România Liberă, martie 1987 (Anul 45, nr. 13162-13187)
1987-03-02 / nr. 13162
/ Unitatea tuturor fiilor patriei, fără deosebire de naţionalitate, cucerire istorică a poporului român, impresionantă realitate a societăţii noastre socialiste 0 CONCEPŢIE ŞTIINŢIFICĂ, PROFUND UMANISTĂ PRIVIND ASIGURAREA DEPLINEI EGALITĂŢI IN DREPTURI A TUTUROR CETĂŢENILOR ŢĂRII 77 forum reprezentativ de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, preşedintele ţării, şi care işi trag seva nu numai din conştiinţa apartenenţei la un popor cu un pronunţat simţ al dreptăţii sale istorice, ci şi din convingerea nestrămutată că, în desfăşurarea construcţiei socialiste, care se înfăţişează, simultan, ca un proces de edificare economico-socială şi de construcţie umană, partidul nostru comunist s-a călăuzit şi se va călăuzi după principiile socialismului ştiinţific aplicate creator la realităţile ce ne sunt proprii, după ei, faptul că, aducînd în prim plan adevărurile esenţiale ale evoluţiei noastre, ca neam şi ca popor, ale făuririi noii orinduiri în România, lasă realităţile să vorbească în graiul lor ce nu poate fi nici eludat şi nici răstălmăcit. Eminentul gînditor şi om politic care este secretarul general al partidului, preşedintele ţării, subliniază înainte de toate că, fiind investit de popor să-i slujească interesele supreme, partidul nostru comunist şi-a conceput şi pus în operă strategia, îndeosebi după Congresul al IX-lea, într-o viziune larg transformatoare şi funciarmente umanistă. El a militat neabătut pentru lichidarea cit mai grabnică a unei situaţii care făcea ca ţara să intîrzie in anticamera dezvoltării, rămînînd la condiţia de stat eminamente agricole iar in etapele următoare a găsit căi şi soluţii pentru a reduce treptat distanţele ce ne separau de statele cu un nivel mai ridicat. Datele care reflectă acest urcuş neîntrerupt sunt de o mare relevanţă alcătuind, laolaltă, un tablou cu care, pe bună dreptate, ne putem mindri. între 1944 şi 1986, producţia industrială a crescut de 115 ori, iar cea agricolă de mai bine de 5 ori. A sporit, pe această bază, avuţia naţională, s-au dezvoltat puternic învăţămîntul, ştiinţa, arta şi cultura. O caracteristică fundamentală a mutaţiilor care s-au produs in structurile noastre economice constă în faptul că ele au operat in profunzimea profilului teritorial, angajind toate judeţele, trezindu-le la viaţă, schimbindu-le radical fizionomia, în repartizarea armonioasă, echiilibrată, a forţelor de producţie pe întreg cuprinsul patriei, care s-a accentuat după reorganizarea teritorial-administrativă din 1968, s-a stabilit, intr-o primă instanţă, ca fiecare judeţ să-şi creeze capacităţile necesare pentru a obţine o producţie industrială în valoare de cel puţin 10 miliarde lei anual, pentru ca în perioada următoare să se facă un pas mai departe şi săse stabilească drept indicatori realizarea pe fiecare locuitor a unei producţii in valoare de 70 000 lei, iar in cincinalul actual, de 80 000 lei. Beneficiare au fost, cu precădere, zonele rămase odinioară la periferia dezvoltării şi, printre acestea, şi unele judeţe în care locuiesc oameni ai muncii aparţinind naţionalităţilor conlocuitoare. Ritmurile înregistrate în aceste părţi ale ţării s-au situat constant peste media existentă pe întreaga ţară. Perseverindu-se pe acest drum s-a lichidat pentru totdeauna vidul care separa capitala de ceea ce se numea în trecut „provincie“, dintre centrele cu tradiţie industrială şi cele care nu aveau un asemenea profil. Toate acestea au determinat, logic, optimizarea fluturilor demografice, stabilizarea populaţiei, crearea pentru toţi fiii patriei, fără deosebire de naţionalitate a unor condiţii egale de muncă, de calificare, de afirmare ca oameni cu un statut şi cu un orizont modern. Aşa cum a subliniat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, creşterea calităţii vieţii şi a nivelului de trai al tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de vîrstă, sex sau naţionalitate, constituind însăşi raţiunea de a fi a noii orinduiri pe care o edificăm cu braţele şi cu minţile noastre, îmbrăţişează nu aspectele marginale ci pe cele esenţiale care privesc împlinirea personalităţii umane : munca, învăţătura, habitatul, statutul civic. Avîntul impetuos al economiei a avut drept rezultat crearea a milioane de noi locuri de muncă. Uriaşa reţea de şcoli care s-a creat, inclusiv pentru oamenii muncii aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare, asigură accesul general la învăţătură, la valorile ştiinţei şi culturii. Volumul mereu crescind de investiţii, activitatea plină de fervoare ce se desfăşoară în plan edilitar s-au soldat cu reconstrucţia generală a oraşelor şi cu integrarea pe o scară din ce în ce,mai latiţă în acest proces de reaşezare şi a satelor. Partidul nostru a înţeles de timpuriu, iar tovarăşul Nicolae Ceauşescu a convertit această orientare intr-un sistem coerent şi ramificat — fapt care se desprinde şi din cuvintarea la care ne referim — că o activitate de asemenea proporţii nu poate fi concepută şi dusă la bun sfirşit fără participarea largă, a maselor, ridicate la un înalt nivel de conştientizare, în toate fazele care-i marchează desfăşurarea, de la elaborarea şi adoptarea deciziilor pînă la deplina lor înfăptuire. Sistemul democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, original prin structură şi eficient prin finalitate, dă Ion Pavelescu legităţile materialismului dialectic şi istoric integral validate de viaţă. Ne aflăm în faţa unui document magistral care îmbogăţeşte cu teze noi, de excepţională însemnătate, doctrina ce poartă cu strălucire numele marelui strateg al civilizaţiei materiale şi spirituale româneşti moderne, in faţa unui corpus de idei ce luminează din diferite unghiuri condiţia omului in raporturile sale cu societatea şi cu mediul în care trăieşte, accentuînd superioritatea, sub acest raport, a orînduirii socialiste care înlătură sursele de alienare şi conferă destinului uman multiple posibilităţi de a Viaţa noastră social-politică a fost marcată, in această perioadă de început a anului 1987, de o serie de manifestări de majoră semnificaţie, fiecare în parte şi toate la un loc demonstrind funcţionarea fără greş a mecanismului complex al democraţiei muncitoreşti-revoluţionare investit cu facultatea de a dinamiza energiile poporului şi de a le concentra în direcţia îndeplinirii obiectivelor ce vizează accentuarea dezvoltării intensiv-calitative a economiei naţionale, a întregii societăţi româneşti. Rind pe rînd au fost analizate, cu participarea celor mai avizaţi factori de răspundere, modul în care se traduc in viaţă programele care au ca obiect ridicarea pe un plan superior a activităţii diverselor compartimente ale industriei, acţiunile consacrate accelerării progreselor pe care le înregistrează agricultura aflată sub impactul celei mai puternice revoluţii pe care a cunoscut-o vreodată această ramură. In rindul acestor momente care dau măsura îndeplinirii cu înaltă răspundere de către partidul nostru a rolului său de centru vital al naţiunii şi care dimensionează impresionant preocupările sale privind perfecţionarea relaţiilor de producţie şi sociale, în concordanţă cu avîntul pe care-l cunosc forţele de frunte plenarele consiliilor oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană — care s-au întrunit, ulterior, în Şedinţă comună — dezbătind şi aprofundînd o problematică vastă, de cea mai stringentă actualitate şi adoptînd hotărîri menite să intensifice aportul lor specific la dezvoltarea economico-socială a ţării, la creşterea calităţii vieţii, să-şi amplifice contribuţia la întărirea unităţii de monolit a tuturor fiilor patriei, fără deosebire de graiul în care se rostesc, în jurul şi sub conducerea partidului, unitate care reprezintă o forţă motrice de prim ordin a progresului general şi multilateral al societăţii româneşti contemporane. . , . , ^ „ , , urma o traiectorie ascensionala. In conştiinţa noastră, a tutu- ceea ce sporeşte frumuseţea rora, vor reverbera multă vre- etică a acestei cuvîntări memoroa ideile formulate in acest rabile este demnitatea rostirii poate să constate ,,Oricine vizitează ţara noastră marile realizări ale oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, ale întregului popor care, sub conducerea partidului nostru comunist, işi făureşte in mod conştient propriul său viitor, liber, independent, socialist şi comunist“. NICOLAE CEAUŞESCU XPRESDD ELOCVENTE ALE IREZOLVĂM JUST TDONŢIJENCE ADÂRMĂ Istoriei care ne uneşte îi răspundem prin unitatea noastră Roadele muncii unite — temelie trainică a coeziunii şi frăţiei Acces neîngrădit la ştiinţă şi afirmare profesională Ca om care m-am născut, am crescut şi mi-am plămădit fiinţa spirituală pe meleaguri transilvănene, împletindu-mi destinul cu al prietenilor din rîndul naţionalităţilor conlocuitoare, am urmărit cu deosebit interes lucrările şedinţei comune a consiliilor oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană, în cadrul căreia secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a ţinut o cuvintare istorică, în care vibrează mîndria atît de justificată a marilor împliniri socialiste, demnitatea întregului nostru popor, înţelepciunea, fermitatea şi omenia proverbiale ale acestui popor, hotărîrea nestrămutată de a fi stăpin la el acasă. Ca oricărui cetăţean al ţării, mi-au umplut sufletul de mindrie realizările epopeice obţinute de oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate, în anii socialismului, ani de glorie care au înfăptuit visuri neîmplinite de veacuri şi au vindecat rănile unei frămîntate istorii de pe trupul, nu o dată samavolnic frînt, al patriei. Cu inteligenţă şi pricepere, cu eforturi unite, sub conducerea înţeleaptă a partidului, muncitorii, ţăranii, intelectualii au făcut să crească între 1950 şi 1986 de 14 ori avuţia naţională. S-au dezvoltat în chip armonios toate ramurile industriei pe tot cuprinsul ţării, agricultura socialistă, învăţământul, ştiinţa şi cultura, reţeaua sanitară, s-a rezolvat principial şi umanist problema naţională, s-a adîncit continuu democraţia noastră socialistă. ,,Toatea acestea — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu — vorbesc cu putere de justeţea politicii profund ştiinţifice, realiste şi umanitare a partidului nostru care porneşte de la interesele poporului privind asigurarea condiţiilor materiale pentru ridicarea nivelului de civilizaţie şi de trai al poporului, pentru realizarea adevăratei egalităţi in drepturi intre toţi oamenii muncii, fără deosebire, de naţionalitate“. Sunt realizări grandioase, de măreaţă epopee, pe care le apreciază oamenii politici de bine, presa obiectivă, popoarele de pretutindeni. Sunt înfăptuiri care confirmă aplicarea creatoare la condiţiile noastre specifice a socialismului ştiinţific, a materialiston Dodu Bălan (Continuare în pag. a 3-a) Comuna noastră — Pecica, din judeţul Arad — este situată în Cîmpia de vest a ţă rii, dar această aşezare periferică nu inseamnă nicidecum marginalizarea ei, a vieţii, a existenţei locuitorilor — români sau cetăţeni români de naţionalitate maghiară şi de alte naţionalităţi — care vieţuiesc aici de secole impreună, în ceea ce ne place să o numim ..familia Pecicanilor“, o familie in care frăţia este liantul, tăria şi morala supremă. Ne mîndrim cu această realitate care se află la temelia tuturor înfăptuirilor noastre — personale şi colective — realizări care au făcut cunoscută comuna noastră ţării întregi, ca o comună de agricultori vrednici, o adevărată vatră a pîinii, cu patru cooperative agricole de producţie, toate fruntaşe, într-un consiliu agroindustrial care a livrat în 1986 la fondul de stat aproape 4 500 t de grîu peste plan. In cei 25 de ani de cînd sint preşedinte al C.A.P. „Avîntul“ — Pecica am trăit alături de ceilalţi cooperatori tot procesul devenirii socialiste a agriculturii noastre, etapă de etapă. Am pornit de la producţii de 2 000 kg grîu la hectar şi 3 000 kg de porumb ; în anii ’70 am atins producţii de 6 000 kg de grîu şi respectiv 7100 kg la porumb, pentru ca in perioada dezvoltării intensive din anii ’80 să depăşim producţii de peste patru ori mai mari faţă de începuturi, realizări pentru care am fost răsplătiţi de-a lungul anilor cu înalte distincţii ca : Ordinul Muncii cl. I — de două ori — şi Meritul Agricol cl. I — de patru ori —, cu înaltul titlu de Erou al Muncii Socialiste — în 1974 —, distincţii care, în anul trecut, au fost încununate cu două titluri de Erou al Noii Revoluţii Agrare, pentru producţiile de peste 8 000 kg de griu la hectar şi peste 24 000 kg de porumb-ştiuleţi la hectar. Am obţinut, de asemenea, producţii frumoase şi la alte culturi ca : sfecla de zahăr — 51 t/ha, orzul — 7 200 kg/ha, precum şi la producţia de lapte, de 3 200 t/vacă furajată. Toate acestea ne-au permis Antoniu Romives Preşedintele C.A.P. „Avîntul“ — Pecica Erou al Muncii Socialiste, membru al Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate maghiară (Continuare in pag. a 3-a) Prin profesia mea — medic — mă aflu într-o permanentă legătură cu oameni de diferite virste şi profesii,,de diferite naţionalităţi şi funcţii. De cele mai multe ori dialogurile noastre, depăşesc pragul indicaţiilor terapeutice de specialitate, medicul impreună cu pacientul sau colaboratorul său încercind . Să se apropie, să discute probleme de interes general, de viaţă, familie, societate. Şi sunt atitea lucruri de spus şi de făcut intr-un oraş ca Braşovul, într-un cartier muncitoresc cu peste 160 000 locuitori precum cel al constructorilor de autocamioane, deservit de spitalul nostru. Oamenii îşi împărtăşesc deschis bucuriile şi necazurile lor, îşi exprimă dorinţa de a munci înfrăţiţi, cu eforturi sporite, pentru a contribui mai mult la consolidarea şi dezvoltarea dinamică a economiei naţionale, mai ales în domeniul energetic, pentru a obţine noi realizări în sfera edilitar-gospodărească locală. Pentru că,aşa cum a subliniat cu atîta limpezime şi dreptate secretarul general al partidului nostru, tovarăşul NicolaeCeauşescu la recenta şedinţă comună a Consiliilor oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană, într-o cuvintare magistrală, care se înscrie deopotrivă in istorie ca şi în conştiinţele noastre — indiferent de limba în care ne exprimăm, faptele noastre, acţiunile noastre trebuie să aibă un consens orientat spre mai binele ţării, ceea ce înseamnă, de fapt, mai binele fiecăruia dintre noi. Ştim că ţara are acum nevoie, mai mult ca oricînd, de contribuţia sporită a tuturor oamenilor muncii, a întregului popor, pentru înfăptuirea programelor măreţe, a perspectivelor propuse de Partidul Comunist Român privind urcarea României socialiste pe noi trepte de progres şi civilizaţie. Ştim, ne cunoaştem drepturile, dar şi îndatoririle, egale pentru toţi. De aceea eu consider — şi ca mine gîndesc şi colaboratorii mei — că nu este cazul să ne înveţe nimeni din afara ţării cum trebuie să muncim şi să acţionăm noi aici, unde trăim şi unde suntem părtaşi cu toţii la făurirea destinului nostru socialist. Stă în puterea noas- Incze Alexandru medic primar, Doctor în ştiinţe medicale, director al Spitalului ■ „Steagul roşu“ Braşov (Continuare în pag. a 3-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE 1 Anul XLV fir. 13162 Luni 2 martie 1987 6 pagini 50 bani | (Continuare în pag. a 3-a) Preşedintele Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu va efectua o vizită oficială de prietenie în Regatul Nepal Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, I efectua o vizită oficială de prie- I Birendra Bir Bikram Shah De preşedintele Republicii Socraterne in Regatul Nepal, in a I şi a reginei Aishwarya Rajj liste România, impreună cu tot doua decadă a lunii martie 1987, varăsa Elena Ceauşescu, va I la invitaţia regelui Nepalului, I Laxmi Devi Shah. A mm mmm im omum mmwRn, \ immi societăţi ROMANESTI _» In istoria milenară a poporului român nu puţine au fost momentele care au marcat concomitent nu numai încheierea unui proces revoluţionar, ci şi trecerea — pe această bază — la o nouă calitate in dezvoltarea social-economică şi politică a ţării. Un astfel de moment este şi cel al încheierii cooperativizării agriculturii în primăvara anului 1962, de care ne desparte, iată, un sfert de secol de agricultură socialistă. Ea a reprezentat cea de a doua mare revoluţie în agricultură (prima fiind reforma agrară din 1945 care, lichidind moşierimea ca clasă, a desăvîrşit revoluţia burghezo-democratică în România înfăptuită în cei peste 49 de ani de la victoria din august 1944. Ca şi în prima revoluţie agrară, şi în cea de a doua predominant a fost caracterul ei social şi economic, însă avind in vedere obiectivul atins, — crearea marii producţii socialiste în agricultura României — ea este, în acelaşi timp, prima revoluţie agrară socialistă înfăptuită în ţara noastră, din iniţiativa şi sub conducerea Partidului Comunist Român. Proces revoluţionar început în primăvara anului 1948 (după lichidarea ultimelor rămăşiţe ale moşierimii şi odată cu crearea primelor întreprinderi agricole de stat şi staţiuni pentru mecanizarea agriculturii) cooperativizarea gospodăriilor ţărăneşti s-a încheiat în primăvara anului 1962, prin instituirea cooperativei agricole de producţie ca formă socială de organizare a producţiei şi a muncii, cea mai corespunzătoare intereselor ţărănimii şi dezvoltării economiei socialiste în România. Subliniind importanţa istorică deosebită pentru dezvoltarea economică şi socială a României, a procesului de încheiere a cooperativizării agriculturii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, , u. i. „ . a---- i x _- .„ i. ~ iUAivwyu victorie a marcat crearea economiei socialiste unitare, triumful relaţiilor noi, socialiste, atît la oraşe, cît şi la sate, izbînda definitivă a socialismului in România, în toate sectoarele de activitate“. Astăzi, cînd facem bilanţul a 25 de ani de activitate de la încheierea cooperativizării agriculturii, putem afirma că viaţa, realitatea demonstrează cu puterea faptelor de netăgăduit justeţea politicii partidului nostru de cooperativizare şi dezvoltare socialistă a agriculturii, justeţea politicii , generale a partidului nostru, care aplică in mod creator legităţile generale la realităţile şi necesităţile ţării noastre, asigurînd mersul ferm al României pe calea socialismului. Fărâ înfăptuirea primei revoluţii agrare socialiste nu puteau fi obţinute, realizările în dezvoltarea celorlalte sectoare ale economiei naţionale, inclusiv in dezvoltarea industriei. Prin rolul pe care il are agricultura, cooperativizarea, dezvoltarea şi modernizarea ei ocupă un loc central în procesul făuririi socialismului, iar promovarea unei politici agrare juste constituie o condiţie esenţială a dezvoltării armonioase a economiei româneşti, îndeosebi în dezvoltarea proporțională a industriei și a agriculturii. 1962 - 1987: Un sfert de veac de la încheierea cooperativizării agriculturii Importanţa istorică a încheierii cooperativizării în România are o semnificaţie nu numai naţionala, ci şi internaţională. Experienţa teoretică şi practică a ţării noastre (ca, de altfel, şi a altor ţări socialiste) în politica agrară are o importanţă deosebită deoarece pune în evidenţă necesitatea acordării unui rol deosebit acestei ramuri, pentru dezvoltarea armonioasă a economiei naţionale şi ridicarea nivelului de trai al poporului, pentni consolidarea indenstionalp îr, f 11 nic* de condiţiile istorice, naţionale şi sociale dintr-o ţară sau alta, dintr-o etapă sau alta a dezvoltării, formele concrete ale proprietăţii socialiste asupra mijloacelor de producţie pot fi diferite. Dar la baza acestei diversităţi de forme este necesar să se afle proprietatea socialistă — de stat şi cooperatistă — asupra principalelor mijloace de producţie. Tocmai ca rezultat al dezvoltării şi modernizării agriculturii socialiste cooperatiste, Congresul al XIII- lea al Partidului Comunist Român, subliniind rolul agriculturii ca a doua ramură de bază a economiei româneşti, a stabilit creşterea contribuţiei acesteia la sporirea avuţiei naţionale şi, îndeosebi , venitul naţional, in vederea trupei României la un nou stadiu ( dezvoltare social-economică, încheierea cooperativizării agriculturii a dus la transformarea radicală a satului românesc, a structurii sociale a populaţiei rurale., Au dispărut clipele exploatatoare de la sate, fost lichidată proprietatea captalistă asupra pămintului şi uneltelor de producţie, a fo înlăturată orice formă de exploatare a omului de către ei creîndu-se proprietatea socialistă de stat şi cooperatistă, strinsă alianţă cu clasa muncitoare, ţărănimea cooperatis contribuie din plin la transfomarea României intr-o ţară soialistă cu nivel mediu de devoltare economică. Ca factor de importanţă deosebită pentru progresul intrgii economii naţionale (inclus pentru dezvoltarea industrie pentru crearea unei economi naţionale unitare, independete, organizarea pe baze coopratiste a agriculturii constitu calea cea mai sigură de lichdare a înapoierii economic sociale, de dezvoltare rapidă satului, a întregii societăţi. O operativizare a agriculturii numai că a deschis calea trcerii într-o nouă etapă, suprioară, a soluţionării problem agrare, ci şi a unui progres rapid al producţiei agricole. La sfîrşitul anului 1985, ce 3 745 cooperative agricole ( producţie, in care lucrau 2 045 mii cooperatori sub îndrumarea 28 001 specialişti agricoli, cooperare cu 573 S.U.A. (ca dispuneau de 143 402 tractoa agricole fizice şi 53 416 comune autopropulsate pentru recolat cereale), dispuneau de o suprafaţă agricolă de 9 133,2 r1 ha, de fonduri fixe în valoar de 70 288 mii lei (faţă de num 8 000 mii lei in 1962), efectui investiţii de 8 221 mii lei (fa de 2 964 mii lei în 1962). In condiţiile in care vând, montul Tiv nnmn'irvaliPT** ctTÎri • agricole s-a dublat, cooperat vele agricole de producţie şi-a sporit contribuţia la forma produsului global agricol. Asfel, ele produc peste jumăte din producţia de cereale a ţrii (din care participarea producţia de grîu este de aproape 4/5), circa o treime din producţia de cartofi şi legum aproape patru cincimi din oi de floarea-soarelui şi aproa întreaga producţie de sfeclă - zahăr. Progresul general al produţiei agricole in cooperative Prof. univ. dr. O. Parpala (Continuare in pag a 2-a) Muncă susţinută, angajare revoluţionară pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor economice B Teleorman : Acţiuni ferme pentru combaterea excesului de umiditate U Investiţii '87 : Ultimele lucrări înaintea intrării în funcţiune a primului grup, pot fi grăbite U O soluţie eficientă de reducere a consumului de cocs în turnătorii. (Pagina a 2-a)