Universul, martie 1887 (Anul 4, nr. 54-82)
1887-03-01 / nr. 54
1 Anul IV.—No. 54. 5 Bani In Capitală.—10 Bani In Județe. Duminecă, 1 (13) Marte 1887 Alianța puterilor centrale în contra Franciei și Rusiei. -înarmările Austriei.-Crima de la Iași (amănunte îngrozitore).-Convocarea Sobraniei, liga patriotică bulgară.- O mașină infernală adresată principelui de Wales.Răpirea unui consul. București 28 Februare Un ziar francez, în legătură cu Vaticanul, a anunțat deunăzi știrea că Papa ar avea de gând să intre în tratări cu guvernul român, pentru încheiarea unui Concordat. Nu știm dacă acestă veste se va adeveri. Totuși, în fața gravității ei, credem că e momentul să dăm cititorilor noștri un estras dintr’o lucrare importantă: „Cercetări asupra schismei sevârșite în Biserica apusená“, datorită—pre cât știm— penelu lul comite Nicolae Rosset. „De câtăva vreme, ziarele din Capitală au anunțat, prin scrierile lor, vestea care pene în acest moment n’a fost desmințită, despre o dorință Papală ce ar manifesta așa zisul Sfântul Scaun apusea, ca să încheie un Concordat cu guvernul Roman, și să numescă și o legațiune Apostolică apuseaá diplomatică în statul nostru, de obicei, un Principe al Bisericei Apusului, un Cardinal bună-oră, care se crede mai presus de un archiepiscop sau mitropolit ortodox, fie măcar și primat. „Religiunea catolică (sobornicescă sau universală) a răsăritului este religiunea dominantă în statul român, și unitatea ei cu Biserica Ecumenică a răsăritului în privința dogmelor e garantată prin constituțiune (art. 21). Pe de altă parte, exercițiul cultelor tuturor confesiunilor din lume, cuprinse în statul ei, fiind libere, nu vedem pentru care trebuință s’ar solicita un asemenea concordat cu mai multă stăruință decât ar putea dori califul mahometanilor, sau alianța israelită, acesta din urmă se dă religios, care în România numără 1/m din populația regatului ei, pe când catolicii nu represintă decât póte 1/100 parte stabili, având fiecare din aceste nații numenul trebuincios de Eclesia, Sinagoge sau Moschee și exersând în ele cultul lor respectiv în cea mai perfectă liniște și toleranță. „Asemenea concordate urmărite, asemenea îngăduiri și învoieli între Stat și biserică pot fi necesare a se încheia în Statele acelea în care locuitorii lor, toți catolici apuseni, cu religiunea lor dominantă în localitate, se găsesc tot deodată, de drept și de fapt, circumscriși, înglobați în Diocesele respective ale Episcopatului Romei vechi. „Totuși găsim că în mai multe din aceste State din Europa, precum Marele Ducat de Baden, în care 3/1 din populațiune este de confesiune catolică apusena, trăește fără concordat; iar Belgia, sora nostra în legislație, și prin escelență catolicá apusena, nu îngăduie a se face nici un concordat în Statul ei, precum de asemenea nici Rusia nici Grecia, ortodoxe. Așadar, în România, unde tot teritoriul el este oficialmente consacrat, împărțit și ocupat de Diocesele Episcopale ortodoxe, astfel că nu se mai póte găsi alt loc liber spre a fi cedat vre unu Diocesiü Episcopal, în Partibus infidelium, decât cu tăgăduirea dreptului Episcopatelor religiunei dominante, ceea ce ar fi negațiunea art. 21 din constituțiune; în România, unde legile ocrotesc pe fiecare cetățean de-o potrivă, fie dânsul de orice confesiune, a se cerca să se introducă în ele noul disposițiuni escepționale și de favorea cutărei confesiuni în exercițiul cultului seu, extra muros Ecelesiae, este a recunoște, implicitamente, cu paguba legislațiunei sale egalitare, a fiscului și a ordinei publice, acele uz uri adoptate în Biserica apusena schismatică, însușite de Episcopatul Romei vechi in Drocesele sale respective, care la noi ar tulbura conștiința drept credincioșilor creștini ce formeză întrega națiune Română.“ Lucrul e destul de bine lămurit de d. N. Rosset, ca să nu mai încapă nici o îndoială asupra lui. Dar noi credem că știrea pe care „Figaro“ a dat-o despre acest concordat e numai o dorință a Scaunului papal, care nici o dată nu va găsi sprijin în nici un guvern pe care-l are s’au, îl va avea România. Invităm pe d. Al. Macedonski să binevoiască a înmânat lui Weiss, președintele societății de ajutor reciproc „Ghittemberg“ a lucrătorilor tipografi din România, suma de lei 110 pe care o datorește tipografiei „Universul“ pentru tipărirea No. 3 al „Literatorului“, sumă pe care proprietarul tipografiei o oferă casei acelei societăți. Până când d-na Macedonski nu va achita acesta sumă la sus-zisa destinație , vom urma cu publicarea acestui aviz. DIN ITALIA (Corespondența particulară a „ Universului“ Milan, 24 Fevruare. O serbátóre frumósǎ. — Obicinuitul convoiu de măsci cu care se încheie de obiceiu carnavalul, a fost înlocuit în anul acesta cu altă sărbătóre, cu o serbátóre a carităței. Convoiul era compus din 28 de caregele, însoțit fiecare de fanfare, și în cari comitete constituite în adins, adunau tot ce cetățenii milanezi voiau se dea pentru victimele cutremurelor din Liguria. Darurile. Abia ajunseră casele sub ferestrele palatelor din Piazza del Duomo și ale caselor din vecinătate, pachetele și banii începură se plouă, o adevărată plaie de aur, care continuă mai multe ore de-a rândul în tote stradele orașului. Ferestrele, balcanele erau pline de lume,darurile curgeau cu atâta abundență, încât multe care se umplură forte repede și trebuiau să fie schimbate cu altele gale; abia sosiră acestea și haine, saltele, perne, monede de argint și de aramă, bilete de bancă de tote culorile începură se curgă din nou din tote părțile. Câteva episode.— Un copil de vr’o 12 ani își aruncă în unul din care ceasornicul de argint, un lucrător își dărui patul, altul trei scaune, altul un rând de haine mai bune ce avea... daruri modeste, cari trebue să provoce mai multă admirație decât darurile scumpe ale bogaților. Dintre aceștia cu deosebire merită să fie citați frații Bocconi, comercianți, cari singuri au umplut un car cu haine în valore de 12,647 de franci. Alți mari comercianți s’au arătat de asemeni generoși. Un necunoscut, francez, a dăruit doi cai superbi, pentru care un amator a oferit deja 3000 franci; publicul șoptea că necunoscutul dăruitor ar fi prințul Jérôme Napoléon. Resultatele acestei colecte pentru nenorocitele victime ale cutremurelor au fost splendide. Numai în bani au adunat, și numai cele d’întâiu zece care, peste 20,000 franci. Când se va face și socotela celor l’alte care și se vor prețui și obiectele dăruite, acesta sumă pate se se ridice la de patru ori sau de cinci ori atâta. Milanul nu și-a desmințit reputația de cetate clasică a binefacerii! Un munte în flăcări.—Un spectacol sinistru prezintă zilele trecute muntele Acquseria de lângă Menaggio, în apropierea lacului di Como. Un individ, nebun sau criminal nu se știe încă, a dat foc unui copac și în câteva coșuri peste Marele maestru al ordinului maltez.—(Vezi pag. 3).