Inainte, decembrie 1965 (Anul 22, nr. 6457-6483)

1965-12-01 / nr. 6457

A Á- c é \ Proletari dfin foot« fârîte, u­îfi-vâ! ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL OLTENIA AL P.C.R. ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL’ XXII — NR. 6457­4 PAGINI - 25 BANI MIERCURI 1 DECEMBRIE 1965 C. Neculiță m Tabloul de co­manda al fabricii de oxigen de la Combinatul chi­mic Craiova. Foto : în interiorul ziarului. Bl Bunăstare în fiecare casă (pag. 2-a). 3 Noi progrese în chimioterapia cancerului (pag. 2-a). ■ La I.T.C. a fost cîndva și o bri­gadă artistică... (pag. 3-a) ; Tehnica nouă — imperativul pro­gresului (pag. 3-a). Pe șantiere­­lucrări în termen si de calitate Cîteva zile in șir, maistrul Nico­­lae Priluțchi din cadrul I.M.B. în­treprinderea șantiere construcții montate — Combinatul chimic Cra­iova, s-a purtat într-un fel ciudat, necunoscut pînă atunci de oamenii de sub îndrumarea lui. Intra în hală, îi saluta, le dădea indicațiile necesare pentru ziua respectivă și apoi se așeza în același loc. Stătea cîteva minute, privea în sus și in jos la lucrările de montaj, își nota ceva în carnețel. Cînd considera că și-a luat toate notițele necesare, îi căuta pe șefii de echipă adresîn­­du-li-se : „Dacă mai aveți nevoie de mine, mă găsiți în baracă". Ce făcea maistrul Priluțchi în baraca lotului ? Recitea însemnările făcute în incinta centralei de frig din ca­drul combinatului, selecționa frele și datele mai importante ci­și apoi trecea la calcule. Concluziile desprinse din studiu erau concre­tizate în desene sau schițe. Uneori, la sfîrșitul zilei de lucru, îl auzea­ rostind cuvintele: „Pînă acum ne-am respectat cuvîntul dat. Ca­zanel­e au fost montate în timpul prevăzut, instalația de absorbție nr. 1, într-o treaptă, a fost reali­zată în termen, montarea instala­ției de absorbție, în două trepte, pentru 35 grade C, a durat numai o săptămînă în loc de 20—30 de zile cît era planificat, iar instala­ția de execuție plus 5 grade C s-a montat cu circa 30 de zile mai de­vreme­. O soluție economicoasă Montorii centralei de frig de sub conducerea maistrului Priluțchi în­vinseseră toate,­­ greutățile ivite. Lupta cu aceste greutăți îi călise, îi făcuse să devină și mai încre­zători în forțele lor. Dar iată că a venit timpul să monteze conden­satoarele și vaporizatoarele. A a­­părut în calea lor un nou inconve­nient , nu dispuneau de mașinile necesare ridicării și montării uti­lajelor. Montorii și mai ales mais­trul nu puteau admite ca lipsa ma­șinilor să-i facă să nu-și respecte cuvîntul dat. Aveau în față două variante: să folosească posibilită­țile existente sau să găsească solu­ții noi care să reducă timpul de montaj. Care era prima variantă ? Să se facă montajul mecanic, ceea ce nu era posibil din cauza poziției ne­corespunzătoare și a razei de ac­țiune a macaralei. Constatîndu-se imposibilitatea de a folosi maca­raua, s-a prevăzut ca toate utila­jele să fie ridicate mecanic (pe planșeu) pînă la cota de 14 metri. Trebuia făcută apoi riparea utila­jelor, (fiecare avînd o greutate de șase tone) pînă la locul de montaj. Aceasta însemna ca stîlpii de mon­taj să fie plantați pentru fiecare utilaj în parte, iar ridicarea să se facă cu ajutorul granițelor. In ca­zul adoptării primei variante, toa­te aceste operații trebuiau repetate de zece ori (uneori pentru fiecare utilaj). In același timp, atrăgea după sine o mare pierdere de timp, nerespectarea termenelor de mon­taj. In cele din urmă, s-a renunțat la aplicarea ei și s-a trecut la gă­sirea unei alte variante mai efi­ciente și mai economicoase. Cel care a găsit-o a fost maistrul Ni­­colae Priluțchi. După studierea a­­mănunțită a situației și a posibi­lităților existente, el a propus­ ca, în vederea montării utilajelor, bra­țul macaralei care avea 40 de me­tri în poziție înclinată, să se mai prelungească cu încă patru metri. Propunerea sa a fost acceptată. Imbinînd curajul cu priceperea Găsirea soluției amintite însem­na însă doar primul pas spre re­ducerea timpului de montaj. Ea putea fi aplicată numai de oameni care știu să îmbine curajul cu pri­ceperea, elanul și, pe toate, să le folosească în funcție de situația dată. S-a ajuns la concluzia că sarcina aceasta poate fi încredin­țată mentorilor din echipele con­duse de Constantin Hîlcu și Gheor­­ghe Dușmănescu. împreună maistrul a stabilit și condițiile cu ei, ce trebuie create în vederea asigură­rii succesului și anume­rea circulației în faza de întrerupe­montaj, verificarea prefabricatelor la fața locului și consolidarea scheletului metalic cu puncte de sprijin. Perspicacitatea maistrului a mers și mai departe. Vrînd să ferească oamenii de orice pericol în tim­pul ridicării și montării utilajelor, a ales o zi fără vînt. S-a îngrijit ca dirijarea comenzilor macaralei să fie făcută în așa fel, încît fiecare mișcare să ducă la atingerea scopu­lui propus. Aplicarea soluției pro­puse de maistrul Nicolae Priluțchi a dus la reducerea timpului de montaj cu circa 44 de zile și la realizarea unei economii de mano­peră în valoare de circa 48.000 lei. Este ușor de înțeles că așa cum s-a îngrijit ca montarea vaselor să decurgă în mod normal, maistrul a,a avut­­ grijă „să­-și noteze în carne­țel numele mentorilor care au dat dovadă de perseverență, răspun­dere, pricepere. Din cele spuse de el, reiese că în mod deosebit s-au evidențiat lăcătușul Ion Drăghescu și sudorul Alexandru Rădoi din echipa lui Constantin Hîlcu, lăcătușul Gheorghe Predescu și su­dorul Ion Stan din echi­pa condusă de Gheorghe Dușmănescu. S. GHEORGHE Perseverență, răspundere, realizări Pămîntul nostru poate produce mai mult­ ­. Greutățile au fost în­vinse prin muncă . Pe cooperativă, pro­ducția medie la porumb a fost de 2341 kg boa­be la ha 0 Brigada lui Andrei Du­­mitrescu a obținut 3473 kg boabe la ha 0 Pentru semănăturile de primăvară, ogoarele au fost executate pe mai bine de 90 la sută din suprafață . Pînă în 1970 se va ajunge la 320 ha irigate Vremea cînd se „numără bobocii" a intrat de mult un... pîine și pe me­leagurile Grecilor de Balș, acasă la cei ce au generat ideea: „Pămîntul nostru poate produce mai mult". Bri­gadierii și șefii de echipă și-au evi­dențiat cu o meticulozitate maximă producția de pe fiecare parcelă, de pe fiecare tarla, în funcție de soi și hibrid, de lucrările aplicate. Trebu­iau doar trase Învățăminte pentru viitor. Iar cei mai buni — răsplătiți. Și această treabă, pur contabilă de a­­cum, le-a adus satisfacție. Pe fiecare hectar, cultivat de cooperativa agri­colă cu grîu, s-au numărat în 1965 cu mai bine de 100 kg peste realiza­rea anului trecut, iar la cultura po­rumbului producția a ajuns la 2341 kg la hectar. Aci, pe malul Oltețului, a poposit și în acest an recordul pe raion la producția de porumb. Efor­tul fizic de un an, privirea științifi­că a lucrurilor s-au concretizat, așa­dar, in producții mai mult decît sa­tisfăcătoare, chiar în acest an cu con­diții puțin favorabile agriculturii — în primăvară ploi interminabile, iar apoi secetă excesivă. Omul preocu­pat pentru mai mult și mai bine — știind că acest mai mult și mai bine Înseamnă retribuție superioară pen­tru el și familia lui, un belșug de produse agroalimentare în folosul colectivității — a reușit să iasă vic­torios. Și, socotind după rezultate, cei cu meritele cele mai mari la producțiile obținute la Greci, au fost cei din bri­gada a IlI-a condusă de Andrei Du­­mitrescu — nemulțumiții din primă­vară pentru rezultatele anului ante­rior. 3472 kg la hectar a fost media producției de porumb pe cele 100 ha lucrate de brigadă. Dacă amintim și faptul că au fost echipe in cadrul brigăzii, ca cele conduse de Dumitru Pescaru, Dumitru Șerban, Ilie Voicu și Tudor Ciurlincă, ce au obținut în­tre 4800 și 5000 kg porumb la hec­tar, ne dăm seama mult mai bine de munca depusă în brigadă, de efortu­rile depuse de cei aproape 150 de țărani cooperatori pentru a cîștiga întrecerea desfășurată în cadrul uni­tății lor agricole. — Eu știu un lucru, tovarășe, măr­turisea într-o discuție brigadierul Andrei Dumitrescu, că „obrazul sub­țire cu greu se ține". In primăvară, toți au apreciat îndrăzneala mea și a celor din brigadă de a afirma că „pă­mîntul nostru poate produce mai mult". Noi cei din a treia, ne știam urmăriți mereu de către ceilalți ță­rani cooperatori care doreau să va­dă dacă am avut sau nu dreptate. De aceea, am făcut tot ce am știut și cum a fost mai bine pentru ca afir­mațiile de atunci să devină fapte, pentru ca în toamnă, cîntarul să ne dea dreptate. — Și ce ați făcut în acest sens î­n Păi, în bună parte, ce am anun­țat în primăvară în cadrul consfătui­rii. Am urmărit, mai ales, calitatea muncii atît la pregătirea terenului și semănat cît și la întreținere și re­coltat. Nici un moment, pe tractoriști și pe cei din brigadă nu i-am lăsat să facă cum și ce vor, ci numai și nu­mai cum trebuie. Pregătirea terenu­lui s-a făcut ca și cînd n-am fi se­ GH. FECIORU (GenUuuua ta pag, S-a) Initiatorii la înălțime La S.M.T. Cîrcea, reparatul tractoarelor este în toi. Foto : FI. Roșoga Actualități din regiune Instructaj în domeniul • Se dezvoltă irigațiilor rețeaua de­­ oficii poștale Prin grija Consiliului agricol al regiunii Oltenia, la Stațiunea experimentală agricolă Caracal a fost orga­nizat un instructaj, în două serii, în domeniul irigații­lor. Iha instructajul din prima serie care a început în ziua de 29 noiembrie și se va termina la data de 4 de­cembrie participă 370 ingineri din cooperativele agri­cole care au și care vor amenaja sisteme de irigații. Secțiile sunt predate de că­tre cadre cu înaltă califica­­re de la Insti­tutul agrono­mic „Tudor Vladimirescu“ din Craiova, Stațiunea ex­perimentală a­­gricolă Cara­cal, ORPOT Oltenia, DGA Craiova. In scopul îmbu­nătățirii continue a condițiilor de de­servire a cons­tructorilor Siste­mului hidroener­getic și de navi­gație „Porțile de Fier", la Gura Văii s-a înființat un oficiu poștal. Cu acesta, numă­rul oficiilor poș­tale din orașul și raionul Tr. Seve­rin se ridică la 53. • Noi magazine universale In localitățile Ostroveni, raionul Corabia, Puțuri — raionul Caracal și Grădiștea — raionul Oltețu, au fost date în folosință noi magazine universale. Prin contribuția mem­brilor cooperatori, s-a reușit ca la construcția acestor magazine să se economisească sume cuprinse între 10.000 și 40.000 lei. Pînă la finele anului acesta, urmează să se mai dea în folosință noi magazine univer­sale în localitățile : Sănătești, Peș­­teana Jiu, Sadu — raionul Gorj , Plopșor, Arginești — raionul Fi­­liași , Ciochiuța, Horăști — raionul Strehaia etc. • Expoziție de artă culinară In localul restaurantului „Oltenia" din Craiova s-a deschis o expo­ziție de artă culinară în care maiștrii gastronomi din cadrul T.A.P.L. Craiova își etalează măiestria prin cele peste 300 exponate de preparate culinare cu specific oltenesc. încă din primele ore, expoziția a cunoscut o mare afluență de public, bucurîndu-se de aprecierile unanime ale consumatorilor. Organizată sub îndrumarea Direcției regionale comerciale, in cadrul „Lunii artei culinare“, expoziția a fost precedată de patru schimburi de experiență la Tr. Severin, Tg. Jiu, Caracal și Craiova cu participarea co­lectivelor de conducere ale organizațiilor de alimentație publică, precum și a unor merceologi, bucătari și cofetari din regiune. „Să învățăm din filme“ In sala cinematografului „Victo­ria" din Tg. Jiu a avut loc un inte­resant concurs cinematografic „Să învățăm din filme" dedicat popu­larizării filmelor românești „Pădu­rea spînzuraților", „Celebrul 702“, „Străinul" și „Porto Franco“. La concurs au participat elevi ai celor două licee din localitate. Concurenții de la liceul nr. 2 au dat cele mai bune răspunsuri și au cîștigat acest concurs, după o vie și disputată întrecere cu colegii lor. Cei mai bine pregătiți pentru con­curs au fost elevii Ana Ștefănescu, Adrian Negrescu și Ion Dănău. întîlnire cu viitorul „...Și acum, Aurele, pentru că ai terminat școala generală e timpul să-ți faci și tu un viitor. Am stat de vorbă cu profesorii tăi și m-au sfătuit să urmezi o școală profesională". Așa i-a vorbit cu cîțiva ani în urmă cooperatorul Ion Amnar din comuna Cioroiași, raionul Băilești, celui de-al treilea fiu al său. La două săptămini după a­­ceea, intr-o dimineață de septem­brie, Aurel Amnar alături de alți băieți de seama lui, aștepta cu răsuflarea întretăiată subi­ectul pentru primul examen la școala profesională de pe lângă Uzina constructoare de mașini agricole „7 Noiembrie" Craiova. Cu altă emoție și bucurie a pri­mit vestea reușitei, e ușor de înțeles. Ajutat de maistrul Pompiliu Caragiu in timpul lucrărilor practice din secția prelucrări la cald și de profesorii Vîlsan Ian­cu, inginer Tobă Constantin la orele de curs, a deprins treptat, treptat, tainele meseriei. După absolvire, in vara aces­tui an, tinărul Aurel Amnar a fost repartizat să lucreze in sec­ția de tratamente termice a uzi­nei. Cînd a luat în primire cup­torul electric și graficul de pro­ducție, Aurel a simțit că a fă­cut primii pași spre viitorul atit de dorit. Muncitorii din echipa în care a fost repartizat, și in special maistrul secției Macovei Nico­lae, îi urmăreau cu atenție mun­ca, ajutîndu-l ori de cite ori era în impas. A prins curaj, a în­ceput să îndeplinească normă după normă, bucurîndu-se lao­laltă cu ceilalți de succesele re­purtate. „De miine am putea să-i dăm să trateze cuțitele pen­tru tocătoarea de însilozat nu­treț — a hotărît într-o zi șeful echipei, Vătafu Dumitru. Sunt intr-adevăr, de o tehnicitate mai ridicată, dar îl vom ajuta să le imprime structura cerută de do­cumentația tehnică“. Și Aurel s-a purtat la înălți­mea încrederii acordate de în­cercatul tratamentist, realizînd piese rezistente, care funcționea­ză cu mult succes in complexele mecanisme ale mașinilor agri­cole. Proaspătul absolvent țea la fiecare pas umărul sim­co­lectivului care l-a ajutat să se avînte tot mai mult în taina cu­lorilor termice, dînd producții­i scule și dispozitive cu caro­ristici superioare. Muncin­d perseverență și studiind specialitate, numai la de la intrarea în pro­­nărul Aurel Amnar s­ a­u la nivelul practică­riii tratamentiștilor îndelungată. Un merit deosebit al lui, e că lucrea­ză fără rebuturi și că își depă­șește planul de producție cu peste 20 la sută. Numele său a început să apară pe fișele de ci­titor al bibliotecii tehnice, preocupă noile procese tehnolo­­­­gice ca : cianurarea în mediu gazos, călirea izotermă, tratamen­tul termochimic și revenirea o­­țelurilor in băi de săruri, me­tode ce sporesc productivitatea muncii și îmbunătățesc cu mult calitatea produselor. Asemenea miilor de tineri din patria noastră, Aurel Amnar pă­șește cu încredere și cu legi­timă mândrie pe drumul viitoru­lui pe care și l-a ales. MATEI FLOREA, tehnician Aspect din expoziție UN FAPT Se zice­rul poate să că elicopte­aterizeze în locuri de multe ori foarte greu chiar și prin accesibile, văgăuni, pe munți... O fi, mi-am zis eu, dar pînă nu văd nu cred. Așa că, rămin în așteptarea curiosului spectacol. Și uite, adu­­nind mănunchi, niște su­gestii, niște propuneri, aș zice să-i dăm adre­sa acestei păsări cu trup de metal să se lase zilnic pe casa cu nr. 163 D din Calea Bucu­rești din Craiova. Cre­deți că am ales aceas­tă adresă, la intîm­­plare ? Nu. Locatarii Ștefan Sîrbu, Ștefan Berceanu, împreună cu familiile lor, și sunt mulți la număr, n-au pe unde ieși sau intra din strada amintită, in propriile lor aparta­mente. Curios, nu ? I O fi, dar așa se întim­­plă. Situația aceasta n-are cine știe ce ve­chime in timp. Datea­ză de numai trei-patru săptămini, de atunci de cînd... năstrușnicul Mi­­hai Niculescu, naiul magazinului gestio­limentara", instalat „A­ parterul clădirii cu pri­la­cina, s-a gîndit că n-ar fi rău să le taie calea locatarilor de care vor­beam, ridicînd în dru­mul acestora veritabi­le garduri din sîrmă, scîndură, stîlpi — între care, spune el — „mi-am organizat magazia pen­tru ambalaje" ... Cu ce drept a trecut la o astfel de măsură, poate că nici el nu știe prea bine, cu atît mai mult conducerea O.C.L. „Alimentara“ care, se vede treaba că i-a fa­cilitat materializarea u­­nei idei complet lip­sită de temei, uitînd binecunoscutul atribut al zilelor noastre de a fi tot timpul cu fața la cerințele cetățeanului. Locul bazat prin go­gonata „invenție“ a lui Niculescu acuză fără îndoială nu numai con­știința acestuia, care continuă să rămînă cu cîțiva pași in urmă față de realități­le zilei, dar aduce destule necazuri cetățenilor amintiți. Pe bună dreptate își pu­neau mai zilele trecu­te unii vecini întreba­rea :­­„Cum de acest „fenomen“ s-a produs tocmai acum, după 15 ani de la data cînd a fost instalat magazinul în corpul clădirii cu nr. 163 D ? Zilele trecute m-am intîlnit față în față cu un amic. Era pe strada din vecinătatea casei cu pricina. Cetățeanul e poștaș... — Știi ce, mă las de meserie — zice el. — De ce ? — De-o oră dau ocol și nu știu cum să ies din încurcătură. Uite, am aici abonamente la ziare și­ corespondențe pentru familiile Sîrbu și Berceanu. Cum și cui să le înmînez, dă-mi un sfat. Peste tot, după cum vezi și dumneata, e închis, pri­vește ce mai lacăte și garduri... — Iți fac o propu­nere — i-am zis. — Te rog. — Hai să-l facem... poștaș pe gestionarul magazinului, ce zid. ? LUCIAN TRIȚA E necesar un... elicopter

Next