Desbaterile Senatului, iulie 1927 (nr. 70-80)
1927-07-02 / nr. 70
1Ô6S 2 Iulie mi No. 70. SENATUL SESIUNEA 0RDIS4BÄ 1926—1927 ȘEDINȚA DE SÂMBĂTĂ, 9 APRILIE 1927 (ȘEDINȚA DE NOAPTE) Ședința se deschide la ora 21,40, sub președinția d-lui N. Darvari, vice-președinte al Senatului, asistat de d-nii secretari ai biuroului: Grigore Noica și I. Papp. — Pe banca ministerială se află prezenți d-nii: Sergiu Niță, ministru de Stat, și Mihail Manoilescu, subsecretar de Stat. — Prezenți 170 d-nn senatori. — Nu răspund la apelul nominal 69 d-nn senatori și anume: I. P. S. L. Mitropoliții : Nectarie Cotlarciuc, Nicolae Balan și Vasile Suciu, P. S. L. Episcopii: Lucian Triteanu, Bartolomei, Gh Niculescu, Iacob Antonovici, Cosma Petrovici, Nichita Duma Gheronte Nicolau, Justinian Teculescu, Visarion Puiu, Gheorghe Comșa, Iosef Tr. Bădescu, Nicolae San, Iuiu Hossu, Valeriu Frentziu, Alex. Makkai și Frederick Teutsch; d-nii senatori. Alioglu Șiuczi, Anastasescu Ion, Barabas Beia, Benthe, Bilțiu Aurel, Blascovici Francisc, Bratianu G. I. Ion, Comsa Ionel, Connerth Arthur, Constandache I. George, Constantinescu N. Gheorghe, Dobrovici G. Nicolae, Domahidy Beber, Domide Emil, Gyarfas Elemer, Gropșian Mihai, Görög Ioachim, Henteș Dimitrie, Iorwath Andrei, Ionescu Nicolae, Iova Gheorghe, Jianu Gheorghe Kocsan Ioan, Minolescu- Romniceanu Gorneliu, Marciac M, Mola Iordan Ion, Molnar Kalman, Moldovan Silviu, Möller Carol, Mureșanu Ioan, Munteanu Victor, Munbauu Aurel, Naumescu D., Niculescu Luca P. loan, Panomarev Vladimir, Pop Gheorghe, Popovici Petru, Racoviță G. Emil, Rădulescu Motru G., Rednic loan, Rocsin Florian, Roșca Remus, Satura Isidor, Stoica Emilian, Suciu Ioan, Szakács Peter, Terzi Nicolae, Todoran Dumitru, Trelea Grigore și Wagner Iacob. — D. senator Gr. Noica, secretar al biuroului, citește sumarul ședinței precedente, care se aprobă. D. N. Darvari, vice-președinte . D-lor senatori, intrăm în ordinea zilei. Avem pentru aslă searâ continuarea discuțiunii generale asupra proiectului de lege pentru armonizarea retribuțiunilor bugetare. D. senator Pangratti are cuvântul D. Ermil Pangratti: D-le președinte: EXEMPLARUL : 3 SEL ^ monitorul OFICIAL DEZBATERILE SENATULUI d-lor senatori, soarta, se vede, voește ca ea să vorbesc la toate legile principle, noaptea. Am devenit un fel de orator al tenebrelor. Pentru a treia oară, la o lege principală, am onoare să vorbesc în întunericul nopții Dar, astă seară voiu încercă, ca și la legea construcțiunilor, ca și la legea chiriilor, să aduc o competă obiectivitate în expunerea mea și să fiu cât se va putea mai concis, dacă mă veți lăsă linștit să-mi fac expunerea cât se va putea să o fac mai concis, fiindcă criticile, și critice ei întemeiate, au fost făcute de ante-voratorul meu. Poate că nim n’ași fi luat cuvântul, văzând soarta vitregă care mă destina noaptea, dacă ante vorbitorul nu m’ar fi denunțat că am lucrat și eu, chiar în calitate de președinte, la o comisiune instituită la ministerul de finanțe, patru ani de zile, la problema aceasta prin urmare am oarecari cunoștințe. Să îngăduiți ca acele cunoștințe sâ le aduc ca să luminez puțin câmpul foarte vast și foarte confuz al problemei acesteia, care cu adevărat poate să înspăimânte pe mulți și pentru rezolvarea căreia trebuie să ai un adevărat curaj, pe care l-a avut d. ministru Manoilescu, ca sâ încerci o soluțiune. Dacă sunt imperfecțiuni în proiect, eu nu sunt surpins într’o problemă așa de complexă, ci și cine ar riscă să aibă interfecțiuni, și numai un studiu foarte prelungit și de mai multe ori controlat, ar putea sa ducă la o secțiune mai apropiată de cea cu adevărat justă și echitabilă. In adevăr, d lor, ce însemnează armonizarea salariilor? Armonizarea salariilor presupune că astăzi ne aflam într’o situațiune nearmonică, și cu adevărat ne aflăm în aceasă situațiune. Înainte de război, aș putea zic de când există România noă a Vechiului Regat, noua organizare de Stat de la fondarea dinastiei și venirea augustului Suveran, răposatul Rege Carol, nu l’a urmat în organizarea serviciilor publice într’un chip unitar. Fiecare ministru și a organizat serviciul după împrejurări și fără să se preocupe de loc de ce există ca corespondență cu celelalte departamente eră la un minister, un ministru cu autoritate, un ministru cu trecere în guvern și Parlament, venea cu o lege organică și pentru a-și asigură buna voință a colaboratorilor săi, in dorința de a avea o atmosferă mulțumită și fericită în juru-i, totdeauna funcționarii acelui departament căpătau o situațiune mai bună. Un alt departament nu isbutea să aducă o lge organică, sau un ministru cu mai puțină trecere nu putea să obțină în legile cari se prezentau, o înălțare în grad care să corespundă și cu sarcina bugetară egală cu cea făcută în departamentul vecin, și astfel între diferite ministere, intre diferite administrațiuni între diferite școli, în funcțiuni cu totul comparabile, salarizarea a fost și eră cu totul necomparabilă. Ceva mai mult, funcționarii intelectuali, pentru care se cereau studii îndelungate, grele, o selecțiune cu adevărat însemnată, acei funcționari au fost >?ei mai puțin răsplătiți și funcționarii administrativi au fost mai bine remunerați pentru că ei reprezentau în general administrațiunea centrală a departamentelor și funcționarii din aceste administrațiuni se gândeau firește întâi la dânșii, fiindcă «cămașa este mai aproape de trup decât haina“. Aceasta era starea înainte de răsboi. Starea aceasta s’a continuat și s’a agravat foarte mult după răsboi. După râsboi mai întâi s’au votat câteva legi organice, cari au ținut și mai puțin seamă de situațiunea funcționarilor similari din alte departamente. Pe urmă a venit scumpetea de vieță și în această scumpete. Statul cu mare dreptate a încercat să ajute pe funcționari, dar n’a fost un sistem constant, unitar și egal, ci de la an la an s’a întrebuințat un alt sistem de ajutorare. Primul spor de salarii, primul spor de scumpete a fost egal pentru toată lumea, încât eu, director al unei școli superioare speciale, am căpătat acelaș spor ca și portarul și ca și ușierul de la ușă , era un spor democratic de o miie de ulei de curs. Evident, că la salariile mici trebuie o ajutorare mai mare pentru ca să ajungi la acel »minimum de existență“ care trebuie asigurat funcționarului. Dar lucrul nu trebuie împins prea departe, pentru că vieața e scumpă, toți și mari, și mici, și mulți, și inculți să fim plătiți la fel. Este o nivelare care ar stinge orice avânt de cultură de specialitate. De aceea în ani următori s’a revenit la alte sisteme. S’a întrebuințat diferite curbe și diferiți coeficienți. Eu am avut onoare și vă spun că nimic nu e mai primejdios în țara românească decât crearea unui precedent. La 1901 răposatul ministru Haret, unul din cei mai mari miniștri ai învățământului, un spirit luminat și un om devotat serviciului, muncitor până la extrem, a fost însărcinat de primul-ministru de atunci să studieze chestiunea reducerii salariilor. In vremea aceea treceam printr’o criză financiară și economică foarte gravă. Și atunci, Haret a studiat această reducere și a pus-o pe un tablou reprezentativ sub forma unei curbe. Curba lui nu era o curbă teoretică, întrucât nu există o formulă matematică pentru așa ceva. Era chiar nițel o trasă de păr, cum zice românul, pentru că cei mai mulți funcționari aveau malarii în preajma cifrei de 300 —350 lei lunar. Apoi, pentru ca economia să fie