Inainte, decembrie 1965 (Anul 22, nr. 6457-6483)
1965-12-01 / nr. 6457
A Á- c é \ Proletari dfin foot« fârîte, uîfi-vâ! ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL OLTENIA AL P.C.R. ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL’ XXII — NR. 64574 PAGINI - 25 BANI MIERCURI 1 DECEMBRIE 1965 C. Neculiță m Tabloul de comanda al fabricii de oxigen de la Combinatul chimic Craiova. Foto : în interiorul ziarului. Bl Bunăstare în fiecare casă (pag. 2-a). 3 Noi progrese în chimioterapia cancerului (pag. 2-a). ■ La I.T.C. a fost cîndva și o brigadă artistică... (pag. 3-a) ; Tehnica nouă — imperativul progresului (pag. 3-a). Pe șantierelucrări în termen si de calitate Cîteva zile in șir, maistrul Nicolae Priluțchi din cadrul I.M.B. întreprinderea șantiere construcții montate — Combinatul chimic Craiova, s-a purtat într-un fel ciudat, necunoscut pînă atunci de oamenii de sub îndrumarea lui. Intra în hală, îi saluta, le dădea indicațiile necesare pentru ziua respectivă și apoi se așeza în același loc. Stătea cîteva minute, privea în sus și in jos la lucrările de montaj, își nota ceva în carnețel. Cînd considera că și-a luat toate notițele necesare, îi căuta pe șefii de echipă adresîndu-li-se : „Dacă mai aveți nevoie de mine, mă găsiți în baracă". Ce făcea maistrul Priluțchi în baraca lotului ? Recitea însemnările făcute în incinta centralei de frig din cadrul combinatului, selecționa frele și datele mai importante ciși apoi trecea la calcule. Concluziile desprinse din studiu erau concretizate în desene sau schițe. Uneori, la sfîrșitul zilei de lucru, îl auzea rostind cuvintele: „Pînă acum ne-am respectat cuvîntul dat. Cazanele au fost montate în timpul prevăzut, instalația de absorbție nr. 1, într-o treaptă, a fost realizată în termen, montarea instalației de absorbție, în două trepte, pentru 35 grade C, a durat numai o săptămînă în loc de 20—30 de zile cît era planificat, iar instalația de execuție plus 5 grade C s-a montat cu circa 30 de zile mai devreme. O soluție economicoasă Montorii centralei de frig de sub conducerea maistrului Priluțchi învinseseră toate, greutățile ivite. Lupta cu aceste greutăți îi călise, îi făcuse să devină și mai încrezători în forțele lor. Dar iată că a venit timpul să monteze condensatoarele și vaporizatoarele. A apărut în calea lor un nou inconvenient , nu dispuneau de mașinile necesare ridicării și montării utilajelor. Montorii și mai ales maistrul nu puteau admite ca lipsa mașinilor să-i facă să nu-și respecte cuvîntul dat. Aveau în față două variante: să folosească posibilitățile existente sau să găsească soluții noi care să reducă timpul de montaj. Care era prima variantă ? Să se facă montajul mecanic, ceea ce nu era posibil din cauza poziției necorespunzătoare și a razei de acțiune a macaralei. Constatîndu-se imposibilitatea de a folosi macaraua, s-a prevăzut ca toate utilajele să fie ridicate mecanic (pe planșeu) pînă la cota de 14 metri. Trebuia făcută apoi riparea utilajelor, (fiecare avînd o greutate de șase tone) pînă la locul de montaj. Aceasta însemna ca stîlpii de montaj să fie plantați pentru fiecare utilaj în parte, iar ridicarea să se facă cu ajutorul granițelor. In cazul adoptării primei variante, toate aceste operații trebuiau repetate de zece ori (uneori pentru fiecare utilaj). In același timp, atrăgea după sine o mare pierdere de timp, nerespectarea termenelor de montaj. In cele din urmă, s-a renunțat la aplicarea ei și s-a trecut la găsirea unei alte variante mai eficiente și mai economicoase. Cel care a găsit-o a fost maistrul Nicolae Priluțchi. După studierea amănunțită a situației și a posibilităților existente, el a propus ca, în vederea montării utilajelor, brațul macaralei care avea 40 de metri în poziție înclinată, să se mai prelungească cu încă patru metri. Propunerea sa a fost acceptată. Imbinînd curajul cu priceperea Găsirea soluției amintite însemna însă doar primul pas spre reducerea timpului de montaj. Ea putea fi aplicată numai de oameni care știu să îmbine curajul cu priceperea, elanul și, pe toate, să le folosească în funcție de situația dată. S-a ajuns la concluzia că sarcina aceasta poate fi încredințată mentorilor din echipele conduse de Constantin Hîlcu și Gheorghe Dușmănescu. împreună maistrul a stabilit și condițiile cu ei, ce trebuie create în vederea asigurării succesului și anumerea circulației în faza de întrerupemontaj, verificarea prefabricatelor la fața locului și consolidarea scheletului metalic cu puncte de sprijin. Perspicacitatea maistrului a mers și mai departe. Vrînd să ferească oamenii de orice pericol în timpul ridicării și montării utilajelor, a ales o zi fără vînt. S-a îngrijit ca dirijarea comenzilor macaralei să fie făcută în așa fel, încît fiecare mișcare să ducă la atingerea scopului propus. Aplicarea soluției propuse de maistrul Nicolae Priluțchi a dus la reducerea timpului de montaj cu circa 44 de zile și la realizarea unei economii de manoperă în valoare de circa 48.000 lei. Este ușor de înțeles că așa cum s-a îngrijit ca montarea vaselor să decurgă în mod normal, maistrul a,a avut grijă „să-și noteze în carnețel numele mentorilor care au dat dovadă de perseverență, răspundere, pricepere. Din cele spuse de el, reiese că în mod deosebit s-au evidențiat lăcătușul Ion Drăghescu și sudorul Alexandru Rădoi din echipa lui Constantin Hîlcu, lăcătușul Gheorghe Predescu și sudorul Ion Stan din echipa condusă de Gheorghe Dușmănescu. S. GHEORGHE Perseverență, răspundere, realizări Pămîntul nostru poate produce mai mult . Greutățile au fost învinse prin muncă . Pe cooperativă, producția medie la porumb a fost de 2341 kg boabe la ha 0 Brigada lui Andrei Dumitrescu a obținut 3473 kg boabe la ha 0 Pentru semănăturile de primăvară, ogoarele au fost executate pe mai bine de 90 la sută din suprafață . Pînă în 1970 se va ajunge la 320 ha irigate Vremea cînd se „numără bobocii" a intrat de mult un... pîine și pe meleagurile Grecilor de Balș, acasă la cei ce au generat ideea: „Pămîntul nostru poate produce mai mult". Brigadierii și șefii de echipă și-au evidențiat cu o meticulozitate maximă producția de pe fiecare parcelă, de pe fiecare tarla, în funcție de soi și hibrid, de lucrările aplicate. Trebuiau doar trase Învățăminte pentru viitor. Iar cei mai buni — răsplătiți. Și această treabă, pur contabilă de acum, le-a adus satisfacție. Pe fiecare hectar, cultivat de cooperativa agricolă cu grîu, s-au numărat în 1965 cu mai bine de 100 kg peste realizarea anului trecut, iar la cultura porumbului producția a ajuns la 2341 kg la hectar. Aci, pe malul Oltețului, a poposit și în acest an recordul pe raion la producția de porumb. Efortul fizic de un an, privirea științifică a lucrurilor s-au concretizat, așadar, in producții mai mult decît satisfăcătoare, chiar în acest an cu condiții puțin favorabile agriculturii — în primăvară ploi interminabile, iar apoi secetă excesivă. Omul preocupat pentru mai mult și mai bine — știind că acest mai mult și mai bine Înseamnă retribuție superioară pentru el și familia lui, un belșug de produse agroalimentare în folosul colectivității — a reușit să iasă victorios. Și, socotind după rezultate, cei cu meritele cele mai mari la producțiile obținute la Greci, au fost cei din brigada a IlI-a condusă de Andrei Dumitrescu — nemulțumiții din primăvară pentru rezultatele anului anterior. 3472 kg la hectar a fost media producției de porumb pe cele 100 ha lucrate de brigadă. Dacă amintim și faptul că au fost echipe in cadrul brigăzii, ca cele conduse de Dumitru Pescaru, Dumitru Șerban, Ilie Voicu și Tudor Ciurlincă, ce au obținut între 4800 și 5000 kg porumb la hectar, ne dăm seama mult mai bine de munca depusă în brigadă, de eforturile depuse de cei aproape 150 de țărani cooperatori pentru a cîștiga întrecerea desfășurată în cadrul unității lor agricole. — Eu știu un lucru, tovarășe, mărturisea într-o discuție brigadierul Andrei Dumitrescu, că „obrazul subțire cu greu se ține". In primăvară, toți au apreciat îndrăzneala mea și a celor din brigadă de a afirma că „pămîntul nostru poate produce mai mult". Noi cei din a treia, ne știam urmăriți mereu de către ceilalți țărani cooperatori care doreau să vadă dacă am avut sau nu dreptate. De aceea, am făcut tot ce am știut și cum a fost mai bine pentru ca afirmațiile de atunci să devină fapte, pentru ca în toamnă, cîntarul să ne dea dreptate. — Și ce ați făcut în acest sens în Păi, în bună parte, ce am anunțat în primăvară în cadrul consfătuirii. Am urmărit, mai ales, calitatea muncii atît la pregătirea terenului și semănat cît și la întreținere și recoltat. Nici un moment, pe tractoriști și pe cei din brigadă nu i-am lăsat să facă cum și ce vor, ci numai și numai cum trebuie. Pregătirea terenului s-a făcut ca și cînd n-am fi se GH. FECIORU (GenUuuua ta pag, S-a) Initiatorii la înălțime La S.M.T. Cîrcea, reparatul tractoarelor este în toi. Foto : FI. Roșoga Actualități din regiune Instructaj în domeniul • Se dezvoltă irigațiilor rețeaua de oficii poștale Prin grija Consiliului agricol al regiunii Oltenia, la Stațiunea experimentală agricolă Caracal a fost organizat un instructaj, în două serii, în domeniul irigațiilor. Iha instructajul din prima serie care a început în ziua de 29 noiembrie și se va termina la data de 4 decembrie participă 370 ingineri din cooperativele agricole care au și care vor amenaja sisteme de irigații. Secțiile sunt predate de către cadre cu înaltă calificare de la Institutul agronomic „Tudor Vladimirescu“ din Craiova, Stațiunea experimentală agricolă Caracal, ORPOT Oltenia, DGA Craiova. In scopul îmbunătățirii continue a condițiilor de deservire a constructorilor Sistemului hidroenergetic și de navigație „Porțile de Fier", la Gura Văii s-a înființat un oficiu poștal. Cu acesta, numărul oficiilor poștale din orașul și raionul Tr. Severin se ridică la 53. • Noi magazine universale In localitățile Ostroveni, raionul Corabia, Puțuri — raionul Caracal și Grădiștea — raionul Oltețu, au fost date în folosință noi magazine universale. Prin contribuția membrilor cooperatori, s-a reușit ca la construcția acestor magazine să se economisească sume cuprinse între 10.000 și 40.000 lei. Pînă la finele anului acesta, urmează să se mai dea în folosință noi magazine universale în localitățile : Sănătești, Peșteana Jiu, Sadu — raionul Gorj , Plopșor, Arginești — raionul Filiași , Ciochiuța, Horăști — raionul Strehaia etc. • Expoziție de artă culinară In localul restaurantului „Oltenia" din Craiova s-a deschis o expoziție de artă culinară în care maiștrii gastronomi din cadrul T.A.P.L. Craiova își etalează măiestria prin cele peste 300 exponate de preparate culinare cu specific oltenesc. încă din primele ore, expoziția a cunoscut o mare afluență de public, bucurîndu-se de aprecierile unanime ale consumatorilor. Organizată sub îndrumarea Direcției regionale comerciale, in cadrul „Lunii artei culinare“, expoziția a fost precedată de patru schimburi de experiență la Tr. Severin, Tg. Jiu, Caracal și Craiova cu participarea colectivelor de conducere ale organizațiilor de alimentație publică, precum și a unor merceologi, bucătari și cofetari din regiune. „Să învățăm din filme“ In sala cinematografului „Victoria" din Tg. Jiu a avut loc un interesant concurs cinematografic „Să învățăm din filme" dedicat popularizării filmelor românești „Pădurea spînzuraților", „Celebrul 702“, „Străinul" și „Porto Franco“. La concurs au participat elevi ai celor două licee din localitate. Concurenții de la liceul nr. 2 au dat cele mai bune răspunsuri și au cîștigat acest concurs, după o vie și disputată întrecere cu colegii lor. Cei mai bine pregătiți pentru concurs au fost elevii Ana Ștefănescu, Adrian Negrescu și Ion Dănău. întîlnire cu viitorul „...Și acum, Aurele, pentru că ai terminat școala generală e timpul să-ți faci și tu un viitor. Am stat de vorbă cu profesorii tăi și m-au sfătuit să urmezi o școală profesională". Așa i-a vorbit cu cîțiva ani în urmă cooperatorul Ion Amnar din comuna Cioroiași, raionul Băilești, celui de-al treilea fiu al său. La două săptămini după aceea, intr-o dimineață de septembrie, Aurel Amnar alături de alți băieți de seama lui, aștepta cu răsuflarea întretăiată subiectul pentru primul examen la școala profesională de pe lângă Uzina constructoare de mașini agricole „7 Noiembrie" Craiova. Cu altă emoție și bucurie a primit vestea reușitei, e ușor de înțeles. Ajutat de maistrul Pompiliu Caragiu in timpul lucrărilor practice din secția prelucrări la cald și de profesorii Vîlsan Iancu, inginer Tobă Constantin la orele de curs, a deprins treptat, treptat, tainele meseriei. După absolvire, in vara acestui an, tinărul Aurel Amnar a fost repartizat să lucreze in secția de tratamente termice a uzinei. Cînd a luat în primire cuptorul electric și graficul de producție, Aurel a simțit că a făcut primii pași spre viitorul atit de dorit. Muncitorii din echipa în care a fost repartizat, și in special maistrul secției Macovei Nicolae, îi urmăreau cu atenție munca, ajutîndu-l ori de cite ori era în impas. A prins curaj, a început să îndeplinească normă după normă, bucurîndu-se laolaltă cu ceilalți de succesele repurtate. „De miine am putea să-i dăm să trateze cuțitele pentru tocătoarea de însilozat nutreț — a hotărît într-o zi șeful echipei, Vătafu Dumitru. Sunt intr-adevăr, de o tehnicitate mai ridicată, dar îl vom ajuta să le imprime structura cerută de documentația tehnică“. Și Aurel s-a purtat la înălțimea încrederii acordate de încercatul tratamentist, realizînd piese rezistente, care funcționează cu mult succes in complexele mecanisme ale mașinilor agricole. Proaspătul absolvent țea la fiecare pas umărul simcolectivului care l-a ajutat să se avînte tot mai mult în taina culorilor termice, dînd producțiii scule și dispozitive cu caroristici superioare. Muncind perseverență și studiind specialitate, numai la de la intrarea în pronărul Aurel Amnar s au la nivelul practicăriii tratamentiștilor îndelungată. Un merit deosebit al lui, e că lucrează fără rebuturi și că își depășește planul de producție cu peste 20 la sută. Numele său a început să apară pe fișele de cititor al bibliotecii tehnice, preocupă noile procese tehnologice ca : cianurarea în mediu gazos, călirea izotermă, tratamentul termochimic și revenirea oțelurilor in băi de săruri, metode ce sporesc productivitatea muncii și îmbunătățesc cu mult calitatea produselor. Asemenea miilor de tineri din patria noastră, Aurel Amnar pășește cu încredere și cu legitimă mândrie pe drumul viitorului pe care și l-a ales. MATEI FLOREA, tehnician Aspect din expoziție UN FAPT Se zicerul poate să că elicopteaterizeze în locuri de multe ori foarte greu chiar și prin accesibile, văgăuni, pe munți... O fi, mi-am zis eu, dar pînă nu văd nu cred. Așa că, rămin în așteptarea curiosului spectacol. Și uite, adunind mănunchi, niște sugestii, niște propuneri, aș zice să-i dăm adresa acestei păsări cu trup de metal să se lase zilnic pe casa cu nr. 163 D din Calea București din Craiova. Credeți că am ales această adresă, la intîmplare ? Nu. Locatarii Ștefan Sîrbu, Ștefan Berceanu, împreună cu familiile lor, și sunt mulți la număr, n-au pe unde ieși sau intra din strada amintită, in propriile lor apartamente. Curios, nu ? I O fi, dar așa se întimplă. Situația aceasta n-are cine știe ce vechime in timp. Datează de numai trei-patru săptămini, de atunci de cînd... năstrușnicul Mihai Niculescu, naiul magazinului gestiolimentara", instalat „A parterul clădirii cu prilacina, s-a gîndit că n-ar fi rău să le taie calea locatarilor de care vorbeam, ridicînd în drumul acestora veritabile garduri din sîrmă, scîndură, stîlpi — între care, spune el — „mi-am organizat magazia pentru ambalaje" ... Cu ce drept a trecut la o astfel de măsură, poate că nici el nu știe prea bine, cu atît mai mult conducerea O.C.L. „Alimentara“ care, se vede treaba că i-a facilitat materializarea unei idei complet lipsită de temei, uitînd binecunoscutul atribut al zilelor noastre de a fi tot timpul cu fața la cerințele cetățeanului. Locul bazat prin gogonata „invenție“ a lui Niculescu acuză fără îndoială nu numai conștiința acestuia, care continuă să rămînă cu cîțiva pași in urmă față de realitățile zilei, dar aduce destule necazuri cetățenilor amintiți. Pe bună dreptate își puneau mai zilele trecute unii vecini întrebarea :„Cum de acest „fenomen“ s-a produs tocmai acum, după 15 ani de la data cînd a fost instalat magazinul în corpul clădirii cu nr. 163 D ? Zilele trecute m-am intîlnit față în față cu un amic. Era pe strada din vecinătatea casei cu pricina. Cetățeanul e poștaș... — Știi ce, mă las de meserie — zice el. — De ce ? — De-o oră dau ocol și nu știu cum să ies din încurcătură. Uite, am aici abonamente la ziare și corespondențe pentru familiile Sîrbu și Berceanu. Cum și cui să le înmînez, dă-mi un sfat. Peste tot, după cum vezi și dumneata, e închis, privește ce mai lacăte și garduri... — Iți fac o propunere — i-am zis. — Te rog. — Hai să-l facem... poștaș pe gestionarul magazinului, ce zid. ? LUCIAN TRIȚA E necesar un... elicopter