Scînteia, martie 1966 (Anul 35, nr. 6906-6936)
1966-03-01 / nr. 6906
Anul XXXV Nr. 6906 Mărfi 1 martie 1966 6 PAGINI - 30 BANI La întreprinderea electrocentrale Bucureşti a fost dată recent in funcţiune o nouă sală de maşini. Redăm In imagini : sus, sala maşinilor de 50 MW, jos, camera de comandă Foto : R. Costin Trebuie „delegaţi de profesie“ pentru respectarea obligaţiilor contractuale ? • Cum se irosesc timp preţios şi sume importante de bani • Implicaţiile deficienţelor in aprovizionare • In pelerinaj 171 de delegaţi dintr-o singură întreprindere Gheorghe Drosu era cunoscut în secţia strungărie a întreprinderii mecanice din Roman ca un bun tehnician. De la un timp oamenii nu l-au mai văzut la lucru şi, totuşi, pe statele de salarii numele lui figurează cu regularitate. Ce se întîmplă ? Nici un secret . Gheorghe Drosu a devenit delegat. — Avem mulţi delegaţi — ne-a spus ing. Virgil BOGZA, directorul întreprinderii. Pentru fiecare uzină colaboratoare cite un delegat. De ce un asemenea sistem ? Vedeţi, noi avem legături contractuale cu un mare număr de întreprinderi. Unele îşi respectă obligaţiile contractuale de aprovizionare, altele nu. Delegaţii sînt trimişi numai la uzinele care nu Îndeplinesc prevederile din contracte. Adică la Combinatul siderurgic din Reşiţa, la „Electroprecizia"-Săcele, ca să dau numai cîteva exemple. — Şi dacă n-aţi trimite delegaţi ce s-ar întîmplă ? — Nu am primi la timp, sau chiar deloc, materialele şi semifabricatele contractate. Iată un caz. Potrivit contractului, întreprinderea „Automatica“ din București trebuia să ne livreze la 10 ianuarie tablourile electrice pentru mașini M.I-5. Produsele nu au sosit la termen. Am așteptat încă două zile. Dacă am văzut că uzina din Capitală nici gînd nu are să ne livreze produsele, am trimis delegat. El a stat o săptămână in întreprindere pentru a convinge și a determina conducerea „Automaticii" să urgenteze lucrările. Cu chiu, cu vai, la 24 ianuarie, am primit produsele, deci cu 14 zile intirziere. Tov. ION FILIP, şeful serviciului de aprovizionare al întreprinderii, ne-a relatat că şi alte uzine furnizoare nu-şi respectă cu stricteţe obligaţiile contractuale. Mai mult, unele, ca, de pildă, Fabrica de şuruburi — Braşov, „Electromotor“Timişoara, şi-au făcut de acum un obicei din a încălca termenele stabilite pentru livrarea materiilor şi pieselor contractate. Practica acestor conduceri tehnico-administrative de a nu respecta disciplina contractuală a dat naştere unei profesii nedorite, aceea de delegat — profesia omului care e obligat să bată zilnic la uşa directorului întreprinderii furnizoare, să facă o plecăciune şi, cu respect, să ceară îndeplinirea unei obligaţii elementare. Au calculat conducerile acestor întreprinderi cîţi bani se irosesc cu trimiterea delegaţilor ? — Noi am calculat — ne-a precizat şeful serviciului de aprovizionare de la întreprinderea mecanică din Roman. Numai pentru cei 3 delegaţi, care stau în permanenţă pe lingă fabricile din Bucureşti, Braşov şi Hunedoara, se cheltuia anual dite 56 000 lei. La această sumă se adaugă şi cheltuielile cu delegaţii care pleacă pe timp limitat. Şi nu sunt puţini la număr. Uneori, sumele irosite cu deplasarea delegaţilor, cu telefoane şi telegrame depăşesc costul materialelor aprovizionate. Aşa, bunăoară, ca să aducem de la Oradea 60 kg de oţel O.L. 38 de dimensiuni 2006, am plătit de două ori mai mult decât valoarea oţelului. Consecinţele nerespectării contractelor economice nu se rezumă la irosirea unor fonduri băneşti, la scumpirea materialelor achiziţionate. Din cauza neajunsurilor în aprovizionarea tehnico-materială, Uzina de ţevi din Roman nu şi-a realizat ritmic planul de producţie pe luna ianuarie şi pe februarie. Iată ce ne-a relatat în această privinţă tov. CONSTANTIN CORDULEANU, directorul adjunct al uzinei. — Direcţia de aprovizionare şi desfacere din Ministerul Industriei Metalurgice ne-a trimis repartiţii la unele materii prime şi materiale absolut necesare abia la jumătatea lunii februarie. Se înţelege că, în aceste condiţii, nu mai putem Gheorghe BALTA coresp. „Scînteii“ (Continuare în pag. a V-a) TELEGRAME COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI POPULAR REVOLUŢIONAR MONGOL Ulan Bator Dragi tovarăşi, In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al comuniştilor români şi al poporului nostru, vă trimitem dv. şi prin dv. întregului partid şi poporului mongol felicitări cordiale şi un salut frăţesc cu prilejul celei de-a 45-a aniversări a Partidului Popular Revoluţionar Mongol şi vă urăm noi succese în activitatea consacrată înfloririi Republicii Populare Mongole. Ne exprimăm convingerea că relaţiile de prietenie frăţească statornicite între partidele şi ţările noastre se vor dezvolta continuu, spre binele popoarelor român şi mongol, al unităţii ţărilor socialiste şi mişcării comuniste internaţionale, cauzei păcii şi socialismului în lume. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Tovarăşului FAM VAN DONG Primul ministru al Republicii Democrate Vietnam Hanoi Dragă tovarăşe prim-ministru, Cu prilejul celei de-a 60-a aniversări a zilei dumneavoastră de naştere vă adresez cele mai sincere felicitări şi urări de sănătate şi viaţă lungă. Vă doresc din toată inima succes deplin în activitatea dumneavoastră consacrată triumfului luptei drepte a poporului vietnamez pentru independenţa, suveranitatea, unitatea şi integritatea teritorială a patriei sale. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România chiar primăvară ? Adevă- 1'* rată primăvară ? Pare că Vosia Pămîntului s-a înclinat generos către Soare, aducînd echinocţiul într-un punct calendaristic altădată nins. Sub cupola înălțată brusc, albastru, aerul e dulce şi bîntuit de presimţiri vegetale. Creşte semeţ scăpat de obsesii hibernale, firul de iarbă. Va fi plimbat în amurg pe sub copacii de lîngă Universitate ? Năpădiţi de vrăbii, sînt ca nişte stupi şi vibrează muzical. Primăvara citadină ne întîmpină şi sub forma gingaşilor muguri ai artizanatului de martie (am numit mărfişoarele), răsăriţi pe paletele de catifea sau carton care, urmînd o tradiţie a anotimpului şi a sentimentelor, împînzesc acum oraşul. Prin delicatul dar al acestei zile, simbol al afecţiunii, nu celebrăm însăşi primăvara (substantiv feminin) ? Dar „instantaneul" de faţă nu-şi propune să fie liric, cu toată ispita anotimpului... Mi-am îngăduit curiozitatea (așteptînd ieri într-o stafie de auto buze de a privi nu atît noua colecţie de mărişoare de pe un panou alăturat, cît expresia, gesturile celor opriţi să aleagă. Unii — sobri, contemplînd îndelung ca într-o pinacotecă ; alţii — zgomotoşi şi avînd pe buze veşnica glumă, uşor mucalită, a bucureşteanului. Priviri de îndrăgostit, de colecţionar, de curios, de nedecis. Oameni pentru care mica cumpărătură se transformă într-o mică ceremonie, într-un fel de vesel revelion al primăverii. Nu ştiu de ce m-a atras figura afabilă a unui om între două vîrste. A cerut cîteva mărfişoare, alese ,metctuos,lent fssfth’l- xingi»- șnururile, introducînd cadourile în plicuri dinainte cumpărate. Gesturile sale trădau o delicată atenfie faţă de fiinţele apropiate, la care se gîndea. II şi vedeam acasă cum o să ofere mărfişoarele, cu acea ştiinţă a surprizei, atît de apreciată în astfel de ocazii. Dacă nu urcam în acelaşi autobuz... Omul afabil s-a îmbulzit primul, îmbrîncind cele trei-patru femei cărora ceilalţi pasageri le cedaseră întîietatea la urcare. Şi-a făcut nemilos loc cu coatele, trînfind pe jos sacoşa unei femei în vîrstă. Taxatoarea, martoră la vijelioasa secvență, nu s-a putut abţine să nu-i facă o observaţie, după părerea călătorilor — destul de blind. Atît i-a trebuit afabilului ! Luat în sine, episodul e banal. Nu e nici primul şi, din păcate, nici ultimul om care profesează o politeţe şi o delicateţe de suprafaţă. Dar, prin însăşi natura sa, cadrul luminos, simbolic al începutului de primăvară te îndeamnă să meditezi mai stăruitor la astfel de atitudini în contrapunct cu semnificaţia mărţişorului. Ce-ar spune mama, soţia sau fiica personajului afabil şi „atent", dacă i-ar descoperi acel obraz arătat în public ? Celor în cauză să le amintim că ziua mărţişorului nu se confundă cu o zi festivă „consacrată" respectului faţă de semenele noastre. Poate fi conceput acest respect în raportul 1/365? Dintre toate mărţişoarele (întrebaţi oricare femeie !), cel mai prefios şi mai preţuit rămîne „mărţişorul" anonim, al vieții de toate zilele : gestul reflex de politeţe, delicateţe, afecţiune. Dar cu o floare nu se face primăvară. Nici cu un — oricît de frumos, aurit-poleit — mărţişor. Altminteri, acest delicat gest primăvăratic de a oferi nu se deosebeşte prea mult de al acelui „îndrăgostit" de natură care scoate briceagul din buzunar şi-şi crestează (an)os numele pe cel mai frumos arbore al pădurii. Victor VINTU ^Mărţişor ^ I î" 1 Lcontrapisnctl 'H' m »mm, ii ii ii I, win r ’ 11 ............................ III, I' în pregătire DIM LUMEA LARGĂ precât ambiene I ^ y . «Sy. I BHVf I ^ -~* Străvechi comori ale orte! D f P fl I T A 7 Frumos“1 ItLuULIH populaţiile I H li li ~ Patruzeci de zile IUUU in Pacific •v v ... . STATISTICA MATEMATICĂ a producţiei Convorbire cu acad Gh. MIHOC, directorul Centrului de statistică matematică — Bucureşti In condiţiile oferite de introducerea metodelor de planificare în producţia industrială modernă, matematica modernă şi, în special, statistica matematică, care s-a format ca o ştiinţă de sine stătătoare, capătă un tot mai larg cîmp de aplicaţie. Calculul statistic, înlocuind metodele empirice de organizare, este chemat să-şi aducă o contribuţie crescîndă la raţionalizarea procesului de producţie, la asigurarea ritmicităţii acestuia şi la creşterea productivităţii muncii, la reducerea procentului de rebuturi şi pierderi. Afirmarea şi dezvoltarea ca disciplină ştiinţifică a statisticii matematice este încă o ilustrare a liniei fundamentale de evoluţie a ştiinţei contemporane — de raporturi tot mai strînse şi întrepătrundere cu producţia şi organizarea In legătură cu preocupările cercetătorilor noştri din acest domeniu, ne-am adresat acad. Gh. Mihoc, directorul Centrului de statistică matematică al Academiei. — Care sunt în momentul de faţă problemele specifice ale cercetării matematice contemporane? — Specificul cercetării matematice constă în studierea relaţiilor cantitative ale fenomenelor din natură şi societate. Ştiinţa contemporană se caracterizează prin creşterea rolului matematicii, în aproape toate ramurile de activitate umană, în cercetarea dialectică a fenomenelor şi proceselor din natură şi societate, pe lingă latura calitativă, aproape toate disciplinele ştiinţifice pun un accent deosebit şi pe cunoaşterea laturii cantitative. La nivelul actual al ştiinţei şi tehnicii, aceasta nu se poate determina decit apelînd la precizia oferită de metodele moderne ale matematicii. Ca urmare, diferitele discipline sunt obligate să utilizeze procedee matematice ; de fapt asistăm la un proces crescînd de matematizare a tintii şi a trei ştiinţe: ~ " In acelaşi timp, matematica s-a integrat organic în aşa-numitele discipline de graniţă, contribuind la formarea unor ramuri ale ştiinţei, cum sunt statistica matematică, mecanica statistică, lingvistica matematică, cibernetica, biomatematica, teoria stocurilor şi a inventarului etc. Observăm deci cum matematica constituie, din ce în ce mai mult, un instrument indispensabil pentru celelalte ştiinţe. Pe de altă parte, tocmai datorită domeniului ei de aplicaţie din ce în ce mai vast, asistăm în prezent la lărgirea cîmpului propriu de cercetare al matematicii, la aprofundarea teoriilor ei celor mai generale. Deosebirea care se făcea în mod arbitrar între matematica teoretică şi cea aplicată devine, în tot mai mare măsură, de domeniul trecutului. Numeroase capitole noi ale matematicii moderne s-au născut din înseși problemele ridicate de tehnică şi economie. In sfîrşit, trebuie menţionat că sfera de aplicare a acestei ştiinţe devine tot mai vastă ca urmare a folosirii maşinilor electronice de calcul, capabile să efectueze milioane de operaţii într-o secundă. — In ce constă importanţa statisticii matematice pentru organizarea ştiinţifică a producţiei, în cadrul unei economii planificate ? Statistica matematică ocupă, în rîndul disciplinelor cu caracter matematic, un loc deosebit în organizarea ştiinţifică a producţiei. Primele lucrări referitoare la aplicarea în industrie a acestei noi ştiinţe au apărut încă acum trei decenii. Atunci s-a evidenţiat pentru prima oară necesitatea ' analizei' statistice în procesele de producţie. Astăzi, o asemenea analiză nu poate fi concepută fără a se recurge la metodele noii discipline. Statistica matematică serveşte la organizarea ştiinţifică a producţiei, la controlul activităţii normale a unei întreprinderi, dar şi la controlul unei maşini sau la coordonarea activităţii tuturor maşinilor dintr-o uzină. Convorbire realizată de Adrian MINTULESCU (Continuare în pag. a Il-a) Foto : Agerpres ICECHIM. In atelierul de proiectare prind contur pe machete noi obiective ale industriei chimice ■ La 31 martie în Marea Britanie alegeri generale a anunţat luni seara primul ministru Harold Wilson. (Corespondenţă din Londra). ■ MITING LA BANDUNG ÎN SPRIJINUL PREŞEDINTELUI SUKARNO Ieri la Bruxelles ■ „Cei şase" au reînnodat firul consultărilor pe fondul vechilor dispute i RSR s I GRĂDINI I IN SAHARA • Două milioane de iedani se vor fertiliza în urma construirii ,,Piramidei moderne". • Intîlnirea Nilului cu deşertul Sinai Vastele întinderi de nisip ale deşertului Mamut se află în partea de nord-vest a Deltei Nilului. Pe zeci de kilometri nu se întîlneşte nici o locuinţă. Soarele străluceşte in tot cursul anului cu toată puterea, încingind pămîntul. Furtunile violente ridică adeseori uriaşe valuri de nisip. Omul a început doar în ultimul timp să pătrundă în inima deşertului. Am văzut într-o dimineaţă fierbinte o mulţime de oameni aşezaţi în genunchi pe nisip. Plantau arbuşti. „Nisipurile — îmi spunea bătrinul Zagara — trebuie să fie prinse bine, ca în chingi, ca să nu fugă". Şi avea dreptate. Scurtă vreme după aceea, o furtună a oprit circulaţia pe şoseaua Cairo- Alexandria, care trece prin deşert, iar pentru înlăturarea munţilor de nisip a fost necesar un mare volum de muncă. Aici fiecare lovitură de sapă sună ca o hotărîre a felahului egiptean de a smulge noi terenuri, atît de necesare agriculturii, de a face totul ca solul arid să devină fertil. Munca sa nu e deloc uşoară. Miile de oameni care participă la ofensiva asupra deşertului înfruntă de fiecare dată căldura înăbuşitoare şi lipsa apei. îmbrăcaţi în obişnuitele lor „gălăbiar" — haină lungă albă din pînză de bumbac, ei lucrează neobosiţi săpînd canale de irigaţie. Mişcările lor sacadate fac să se ridice nori de praf. Principala problemă care se pune aici este cea a găsirii apei. Oamenii au săpat puțuri de cîte 70 de metri adînC. OPRICA (Continuare în pag. a Vl-a) PRIMIREA DE CĂTRE PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI A MISIUNII INDUSTRIALE FRANCEZE industrială franceză, în frunte cu René Georges Villiers, preşedintele Consiliului naţional al patronatului francez, care face o vizită în ţara noastră. Din misiune fac parte reprezentanţi ai cercurilor industriale şi comerciale franceze : Max Flechet, Pierre Sudreau, Lucien Bruet, Jean Chalopin, Jean Faye, Jean Gibert, Pierre Heeley, Bertrand Hommey, René de Lieven, Jean Moundlic, René Margot Noblemaire, Bernard Vernier Falliez, general André Puget, Jean Richard. La întrevedere, care a decurs într-o atmosferă cordială, au participat Alexandru Bîrlădeanu, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Gheorghe Cioară, ministrul comerţului exterior, şi Victor Ionescu, preşedintele Camerei de Comerţ. Au fost de faţă Jean Louis Pons, ambasadorul Franţei la Bucureşti, şi membri ai ambasadei. (Agerpres) Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit luni la amiază misiunea Un dialog posibil despre educaţie izvorîtă dintr-un instinct puternic, dragostea pentru copilul tău poate influenţa pozitiv drumul vieţii sale după cum, lăsată să se manifeste orbeşte, primitiv, e capabilă de stricăciuni ireparabile. Ar fi totuşi prea simplist să punem totul pe seama unui sentiment firesc; mai degrabă s-ar cuveni accentuat nivelul de pregătire şi gradul de răspundere a familiei în delicatul şi complexul proces de educaţie a tineretului. Cînd se spune despre cineva cu purtări urîte că nu are cei şapte ani „de acasă", se spune un adevăr ; deşi asemenea purtări urîte au găsit o replică umoristică : şapte ani, dar... „fără frecvenţă" ! Ceea ce e din nou un adevăr, şi, mai cu seamă, un trist adevăr, dacă ne gîndim la familiile ce nu-şi pot îndeplini funcţia educativă din pricină că nu sînt capabile să-şi păstreze unitatea. — Ah, nu ! Nu vreau să reduc problema doar la raza excepțiilor de la regulă. S-a dovedit că și familii foarte solide, cu „principii" (din nefericire perimate !) pot să nu asigure procesul educativ al tineretului. Se știe cît rău pot semăna în jur răzgîiala, egoismul, disprețul față de aproape, ambiţiile fără acoperire etc. Uneori, neîmpliniri aparente sunt sădite fără nici un discernamint ca idealuri în conştiinţele crude ale copiilor, împinşi astfel spre preocupări pentru care nu au nici înclinaţii, nici chemare. — Indiscutabil că dragostea trebuie să fie dublată de răspundere. Greutatea începe de la acest punct : ce fel de răspundere şi faţă de cine. Există undeva un punct de sinteză între educaţia în familie şi educaţia în societate. Societatea noastră şi-a asumat o parte însemnată din procesul complex şi complicat al educaţiei tineretului. Baremurile de exigenţă pe care ea le stabileşte în educarea noilor generaţii în funcţie de marile sarcini pe care şi le propune şi le realizează sunt cu (Continuare în pag. a V-a) Mircea ŞERBĂNESCU