pag. 7 * Cuvîntul de soldat Iubită mamă, de am să uit Cîntul ce ieri m-a legănat In miez de nopţi, Sub ale prispei albe bolţi, Să fiu iertat! Iubite dascăl, de am şi :■ Intîiul „A“ ce-am desenat Tremurător, Sub aurul castanilor, Să fiu iertat! Iubita mea, de voi uita Intîiul „te iubesc“, jurat In parc, tîrziu, Lîngă izvorul argintiu, Să fiu iertat! Dar dacă-n lupte tot v.i . Prin plumb, prin foc şi prin nămeţi Cuvîntul dat Poporului — tu, Ţară mea, Să nu mă ierţi ! NICOLAE TAUTU FIA CARACAȘULUI mZiliA FORŢELOR ARMATE ALE R. P. R. §1-Grupa lui Badea*) Ultimele împuşcături s-au stins departe, întinate de ecouri hăulind între dealuri. Curînd, trompetul a anunţat că arătătorii pot ieşi din tranşee, la ţinte. Fanionul roşu a fost coborît din turnul de la marginea poligonului taberei şi-n locu-i a fost urcat cel b, semn că tragerile s-au isprăvit. Aşa se face că acum, înconjuraţi de subunităţile adunate în careu, comandanţii fac critică. Şi căpitanul Furtună — „comandantul nostru“ şi-a adunat compania. In mînă cu situaţia întocmită grijuliu de sergentul-major Cornea, plutonierul companiei. Furtună, îşi drege glasul, îşi roteşte privirile peste capetele ostaşilor şi apoi arată cum şi în ce fel a tras fiecare, cum de-au tras unii bine şi alţii prost. A citit apoi numele cîtorva militari, pe care i-a scos în faţa frontului. Le-a strîns mina şi i-a felicitat. — Cu aşa oameni ne mîndrim — a spus căpitanul. Toate-n pun'ctul negru, unul lingă altul. Şi după ce aceştia au reintrat, îmbujoraţi, în rînduri, cînd toţi aşteptau să se încoloneze pentru marş la tabără, comandantul s-a-ndreptat spre grupa a 4-a. A privit-o aspru, tăios, fulgerînd din ochi. Cu glas tunător, le-a spus celor din faţă-i : — Vrea să zîcă, de-aici numai patru oameni ştiu să tragă cumsecade î ? Soldatul fruntaş Ifrim şi încă trei. Asta-i grupa lui Badea ? Așa a ajuns ? După cîteva clipe de cumpănă a ordonat plecarea. In privirile sale necazul se împletea cu o afl dîncă părere de rău. Tot drumul, cei dir tr-a patra şi-au dat coate, s-au tot întrebat din ochi şi au dat din umeri a nedumerire. Un singur om păşea cufundat în gînduri și nu-ntorcea capul nici în dreapta, nici în stînga. Ifrim — comandantul grupei, întors de cîteva zile la subunitate. La bordei însă, de îndată ce s-a dat liber, s-au pornit discuţiile mocnite atît amar de drum. — Măi, Lisandre — zice Barbu, soldatul cel oacheş de la puşca mitralieră — nu înţelesei eu bine, sau cum tu? Pe comandantul nostru de grupă îl cheamă Ifrim. Gine-i Badea ăsta, frăţioare? — Deh, ştiu şi eu, Barbule ! ? răspunse Lisandru — eu zic c-o fi greşit tovarăşul căpitan, de supărat ce era. — Eu — se amestecă în vorbă şi Călin — eu n-am auzit în viaţa mea de Badea. Drept e că în sat la noi e unul... — Şi tu, măi Căline — î-o reteză Gyula — că doar nu de ăla o fi zis căpitanul... Zic să merem la tovarăşul soldat fruntaş, că el trebuie să ştie. Foc de supărat şi el, lui Ifrim nu-i ardea de vorbă. Atît Ie-a spus: — Badea ? Badea era om! Grupă ca a lui... O să vedeţi voi ţine-i Badea ! L-am făcut de rîs, şi asta n-o să ne-o ierte. Şi s-a dus la bordeiul locţiitorului politic, unde tocmai îl chemase un curier venit în fugă. Aşa că nedumerirea a crescut şi mai mult. — O fi furierul cel nou, de la companie. Au de-a venit azi dimineaţă — au zis unii. — Ba de la batalion o fi — îşi,dădeau alţii cu ideea. — Pe dracu — îşi răspundeau tot ei — parcă nu l-am şti noi. A stat Ifrim la locţiitorul politic pînă la vremea mesei. S-a dus şi seara. Înainte de stingere. Au tot discutat şi iar au discutat. Şi cum l-a Învăţat acesta, aşa a făcut. A doua zi, Ifrim a tot întrebat prin companie de-o cupă. O cupă frumoasă, cu capac, scrisă cu litere săpate. Unii parcă o văzuseră pe cînd erau în cazarmă, mai demult. Unde era acum, nimeni nu știa. Să moară Ifrim de necaz și mai multe nu î De ce ? Iar nu știa nimeni. Intr-un tîrziu, chestiunea a lămurit-o Cornea — plutonierul comm paniei: _ f) — O cupă aici, tovarăşe Ifrim ? ’ Fii pe pace, că-i la loc sigur ! Eu am luat-o, de-am pus-o bine, în magazia companiei. Am văzut că nu făcea trebuinţă nimănui. Că acum, vezi dumneata, nu era tre*) Din cartea de povestiri ostăşeşti „Tabăra de sub pădure“, în pregătire, cută nici în „inventarul de cameră“ şi se putea rătăci. Şi dacă la o adică întreba cineva de starea ei, pe cine trăgea la răspundere ? Pe plutonier, se-nţelege ! Nu răspunde el de fiece cap de aţa, de averea companiei ? Dar, dacă zici că-ţi trebuie, ţi-o dau, c-o am aici, a spus. A întrebat apoi Ifrim şi de o poză, cu un sergent aşa şi-aşa, care se lăsase anul trecut la vatră. Dar de asta cine să mai ştie ? ! Că doar fotografia nu-i obiect de inventar. Au găsit-o în cupă, cînd au luat-o s-o Instruiască. Peste vreo două zile, cărţile de pe masa bibliotecii volante au fost trase către marginile mesei, iar în mijlocul lor, pe o bucată de mătase roşie, a fost pusă cupa „Premiul 1 la concursul de trageri pe Armată“. Militarii adunaţi de curiozitate în jurul mesei au mai văzut lîngă cupă fotografia unui sergent cu mustaţă, cu semnul onorific „Infanterist de frunte“ şi cu mindreţe de „Medalia Muncii“, prinse pe piept. Cartonaşul de sub poză lămurea că pe sergent îl cheamă BADEA I. VASILE. — Ei, așa mai vine la socoteală ! zise dumirit de astădată Lisandru. Văzuși, vericule, cum stă povestea ? Ce zici, Căline ? Călin, cătînd în ochii lui Barbu (acesta luase „rău“ îa trageri) se grăbi să răspundă: — Ce să zic, Lisandre ? E limpede ! Aici bătea, care vrea să zică, tovarășu’ căpitan. Nu, Barbule ? Barbu, amărît, răspunse cu jumătate de gură : — O fi, că prea spui cu foc! Dar nici cu „satisfăcătorul“ tău nu e vreo ispravă. Ești la un „cerc“ de.. . dar mai bine s-o lăsăm, zic ! Şi a plecat fără chef, afară din bordei. Din uşă, însă, a întors odată capul spre masa cu pricina. „Hei, drăcie! şi-a zis. Comedie şi cu poza asta ! (S-a dat mai în stînga, a făcut doi paşi la dreapta. ..) Parcă-i vie ! Cum mă dau tot spre mine cată sergentul. Titi, şi ce uitătură ! ? Dacă-n poză îmi face una ca asta, dar să fie aici, ce-ar zice ?“ Seara, la ora culturală, împotriva obiceiului, nu s-a rîs, nu s-au mai distrat ostaşii cu snoave şi jocuri. Nici n-au mai cîntat. Parcă le ardea de-aşa ceva după cîte le zisese căpitanul ? De unde să le mai ardă ! Soldatul fruntaş Ifrim şi-a cerut atunci îngăduinţa să povestească cine-a fost Badea, ce e cu cupa aceea şi cum a venit vorba cu Badea, la trageri, cînd îi mustrase comandantul pe cei dintr-a patra: — Gît a fost sergentul Badea la noi în grupă, dar ce zic eu, în companie mergeau tragerile strună ! Grupa noastră ? A mai prima ! Dădeai în cercul șapte, nu mai aveai ochi de cumătră cu sergentul, nici repaos. Triunghiul greșelilor pînă nu mai puteai. Nu-i vorbă însă, că nu atît de gura lui trăgeam noi bine, cît de faptul că tovarășul căpitan le zicea ălor din alte grupe, I cînd trăgeau bine: „Parc-ai fi difi grupa Iul Badea !“ Ifrim se opri din vorbă să-și adune gîndurile. Reluă apoi mai domol, mai sfătos, dornic să pătrundă în inimile ostașilor elf mai afund: — Vedeţi voi, măi tovarăși ? D-aia zic eu că Badea era om cu cap. Avea el o vorbă... „Cu o floare nu se face primăvară şi curr trăgător bun nu dobori duşmanul“. Păi, n-avea dreptate ? _ Ba avea — murmurară ascut-y: ...___ tătorii. .. Ei vedeţi ? Asta era Badea ! Şi n-avea linişte pînă ce nu trăgeau toţi de „foarte bine“... Şi-acum, despre cupă vre-o două vorbe. O vedeţi, că doar de-aia a zis tovarăşul Iocotenent-major s-o punem aici. Ne-a dăruit-o Badea. A tras ăl mai bine cu puşca la concurs. De la noi din grupă au ajuns în finala pe armată trei inşi, cu Badea-n frunte. Cum zic, Badea a lăsat cupa în companie... Putea s-o ia cu el s-o arate la ai lui în comună la SMT. Dar n-a luat-o. „O las — a zis — să treacă din leat în leat, să se ştie că-n grupa noastră, în companie chiar, toţi ca unul să sfredelească inima ţintei. Comandantul meu de grupă, caporalul Miklós Szász a ajuns în semi-finală, la vremea lui. Mi-a urat să merg mai sus. Vedeţi de nu stingeţi tradiţia grupei. Ţineţi-o sus, să meargă ca ştafeta, din contingent în contingent“ , a spus. Iar acum, noi ?... Mai mare ruşinea ! Propun să luăm această problemă în discuţie la prima adunare a organizaţiei U.T.M. Să ia aminte toată compania. Ultimele cuvinte ale lui Ifrim s-au pierdut în aplauzele militarilor. N-au uitat militarii seara aceea. Au ţinut adunarea. S-au sfătuit fel şi chip. Au cerut ajutorul comandantului, al locţiitorului politic. Cel mai aprig munceau cei din grupa a patra. In uimbrarul clubului de companie, în bordeie — au apărut panouri, grafice: traiectoria, împrăştierea, influenţa stării atmosferice asupra tragerilor cu puşca, cătare bine prinsă, subţire ori plină, lipită dreapta şi stingă... Dar cîte nu erau. Cum era vreme de odihnă, ziua, toţi alergau la atelierele de luarea liniei de ochire, triunghiul greșelilor... Cei mai buni luau pe lingă ei pe cei mai slabi. în grupă se împămîntenise o vorbă: Hei, ăștia ai lui Badea! Soldatul fruntaş Ifrim şi încă vreo trei, cei mai buni, nu mai pridideau cu dăscălitul. Grupa lor trebuia să fie cea dintîi la trageri, să fie vrednică de înaintaşii ei. In centrul atenţiei, Călin, Lisandru, Barbu şi ceilalţi. Nu-i vorbă că nici aceştia nu aşteptau să fie împinşi de la spate. Barbu, îndeosebi, nu mai avea linişte. De cîte ori intra în bordei, se ferea să privească poza de lîngă cupă. Tot i se părea că-l mustră din ochi sergentul. • Intr-o bună zi, (trecuse vreme de-atunci), militarii grupei noastre, strînși în jurul caporalului Ifrim, care cîștigase la tragerile pe armată un stilou strașnic, scria tovarășului Badea Vasile — șeful unei brigăzi de tractoare de la un S.M.T. din Bărăgan că „...tradiţia grupei e pe mîini de nădejde. Zestrea grupei s-a mărit. A fost o cupă, azi sînt două. Şi plutonierul de companie le tot ferchezuieşte, să strălucească. Ferească sfîntul să te clintească cineva de pe masă, ori sa le strice cumva lin, duiafa, că şi-a găsit beleaua cu el...“ După ce s-au iscălit, au dat lui Barbu sarcina să ducă plicul la cutia poştală. Barbu a lipit Micul, a dat să plece, dar s-a-ntors. — Măi fraţilor — a strigat — ia-n priviţi poza tovarăşului sergent! O studiez demult. Vedeţi voi ? Pozele astea făcute din faţă, ori de unde le-aţi privi, oricum v-aţi da, într-o parte sau îrt alta, se pare că omul din ea îşi întoarce privirile după voi. Nu e aşa ? Este ? Aşa şi cu tovarăşul sergent Badea. Bun băiat ! Ne priveşte din poză, şi parcă zice: „Bravo vouă !“ Nu ? Maior M. COSTEA Căpitan D. RADULESCU . Vitejii noştri marinari de pe una din nave stau de veghe în apărarea cuceririlor poporului muncitor. 1Mulţumit că în timpul exerciţiului tactic a condus cu pricepere tancul, echipajul zîm- -şte mulţumit obiectivului fotografic . ffiWIlMMlIlHIIMIIIlBflSllininiSnilllir Concertul Filarmonicii din Arad După filarmonicile din Oraşul Stalin, Timişoara şi Focşani, iubitorii de muzică din Iaşi au avut ocazia de a asculta orchestra simfonică a Filarmonicii de stat din Arad. De la început trebuie să consemnăm faptul că sala TES, în care s-a dat concertul, este cu totul improprie pentru concerte simfonice, astfel că artiştii arădeni n-au putut fi ascultaţi decit, ţinînd mereu seama de condiţiile în care cîntă. Concertul, dirijat de Nicolae Brînzeu, s-a deschis cu două fragmente dintr-o suită originală a dirijorului. Compozitorul Brînzeu, tot sub propria-i baghetă a prezentat ieşenilor, în trecuta stagiune, prima sa simfonie. Şi în fragmentele prezentate— »Chitec bătrînesc“ şi „Joc“ ca şi în simfonie, Nicolae Brînzeu utilizează un limbaj complex fiind stăpîn pe tehnica polifonică şi pe aceea a orchestraţiei. Ideaţia clar exprimată poate fi urmărită cu uşurinţă. Totuşi proporţiile exagerate diluiază interesul şi obosesc pe ascultători. Autorul se lasă sedus de posibilităţile de exprimare pe care meşteşugul său sigur i le oferă şi se pierde în lungimi ce nu servesc exprimării conţinutului. Violoncelistul Radu Aldulescu, artist s emerit al RPR, a cîntat cu vervă şi cu căldură Concertul de Haydn. Cu excepţia cîtorva momente dure — din vina acusticii defectuoase a sălii sau din cauza nervozităţii artistului — poezia şi luminozitatea concertului au fost frumos redate de apreciatul violoncelist. Piesa „de greutate" a programului a fost „Simfonia întîi" de Johannes Brahms. Nu ne putem opri a semnala că programarea în turneu a unei simfonii de Brahms este un semn de maturitate artistică. înseamnă că la noi în ţară nu a crescut numai numărul orchestrelor simfonice, ci şi nivelul calitativ al acestora. Şi mai înseamnă ceva prezenţa unei simfonii de Brahms, în programe de turneu, că publicul căruia îi sînt destinate aceste concerte are o receptivitate mereu crescîndă. In execuţia simfoniei, dirijorul Brînzeu ne-a dovedit seriozitatea sa. Fără gesturi spectaculoase — am putea spune chiar o gestică dură — ne-a dat o foarte îngrijită execuţiei în care n-a lipsit nici poezia idilică, nici torentul emotiv — note atît de caracteristice lui Brahms. Orchestra, cu o frumoasă disciplină muzicală, a răspuns tuturor cerinţelor dirijorului. Cu excepţia unor asprimi în sonoritatea instrumentelor de coarde (supărătoare era uneori duritatea primelor violine), cît şi a unor deficienţe de acordaj (mai ales la corul trombonilor), orchestra se prezintă la un ridicat nivel artistic. O dovadă a capacităţii artistice este modul cum au acompaniat concertul de Haydn, dovedind rutină (în sensul bun al cuvîntului) şi înţelegere muzicală. Concertul Filarmonicii de stat din Arad ne-a dat satisfacţia unor momente de emoţie artistică. ION JIJIA Nr. 3142 De la Universitatea serală de marxism leninism Cursurile universităţii serale de marxism-leninism de pe lingă comitetul regional de partid încep în ziua de 8 octombrie a.c. Studenţii universităţii serale vor fi prezenţi în ziua de 8 octombrie, ora 18, în aula facultăţii juridice a Universităţii ,,Al. I. Cuza“. Comidul orăşenesc U.T.M. Iaşi aduce la cunoştinţa tuturor tinerelor şi tinerilor că se înfiinţează în oraşul nostru ANSAMBLUL ARTISTIC AL TINERETULUI cu următoarele formaţii: COR, ORCHESTRA, DANSURI ŞI TEATRU. La activitatea acestor formaţii pot participa tinerii amatori din întreprinderi, instituţii, şcoli şi facultăţi, înscrierile se pot face zilnic pînă la data de 15 octombrie 1956 prin comitetele organizaţiilor de bază U.T.M., şi la sediul Comitetului Orăşenesc U T.M. din strada Dobrogeanu Gherea nr. 20. Comitetul Orăşenesc U.T.M. cheamă pe toţi tinerii iubitori de artă — instrumentişti de orice fel, dansatori, corişti, artişti amatori — să sprijine crearea acestui ansamblu înscriinduse şi participînd la activitatea formaţiilor ansamblului, al cărui scop este stimularea şi ridicarea calitativă a activităţii artistice amatoare în rândul tineretului din oraşul Iaşi Conferinţă Filiala Iaşi a Societăţii pentru răspîndirea ştiinţei şi culturii, lectoriul central, anunţă pentru astăzi la orele 18 00 conferinţa cu tema „Lumea atomului“ ţinută de tov. prof. univ. Radu Ralea. Pentru a-şi forma un colectiv de colaboratori externi în domeniul muzicii vocale (operă, muzică populară, muzică uşoară), Direcţia Regională Radio Iaşi organizează o serie de probe în str. Karl Marx nr. 44. Corul de Stat ,, Gavriil Musicescu“ anunţă ca miercuri 3 oct. a.c., ora 20.00, are loc în continuare concursul pentru ocuparea locurilor vaaduce la cunoştinţa publicului consumator că în unită file sale din str. Republicii nr. 2 şi din Piaţa Halei Conferinţa va avea loc în sala SRSC din str. Păcurari nr. 1 (peste drum de Biblioteca Centrală Universitară) şi va fi urmată de filmul „Fantomele părăsesc piscurile“. Cei interesaţi se pot adresa la serviciul secretariat al Direcţiei Regionale Radio, în fiecare zi între orele 12—14. înscrierile pentru probe se fac pînă la 20 octombrie 1956, cante de tenori şi başi. Concursul are loc în sala de cor a Operei, dira str. 11 Iunie (Şcoala de muzică), se găseşte spre vînzare un bogat şi variat sortiment de mărfuri cu preţ redus. Rezultareii concursului „Pronosport“ nr. 391 etapa din 3© septembrie 1956 I. Galatasarai (Turcia) (Cupa Europei). II. R.P.F. Iugoslavia (A) III. R. Cehoslovacă (B) -?—1 = 1 — R. Cehoslovacă (A) 1—2 = 2 ■ R.P.F- Iugoslavia (B) 1—2 = 2 IV. FI. Roşie Arad — Ştiinţa Cluj (cat. A) 3—0 = 1 V. En. FI. Ploeşti — Progresul Buc. (cat. A) 0—0 = 2 VI. Dinamo Or. Stalin — Energia Minerul Petroşani (cat. A) 0—4 = 2 VIL CCA Buc — Dinamo Bacău (cat. A) 0—1 = 2 VIII. Loc. Constanţa — En- Flac. Moreni (cat. B) 4—2 = 1 / IX. Prog. Sibiu — Rec. Av- Tg. Mureş (cat. B) 0—0 = X X. Energia Flac. Cîmpina — Loc. Iaşi (cat- B) 3—0 = 1 / XI. En. Met- C. Turzii — En. Met. Reşiţa (cat. B) 2—1 = V XII. Loc. Cluj — En. Minerul Lupeni (cat. B) 2—1 = 1' La acest concurs au fost depuse aproximativ 790.000 variante Pe la Direcţia Regionala Hadi© Iaşi Dinamo Bucureşti CONCURS O. R. L. Traduse industrielle „MAXIM GORKI“ de la 1 oct. - 3 oct. Doi căpitani şi de la 4 oct. — 7 oct. Dosar 306; „ILIE PINTILIE“ de la 1 oct — 3 oct. Voiniţa şi de la 4 oct. — 7 oct. Salonul nr. 9; „PUŞKIN" — de la 1 oct. — 7 oct. O sărutare furată ; „TINERETULUI“ de la 1 oct. — 7 oct Cei din strada Barsca; „ION CREANGA“ de la 2 oct. — 7 oct. Stiletul. [niKiiiti^iiii^iionnaiiiiK^^ni^iiBBfliiBRiiiBRiiwiiim^^iMiKiiiininigniTnrnFBEninsaiiusraiHtBSHiiQiiiKsaiiiiss.;::» ■— Prin bibliofeci Linişte. Coridoarele spaţioase ale Universităţii sunt cufundate într-o tăcere profundă- Nici un om, nici o vorbă, nici un ecou de paşi. Numai dacă treci prin dreptul amfiteatrelor şi al sălilor de seminar, auzi dinăuntru vocea impunătoare a unui profesor ţinîndu-şi cursul sau a vreunui student susţinîndu-şi părerea într-o problemă de seminar, încolo, linişte deplină. Deschizi uşa sălii de lectură de la biblioteca facultăţii de ştiinţe naturale: biblioteca e plină de studenţi şi studente , dar nimeni nu ridică ochii să vadă cine a intrat. Numai bibliotecara, de la masă, te întreabă în şoaptă ce carte doreşti. Ii spui, tot în şoaptă, completezi o fişă, semnezi condica, îţi iei cartea sau colecţia dorită şi cauţi un loc. Cu greu descoperi un scaun liber în celălalt capăt al sălii. In tot acest timp nu te-a observat nimeni, căci toţi sînt atît de antrenaţi în lectură, incit nimeni n-are timp să te ia în seamă. Iată-l pe studentul Bizovie Virgil din anul V biologie. Are în faţă un vraf de cărţi, unele în limba romina, altele în limba rusă Acum cercetează atent un volum în limba rusă : „Parazitofauna peştilor de apă dulce de R.S.S. Ucraineană — de A. P. Markovici, iar mai în stînga are deschis volumul, tot în limba rusă, „Studii ihtiologice“ de E. K. Suvorov. Din cînd în cînd se opreşte. Un cuvînt pe care încă nu-l cunoaşte- Dar nu-i nimic, dicţionarul ruso-romîn îi vine în ajutor. Caută repede, îl găseşte, îl notează şi merge mai departe. Pe faţa lui se citeşte hotărîrea şi dragostea de muncă. Şi cum n-ar fi aşa cînd îşi pregăteşte doar proiectul de diplomă. Are o temă grea : „Protozoare parazite în piscicultura, apicultură, sericicultură“, dar nu se teme. Dimpotrivă, e mîndru că i s-a dat un subiect greu ; asta înseamnă că profesorii au încredere în priceperea şi-n puterea lui de muncă. Şi nu le va înşela aşteptările, nici el, nici colegii lui. La masa vecină, cu grija şi încordarea începătorului, studentul Emil Pinghireac din anul I îşi pregăteşte un seminar la marxism-leninism. Are în faţă broşuri, o colecţ.e a ziarului „Scînteia“ , un volum de opere de Lenin din care tocmai citeşte şi-şi notează atent, în caiet, ideile. E hotărît să se menţină printre fruntaşii grupei şi de aceea îşi petrece în biblioteci cea mai mare parte a timpului liber Sala de lectură a bibliotecii facultăţilor de ştiinţe sociale e întotdeauna plină. Dacă nu vii dimineaţă, cu greu mai găseşti un loc liber. Aici vin zilnic studenţi de la facultăţile de filologie-istorie şi ştiinţe juridice. Soţii Dănilă din anul IV, secţia română, nu lipsesc nci astăzi după cum nu lipsesc nici în celelalte zile. Ea, pasionată de problemele limbii literare, cercetează atent colecţia revistei „Contemporanul“. Are de făcut un referat pentru seminarul de Istoria limbii române literare şi pentru asta vrea să se pună la punct cu toate discuţiile care s-au purtat în „Contemporanul“ şi în „Gazeta literara“- El, Dănilă Vasile, e preocupat mai mult de probleme de literatură. Are în faţă două volume de Gala Galaction : „Oameni şi gînduri din veacul meu“ şi „Papucii lui Mahmud“. Astăzi vrea s-o termine pe prima. Mîine o va începe pe a doua— L-aţi făcut la curs pe Gala Galaction ? — Nu, dar eu citesc înainte. Ştii, e mai bine cînd audiezi cursul să cunoşti şi operele scriitorului care se predă ; înţelegi totul cu mai multă uşurinţă. — E adevărat, dar asta nu te determină să-i neglijezi pe scriitorii care se fac acum la curs ? — Nu, pentru că i-am citit deja. Ce crezi că am făcut în vacanţă şi de cînd am începutcursurile ? Am citit. Am cîştigat avans şi de acum aşa merge. — Iată o metodă bună, i-am zis. Asta ar trebui împărtăşită şi colegilor. El a zîmbit în aşa fel încît mi-a dat să înţeleg că nu-i nevoie ; ei o cunosc deja şi o aplică. Discuţia s-a desfăşurat în şoaptă. Totuşi, studentul Butu Ion din anul I ştiinţe juridice, care se afla în imediata apropiere, pregătindu-şi un seminar de specialitate, a prins discuţia, a dat din cap a mirare şi şi-a notat ceva intr-un caiet. Probabil că metoda i s-a părut bună şi voia s-o spună şi colegilor lui. La unul din fişierele bibliotecii studentul N. Pintilie îşi alege cotele cărţilor de care are nevoie : „Spiritul critic în cultura romînească“ de Garabet Ibrăileanu, „Poezii“ de Şt. O. Iosif şi altele. Are de făcut o lucrare : „Bazele folclorice ale creaţiei lui Şt. O. Iosif“ pentru seminarul special de literatură romînă. Bibliotecarul, tov. Lazarovici, i le aduce imediat din rafturile bogat înzestrate ale bibliotecii, şi studentul pleacă mulţumitIn cel mai îndepărtat colţ al sălii de lectură, unde era mai puţină lume, A. Butnaru face ultimele retuşări la poezia pe care o va citi la cercul de creaţie „M. Eminescu“, iar la masa vecină, studenta Macarovici Demetra, din anul III romînă, îşi pune la punct caietul de lecturi particulare completîndu 1 cu ultimele cărţi citite. Lîngă ea, un coleg se ocupă de acelaşi lucru, numai că el nu-şi scrie însemnările în caiet, ci pe fişe aranjate grijuliu în plicuri. Nu vorbesc unul cu altul; par supăraţi fiindcă n-au căzut de acord asupra metodei. Ea susţinea că-i mai bună metoda cu caietul, el, că cea cu plicurile. — Cînd ai toate fişele în plicuri, poţi să le aşezi pe teme, pe scriitori, şi cînd ai nevoie de o problemă imediat te descurci. Pe cînd cu caietul e mai greu , să-l răsfoieşti de la un capăt la altul ca să urmăreşti o problemă ! Ea pare că-i dă dreptate- Aşa va face de acum încolo. Spre orele 13 00 sala de lectură se goleşte încet, încet. Mai rămîne ici şi colo cîte unul care nu se îndură să închidă cartea. Dar un glas de femeie îi zoreşte : — E ora unu, tovarăşi. Trebuie să facem curat. Mai veniţi după masă, la trei ! După masă, la trei, sala se umple din nou. Iar seara ies toţi mulţumiţi după o zi de muncă spornică. Acum, o plimbare prin aerul curat din Copou nu poate face decit bine. St. O.