România Liberă, februarie 1949 (Anul 7, Nr. 1364-1387)
1949-02-01 / nr. 1364
PAQIHA 3tae wmmsm. ROMÂNIA LIBERA WO. 1904 <m FILMULUITOR PRIN ÎNALTUL SĂU SENS REVOLUȚIONAR ȘI PRIN CONȚINUTUL SĂU ADÂNC OMENESC. Ce declară spectatorii la cea dintâi reprezentație a filmului „Tânăra Gardă“ Nu, nici Oleg Coșcroi, nici Serghei Tiuleriu și niciunul din eroii „Tinerii Cârd” n'au murit. Epopeea scrisă de tinerii comsomiști din orășelul Krasnodon constitue un fragment nemuritor din lupta întregului popor sovietic împotriva cotropitorului hitlerist. Acestea au fost gândurile cu care au rimas toți cei care au văzut Duminecă „Tânăra Gardă“, in cadrul unui spec, tăcut pentru evidențiații la muncă și oameni ai artei. Împrejur, la dreapta și la stânga, oameni diferiți, muncitori evidențiați, veniți deja mașinile lor, artiști, dintre care unii jucaseră la „Tânăra Gardă“, scritori și ziariști veniți să vizioneze măreața realizare a cinematografiei sovietice, trt"’adevăr. Împrejur, la dreapta și la stânga erau oameni diferiți. Dvn toată sala cinematografului nu lista decât un singur suflat comun, care trăia în ritmul întâmplărilor relatat pe ecran. Cei mai mulți — dacă nu toți spectatorii la prima reprezentație a „Tinerii gărzi", au plâns și s'au entuziasmat $u trăit și au suferit odată cu tinerii «msomoliști din Donbas. Din pârtie, starea intensă la acțiunea filmului, aplauzele s’au »mult din inimi, dintr’un «itu/lism răscolitor, care a rupt de pe buzele spectatorilor numele lui Stalin și « Partidului Comunist (b) al Uniunii Sovietice. De un efect mobilizator impresionant, filmul alternează momentele de dramatism intens, cu clipe de duioșie, realizând imaginea veridică a vieții tinerilor eroi din Krasnodon. Dar ceea ce a impresionat în mod deosebit publicul, a fost forța morală a acelui tineret sovietic a lui Lenin și Stalin, care a opus agresorilor hitleriști, zidul de nesdruncinat al spiritului de sacrificiu, solidartatea și dragota pentru patria socialistă. Figurile tinerilor membri ai „Tinerii gărzi’’, care și păstrează toată combativitatea până în ulima clipă, «guduitoarea jertfă pe care ei o aduc pe altarul Patriei lor cu conștiința pe care numai regimul socialist a putut-o sădi tn sufletul oamenilor, torturile bestiale pe care le înfruntă cu capul sus, au născut în suflet I spectatorilor un entuziasm vibrant, sentimentul unei forțe și ale unei căntăriri de nesdruncinat. După spectacol ne-am adresat unora dintre cei prezenți, pentru a culege impresii și pentru a putea măsura ecoul pe care puternica dramă a tinerilor eroi l-a stârnit. Actorul A). Finți directorul Teatrului Armatei și unul din interpreții piesei „Tânăra Gardă", ne-a declarat: Încă emoționat de Mim. „Cunosc fiecare cuvânt din piesă. Am jucat în ea. Dar vizionând filmul, am simțit împreună cu toată sala, împreună cu toate sălile .’are N voi vedea, că Germania hitleristă și ideea fascismului, au fost încăodată înfrânte“. In ochii fruntașului în muncă Jacob Haralamb, de la uzinele „23 August”, mai strălucesc câteva lucrămi. Cu o voce hotărîtâ ne declară: — , M'am văzut niciodată un film mai bun, mai emoționant ca acesta. Am avut senzația că și eu lupt, trăesc, sufăr alături de tinerii comsomoliști, alâturi de eroii filmului. Odată mai mult am putut vedea clar ceea ce a însemnat războiul de agresiune împotriva URSS, ceea ce ar Însemna un nou război pentru omenire. Cred că nici un om conștient nu vrea să se repete ceea ce s'a întâmplat. Plec de aici cu hotârîrea de a lupta, de a Îndruma și pe tovarășii mei de muncă să meargă pe drumul păcii și libertății, drumul pe care trebue să meargă oamenii muncii. Traiart Faur, muncitor la uzinele „23 August”, decorat cu ,,Ordinul Marteil"’ ru care stăm, apoi de vorbă, ne spune simplu, cald, despre film, despre ceea ce el l-a sugerat — „Scena jurământului m’a impresionat nespus de mult. De altfel am trăit realmente tot filmul alături de tinerii Uliana, Oleg, Liuba și toți ceilalți din „Tânăra Gardă”. Cred că filmul coriștitule o minunată lecție pentru tineretul nostru asupra celor ce trebuie să învețe și să devină. Dar in acelaș timp filmul constituie și un exemplu pentru noi: oamenii muncii, un îndemn spre drumul pe care trebue să mergem: drumul păcii și al construirii socialismului”. O găsim pe actrița Sarah Manu de la Teatrul Municipal atât de emoționată, atât de răscolită încât cu mare gr«u:!tate ne poate răspunde la întrebări. . ..Ceea ce a realizat „Tânăra Gării?." ■— ne spune ea — eroismul și sacrii!, ciul acestor tineri care aveau in fata lor o viață întreagă a zguduitor , și cu atât mai mult m’a impresionat cu cât te gândești că trupurile lor au fost scoase calde încă din mina ta care fuseseră aruncate Scena finală în care e concentrată tivuță intensitatea dramatică a întregului film e mai mult decât impresionantă. Tăria de stâncă a caracterelor, personalitățile bogate ale eroiilor au fost minunat reliefate de jocul tinerilor actori. Cu atât mai mult e meritul lor, a studenților Institutului de Artă cinematografică din Moscova, cu cât ei sunt începători in general filmul e pur și simplu uluitor prin înaltul său sens revolutionar și prin conținutul său adânc omenesc. Pentru noi actorii, filmul constuie o lecție de felul cum trebuie interpretat un rol: cald, sincer. Înflăcărat atunci când trebue — așa cum au jucat și actorii sovietici — fără nimic teatralizat, fără nimic șarjat. Pentru a crește astfel de oameni — oameni asemănători eroilordin „Tânăra Gardă” atât de numeroși in Uniunea Sovietică — tataie să muncim intens și noi actorii". Muncitorul Csaky, dela fabrica „Laminorul”, este unul dintre fruntașii Întrecerilor fn producție. E decorat cu „Ordinul Muncii” clasa II-a. fi întrebăm ce impresie i-a tisat filmul. Vorbește cumpănit, ca să-și poet, stăpâni emoția: ,,Am învățat, odată mai mult, să iubesc forța omului sovietic, care a tnvrnt hitterismul. E o lecție pentru toți oamenii muncUi”. E sguduit, emoționat, dar tresare in el și un interes pentru latura tehnici a spectacolului .Realizarea cinematografiei este uriașe. Șliridic, simplu: „Este un film de adevărată artă”. Intr'adevăr, „Tânăra Gardă” este un film de adevărați artă, expresie a talentului pus In slujba poporului, legat de popor. El scoate In relief tot ceea ce există mai nobil și mai frumos in sufletul omului. Piswha Gugieș și Fiora Petreson » CĂRȚI NOI wSOHW“ tie Vladimir te temâcrea lui Ciceron« Theodorescu (colecția Cartea Poporului) Cu prilejul Împlinirii a 25 ani de la moartea lui Vladimir Iici Lenta, Editura pentru Literatură și Artă a Societății Scriitorilor din RPR * tipărit, in colecția «Cărții Poporului» o seamă de fragmente «Din marele poem «Lenin» de Vladimir Maiacovski In tălmăcirea poetului Cicerone Theodorescu. Patru ilustrații semnate de Florien Cordescu împodobesc această tipărituri. Prețul unui exemplar este de 14 lei iscuțîa plică in juni rittianu în «Negura» de Eusebiu Camilar Mergând pe Itala deschisă de „Siberia Noastră”, care a inițiat acum câteva săptămâni o tntâlnire a scriitoruli Zaharia Stancu cu cetitorii săi, S. S. d. R., a organizat Duminică o discuție publică in jurul cărți „Negura", recent apărută, a scriitorului Eusebiu Camilar. Discuția s-a bucurat de un deosebit Interes din partea publicului, care a umplut incăpătoarea , sală a Teatrului Armatei din Bul. Magheru. Numeroși muncitori, studenți și militari, au venit să-și expună obiecțiile critice privind romanul „Negura". Toți vorbitorii au fost de acord în a sublinia valoarea deosebită a acestui roman, care — pentru prima iată in literatura noastră — pune just problema nedreptului răsboiut impotriva U. R. S. S., în care poporul român a fost iripras. Adunarea a fost deschisă de secretarul S. S. d. R., Mihail Beniuc, care, după ce a anunțat consfătuiri regulate între scriitori și cetitori, a dat cuvântul autorului romanului. Au fost semnalate, în cursul discuției, prețioase puncte de vedere, care au constituit elemente pozitive în cunoașterea și adâncirea tezelor puse iaoarte. Faptul că întreaga consfătuire a fost deosebit de vie, duce la concluzia că masele muncitoare din R. P. R., au început să aibă un real contact cu cartea, să șî-o apropie și să și-o însușească. Deasemeni, întâlnirea din Teatrul Armatei a demonstrat în ce măsură contactul scriitorului cu masele este de un real scos acestuia. Au apărut la Editura «Cartea Rusă» V. MAIACOVSKI: Vladimir Ilici Lenin: M. ȘOLOHOV : Pe Donul liniștii, vol. IV. M ILIU : Omul și forțele naturii- ANATOLIE KALININ : Cazacii. S. MARKOV : Mikluho Maklaî. V. BIANCHI: Întâlniri neașteptate, GALINA NICOLAEVA: Colhozul „tractor 44. K. D. UȘINSKI: Baba lama face pozne. u PENTRU PREMIANȚII CONCURSULUI LITERAR Premianții concursului de până Joi 3 Februarie a. c. de a fi prezentări literare organizat de redacția ziarului nostru Intru „România Liberă44 și „Cartea orele 11—13 și 18—19 adresă ®“ Rusă44 iși pot ridica premiile du-se resortului cultural. i W Internaționalismul proletar este arrma cea mai puternică a clasei muncitoare și a tuturor oamenilor muncii, împotriva oricărei asupriri naționale și a exploatării de clasă". (Rezoluția Biroului Politic al C. C. al P.M.R. în chestiunea națională). Dar este oare îngustimea naționalistă și îngâmfarea naționalistă caracteristică numai actualilor conducători iugoslavi? Nu s'ar putea susține aceasta Apariția abaterilor grave naționaliste ale lui Patrașcanu (In România), și alunecarea pe linia naționalistă a lui Gomulka (In Polonia) arată că problema neînțelegerii de fond a internaționalismului, că problema alunecării de pe pozițiile acestei legi a luptei îie clasă, nu este tnumai locală (în Iugoslavia), ci că in general lupta de clasă a pinerai btului - (din caracterul ei adânc și total revoluționar - este legată de apariția, de răbufnirea nemediarii unor manifestări contrarevoluționare, care tind să frâneze și să oprească mersul, până la ultimile concluzii, al revoluției Or abaterea naționalistă este tocmai o asemenea manifestare.. Construirea socialismului nu este un proces lent și pașnic (din punct de vedere al ciocnirilor de clasă pe scară național și internațională), tocmai pentru că a construi socialismul și apoi comunismul înseamnă un iau a sfărâma definitiv și fără apel burghezia exploatatorie, toate rămășițele acestei burghezii exploatatoare, înseamnă un tapi — In acelaș timp — a crea condițiuinile cele mai favorabile pentru că niciodată și nu niciun til să nu se mai poata crea pentru capitalism posibilitatea restaurării sale. ... Și tocmai pentru că aceste obiective nu pot fi sub nicio sormă atinse fără părăsirea poziției și concepției naționaliste,tocmai de aceeea Internaționalismul este o lege de bază a luptei de clasă, legea fundamentală a construirii socialismului. Fără internaționalism, construirea socialismului, deci și sfărâmarea complectă a dușmanului de clasă exploatator, este o utopie. De aci înverșunarea burgheziei, de aci, lupta ei contrarevoluționară cu scopul de a frâna întâi, a opri pe loc apoi, desvoltarea revoluționară a construirii socialismului, de aci lupta burgheziei împotriva reconstrucției socialiste a Industriei, lupta împotriva transformării socialiste a agriculturii, lupta împotriva revoluției culturale, împotriva nouii morale, etc.,pentru că acestea toate, în fapt, corespund cerințelor construirii socialismulul și nimicesc totodată orice bază de rezistență a burgheziei, orice bază de contra-iovire din partea ei) Și este ușor de înțeles cum. In această situație, politica contra-revoluționară sau oportunistă se împletește cu politica de combatere a internaționalismului, lege fundamentală a construirii socialismului Nu există nicio posibilitate de împăcare, si putem a politicei consecvent revoluționare in interior, in problemele transformărilor socialiste, și naționalismul, după cum nu există nicio posibilitate de împăcare a Internaționalismului cu acceptarea oportunistă a ,teoriei” integrării pașnice a exploatatorilor în socialism. Teoria” integrării pașnice a exploratorilor în socialism crespinde tocmai interesului și dorințelor elementelor capitaliste, a rămășițelor capitaliste, de a nu fi desființate complect ca atare, de a supraviețui cât mai mult timp posibil de a-și păstra o bază de susținere , până când „condițiile” ar fi mai prielnice unei reluări organizate și de amploare a acțiunilor contrarevoluționare, pentru restaurarea capitalismului. Această tactică subînțelege de altfel și necesitatea, amintită mai sus , de a nu se merge prea repede cu construirea socialismului", „de a ține seama de „greutate“ de a nu speria pe țăran prin propaganda în favoarea colectivizării“, etc., „necesitate" care concretizează dorința burgheziei de a opri în loc desvoltarea revoluționară spre socialism la vederea păstrăm șansete de restaurare. " „Forțele capitaliste tind la „înghețarea" raportului actual al forțelor de clasă (nu așteptarea unei conjuncturi mai favorabile lor), doresc „stabilizarea”, cu păstrarea măcar a posibilităților existente azi pentru elementele capitaliste în orânduirea democrației populare, bizuindu-se pe flexibilitatea acestor elemente, pe faptul că economia nucii producții de mărfuri generează forțe capitaliste și, tn sfârșit, pe eventualitatea unui ajutor din afară”. (Boleslav Bierut). Dar pentru aceasta ei au nevoie întâi și întâi să se închidă încă odată, și cât mai bine, înlăuntrul barierelor „naționale". Ei au nevoe să demonstreze oportuniștilor (elemente* ezitante și până la urmă trădătoare, strecurate în mișcarea muncitorească revoluționară) că numai pe calea înțelegerii cu burghezia înlăuntrul statului „național“ «e pot depăși dificultățile. Că munci tot fineȘ (pornindu-se aci de la teoria oportunistă că „nu este încă suficient pregătită"), nu poate singură soluționa cu succes ansamblu] vast al problemelor, și că deci „cel puțin o vreme” trebue să se înțeleagă cu elementele burgheze, să se împace. Dar și pentru aceasta ei au nefi*B «să închidă cât mai bine intre barierele »naționale”, să nu tolereze schimbul de păreri și experiențe de la clasă muncitoare la clasă muncitoare, peste bariere naționale, și mai ales au nevoe să împiedice folosirea extraordinarei experiențe a U.R.S.S., să împiedice colaborarea cu U.R.S.S. și raporturile internaționaliste deschise intre statul socialismului victorios și tânăra democrație populari in drum spre socialism, raporturi care vin tocmai să ajute tânărul stat popular, și clasa muncitoare revoluționară a acestuia, să-și depășească u succes, și intr'un timp cât mai scurt, dificultățile inerente oricăror transformări revoluționare. Iată cum se împletește oportunismul in problemele luptei de clasă, cu abaterea de la internaționalism, cu trădarea internaționalismului, iată cum orice manifestare de părăsire a poziției internaționaliste, corespunde in practica luptei politice trădării Intereselor poporului muncitor, ducând in domeniul politicii interne la „politica păcii între exploatatori și exploatați, la politica „unirii exploatatorilor și exploataților intr’un front unic „național", la politica părăsirii luptei de clasă”. (Teka). Oportuniștii în politică, care nu au și pentru că nu au încredere în clasa muncitoare proprie, nici în clasa muncitoare în ansamblul ei, care nu cred și pentru că nu cred în capacitatea clasei muncitoare de a soluționa cu succes complicatele probleme ale construirii socialismului, cad mereu mai mult în plasa propagandei burgheze, se abat de la principiul revoluționar al internaționalismului, se rostogolesc în mocirla naționalismului burghez, alunecă pe linia spargerii frontului comun al socialismului, manifestă rezerve față de colaborarea internaționalistă cu Uniunea Sovietică și democrațiile populare, și decad până la urmă în tabăra dușmană, atacând și calomniind Uniunea Sovietică, democrațiile populare și partidele comuniste din lumea întreagă. „PRINCIPA LUX. PACAT NATIONALIST AL GRUPULUI TITO S'A COMIS IN PERIODA DE DINAINTEA CONVOCĂRII BIROULUI INFORMATIV AL PARTIDELOR COMUNISTE, IN PRIMAVARA ANULUI 1948. POLITICA NAȚIONALISTA FĂȚIȘĂ A GRUPULUI TITO A ÎNCEPUT PRIN aCeeA CA eL A REFUZAT SA PARTICIPE LA CONSFĂTUIREA BIROULUI INFORMATIV AL PARTIDELOR COMUNISTE ȘI SA DISCUTE ÎMPREUNA CU PARTIDELE FRĂȚEȘTI CHESTIUNEA PRIVITOARE LA SITUAȚIA DIN PARTIDUL COMUNIST DIN IUGOSLAVIA”. (TEKA). Grupul Tito, „consecvent“ cu atitudinea oportunistă trădătoare — aceea a „unității naționale” cu burghezia în politica internă — în care se angajase, a demonstrat prin aceasta că nu ține la prietenia cu partidele comuniste, printre care și cu partidul comunist al URSS, a rupt Frontul Unic internaționalist al partidelor comuniste, a trădat internaționalismul. Procedeul este clasic pentru oportuniști. Prin această acțiune elementele capitaliste din Iugoslavia izbutesc să creeze — vremelnic — condițiile restaurării capitaliste. Iată în sfârșit de ce „naționalismul în partidul comunist din Iugoslavia dă o lovitură nu numai Frontului antiimperialist general ci — in primul rând — Intereselor Iugoslaviei însăși, intereselor popoarelor Iugoslaviei, intereselor partidului comunist din Iugoslavia — atât in domeniul politicii externe, cât și în domeniul politicii interne“" (Teka). Legătura aceasta între oportunismul în problemele luptei de clasă în interior și abaterea dela internaționalism, trebue să fie reținută ca unul din elementele esențiale ale înțelegerii pe deplin, exacte a ceea ce înseamnă internaționalismul. După cum nu poate exista și nu există, un internationalism burghez, sau un internationalism contrareuționar, tot astfel nu poate exista nici-un fel de luptă revoluționară, de clasă, a proletariatului, neinternaționalistă. Aceste două ASPeCTe ale aceleași lupte de clasă se întrePătrUNd recIPROc înt-o înculptre „ÎNRUDIREA IDEOLOGICA ȘI POLITICA, LEGĂTURĂ. BA CHIAR IDENTITATEA DINTRE OPORTUNNÎISM ȘI SOCIAL-NAȚIONALISM, ESTE IN AFARA DE ORICE ÎNDOIALA"... „SOCIAL-NAȚIONALISMUL S’A DESVOLTAT DIN OPORTUNISM, ȘI TOCMAI ACESTA JI-A DAT PUIBWMA»." JV* II Înțelegerea clară a acestui aitevar axiomatic «»te calea cea mai sigură pentru descoperirea manifestărilor naționaliste, și arma cea mai redutabilă pentru combaterea și demascarea lor. Rezoluția Biroului Politic ,d C.C. al PMR tn chestiunea națională atrage luarea aminte asupra necesității de a descoperi, combate și demască manifestările naționaliste, de a descoperi, combate și demasca abaterile de la internaționalism, arătând cu deosebire ca „una din cele mai mârșave manifestări ale naționalismului este încercarea agenților imperialismului anglo-american de "" provoca anti-sovietismul", în această direcție cu deosebire trebue combătută tendința greșită de auto-liniștire. Pentru că plecând tocmai dela faptul că în condițiunile actuale ale situației internaționale „nu se poate construi socialismul într’o singură sau în mai multe țări fără sprijinul URSS și împotriva ei, fără sprijinul democrațiilor populare și împotriva lor, fără sprijinul mișcării muncitorești internaționale și împotriva ei" (Gh. Gheorghiu-Dej), — pentru că plecând tocmai de la acest fapt, imperialismul își concentrează principalele sale eforturi ideologice și propagandistice in lupta împotriva Internaționalismului în general, și a Uniunii Sovietice în special. Imperialisml face cele mai disperate eforturi să spargă unitatea i iternațională a mișcării sindicale, dar în acelaș timp el (imperialismul) duce această luptă sub lozinca aparăzii și calomnierii Uniunii Sovietice, imperialismul nu se dă la o parte deja nicio înscenare provocatoare, de]rnicio calomnie, deja niciun oricât de abject mijloc de atragere în cursă, pentru a sparge Frontul Unic Comunist al partidelor muncitorești, pentru a sparge unitatea lagărului socialismului, democrației și, al păcii, — dar el (imperialismul) duce această acțiune a sa, îndrepând focul principal împotriva Uniunii Sovietice, tocmai împotriva Uniunii Sovietice. Aceasta e lesne de înțeles .Uniunea Sovietică fiind principala fortăreață a Frontului antiimperialist, greutatea principală a atacului este pusă în această direcțe. Cu atât mai mult că: Uniunea Sovietică fiind principala fortăreață a Frontului antiimperialist, este în acelaș timp chiar mai mult decât aceasta. Uniunea Sovietică este totodată și exemplul viu al posibilităților concrete de succes în lupta de clasă a proletariatului. Doar în Uniunea Sovietică, și până azi numai în Uniunea Sovietică ,succese neîndocînice ale socialismului. „AU ARĂTAT VADIT CA PROLETARIATUL POATE SA CONDUCĂ CU SUCCES ȚARA FARA BURGHEZIE ȘI ÎMPOTRIVA BURGHEZIEI, CA EL POATE SA CONSTRUIASCĂ CU SUCCES INDUSTRIA FARA BURGHEZIE ȘI ÎMPOTRIVA BURGHEZIEI, CA EL POATE SA CONDUCĂ CU SUCCES ÎNTREAGA ECONOMIE NAȚIONALA FARA BURGHEZIE ȘI ÎMPOTRIVA burgheziei. Ca el poate sa construiască CU SUCCES SOCIALISMUL IN CIUDA ÎNCERCUIRII CAPITALISTE”. Existând și desotându-se ca stat al clasei muncitoare, ca stat al revoluției, Uniunea Sovietică a țintit și ține vie, trează, ca pe un manifest clocotitor de realitate, această imagine a posibilităților concrete în lupta de eliberare a popoarelor exploatate și asuprite. De asemenea prin exemplul și prin practica ei, URSS a instruit la școala revoluției proletariatul înaintat din toate țările — ajutând astfel să grăbească prin acțiuni de clasă nașterea condițiilor noi Imperialismul nu uită faptul esențial pentru el, că fără Uniunea Sovietică, fără o Uniune Sovietică victorioasă în construirea socialismului, politica sa imperialistă ar fi putut — în continuare — să nu fie nevoită a întâmpina din partea poporului din țara respectivă, din partea popoarelor tip pionii și din partea unității, de fier a întregei clase murifitoare din lume decât, rezistențe și treceri la ofensivă mult mai puțin călite la școala înaltă a revoluției victorioase. . De altfel, cine nu înțelege că Uniunea Sovietică este Revoluția din Octombrie continuată zi de zi, desvotată, întărită, realmul esențial al luptelor de eliberare a popoarelor din Europa, America și colonii, acela nu a înțeles nimic din ceea ce este deosebit, distinct, unic în Revoluția din Octombrie, acela nu a înțeles nimic (§B ««are* *»«*, jgnosebit, distinct, unic în realitatea Uniunii Sovietice, in prezența și politca ei. Dar aceasta explică și Înverșunarea, și varietatea, și lipsa de scrupule a calomniilor puse in circulație pe seama Uniunii Sovietice. Cu ajutorul acestei metode imperialismul caută să atragă sub influența sa (și izbutește uneori) pe oamenii cu nivel politic scăzut sau robi ai prejudecăților naționaliste. Pe acest teren se dă cea mai aprigă bătălie între naționalismul burghez și internaționalismul proletar, atitudinea față de Uniunea Sovietică devenind in actuala situație „piatra de încercare a internaționalismului sincer, piatra de încercare a fidelității față de cauza socialismului și in acelaș timp, baza fermă și unică a independenței și suveranității”. (Boleslav Bierut). Este bine și necesar ca noi să urmărim deschis și curajos aspectele acestei probleme. Nu ascunzând unele tendințe de acceptare, chiar și numai în parte, a concepției naționaliste de „rezervă“ față de Uniunea Sovietică, ajungem să servim cu fidelitate interesele poporului nostru muncitor. Interesele Patriei noastre. Noi trebue să rupem hotărit, și să combatem cu intransigență revoluționară, orice asemenea tendință. Și trebue mai ales să fim foarte atenți, vigilenți, la judecățile oportuniste în această problemă, caracteristice pentru naționaliștii burghezi așa ziși „cumsecade”. Ei „se împacă” sau „sunt dispuși să se împace” cu natura internaționalistă a raporturilor noastre cu Uniunea Sovietică, și cu rolul conducător pe care îl deține URSS in interesul popoarelor din lumea întreagă, pentru că așa este și „trebue“ să se împace. Această „acceptare" trebue combătută cu cea mai mare perseverență. A iu o combate înseamnă în fapt a te „împăca” la rândul tău cu concepția naționalistă, armă a dușmanului de clasă, chiar și atunci când vremelnic este ținută în repaos. Alți „democrați” burghezi (intelectuali „de stânga”) sau elemente de sub influența lor, încearcă să se prezinte sub o falsă lumină de „obiectivism”, declarânduse deopotrivă „potrivnici” imperialismului burghez și „imperialismului” sovietic. Asupra „potrivniciei” lor Fată de imperialism, fiecare om al muncii din țara noastră a avut nenumărate ocazii să se lămurească. Ea nu a existat. Dimpotrivă, in cele mai multe din cazuri, tocmai acești așa numiți democrați" burghez" sau Intelectuali „de stânga“, au fost purtătorii de cuvânt ai „teoriilor” potrivit cărora dezvoltarea țării noastre era și trebuia să fie dependentă de acceptarea „tutelei" unuia sau altuia dintre imperialisme (F adevărat că ta cadrul acestei „teorii" au existat și unele ciocniri în atitudini și interese. Dar acestea priveau exclusiv problema cui anume să-i fie vândute bogățiile țării, și nu dacă ele să fie vândut? sau nu). Iar cât privește potrivnicia acestor elemente față de Uniunea Sovietică, ea este pe deplin de înțeles dacă ne-am clarificat asupra caracterului de clasă pe care îl conține orice judecată făcută asupra Țării socialismului victorios Trebue să insistăm totuși asupra faptului că, deși absurde și monstruoase, aceste încercări de a influența în spirit naționalist judecata oamenilor, nu trec întotdeauna fără a lăsa urme. Ținând seamă de importanța centrală, crucială, a problemei — și de faptul că toate aceste invenții absurde și ticăloase fac apel tocmai la rămășițele naționaliste care persistă în mulți oameni de treabă — se cere ridicarea acestei probleme la rangul de preocupare centrală, la rangul de chestiune cheie. Act orice încercare de cocoloșire a lucrurilor, de , împăcare” ,a lor,, valorează, tot atât cât alunecarea în brațele naționalismului burghez. Trebue să înțelegem că între toate problemele acute a ceasta este cea mai acută. Pentru că pune fără nicitun ocoliș degetul pe punctul nevralgic al întregii lupte 'de clasă a proletariatului. " Trebue să ne fie de o mie de ori dar ,că dușmanul de clasă n’a avut, nu are și nici nu poate avea vreodată o altă atitudine decât de cruntă dșmănie față de Uniunea Sovietică Din partea dușmalor noi nu putem aștepta dería manifestări dușmănoase. Este normal, este de la sine înțeles și în întregime pe linia luptei de clasă, ca ei să se manifeste față de Uniunea Sovietică ca niște „onorabili" naționaliști burghezii (atunci când nu o mai pot ataca deschis). Dar tocmai dușmănia aceasta a tot este în acelaș timp și cel mai bun argument pentru a se scoate în evidență valoarea revoluționară a uniunii Sovietice, rolul ei de sprijin efectiv al luptei și revoluției noastre. In fond burghezia se împăca de minune, până la urmă, cu un imperialism rus Istoria dovedește fără putință de tăgadă acest lucru. DAR CU REVOLUȚIA DIN OCTOMBRIE EA NU SE POATE IMPACA ȘI NU SE VA IMPACA NICIODATĂ. Aci mai trebuesc adăugate câteva cuvinte. Limbajul reacționar a introdus în vorbirea curentă a unor cercuri, următoarea formulare: „propagandă pentra Uniunea Sovietică". Este poate bine să insistăm puțin asupra acestei formulări, cu atât mai mult cu cât se întâmplă uneori ca oameni bine intenționati, să nu sesizeze caracterul naționalist al acestei formulări și prin urmare să nu o combată, ba chiar să o folosească« Practica imperialismului și a partidelor burgheze din țara noastră, subordonate diferitelor imperialisme, a pus în circulație această formulare privind fie Germania hitleristă, fie Italia fascistă, fie Statele Unite Imperialiste etc. Privind aceste state, formularea era pe deplin justificată, exactă. Partidele burgheze făcea« în adevăr propagandă pentru unul sau altul din acest« stat. Poate fi însă vorba astăzi, vorbind despre Uniunea Sovietică, despre ceva asemănător cu cec. •» se chiamă propagandă pentru cutare sau cutare stat imperialist? Categoric nu. Trebue să fie clar, pe deplint clar, că nu se poate aplica sub niciun cuvânt Uniunii Sovietice această formulare, fără a cădea în plasa vulgarului naționalism burghez. Am văzut că Uniunea Sovietică nu este un stat fiarecare. Am văzut că Uniunea Sovietică este statul Resvoluției din Octombrie, statul clasei muncitoare victo-rinase, „o bază viguroasă și fățișă a mișcării revoluționare mondiale, pe care aceasta din urmă nu o avarsese încă niciodată până astăzi și pe care ea poate acum să se sprijine". Am văzut că Uniunea Sovietică este „acel centru viguros și deschis al mișcării revoluționare mondiale, pe care aceasta nu-l avusese încă niciodată până astăzi și în jurul căruia ea poate acum să se concentreze, organizând frontul unic revoluționar al proletarilor și al popoarelor asuprite din toate țările impotriva imperialismului“". (I. Stalin). Or, ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că a spune adevărul despre Uniunea Sovietică, a propaga acest adevăr, este în vine de toate o datorie a ficărui om conștient este o necesitate tn oro it i propriei sae lupte, ca o problemă cheie care fecj de asupra succesului sau Insuccesului propriei sale lupte. Nu este vorba aci despre ceea ce se chiamă în mod ,,«bișnuit’’, burghez, a face trop,,gândă în favoarea cuiva, în fond, Uniunea Sovietică ca atare, cu forța ei economică de neîntrecut și în continuă creștere, ca armata ei de neîntrecut și în continuă creștere, nu astep-t ta nim"! -snd !”testă ’nVr> - •em-n-"' nonagandă. DAR PROPAGAREA ACESTOR LUCRURI ESTE O CERINȚA DE BAZA A SUCCESULUI IN LUPTA FIECĂRUI POPOR MUNCITOR IN PARTE și de aceea fiecare activist al acestei fapte nu nu le să accepte nici măcar în glumă ascunderea caracterului de clasă — internationalist — al unei asemenea acțiuni, ascunderea caracterului de clasă — interaționalist — al activittaii juste si necesrre pentru cunoașterea adevărului asupra Uniunii S vîctte, și c' rtM mai nul în el un noi» accent' faîstic*’e« tai rin»o formulare naționalistă, potrivită pentru niște naționaliști, ca aceea la care ne-am referit. Iată ce nu trebue să urăm. Poporul muncitor al oricărei târî nu poate privi altfel Uniunea Sovietică decât ca o viatorie, cucerire a sa, proprie, în lupta grea cu dușmanul de clasă internațional. Poporul muncitor, condus de proletariat și partidul său, se bucură cu fiecare succes și Uniunii Sovieta- și vede în fiecare succes a! el un succes propriu. El nu are cum și de ce să aplice taiunii Sovietice — care a făcut o revoluție pentru întreaga lume, care a construit un bastion al socialismului pentru întrega umanitate muncitoare și care a îost rând pe rând, la „toate ocaziile, singurul reazim serios al acestei umanii" — el nu are de ce să-l răspundă cu mentalitatea dușmanului de clasă, naționalistă, el n’ar putea să-l ră pundă astfel fără să-și sape propria sa bază de susținere. Poporul muncitor nu poate sa lispundă nations*Hsimulul burghez, reacționar și cntiovietic decât ridicând măi sus și mai viguros steagul revoluționar anternationi-ism ■ jtii -- ti *. „NAȚIONALISMUL BURGHEZ ȘI INTERNAȚIONALTSMUL PROLETAR — IATA DOUA LOZINCI IREDUCTIBIL VRĂJMAȘE, CARE CORESPUND CELOR DOUA MARI TABERE DE CLASA ALE ÎNTREGII LUMI , ȘI CARE EXPRIMA DOUA POLITICI (MAI MULT. DOUA CONCEPȚII ASUPRA LUMII) IN CHS” STÎUNEA RAȚIONĂM.". «V. ț Lento) naționalismul burgin» ți internaționalismul protofrag Ce este internaționalisismul (Y) .^• NICULAI BELLII .aîr . ■ "1 i/ m