România Liberă, februarie 1949 (Anul 7, Nr. 1364-1387)

1949-02-01 / nr. 1364

PAQIHA 3tae wmmsm. ROMÂNIA LIBERA WO. 1904 <m FILM­ULUITOR PRIN ÎNALTUL SĂU SENS REVOLUȚIONAR ȘI PRIN CONȚINUTUL SĂU ADÂNC OMENESC. Ce declară spectatorii la cea dintâi reprezentație a filmului „Tânăra Gardă“ N­u, nici Oleg Coșcroi, nici Sergh­ei Tiuleriu și nici­­unul din eroii „Tinerii Cârd” n'au murit. Epopeea scrisă de tinerii comsom­­i­ști din orășe­­lul Krasnod­on constitue un frag­ment nemuritor din lupta între­gului pop­or sovietic împotriva co­tropitorului hitlerist. Acestea au fost gândurile cu care au rimas toți cei care au văzut Duminecă „Tânăra Gardă“, in cadrul unui spec, tăcut pentru evidențiații la muncă și oameni ai artei. Împrejur, la dreapta și la stânga, oameni diferiți, muncitori evidențiați, veniți deja mașinile lor, artiști, dintre care unii jucaseră la „Tânăra Gardă“, scri­tori și ziariști veniți să vizioneze măreața realizare a cinematografiei so­vietice, trt"’adevăr. Împrejur, la dreap­ta și la stânga erau oameni diferiți. Dv­­n toată sala cinematografului nu lista decât un singur suf­la­t comun, care trăia în ritmul întâmplărilor rela­­tat­ pe ecran. Cei mai mulți — dacă nu toți specta­torii la prima reprezentație a „Tinerii gărzi", au plâns și s'au entuziasmat $u trăit și au suferit odată cu tinerii «msomoliști din Donbas. Din pârtie­, starea intensă la acțiunea filmului, a­plauzele s’au »mult din inimi, dintr’un «i­­tu/lism răscolitor, care a rupt de pe buzele spectatorilor numele lui Stalin și «­ Partidului Comunist (b) al Uniunii Sovietice. De un efect mobilizator impresio­nant, filmul alternează momentele de dramatism intens, cu clipe de duioșie, realizând imaginea veridică a vieții ti­nerilor eroi din Krasnodon. Dar ceea ce a impresionat în mod deosebit publicul, a fost forța morală a acelui tineret sovietic a­ lui Lenin și Stalin, care a opus agresorilor hitle­­riști, zidul de nesdruncinat al spiritu­lui de sacrificiu, solidar­ta­tea și dra­­go­t­a pentru patria socialistă. Figurile tinerilor membri ai „Tinerii gărzi’’, care­­ și păstrează toată combativitatea până în uli­m­a clipă, «guduitoarea jert­fă pe care ei o aduc pe altarul Patriei lor cu conștiința pe care numai regimul socialist a putut-o sădi tn sufletul oa­menilor, torturile bestiale pe care le înfruntă cu capul sus, au născut în suflet I spectatorilor un entuziasm vi­brant, sentimentul unei forțe și ale unei căntăriri de nesdruncinat. După spectacol ne-am adresat unora dintre cei prezenți, pentru a culege im­­presii și pentru a putea măsura ecoul pe care puternica dramă a tinerilor eroi l-a stârnit. Actorul A). Finți directorul Teatrului Ar­­­matei și unul din interpreții piesei „Tâ­năra Gardă", ne-a declarat: Încă emo­ționat de Mim. „Cunosc fiecare cuvânt din piesă. Am jucat în ea. Dar vizio­nând filmul, am simțit împreună cu toată sala, împreună cu toate sălile .’are N­ voi vedea, că Germania hitle­­ristă și ideea fascismului, au fost în­­căodată înfrânte“. In ochii fruntașului în muncă Jacob Haralamb, de la uzinele „23 August”, mai strălucesc câteva lucrămi. Cu o voce hotărîtâ ne declară: — , M'am­ văzut niciodată un film mai bun, mai emoționant ca acesta. Am avut senzația că și eu lupt, trăesc, su­făr alături de tinerii comsomoliști, alâ­­turi de eroii filmului. Odată mai mult am putut vedea clar ceea ce a însemnat războiul de agresiune împotriva URSS, ceea ce ar Însemna un nou război pen­tru omenire. Cred că nici un om con­știent nu vrea să se repete ceea ce s'a întâmplat. Plec de aici cu hotârîrea de a lupta, de a Îndruma și pe tovarășii m­ei de muncă să meargă pe drumul păcii și libertății, drumul pe care tre­­bue să meargă oamenii muncii. Trai­art Faur, muncitor la uzinele „23 August”, decorat cu ,,Ordinul Marteil"’ ru care stăm, apoi de vorbă, ne spu­ne simplu, cald, despre film, despre­­ ceea ce el l-a sugerat­­ — „Scena jurământului m’a impresio­nat nespus de mult. De altfel am trăit realmente tot filmul alături de tinerii Uliana, Oleg, Liuba și toți ceilalți din „Tânăra Gardă”. Cred că filmul coriști­­t­ule o minunată lecție pentru tineretul nostru asupra celor ce trebuie să în­vețe și să devină. Dar in acelaș timp filmul constituie și un exemplu pentru noi: oamenii muncii, un îndemn spre drumul pe care trebue să mergem: dru­mul păcii și al construirii socialismului”. O găsim pe actrița Sarah Manu de la Teatrul Municipal atât de emoționată, atât de răscolită încât cu mare gr«u:!­­tate ne poate răspunde la întrebări. . ..Ceea ce a realizat „Tânăra Gării?." ■— ne spune ea — eroismul și sacrii!, ciul acestor tineri care aveau in fata lor o viață întreagă a zgudui­tor , și cu atât mai mult m’a impresionat cu cât te gândești că trupurile lor au fost scoase calde încă din mina ta care fuseseră aruncate Scena finală în care e concentrată tivuță intensitatea dramatică a întregu­lui film e mai mult decât impresionantă. Tăria de stâncă a caracterelor, personalitățile bogate ale eroiilor au fost minunat re­liefate de jocul tinerilor actori. Cu atât mai mult e meritul lor, a­ studenților Institutului de Artă cinematografică din Moscova, cu cât ei sunt începători in general filmul e pur și simplu uluitor prin înaltul­ său sens revolutionar și prin conținutul său adânc omenesc. Pen­tru noi actorii, filmul cons­tuie o lecție de felul cum trebuie interpretat un rol: cald, sincer. Înflăcărat atunci când tre­bue — așa cum au jucat și actorii so­vietici — fără nimic teatralizat, fără ni­mic șarjat. Pentru a crește astfel de oameni — oameni asemănători eroilor­­din „Tânăra Gardă” atât de numeroși in Uniunea Sovietică — ta­taie să mun­cim intens și noi actorii". Muncitorul Csaky, dela fabrica „La­minorul”, este unul­ dintre fruntașii În­trecerilor fn producție. E decorat cu „Ordinul Muncii” clasa II-a. fi între­băm ce impresie i-a tisat filmul. Vorbește cumpănit, ca să-și poet, stă­pâni emoția: ,,Am învățat, odată mai mult, să iubesc forța omului sovietic, care a tnvrnt hitterism­ul. E o lecție pentru toți oamenii m­uncUi”. E sguduit, emoționat, dar tresare in el și un inte­­res pentru latura tehnici a spectacolu­lui­ .Realizarea cinem­atografiei este uriașe. Șl­irid­­ic, simplu: „Este un film de adevărată artă”. Intr'adevăr, „Tânăra Gardă” este un­ film de adevărați artă, expresie a ta­lentului pus In slujba poporului, legat de popor. El scoate In relief tot ceea ce există mai nobil și mai frumos in su­fletul omului. Piswha Gugieș și Fior­a Petreson » CĂRȚI NOI wSOHW“ tie Vladimir te temâcrea lui Ciceron« Theodorescu (colecția Car­tea Poporului) Cu prilejul Împlinirii a 25 ani de la moartea lui Vladimir I­ici Lenta, Edi­tura pentru Literatură și Artă a Societății Scriitorilor din RPR * tipărit, in colec­ția «Cărții Poporului» o seamă de frag­mente «Din marele poem «Lenin» de Vla­dimir Maiacovski In tălmăcirea poe­tului Cicerone Theodorescu. Patru ilustrații semnate de Florien Cordescu împodobesc această tipăritu­ri. Prețul unui exemplar este de­­ 14 lei iscuțîa plică in juni rittianu în «Negura» de Eusebiu Camilar Mergând pe Itala deschisă de „Sibe­ria Noastră”, care a inițiat acum câteva săptămâni o tntâlnire a scriitorul­i Zaharia Stancu cu cetitorii săi, S. S. d. R., a organizat Duminică o discuție pu­blică in jurul cărți „Negura", recent apărută, a scriitorului Eusebiu Camilar. Discuția s-a bucurat de un deosebit Interes din partea publicului, care a um­plut incăpătoarea , sală a­ Teatrului Ar­matei din Bul. Magheru. Numeroși mun­citori, studenți și militari, au venit să-și expună obiecțiile critice privind roma­nul „Negura". Toți vorbitorii au fost de acord în a sublinia valoarea deosebită a acestui roman, care — pentru prima­­ iată in literatura noastră — pune just pro­blema nedreptului răsboiut impotriva U. R. S. S., în care poporul rom­ân a fost iripras. Adunarea a fost deschisă de secreta­rul S. S. d. R., Mihail Beniuc, care, du­­pă ce a anunțat consfătuiri regulate în­­­­tre scriitori și cetitori, a dat cuvântul autorului romanului. Au fost semnalate, în cursul discuției,­­ prețioase puncte de vedere, care au const­ituit elemente pozitive în cunoașterea și adâncirea tezelor puse ia­oarte. Fap­tul că întreaga consfătuire a fost deo­sebit de vie, duce la concluzia că masele muncitoare din R. P. R., au început să aibă un real contact cu cartea, să șî-o apropie și să și-o însușească. Deasemeni, întâlnirea din Teatrul Armatei a demons­tr­at în ce măsură contactul scriitorului cu masele este de un real sc­o­s acestuia. A­u apărut la Editura «Cartea Rusă» V. MAIACOVSKI: Vladimir Ilici Lenin: M. ȘOLOHOV : Pe Donul liniștii, vol. IV. M­ ILIU : Omul și forțele naturii- ANATOLIE KALININ : Cazacii. S. MARKOV : Mikluho Maklaî. V. BIANCHI: Întâlniri neașteptate, GALINA NICOLAEVA: Colhozul „tractor 44. K. D. UȘINSKI: Baba lama face pozne. u PENTRU PREMIANȚII CONCURSULUI LITERAR Premianții concursului de până Joi 3 Februarie a. c. de a fi prezentări literare organizat de redacția ziarului nostru Intru „România Liberă44 și „Cartea orele 11—13 și 18—­19 adresă ®“ Rusă44 iși pot ridica premiile du-se resortului cultural. i W Internaționalismul proletar este arrm­a cea mai puternică a clasei muncitoare și a tuturor oamenilor muncii, împotriva oricărei asupriri naționale și a exploatării de clasă". (Rezoluția Biroului Politic al C. C. al P.M.R. în chestiunea națională).­­ Dar este oare îngustimea naționalistă și îngâmfa­­rea naționalistă caracteristică numai actualilor con­ducători iugoslavi? Nu s'ar putea susține aceasta Apa­riția abaterilor grave naționaliste ale lui Patrașcanu (In România), și alunecarea pe linia naționalistă a lui Go­­mulka (In Polonia) arată că problema neînțelegerii de fond a internaționalismului, că problema alunecării de pe pozițiile acestei legi a luptei îie clasă, nu este tnumai locală (în Iugoslavia), ci că in general lupta de clasă a p­in­erai btului - (din caracterul ei adân­c și­ total revolu­­ționar - este legată de apariția, de răbufnirea nem­ed­iarii­­ unor manifestări contrarevoluționare, care tind să frâneze și să oprească mersul, până la ultimile con­cluzii, al revoluției Or abaterea naționalistă este toc­mai o asemenea manifestare.. Construirea socialismului nu este un proces lent și pașnic (din punct de vedere al ciocnir­ilor de clasă pe scară națion­a­l și internațională), tocmai pentru că a construi socialismul și apoi comunismul înseamnă un iau­ a sfărâma definitiv și fără apel burghezia exploata­­torie, toate rămășițele acestei burghezii exploatatoare, înseamnă un tapi — In acelaș timp — a crea condițiu­­inile cele mai favorabile pentru că niciodată și nu niciun til să nu se mai poata crea pentru capitalism posibili­­tatea restaurării sale. ... Și tocmai pentru că aceste obiective n­u pot fi sub nicio s­ormă atinse fără părăsirea poziției și concepției națio­naliste,­tocmai de aceeea Internaționalismul este o lege de bază a luptei de clasă, legea fundamentală a cons­truirii socialismului. Fără internaționalism, construirea socialismului, deci și sfărâmarea complectă a dușmanu­lui de clasă exploatator, este o utopie. De aci înverșunarea burgheziei, de aci, lupta ei con­trarevoluționară cu scopul de a frâna întâi, a opri pe loc apoi, desvoltarea revoluționară a construirii socialismu­lui, de aci lupta burgheziei împotriva reconstrucției so­cialiste a Industriei, lupta împotriva transformării so­­cialiste a agriculturii, lupta împotriva revoluției cul­turale, împotriva nouii morale, etc.,­­pentru că acestea toate, în fapt, corespund cerințelor construirii socia­lism­­ulul și nimicesc totodată orice bază de rezistență a burgheziei, orice bază de contra-iovire din partea ei) Și este ușor de înțeles cum. In această situație, politica contra-revoluționară sau oportunistă se îm­pletește cu politica de combatere a internaționa­lismului, lege fundamentală a construirii socialismu­­lui Nu există nicio posibilitate de împăcare, si­­ pu­tem a politicei consecvent revoluționare in interior, in problemele transformărilor socialiste, și naționalismul, după cum nu există nicio posibilitate de împăcare a Internaționalismului cu acceptarea oportunistă a ,teo­riei” integrării pașnice a exploatatorilor în socialism. Teoria” integrării pașnice a exploratorilor în socialism crespinde tocmai interesului și dorințelor elemente­lor capitaliste, a rămășițelor capitaliste, de a nu fi desființate complect ca atare, de a supraviețui cât mai mu­lt timp posibil de a-și păstra o bază de susți­nere , până când „condițiile” ar fi mai prielnice unei reluări organizate și de amploare a acțiunilor contra­revoluționare, pentru restaurarea capitalismului. A­­ceastă tactică subînțelege de altfel și necesitatea, a­­mintită mai sus , de a nu se merge prea repede cu construirea socialismului", „de a ține seama de „greu­­tate“ de a nu speria pe țăran prin propaganda în favoarea colectivizării“, etc., „necesitate" care concre­tizează dorința burgheziei de a opri în loc desvolta­­rea revoluționară­­ spre socialism la vederea păstrăm șansete­ de restaurare. " „Forțele capitaliste tind la „înghețarea" raportului actual al forțelor de clasă (nu așteptarea unei conjunc­turi mai favorabile lor), doresc „stabilizarea”, cu păs­trarea măcar a posibilităților existente azi pentru ele­mentele capitaliste în orânduirea democrației popu­­lare, bizuindu-se pe flexibilitatea acestor elemente, pe faptul că economia nucii producții de mărfuri gene­rează forțe capitaliste și, tn sfârșit, pe eventualitatea unui ajutor din afară”. (Boleslav Bierut). Dar pentru aceasta ei au nevoie întâi și întâi să se închidă încă odată, și cât mai bine, înlăuntrul bariere­lor „naționale". Ei au nevoe să demonstreze opor­­tuniștilor (elemente* ezitante și până la urmă trădătoare, strecurate în mișcarea muncitorească revoluționară) că numai pe calea înțelegerii cu burghezia înlăuntrul­­ sta­tului „național“ «e pot depăși dificultățile. Că m­unci to­­t fineȘ (pornindu-se aci de la teoria oportunistă că „nu este încă suficient pregătită"), nu poate singură solu­ționa cu succes ansamblu] vast al problemelor, și că deci „cel puțin o vreme” trebue să se înțeleagă cu elementele burgheze, să se împace. Dar și pentru aceasta ei au ne­­fi*B «s­ă închidă cât mai bine intre barierele »națio­nale”, să nu tolereze schimbul de păreri și experiențe de la clasă muncitoare la clasă muncitoare, peste bariere naționale, și mai ales au nevoe să împiedice folosirea ex­traordinarei experiențe a U.R.S.S., să împiedice cola­borarea cu U.R.S.S. și raporturile internaționaliste deschise intre statul socialismului victorios și tânăra democrație populari in drum spre socialism, raporturi care vi­n­ tocmai să ajute tânărul stat popular, și clasa muncitoare revoluționară a acestuia, să-și depășească u succes, și intr'un timp cât mai scurt, dificultățile inerente oricăror transformări revoluționare. Iată cum se împletește oportunismul in problemele luptei de clasă, cu abaterea de la internaționalism, cu trădarea internaționalismului, iată cum orice manifes­tare de părăsire a poziției internaționaliste, cores­punde in practica luptei politice trădării Intereselor po­porului muncitor, ducând in domeniul politicii interne la „politica păcii între exploatatori și exploatați, la poli­tica „unirii exploatatorilor și exploataților intr’un front unic „național", la politica părăsirii luptei de clasă”. (Teka). Oportuniștii în politică, care nu au și pentru că nu au încredere în clasa muncitoare proprie, nici în clasa muncitoare în ansamblul ei, care nu cred și pentru că nu cred în capacitatea clasei muncitoare de a solu­ționa cu succes complicatele probleme ale construirii socialismului, cad mereu mai mult în plasa propagan­dei burgheze, se abat de la principiul revoluționar al internaționalismului, se rostogolesc în mocirla națio­nalismului burghez, alunecă pe linia spargerii fron­tului comun al socialismului, manifestă rezerve față de colaborarea­ internaționalistă cu Uniunea Sovietică și democrațiile populare, și decad până la­ urmă în tabăra dușmană, atacând și calomniind Uniunea So­vietică, democrațiile populare și partidele comuniste din lumea întreagă. „PRINCI­PA LUX. PACAT NATIONALIST AL GRUPU­LUI TITO S'A COMIS IN PERIODA DE DINAINTEA CONVOCĂRII BIROULUI INFORMATIV­ AL PARTIDE­LOR COMUNISTE, IN PRIMAVARA ANULUI 1948. PO­­LITICA NAȚIONALISTA FĂȚIȘĂ A GRUPULUI TITO A ÎNCEPUT PRIN aCeeA CA eL A REFUZAT SA PARTICIPE LA CONSFĂTUIREA BIROULUI INFOR­MATIV AL PARTIDELOR COMUNISTE ȘI SA DIS­CUTE ÎMPREUNA CU PARTIDELE FRĂȚEȘTI CHES­TIUNEA PRIVITOARE LA SITUAȚIA DIN PARTI­DUL COMUNIST DIN IUGOSLAVIA”. (TEKA). Grupul Tito, „consecvent“ cu atitudinea­ oportunistă trădătoare — aceea a „unității naționale” cu burghe­zia în politica internă — în care se angajase, a de­monstrat prin aceasta că nu ține la prietenia cu par­tidele comuniste, printre care și cu partidul comunist al URSS, a rupt Frontul Unic internaționalist al par­tidelor comuniste, a trădat internaționalismul. Proce­deul este clasic pentru oportuniști. Prin această acțiune elementele capitaliste din Iugoslavia izbutesc să creeze — vremelnic — condițiile restaurării capitaliste. Iată în sfârșit de ce „naționalismul în partidul comunist din Iugoslavia dă o lovitură nu numai Frontului antiimpe­rialist general ci — in primul rând — Intereselor Iu­goslaviei însăși, intereselor popoarelor Iugoslaviei, in­tereselor partidului comunist din Iugoslavia — atât in domeniul politicii externe, cât și în domeniul politicii interne“" (Teka). Legătura aceasta între oportunismul în problemele luptei de clasă în interior și abaterea dela internațio­nalism, trebue să fie reținută ca unul din elementele esențiale ale înțelegerii pe deplin, exacte a ceea ce în­seamnă internaționalismul. După cum nu poate exista și nu există, un internationalism burghez, sau un in­ternationalism contrare­­uționar, tot astfel nu poate e­­xista nici-un fel de luptă revoluționară, de clasă, a proletariatului, neinternaționalistă. Aceste două AS­PeCTe ale aceleași lupte de clasă se întrePătrUNd recI­PROc înt­-­o înculpt­re „ÎNRUDIREA IDEOLOGICA ȘI POLITIC­A, LEGĂ­TURĂ. BA CHIAR IDENTITATEA DINTRE OPORTUN­­NÎISM ȘI SOCIAL-NAȚIONALISM, ESTE IN AFARA DE ORICE ÎNDOIALA"... „SOCIAL-NAȚIONALISMUL S’A DESVOLTAT DIN OPORTUNISM, ȘI TOCMAI ACESTA JI-A DAT PU­IBWMA»." JV* II Înțelegerea clară a acestui aitevar axiomatic «»te ca­lea cea mai sigură pentru descoperirea manifestărilor naționaliste, și arma cea mai redutabilă pentru com­baterea și demascarea lor. Rezoluția Biroului Politic ,d C.C. al PMR tn chestiunea națională atrage luarea aminte asupra necesității de a descoperi, combate și demască manifestările naționaliste, de a descoperi, com­bate și demasca abaterile de la internaționalism, ară­tând cu deosebire ca „una din cele mai mârșave mani­festări ale naționalismului este încercarea agenților imperialismului anglo-american de "" provoca anti-so­­vietism­ul", în această direcție cu deosebire trebue combătută tendința greșită de auto-liniștire. Pentru că plecând toc­mai dela faptul că în condițiunile actuale ale situației internaționale „nu se poate construi socialismul într’o singură sau în mai multe țări fără sprijinul URSS și împotriva ei, fără sprijinul democrațiilor populare și împotriva­ lor, fără sprijinul mișcării muncitorești in­ternaționale și împotriva ei" (Gh. Gheorghiu-Dej), — pentru că plecând tocmai de la acest fapt, imperialismul își concentrează principalele sale eforturi ideologice și propagandistice in lupta împotriva Internaționalismului în general, și a Uniunii Sovietice în special. Imperialis­­­­ml face cele mai disperate eforturi să spargă unitatea i iternațională a mișcării sindicale, dar în acelaș timp el (imperialismul) duce această luptă sub lozinca apa­­răzii și calomnierii Uniunii Sovietice, imperialismul nu se dă la o parte deja nicio înscenare provocatoare, de]r­­nicio calomnie, deja niciun oricât de abject mijloc de a­­tragere în cursă, pentru a sparge Frontul Unic Comu­nist al partidelor muncitorești, pentru a sparge unitatea lagărului socialismului, democrației și, al păcii, — dar el (imperialismul) duce această acțiune a sa, îndrep­­ând focul principal împotriva Uniunii Sovietice, toc­mai împotriva Uniunii Sovietice. Aceasta e lesne de înțeles .Uniunea Sovietică fiind principala fortăreață a Frontului antiimperialist, greu­tatea principală a atacului este pusă în această direc­țe. Cu atât mai mult că: Uniunea Sovietică fiind prin­cipala fortăreață a Frontului antiimperialist, este în a­­­c­elaș timp chiar mai mult decât aceasta. Uniunea So­vietică este totodată și exemplul viu al posibilităților concrete de succes în lupta de clasă a proletariatului. Doar în Uniunea Sovietică, și până azi numai în Uniu­nea Sovietică ,succes­­e neîndocînice ale socialismului. „AU ARĂTAT VADIT CA PROLETARIATUL POATE SA­ CONDUCĂ CU SUCCES ȚARA FARA BURGHE­ZIE ȘI ÎMPOTRIVA BURGHEZIEI, CA EL POATE SA CONSTRUIASCĂ CU SUCCES INDUSTRIA FARA BURGHEZIE ȘI ÎMPOTRIVA BURGHEZIEI, CA EL POATE SA CONDUCĂ CU SUCCES ÎNTREAGA ECO­NOMIE NAȚIONALA FARA BURGHEZIE ȘI ÎMPO­TRIVA burgheziei. Ca el poate sa constru­iască CU SUCCES SOCIALISMUL IN CIUDA ÎN­CERCUIRII CAPITALISTE”. Existând și d­es­­o­tându-se ca­ stat al clasei munci­toare, ca stat al revoluției, Uniunea Sovietică a țintit și ține vie, trează, ca pe un manifest clocotitor de rea­litate, această imagine a posibilităților concrete în lupta de eliberare a popoarelor exploatate și asuprite. De asemenea prin exemplul și prin practica ei,­ URSS a instruit­ la școala revoluției proletariatul înaintat din toate țările — ajutând astfel să grăbească prin acțiuni de clasă nașterea condițiilor noi Imperialismul nu uită faptul esențial pentru el, că fără Uniunea Sovietică, fără o Uniune Sovietică victorioasă în construirea so­cialismului, politica sa imperialistă ar fi putut — în continuare — să nu fie nevoită a întâmpina­­ din partea poporului din țara respectivă, din partea popoarelor tip pionii și din partea unității, de fier a întregei clase muri­­fitoare din lume­ decât, rezistențe și treceri la ofensivă mult mai puțin călite la școala înaltă a revoluției vic­torioase. . De altfel, cine nu înțelege că Uniunea Sovietică este Revoluția din Octombrie continuată zi de zi, desvo­­tată, întărită, realmul esențial al luptelor de eliberare a popoarelor din Europa, America și colonii, acela nu a­ înțeles nimic din ceea ce este deosebit, distinct, unic în­ Revoluția din Octombrie, acela nu a înțeles nimic (§B ««are* *»«*, jgnosebit, distinct, unic în realitatea U­­niunii­ Sovietice, in prezența și politca ei. Dar aceasta explică și Înverșunarea, și varietatea, și lipsa de scrupule a calomniilor puse in circulație pe seama Uniunii Sovietice. Cu ajutorul acestei metode imperialismul caută să atragă sub influența sa (și iz­butește uneori) pe oamenii cu nivel politic scăzut sau robi ai prejudecăților naționaliste. Pe acest teren se dă cea mai aprigă bătălie între naționalismul burghez și internaționalismul proletar, atitudinea față de Uniunea Sovietică devenind in ac­­tuala situație „piatra de încercare a internaționalismu­lui sincer, piatra de încercare a fidelității față de cauza socialismului și in acelaș timp, baza fermă și unică a independenței și suveranității”. (Boleslav Bierut). Este bine și necesar ca noi să urmărim deschis și cu­rajos aspectele acestei probleme. Nu ascunzând unele tendințe de acceptare, chiar și numai în parte, a con­cepției naționaliste de „rezervă“ față de Uniunea So­vietică, ajungem să servim cu fidelitate interesele po­­porului nostru muncitor. Interesele Patriei noastre. Noi trebue să rupem hotă­rit, și să combatem­ cu intransi­gență revoluționar­ă, orice asemenea tendință. Și tre­bue mai ales să fim foarte atenți, vigilenți, la judecă­țile oportuniste în această problemă, caracteristice pen­tru naționaliștii burghezi așa ziși „cumsecade”. Ei „se împacă” sau „sunt dispuși să se împace” cu natura in­­ternaționalistă a raporturilor noastre cu Uniunea So­­vietică, și cu rolul conducător pe care îl deține URSS in interesul popoarelor din lumea întreagă, pentru că așa este și „trebue“ să se împace. Această „acceptare" trebue combătută cu cea mai mare perseverență. A­­ iu o combate înseamnă în fapt a te „împăca” la rândul tău cu concepția naționalistă, armă a dușmanului de clasă, chiar și atunci când vremelnic este ținută în repaos.­ Alți „democrați” burghezi (intelectuali „de stânga”) sau elemente de sub influența lor, încearcă să se pre­zinte sub o falsă lumină de „obiectivism”, declarându­­se deopotrivă „potrivnici” imperialismului burghez și „imperialismului” sovietic. Asupra „potrivniciei” lor Fată de imperialism, fiecare om al muncii din țara noastră a avut nenumărate­­ oca­zii să se lămurească. Ea nu a existat. Dimpotrivă, in cele mai multe din cazuri, tocmai acești așa numiți democrați" burghez" sau Intelectuali „de stânga“, au fost purtătorii de cuvânt ai „teoriilor” potrivit cărora d­ezvoltarea țării noastre era și trebuia să fie depen­dentă de acceptarea „tutelei" unuia sau altuia dintre im­perialisme (F adevărat că ta cadrul acestei „teorii" au existat și unele ciocniri în atitudini și interese. Dar acestea priveau exclusiv problema cui anume să-i fie vândute bogățiile țării, și nu dacă ele să fie vândut? sau nu). Iar cât privește potrivnicia acestor elemente față de Uniunea Sovietică, ea este pe deplin de înțeles dacă ne-am clarificat asupra caracterului de clasă pe care îl conține orice judecată făcută asupra Țării socialismu­lui victorios Trebue să insistăm totuși asupra faptului că, deși ab­surde și monstruoase, aceste încercări de a influența în spirit naționalist judecata oamenilor, nu trec în­totdeauna fără a lăsa urme. Ținând seamă de importanța centrală, crucială, a problemei — și de faptul că toate aceste invenții ab­surde și ticăloase fac apel tocmai la rămășițele naționa­liste care persistă în mulți oameni de treabă — se cere ridicarea acestei probleme la rangul de preocu­pare centrală, la rangul de chestiune cheie. Act ori­ce încercare de cocoloși­re a lucrurilor, de , împăcare” ,a lor,, valorează, tot atât cât alunecarea în brațele­ naționalismului burghez. Trebue să înțelegem că între toate problemele acute a ceasta este cea mai acută. Pentru că pune fără­ nicitun ocoliș degetul pe punctul nevralgic al întregii lupte 'de clasă a proletariatului. " Trebue să ne fie de o mie de ori dar ,că dușmanul de clasă n’a avut, nu are și nici nu poate avea vreodată o altă atitudine decât de cruntă d­­șmănie față de U­­niunea Sovietică Din partea dușm­a­­lor noi nu pu­tem aștepta dería­ manifestări dușmănoase. Este nor­mal, este de la sine înțeles și în întregime pe linia lup­tei de clasă, ca ei să se manifeste față de Uniunea Sovietică ca niște „onorabili" naționaliști burghezii (atunci când nu o mai pot ataca deschis). Dar tocmai dușmănia aceasta a tot este în acelaș timp și cel mai bun argument pentru a se scoate în evidență valoarea revoluționară a uniunii Sovietice, rolul ei de sprijin efec­tiv al luptei și revoluției noastre. In fond burghezia­­ se împăca de minune, până la urmă, cu un imperialism rus Istoria dovedește fără putință de tăgadă acest lucru. DAR CU REVOLUȚIA DIN OCTOMBRIE EA NU SE POATE IMPACA ȘI NU SE VA IMPACA NI­CIODATĂ. Aci mai trebuesc adăugate câteva cuvinte. Limbajul reacționar a introdus în vorbirea curentă a unor cercuri, următoarea formulare: „propagandă pentra Uniunea­ Sovietică". Este­ poate bine să insistăm puțin asupra acestei formulări, cu atât mai mult cu cât se întâmplă uneori ca oameni bine intenționati, să nu­ sesizeze caracterul naționalist al acestei formulări și prin urmare să nu o combată, ba chiar să o folosească« Practica imperialismului și a partidelor burgheze din țara noastră, subordonate diferitelor imperialisme, a pus în circulație această formulare privind fie Ger­­mania hitleristă, fie Italia fascistă, fie Statele Unite Imperialiste etc. Privind aceste state, formularea era pe deplin justificată, exactă. Partidele burgheze făcea« în adevăr propagandă pentru unul sau altul din acest« stat.­ Poate fi însă vorba astăzi, vorbind despre U­­niunea Sovietică, despre ceva asemănător cu cec. •» se chiamă propagandă pentru cutare sau cutare stat im­­perialist? Categoric nu. Trebue să fie clar, pe deplint clar, că nu se poate aplica sub niciun cuvânt Uniu­nii Sovietice această formulare, fără a cădea în plasa­ vulgarului naționalism burghez. Am văzut că Uniunea Sovietică nu este un stat­­ fia­recare. Am văzut că Uniunea Sovietică este statul Res­voluției din Octombrie, statul clasei muncitoare victo-­­rina­se, „o bază viguroasă și fățișă a mișcării revoluțion­­are mondiale, pe care aceasta din urmă nu o avar­­­sese încă niciodată până astăzi și pe care ea poate a­­cum să se sprijine". Am văzut că Uniunea Sovietică este „acel centru viguros și deschis al mișcării revo­­­luționare mondiale, pe care aceasta nu-l avusese încă niciodată până astăzi și în jurul căruia ea poate acum să se concentreze, organizând frontul unic revo­luționar al proletarilor și al popoarelor asuprite din toate țările impotriva imperialismului“". (I. Stalin). Or, ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că a spune adevărul despre Uniu­­­nea Sovietică, a propaga acest adevăr, est­e în­ vine de toate o datorie a ficărui om conștient este o necesitate tn oro­ it­ i­ propriei sae lupte, ca o problemă cheie care f­ec­j de asupra succesului sau Insuccesului propriei sale lupte. Nu este vorba aci despre ceea ce se chiamă în mod ,,«­­­­bișnuit’’, burghez, a face trop,,gândă în favoarea cui­­va, în fond, Uniunea Sovietică ca atare, cu forța ei economică de neîntrecut și în continuă creștere, ca armata ei de neîntrecut și în continuă creștere, nu aste­p-t ta n­im"! -snd !”t­­es­tă ’nVr> - •em-n-"' n­o­­nagandă. DAR PROPAGAREA ACESTOR LUCRURI ESTE O CERINȚA DE BAZA A SUCCESULUI IN LUPTA FIECĂRUI POPOR MUNCITOR IN PARTE și de aceea fiecare activist al acestei fap­te nu nu le să accepte nici măcar în glumă ascunderea caracterului de clasă — internationalist — al unei asemenea ac­țiuni, ascunderea caracterului de clasă — inter­ațio­­nalist — al activittaii juste si­ necesrre pentru cunoa­­șterea adevărului asupra Uniunii S­ vîctt­­e, și c' rtM mai nul în el un noi» accent' faîsti­c*’e« tai­­ rin»o formulare naționalistă, potrivită pentru niște naționa­liști, ca aceea la care ne-am referit. Iată ce nu trebue să urăm. Poporul muncitor al oricărei târî nu poate privi alt­fel Uniunea Sovietică decât ca o viatorie, c­u­c­e­­rire a sa, proprie, în lupta grea cu dușmanul de clasă internațional. Poporul muncitor, condus de proletariat și partidul său, se bucură cu fiecare succes și Uniunii Sovi­eta­- și vede în fiecare succes a! el un succes propriu. El nu are cum și de ce să aplice t­a­iunii Sovietice — care a făcut o revoluție pentru întreaga lume, care­ a con­struit un bastion al socialismului pentru între­ga uma­nitate muncitoare și care a îost rând pe rând, la „toate ocaziile, singurul reazim serios al acestei umanii"­ — el nu are de ce să-l răspundă cu mentalitatea dușmanu­lui de clasă, naționalistă, el n’ar putea să-l ră pundă astfel fără să-și sape propria sa ba­ză de su­sținere. Poporul muncitor nu poate sa lispundă nations*Hsi­mulul burghez, reacționar și cnti­ovietic decât ridi­când măi sus și m­ai viguros steagul revoluționar a­­­n­ternationi-ism ■ jtii -- ti­­ *. „NAȚIONALISMUL BURGHEZ ȘI INTERNAȚIONA­­­LTSMUL PROLETAR — IATA DOUA LOZINCI IRE­DUCTIBIL VRĂJMAȘE, CARE CORESPUND CELOR DOUA MARI TABERE DE CL­AS­A ALE ÎNTREGII LUMI , ȘI CARE EXPRIMA DOUA POLITICI (MAI MULT. DOUA CONCEPȚII ASUPRA LUMII) IN CHS” STÎUNEA RAȚIONĂM.". «V. ț Lento)­ naționalismul burgin» ți internaționalismul protofrag Ce este in­ternațion­alisismul (Y) .^• NICULAI BELLII .aîr . ■ "1 i/ m

Next