România Liberă, ianuarie 1945 (Anul 3, Nr. 131-154)
1945-01-01 / nr. 131
In 1941 Romania a ajuns pe marginea prăpăstiei, •spre care* au împins-o atât Germania hitlerista cât și clica lui Antonescu, în războiul împotriva Uniunii Sovietice, Angliei și Americei. In acest an a trebuit să verificăm practic marile •reșe’’ 4 1 care România ?e-a comis. și pe care fascismul românesc le-a răspândit, întreținând speranța că România nu va fi atacată de anglo-americani pe de o parte, iar pe de altă parte că armata nazistă va opri ofensiva sovietică la Nistru, a fost o lecție usturătoare pentru hitleriștii români și experiența amară pentru țară. Aceste iluzii s'au prăbușit la 2 Aprilie când Armata Roșie se găs dincoace de Prut pe pământul românesc, dând peste cap semețul „Wehrmacht” și pălăvrăgeala lui von Ribbentrop, sucombând definitiv in 4 Aprilie, sub covorul de bombe angloamerican, care n’a încetat să se aștearnă peste mal toate orașele românești, aducând atâtea jertfe și atâtea victime, până la 23 August. Evenimentee, dela 23 August au survenit târziu în România. Ele s’au întâmplat atunci când orice alt gest ar fi însemnat o sinucidere națională. Democrația românească s’a recules greu și în zadar am proslăvi ecel 23 August dacă nu l-am privi obiectiv și critic. De altfel roadele acestei întârzieri s'au văzut. Două guverne incapabile să rezolve problemele imediate, politice și economice ale țării ne-au dus în pragul acestei ierni în care majoritatea populației va avea de suferit consecințele dezorganizării economice, legislative și politice. Deabia după aceste două guverne s-a văzut că influența politică predominantă în România a fost exercitată de aceia care, dacă au participat la actul de la 23 August, au făcut-o pentru că nu mai aveau încotro și nu pentru că așa le dictau principiile și dorința lor. Acum, când stăm cu fața spre un an nou, când se vor întâmpla evenimente de care va depinde, soarta noastră ca popor și ca stat pentru zeci de ani de ani înainte, va trebuii să ținem seamă de adevărul fundamental ei în lumea democrată de mame. Romania trebme sa se prezinte cu um fond un adevăr democrat și nu în costumul de paiață, strigând tare lozinci democrate în timp ce pe dedesubt c rod toți viermii reacțiunii. in fața ne stau două probleme: prezentarea României la conferința păcii, ale cărei surse de deschidere în 1945 au crescut mult în cursul anului trecut, și rezolvarea problemelor interne de democratizare a țării. Felul în care vom fi priviți la conferința păcii depinde de contribuția noastră la războiul antihitlerist, de sinceritatea și seriozitatea cu care vom îndeplini condițiunile armistițiului. In ceea ce privește democratizarea țării, trebue să înțelegem într’un sens larg și adânc. Nu va mai fi vorba numai să terminăm odată curățirea aparatului de stat de fasciști, epurație abia începută, să creem o armată în adevăr democrată, să așezăm țara pe baza unor instituții nou- corespunzătoare, dar să realizăm democrația în domeniul economic, acolo unde își are rădăcina toate relele și toate cele bune. Suntem o țară înapoiată. In timp ce s’au desvoltat uzine uriașe cu zeci de mii de muncitori, în timp ce procesul economic fundamental al țării se desfășoară pe baze industriale capitaliste, imensa majoritate a țării, țărănimea, trăiește la cheremul marilor moieri, în condițiuni de muncă și la un standard de viață care ne situiază cu un secol mna Pt i *ala de țările civilizate. Marele proces pe care trebue să-l desăvârșim în aul ce vine va fi fara îndoială reforma agrară, va fi predarea pământului în mâna țăranilor care ! Grigore Preoteasa (Continuării în pag. 4-a)