Universul, mai 1885 (Anul 2, nr. 206-209)
1885-05-01 / nr. 206
^aawanBMM Ma^awuTHHaw^—I---imimi ii njrjpT~M— den , dar nu e împărtășită mult de public. Nu e exact că Dufferin, viceregele Indiei, ar fi hotărât să -și dea demisia. E probabil că se va cere Camerei un vot de blam ministerului, dar resultatul pare fără îndoială favorabil cabinetului Gladstone. * Se ziee că regele Christian al Danemarcei ar fi declarat că e gata să primesca sarcina de arbitru, dacă invitarea i se va face din ambele părți. * In urma defectelor ce s’au vedut, cu ocazia ultimelor înarmări, în organisarea marinei admiraliatul englez pregătește un proiect care va modifica radical flota engleză. Se va pune în construcție un mare număr de cuirasate mici, dar armate cu unul sau două tunuri puternice. Se vor construi trei jlece de asemenea cuirasate. Incrucișătorii vor fi îndoiți, asemenea și torpilierele. Italieni. UNIVERSUL IITcutoți Telegrafic. Petersburg, 26 Aprilie. Monitorul guvernului publică următorul comunicat : Nota publicată în numărul Monitorului de la 18 Aprilie a relatat asupra împrejurărilor ce au provocat lupta dintre trupele ruse și afgane la fluviul Kușk. Din menționata expunere a resultat, că Komarov, cănd a început acțiunea contra Afganilor cu intenția de a ’i face să părăsescă malul drept al fluviului, nu s’a pus de loc în contrazicere cu ordinile primite de la ministerul de resboiu. Conform acestor ordine ’i era numai interzis de a ocupa Oaza Penjdeh, unde se așezaseră trupele Emirului. Deci el a fost în drept să procede așa cum a făcut la 18 Martie, insă în urma incidentului a venit o divergință de opiniuni între guvernul imperial și cel al Majestății botanice, asupra cestiunii, care din cele două Cabinete interpreteza mai corect aranjamentul, în puterea căruia nici o parte să nu facă vre-o mișcare ofensivă pană la soluțiunea cestiunii graniței. Era vorba de a se stabili, dacă instrucțiunile date lui Komarow erau intr’adevăr conforme cu aranjamentul sau daca, precum susținea Cabinetul englez, guvernul imperial ar fi trebuit să însărcineze pe comandantul trupelor ruse de a se fi absolut de orice atac asupra posițiunii afgane din momentul ce ar primi un ordin de a nu face o mișcare ofensivă. Nici unul din ambele cabinete n’a crezut că pate să-și părăsescă modul seu de a vedea asupra acestui punct. De aceea și spre a înlătura obstacolele, ce stătea în calea soluțiunii cestiunii graniței, s’a recunoscut, ca la nevoie punctul în litigiu să se supue sentinței unui arbitru. Tot odată cele doă guverne au convenit, să reîncepă negocierile pentru delimitarea graniței pe bazele de mai înainte, cu deosebirea că punctele principale ale liniei de graniță să se stabilescă printr-o înțelegere prealabilă între cele două guverne. Demarcarea liniei la fața locului în amănuntele ei, precum și așezarea semnelor de graniță să rămâe reservată unor comisari, împuterniciți de ambele Cabinete. Spre a înlesni lucrările delimitării, avantposturile ambelor părți ’și vor părăsi pozițiunile numai după sosirea comisarilor la fața locului și după ce se va fixa direcția liniei de graniță. Punctele de graniță vor fi ocupate de trupele ambelor părți și atunci ele vor avea să manție ordinea și liniștea în teritoriul ce li se va încredința. Cronstadt, 26 Aprilie. Alabărei i s’a deschis circulațiunea pe mare. E cu totul neîntemeiată scirea că portul comercial avea să fie încins, din potrivă, se fac tote pregătirile pentru primirea vaselor comerciale. Lemberg, 26 Aprilie. Przgland află din Petersburg urmatorele : „Cu totă perspectiva de pace înarmările se miază cu mare repeziciune în Cronstadt. Ofițerilor de marină li s’au făcut propunerea să se angagieze pentru serviciul torpilelor , un număr îndoit decât trebuie. Deși marea e desghețată, n’a sosit până acum nici un vas comercial. Corespondenții trimiși de foile danceze la locul conflictului sunt pe drum de întorcere.“ Salonic, 20 Aprilie. Valinul din Kossovo, cu două batalione, a plecat la Prizrend, spre a negocia cu șefii albanezi pentru asigurarea liniștei și ordinii. Londra, 26 Aprilie. Circulă zgomotul, că lordul Granville ar fi demisionat, pentru că privește aranjamentul cu Rusia ca o desaprobare a politicei sale. Constantinopol, 26 Aprilie. Deși a dispărut pericolul unui conflict armat anglo-rus, Porta e decisă să continue cu energie lucrările de întărie și apărare ale Dardanelelor, fiiind convinsă că posițiunea ei politică în Europa stă mult în legătură cu starea în care ar fi de a apăra strîmtorile în caz de trebuință. Londra, 27 Aprilie. Hassan Fehmi-pașa s-a întors la Constantinopol. Amiralitatea engleză a anulat un contract încheiat pentru transportul a 2000 de de omeni de trupă pentru Indii. Viena, 27 Aprilie. Se depeșeză din Bruxelles „Corespondenței Politice“, că este privită ca sigură numirea d-lui Stanley ca guvernor al nolui stat Congo. Guvernul Congului va fi astfel compus: Dr. colonel Strauch, președinte, având sub direcțiunea sa departamentele de interne și de resboiu—Vanedvelde, la comercitt; Vancuss, la Finance. Reședința ministerului va fi la Bruxeles. Viena, 28 Aprilie. Se depășeră din Paris .Noue Prese Libere Regele Danemarcei a acceptat într-un mod oficial rolul de arbitru în diferendul anglo-rus. Londra, 28 Aprilie. Consiliul de miniștri a discutat secicessiunea privitore la deșertarea Sudanului de trupele engleze. Cea mai mare parte din miniștri sunt partizanii dezertării complete și imediate. Generalii combat acesta părere. Berlin, 28 Aprilie Dieta Prusiei s-a închis ierifeta, după ordinul regal, de către vicepreședintele Consiliului, ministru de interne, d. Puttkammer. Constantinopol, 28 Aprilie. D. Krupp fiu, însoțit de un inginer al uzinelor sale, va sosi mâine la Constantinopol pentru a negocia cu guvernul otoman o furnitură de tunuri. Pesta, 28 Aprilie. Budapester Tageblatt dă următorea știre de sensație: „după mortea principelui Alexandru Karageorgevici, a avut loc în Temișora un consiliu al familiei, în care Petru Karageorgevici, fiul cel mai mare al principelui Alexandru, propuse și motivă publicarea unui manifest în care să revendice pentru sine corona Serbiei. Membrii familiei socotiră că momentul e puțin potrivit pentru asemenea manifest; în fond, ei primiră ideia principelui Petru, cu condiția sine qua non ca ea să fie primită de Rusia. De aceea principele Petru va pleca de la Viena la Petersburg, pentru a sonda pe protectorii săi. Din Petersburg principele se va duce în Muntenegru, de unde va publica manifestul și va înscena o mișcare în Serbia. Textul manifestului a fost hotărât în consiliul de familie din Temișora.“ Hassan Fehmi-Pașa, rechiemat din Londra, e așteptat necontenit. Știri din Albania semnalază o intensitate mai mare a agitațiunii antiturcești. Circulă știrea că cei mai însemnați instigatori ai mișcării separative ar cere un prinț austriac ca șef. D. Nelidofi silește Poarta să sfivesca cu regulamentul indemnității de resboiu. Biuroul presei interzice fiarelor să vorbesca de cestiuni religiose musulmane. Filipopoli, 28 Aprilie. O agitațiune gravă antielenică a împiedicat celebrarea serbării regelui Greciei. Bătăi s’au întâmplat; un orecare immer de drapele grecești au fost sfâșiate și căteva magazine devastate. Mai multe persane au fost ușor rănite. Din Capitală * D. Dim. Sturdza a aprobat avizul consiliului permanent privitor la învățământul privat din țară. *Se Zice ca d. Nic. Crețulescu ar fi cerut ministerului să-i încuviințeze retragerea din înnalta funcțiune diplomatică de representant al țerei pe lângă curtea Rusiei. * D. Cornoiu, doctor în Teologie de la Cernăuți, va fi însărcinat cu suplinirea nouei catedre de Exeges a Testamentului Nou la facultatea de Teologie, ce este în formațiune la Universitatea din Bucuresci. * Societatea „Carpațiî“ a hotărât asupra sărbătorii zilei de 3 Main în București, urmatorea programă: In ziua de 2 Maiț, sărbătorea înălțărei Domnului. 1. La ora 2 p. m., întrunire în clubul societății „Carpății“, strada Știrbei-Vodă Nr. 11. La ordinea țilei: a) înființarea unui Cerc socialist. b) Gestiunea de a se face cotidiană „Unitatea Națională“. 2. După adunare, sfințirea drapelului Societăței „Carpați“, la biserica din apropierea Clubului. 3. Seara la 9 ore banchet în sala Orphen. * Alaltăieri, 28 curent, la ora 11, s’a făcut inaugurarea pimniței din Dobriceni. Pimnița era aranjată cu gust. Se afla o mulțime de lume, pe fețele cărora se citea mulțumirea, de a vedea încă un om care luptă pentru desvoltarea comerciului național. Tóte fiarele din Capitală erau representate, având fiecare paharul sau cu numele țliarului. Visitatorilor li s’a dat o gustare din tóte soiurile de vinuri, atât streine cât și din țară- Acesta gustare era presidată de către d. Cariagdi fost primar al Comunei Bucuresci. Au ținut cuvântări d. Cariagdi pentru luptători de la 1848 ; d. Paladi pentru memoria marelui patriot C. A. Rosetti; d. C. F. Robescu pentru presă; d. Dobriceanu a mulțumit presei pentru concursul ce ’î-a dat, și arhitectului, care a ridicat pimnița. In tot timpul gustării nudul era directat de o cotă de lăutari. ACTE OFICIALE * Se deschide pe sema ministerului de interne un credit extraordinar de lei 25.000 asupra exercițiului 1885-1886, pentru plata cheltuelilor serbare naționale de la 10 Maru 1885. * Sântul sinod al sântei biserici autocefale ortodoxe române este convocat în sesiunea de primăvară pentru Ziua de 1 Maiu 1885. * S’a acordat dreptul de a purta medalia Virtutea militară de argint sergent tulul-adjutant Preda Ilie din regimentul 4 linie, pentru 12 ani de serviciu neîntrerupt în gradul de subofițer, calculat îndoit timpul de campanie, cu o pensiune viageră de lei 500 pe fiecare an ce i se va plăti, cu începere de la 16 Aprilie 1885, din fondurile casei de dotație a armatei. DIN JUDEȚE O barbarie. — „Democratul“ din Ploesci scie că la Vălenii-de-munte s’au petrecut gheta acestea nisce grave neorândueli din partea unui de institutore de la scala de baeți d’acolo, care, pe de o parte ar fi atentat la viața unui cetățan descărcând două focuri de revolver , iar T’oița, „XJrxi trers-alu.1“ x 6 CĂLUGĂRIȚELE CELEBRE Maica Isolina de Santo Stefano Y (Urmare) Bietul tîner desamăgirile, vrăjmășiile, resbunările mișelesci ale invidiei amărîrâ în curînd pașii cei d’întăm pe cari ’i făcu el pe drumul artei. Pe urmă fură despărțiți cu sila. Prigonit de mânia puternică a marchizului, și de urele poliției, care pe densul, pe patriotul liber, ’1 scrise în cartea bănuiților, trebue să plece în exil. Isolina se închise într’o mânăstire. Nici o scrie despre densa nu sosi până la Ruggiero în lungii ani ai exilului seu, dar el era sigur că, vie sau marta, Isolina era a lui, a lui în adîncul inimei, fie că va fi fost călugărită sau măritată. Acest amor al lui, care supraviețuise nenorocirilor, despărțire, și chiar speranței, devenise cultul tainic al sufletului seu, singura causă pentru care mai iubea viața. Cănd el revăzu după atăta vreme țârmurile pământului său natal, și plecat pe ascuns, intră primit de frații săi răsculați inima lui sau o palpitare care -l făcu să uite pentru un moment și patrie și libertate : Isolina! eu te voiu putea revedea ! In Sicilia află că ea se călugărise, și că trăia, dar nu’i putură spune în ce mănăstire se afla. — O voiu găsi, o voiu găsi eu cugeta densul. Și rănit, aprópe murind, el era dus tocmai într’o mănăstire de maici, și îndată după aceea i-se arată fără de veste figura dulce, melancolică pasionată a ei, a Isolinei. Dar fosta are adevărat, sau a fost numai un vis, o alucinație pricinuită de lunga lui așteptare, o ilusiune a fantasiei, aprinse, ațîțată de entusiasmul luptei, de spasmurile durere! ? El se temea să nu fie astfel. El n’a mai reveZit acea formă femeesca, care ’l trecuse pe dinnaintea ochilor repede ca un fulger, în momentul în care suferința ’î era mai mare, și ochii lui erau să se întunece sub violența durerei. A întrebat pe călugărițe, și tóte s’au arătat că nu ’l înțeleg. Isolina fu întâiul nume care i’a eșit din buse, îndată ce a putut rosti un cuvânt, dar ’i spuseră că nu era nici una printre dânsele care să porte acel nume în mănăstire, sau care să ’i fi purtat mai înnainte d’a se călugări. întrebă de fiica marchizului de Santo Stephano, care s’a călugărit, și ’i răspunseră că ea era stariță într’altă mânăstire din Sicilia, departe de Palermo, într’alt ordin monastic, și că aici nu fusese văzută nici o dată. Și cu tote astea el o reduse! Ah ! a fost desigur un delir! El începu să se convingă despre acesta, dar în zadar căuta să renunțe la acea credință, la siguranța că o văzuse, adevărată, și în viață, acolo înaintea lui. Pare că maicele ’1 amageu, se gândea el. Ea vezându 1 fugise , ea se putea să fie*s celor l’arte ca să tăgăduiscă presența ei, și era ceva firesc . Isolina era legată pentru totdeauna de mănăstire și nu mai putea aparține omului iubit; nu ’1 mai putea revedea. La ce să -l vadă? Acesta ar fi fost fatal pentru amândoi. Astfel cugeta ea desigur. Fără îndoială acesta era causa dispariției Isolinei și a tăgăduelilor călugărițelor. Convins despre acest lucru Giorgi începu să se prefacă , nu mai vorbi de Isolina, nici de apariția ei; se prefăcu a crede cele spuse de călugărițe, și așteptă să fie tămăduit, spre a descoperi cu orice preț adevărul. El mergea repede în convalescență, și se întrema din ce în ce. Multe era mai cele care -l îngrijea , dar mai stăruitore decât tóte era o fată tânără, care nu lipsea nici o dată de la căpătâiul său și care, ca un înger de misericoi die, îl consola totdeauna cu un zîmbet ceresc, cu vorbe dulci suave. Era o fată tânără și frumosă, o soră cu numele de Carmela. Ruggiero citi în căutăturile ei senine, în fruntea ei copilares ca suflet nevinovat și milos, și puțin câte puțin î&i puse tote speranțele într’ânsa. Intr’o Zi Pe când era singur cu frumasa infirmieră, o apucă de mână, și uitându-se drept în ochii ei, îi Z 8e • — Carmele, tu ești gingașe și bună. Spune-mi, dacă ai putea cu o singură vorbă să redai viața unui om, să’i scapi de cea mai mare nenorocire, Carmele, n’ar spune acea vorbă ? Fata se tulbură, și aprope îngânând, îl întrebă : — Ce vreți să spuneți ? — Tu mă înțelegi deja. Eu sunt acel om ; eu sunt acela norocit. Eu mă aflu pe marginea unei prăpăstii; judecata mă părăsește, înțelegi , sunt aprope să devini nebun ! Tu poți cu un cuvânt să redai lumina sufletului meu, liniște inimei mele, aide... spune deci, Carmelo, spune : Isolina e aici, nu ’i a^a? Isolina pe careU o caut, după care suspin, pe care am venut’o... e aici, tu osoli !... nu tăgădui nu ’ți íntâi ce ochi aiurea; aici priveștemă, vorbește , nu mă face să mor de mâhnire, Isolina e aici! nu mă arunca din nou în prăpastia îndoielei. Dă-mi o siguranță consolatare. Dacă ai ști... buna mea Carmelo, dacă nî ști cât mă face să sufer acesta stare de nesiguranță chinuitore ! Spune mi adevărul! Am sperat, am avut atâta încredere în acest moment, pentru că tu ’mi paréi mai bună decât cole-l’alle. Carmela, cugetam ea va avea milă de mine.... nu’l așa ore ? Tot taci... Ah ! și tu ești fără milă. (Va urma). Italo Florentini. 1 \ ( \A