Universul, ianuarie 1908 (Anul 26, nr. 1-29)
1908-01-01 / nr. 1
Monumentul fostului prim-ministru al Italiei Za*nardelli din cimitirul de la Brescia Calendar pe anul 1907 Ortodox *Hng, 31 Decembrie.— Cuvioasa Melania, dato în Lun!, 1$ Ianuarie.— Hilattriu* și Veroni&s. soarelui 7.52.— Apusul 4.87 . .................................. București, 31 Decembrie. signing Am vorbit într’un număr trecut despre evenimentul — durerosul eveniment — ce a stăpânit tot cursul anului 1907, despre marile preocuriÎ QȘrfe'C ‘ vi ■ .31»Crifc Di âs opre mujica încordată ce a trebuit să se desfășure. Vom arunca azi, de încheierea anului, o privire repede asupra celor l’alte evenimente. Am fost cu toții vid mișcați și îngrijați, într’un timp, de boala iubitului nostru Suveran , mare a fost bucuria tuturor când, după o cură prescrisă de eminentul profesor dr. Noorden de la Viena, Regele s’a însănătoșat, putând să-șî dea iarăși timpul și puterile pentru îngrijirea marelor interese ale țarii. Am fost întristați adânc de marele dolift’ al iubitei noastre Suverane, care a pierdut pe fratele Sau, principele de Wied. . In urma evenimentelor mn Martie, partidul conservator s’a retras de la putere, lăsând locul partidului liberal. Cu toată tulburarea ce era în spirite, alegerile parlamentare s’au săvîrșit în liniște și de astă dată s’a produs — la alegerile generale ca și la cele suplimentare și parțiale — un fapt vrdnic de ținut minte: partidul de la putere u a opus contra-candidați fruntașilor opoziției. Să sperăm că lucrul acesta, care e un semn al înălțărei luptelor noastre politice, va deveni regulă pentru viitor. Din punctul de vedere agricol, am avut un an slab, mai cu seamă din cauza timpului nepriincios. Firește că aceasta a înrâurit asupra afacerilor în genere; totuși, nu ne putem plânge ; comerțul și industria au prosperat. In ce privește finanțele publice, starea lor înfloritoare s’a menținut, cu toate împrejurările grele prin cari am ANUL 1907 IN STHEMATATS Anul 1907 a fost anul aerostaticei, anul aeronavelor și al dirijabililor , i se cuvine deci onoarea de a fi privit de sus. Așa privit de sus se deserri că toate evenimentele anului acestuia în complexul lui pacific, au mers crescând, gradat, în intensitate până la un punct în care s’a ajuns culmea ; apoi cronica politică a devenit dhice in La 27 Dechemvrie Slatol Apostol aoacecăs pi Arhidiecea Stefan HI Așa s’a #&vârșit bunul ne voitor al‘ lui Hristos ; astfel s’a încununat cu sângerarea adusă de svârlirea pietrelor ca cu niște trandafiri roșii, întâiul mucenic, și a mers d’a dreptul in Cerpe can» sa văzut deschis, către Domnul și împăratul măririi, ca să se afle lângă el întru împărăția mea nesfârșită. El fusese ales arhidiacon de ’ apostoli, degrab după pogorârea ilui Buh, și a pătimit mucenicia într’acelaș an după înălțarea Mântuntarului la Ceru, in 27 de zile ale zonei lui Dechemvrie, având de la nașterea sa mai mult de treizeci de ani ; și cu cât era de frumos ia fața de ceilalți, cu atâta eră mai ferimos limpede cu sufletul. Iar sfânttl trup a fost aruncat spre misasare hiarelor și a pasărilor,, și râiul neîngropat o zi și o noapte. Oarecari creștini ridicară cipofi1 Ipi trup cu evlavie și’4 dusei». sfidatul» numit Casargarraia _ departe de torosai» tn ea la Sovîșsei de stadii și vioi îngropat acolo, făcând d’asupra mormântului mare plângere. Căci, cine , n’ar fi plâns, ne zice »fântul loan 5 Dani in România.—10 ft an! In străinătate trecut — ceea ce e o dovadă că organismul Statului și al națiunii e sănătos și plin de viață. In general putem zice că am făcut progrese la toatei ramurii de activitate, cu toată zdruncinarea se-a suferit țara. Aceasta e o mare mângâere și un semn bun, scrisori" din” paris (Corespondența particulară a «Universului»), Paris, 27 Decembrie. Starea sânătățeloi Francois Coppée vie aă făcut mult zgomot în jurul boalei care ține de câtva timp în pat pe marele și nobilul poet Francois Coppée. Dar în timp ce gazetele franceze au publicat știri moderate și controlate. In gazetele românești s’au publicat asupra sănătăței marelui scriitor o mulțime de telegrame cu totul eronate. Ba ca e pe moarte, ba ci refuză consultațiile cu medicii, ba că și-a pierdut cunoștința, și te pomeniești că ar fi spus că a și murit. Adevărul e că Francois Coppée se simte într’o stare satisfăcătoare încă de acum o lună iar cunoștința nu și-a pierdut-o pînă acum nici un moment. In ceea ce privește consulturile cu medicii, Coppée nu le-a refuzat nici odată după cum s’a spus, ba din contră încă de la ivirea maladiei se caută cu trei medici, d-nfr Legond, Yatelet și Dus Chastelet, cart în buletinul lor de la 30 Noembrie, afirmau ca starea bolnavului e satisfăcătoare,dar are nevoe de o completă liniște. Se vede că această ultimă parte a buletinului au făcut pe corespondenții ziarelor străine să bănuiască sinceritatea medicilor, și să împrăștie știri contrarii adevărului în toată lumea. .,Le Gaulois du Dimanchi“, cu data de 28 Decembrie, publică un articol despre dulcele poet, o poezie a lui și un interview scurt avut cu Francois Coppée, întrevederea dintre directorul revistei ,,Le Gaulois du Dimanche“ și Francois Coppée, fusese dorită de acesta din urmă, care scrisese în ultimele zile o scrisoare de consolare directorului revistei, cu ocazia unei lovituri ce suferise, prin moartea unei rude de aproape. Directorul revistei ,,Gaulois du Dimanche“ găsește de asemenea în stare satisfăcătoare pe marele poet, dar liniștea lui trebue încă absolut respectată. Nemulțumirile marilor artiști de la,,Comédie française“care în timpul din urmă se agravaseră, par că vor fi satisfăcute de ministrul instrucției publice, d. Briand. In special d-na Weber, care pe baza contractului cu direcția comediei franceze, avea drept chiar de anul trecut la un spor de salariu, iar anul acesta la un alt spor, destul de însemnat,—și care fusese nedreptățită prin noul buget—va fi după afirmațiile d-sale, satisfăcută. Timpul.—Sărbăătorile Sărbătorile Crăciunului au trecut ca și Anul Nou. Crăciunul a fost sărbătorit In mod deosebit în fiecare casă; trebue să spunem însă că Naștererea Domnului nu e slăvită aici ca la noi. Nu găsești nici aceleași obiceiuri, dar, mai ales, nici aceiași veselie. Pare ca e ceva artificial to tot ce se petrece la Crăciun. Impresia mea e ca parisienii au așteaptat cu mai multă nerăbdare, Anul cel Nou, — ziua de 4 Ianuarie. Pe aceasta o sărbătoresc cu mai multă pompă. Au făcut o primire triumfală acestui jurn necunoscut, care însemnează pentru toți încă 365 de zile de muncă și de griji, de bucurii și mai ales de necazuri. In ceia ce privește timpul el încă nu e rou. S’a mai răcorit Încă puțin, așa că bieții parisieni umblă stribulul de frig. Și noi românii strângem nițel din umeri când termometrul arata sub zero,dar fiind învățați cu temperaturile reci, facem haz pe socoteala franțuzilor, care la minus 2 grade spun că e un frig excesiv. Au fost și Paris ierni friguroase, dar sunt așa de rare încât au fost date uitărea (iernele, nu datele lor, căci astea stant înscrise cu litere groase, pe î«ate tsinemetrels din Paris). Așa în 1820 temnometrul s’a coborî la —12 grade; în issisi la —13; și 1807 la —44; în 1840 la —16; de la 1809 până la 1830 termometrul nu s’a «dorit decât de vre-o două ori la —17*; în 1895 la —18; In 1871 la —21, iar în 1879 la — 19. Francezii își aduc și acum aminte cu groază de anul 1879 pe care-l numesc „l’anme du grand froid“. De atunci încoace iernele «A Vai da iunie, avem extreme de temperaturi bine pronunțate în toți an». Vezi cu 35 și tempi excepțional 40 grade de călduri și etai, cu 25 și în mod excepțional cu 30 de grade de frig «um a fost cea din anul trecut. Măsuri contra tripourilor D. Lépine, prefectul Parisului a edictat o serie de măsuri contra tripourilor, și a stabilimentelor unde se aduni tot ce are Parisul mai putred și mai vițios, și unde se întâmplă nenumărate scandaluri. Șeful brigăzei jocurilor și ajutoarele sale fac numeroase inspecții spre a aplica aceste dispoziții. Un străin, supus austriac, anume inginer Janisch, care ținea un tripou în avenue Victor Hugo, a fost expulzat, după ce a fost ținut o lună la închisoare pentru că nu a trecut granița în termenul prescris în ordinul de expulzare. Teatre populare la opere și opera comică din Paris S’a stăruit la Paris mult timp pentru înființarea unui teatru popular pe lângă operă și a altuia pe lângă opera comică. Stăruințele au dus la bun sfârșit, că d în neuile vaste de sarcini ale operei și operei comice, s’au prevăzut dispozițiile necesare pentru creiarea unui teatru popular. Cei cu resurse modeste vor putea astfel admira, acelaș decor și jocul admirabil al acelorași artiști, pe cele două mari scene din Paris, cheltuind sume foarte mici. 1. Costescu. Opinia publică nu avea lastiv să se emoționeze : conferința păre I ieși un eveniment împăciuitor,* care luă multe hotărâri salutare,....pentru războiul viitor și nu înrăutăți prezentul. Anglia își prezintă propunerea de dezarmare cum prezintă un buchet de flori unei doamne de șaizeci de ani, cu convingerea că a doua zi vor fi veștejite și fără a »» mâhni de esaffră moartea lor. Eduard VII Îsa în timpul »să ți* un nou bilet «ircular, la data aceasta pentru stațiuni climatarie* germane. Vizită pe Youshelin II la Wilhelmsruhe , vizită pa Frantz-Iosef la Ischl și invită la prânz pe Clémenceau la Marienbad. A doua întâlnire ar fi fost dedicată Macedoniei și operei de reforme ; prima și ultima a creea o atmosferă cordială între Franța și Germania..... și Jlarocanul. * Marnaul a făcut și anul acesta tot ce ambist ca să distreze Europa, Ir. cheindu-se tratatul de la Algesiras, opera «sfositoare a lui 1008, era nevo ftjfakimitatea și ».— “SSKilw țrtwrddin prilejul,, ucizând pe inginerul francez Maucamp la Marakes. Strigăt de răzbunare în Franța, puterile nu ■avură ațatur de a nu’l găsi îndreptățit și Republica înfipse un mic cură în capul Marocului, ocupând militărește oaza Tîgida, k granița algeriană, până se va face dreptate. Marocul însă este o țară care nu sa sperie de așa puțin Heon și, la câteva luni de la ocuparea Agidei, marocanii vândițiră un măcel al europenilor la Casablanca.. Era ca o chiemare a cm.dit«tcs.rotor franceze în acel port; de fapt, la câteva zile ele se și pro zincară ți un los de a «feri orașului vre»« avantagioasa furnitură p»citră t ►escadră, în expedică cel mai mare număr posibil de giuțeîe. Scrapei i s’a părut drept ți faptul acesta, cum era hotărâtă acum să nu creeze obstacole acțiuniei franceze, sau mare bine zis franco-spaniole, după nu vroia Eduard VII și Germania, păru dintvinsă c2 îto mai putea refuza nimic acestui amic al lamei întregi, care părea că vrea să devină și amicul ei. Se permise deci ca vasele franceze să debarce pe generalul Drude cu un corp de expediție, să alunge pe cabilî din jurul Casablancei și ca totul să se oprească aci, așteptându-se ca Marocul să se hotărască pentru unul sa fi celalt din cei două sultani, spre a-i aplica, la momentul oportun, regimul de la Algisiras. Gficî Marocul, a doua zi după faptele de la Casablanca, își permisese să se Împartă în două tabere, având fiecare în capul ei câte un sultan : Abdel Aziz și Alulay Hafsid, legitimul și pretendentul, Fez și Marafceș. Ei se luptă de câteva luni, dar pare că nu știu să se înfrângă, ca acei luptuitori șireți «ari își menajează loviturile și FrWsța stă și’i priveji». Cu un picior la Agida și altul la Casablanca, și căutând să nu numere milioane fe pa cari le înghit aventura. — Mai bine Marocul, decât procesul Harden, cugetă poate, ca cușstic de aventură, francezii. Germania a avut să îndure acest urît proces, atât de urît, intr’adevăr, încât pentru moment se simți atins Chiar prințul de Bülow ; prințul de Bülow care începuse totuși anul cu triumfalele alegeri germane din ianuarie trecut, în cari noul bloc de liberali și conservatori ’spulberă forțele partidului socialist și sdruncină pe cele ale centrului. Totul părea văzurî de lui Bülov» în politica externă, acum la comanda realui Angliei. Acesta dera utlima lovttură cu acordul anglo-rus. Acord asiatic de importanță mondială și poate cel mai important eveniment din 1907. Acord numai asiatic? Poate că Wilhelm II se indoise de aceasta , se întâlnise cu țarul spre a sa liniști ; întâlnirea fa pe singurul pîtronit pe care țarul se simte sigur, pa puntea unei corăbii. Și pare că toate știrile erau asigurătoare și că la trei o devil# cu unchiul Eduard spulberează orice neliniști din sufletul împăratului. Fapt este că acesta onoră Anglia cu o lungă vizită oficială, unde râmase apoi multă vreme pentru motive de sănătate. Și dacă adierile engleze de toamnă fură primăvăratiae pentru Wilhelm, se poate crede că ceva primăvăratec a intervenit in a doua jumătate a acestui an și în radioturile dintre Anglia și Germania. * * * A fi fost națiuni cari și-au continuat neturburare, tn anul acum definit, laborioasa ascensiune către bună-stare , de exemplu Italia. Nici un nor politic, nici măcar o schimbare de cabinet, cel mult câte o liniștită înlocuire de miniștri. In Austria primele alegeri cu vot universal tulburară apele politice, rîdicând sus un puternic grup de socialiști și unul mai puternic de clericali, dar nu isbutiră să facă să devieze busola, care să întoarce, mai hotărită ca nici odată, către polul clericalismului. La aceasta a trebuit să se decidă ministerul Bank, spre a obține aprobarea compromisului cu Ungaria, care, în sfârșit, după atâția ani o trudă, a fost aprobat și de o parte și de alta. Rusia văzu născând și murind o, dióssa Dumă, în o sută de zile, ca și cea d’intuit, mai blândă decât aceasta. Se lăsă a fi ucisă fără manifesta la Viborg. Guvernul se arătă totuși, pe acest motiv, mai îndurător cu memoria #î cea palidă, și la alegerile pentru a treia Duma, care acum lucrează și se supune disciplinată, făcu tot ce putu ca să excludă pe cei mai eminenți bărbați al Stîngii. Și și-a îndeplinit dorința, întru cât a treia Dumă lucrează și se supune și, dacă nu trăește, ce l puțin dursâxă. Lipsește deal awniisl4907 msrsî* eveaînspai care să’î dea în earas&și mărești istoric. Chiar Portugalia gupostk «H ® tsMOT» în a Ficam«®, cât a urșit aașeta, și ’șî amână de asii pe mâine mica revoluție, până la a renunța la ea. Totuși, în declinul anului, pe când se stingea ecoul «nașei crize financiare americane, **a întîmplat ceva care rămâne «a un punct de întrebare în pragul anului 1908: escadra am erlistană a Atlanticului a plecat’, spre Pacifiei, se auro ubuda mările cari dictează ingî vasele lui Togo. dac caută acolo ? Să nădăjduim că zmojî 5«? Intr# îoHbtSp «Mirt «kt#@nte» 1907, cel *sat adânc a fost »I Rafiei. De mulți «ni, eteri • nafiub# wa a cunoscut o t»sî mate manifestație de durer« ca aceea ce se produc# 1* 13 Febtaari*, ta ritm întreg popor, pesta! Giosu* ÍlUCCl. tm moartea. IM Giosu* Franța a piar» pa Snîiy-PravdoEVBe pol tem mari poeți ai ei și unirii 8ngăi pe I. K. Haysmans, unul din cei mai mari romiancieni. Rusia fu Sbarată de Pohiedocesteff, eminența neagră a reacțiunei. Suedia perdu pe nobilul ei Suveran, Oscar II . Norvegia pe cel misi genial al ei compozitor, Edmarn Grieg. Cel mai mare doliu al Angliei fa moartea Ierdului Kelvin, marele fizician. In sfârșit, la Sofia, găsi moarte vielistä vslcanicul șef al insurecțiunii macedonice, Boris Spiratoff, Gură de Aur, văzând pe acel miel blând ucis cu pietre și zăcând mort. In veacul al cincilea se descoperi într’un fel minunat sfintele lui moaște. Preotul Luchian, care nea dat istoria acestei descoperiri, na spune că trupul cel sdrobit de pietre al sfântului întâiului mucenic și Arhidiacon Ștefan a fost îngropat în noaptea a doua după săvârșire de către evlavioșii creștini, în taină, prin îngrijirea lui Garaluil, acel strălucit dascăl al legii evreești din Ierusalim, care și singur mai pre urmă a crezut în Hristos împreună cu fiul său Avlavie, și cari erau din satul Catargamala, unde a fost îngropat sfântul. Iar după mulți ani, bine credincioasa împărăteasă Evdochia, soția împăratului Teodosie cel mic, venind în Ierusalim, s-a dus și la locul acela unde a fost ucis sfântul, unde a zidit o biserică în numele lui, și unde s’au depus sfintele lui moaște. III Sfântul Ștefan e pel etinUiu mucenic Sfântul Ștefan unul din cei șapte diaeoni, a cărui viață și roi j..le sunt descrise în cap. 6 și 7 din faptele apostolilor, fu cel dintâiu mucenic al credinței creștine, ceea ce i-a dat supranumele de anti iul mucenic. Ziua lui urmează îndată după aceea a Nașterii Mântuitorului; ea este avută în vedere ca o sărbătoare de împreună praznuire a Sfintei Născuătoare de Dumnezeu și aceea a sfinților prunci. Legătura vădită dintre ziiua praznicului sfântului Ștefan și aceea a Nașterei Domnului, dupe Părinții Bisericii, o veche formulă exprimă, în Cerdacul Zilei, astfel ideea pe care este întemeiată această legătură : «Stăpânul eri la noi a venit cu «trup, iar sluga astăzi din trup a «ieșit; eri împăratul nostru cu *trup s'a născut, astăzi sluga cu «pietre să ucide. Pentru carele să «și sfărșaște dntâiul muțeniei «Dumneacescui Ștefan». "IV Sărbătoarea sf. Ștefan Sfântul Grigorie de Nissa (țaela 396) tâlcuește într’una din omiliile sale această împreună prăznuire astfel : «Noi prăznuim o sărbătoare după alta. Eri Stăpânul lumii ne-a chemat la praznicul Său; astăzi este acela al urmașului Stăpânului. Pentru ca aceMt a ? Hristos s’a făcu ora csr.trundî, Ștefan s’a depuis de viață pentru Hristos , Hristos s’a pogorât w» pH Sfânt pentru oameni, Ștefan a părăsit pământul pentru hristos» , de unde se poate vedea antichitatea acestei sărbători. Nu numai sfântul Grigore de Nissa, dar Evsevie de Emesa și sfântul loan gură de aur nu-au lăsat întregi discursuri cu prilejul acesta ; așa dar, această sărbătoare a luat naștere la Biserica Răsăritului ântâiaș dată. In Biserica Apusului pomenirea sfântului ântâiul mucenic fu priznuită «pai ia lifte la Ancona printr’o sărbătoare locală. Fericitul Augustin 6S zm mmGiOÎ Pt Ludn, Oan 0 vase la Ierusalim și care fusese de față ta uciderea cu pietre a sf. Stefan, a luat in sân și adusese cu evlavie la patria sa o piatră, care, fiind azvârlită în veneratul mucenic, ea turtindu-se că ți în altă parte, departe; el primi mai m urrofi, printr’o insuflare divinnMceariî, porunca a depune piatra la Ancona,În unde urmă că praznicul sfântului fu celebrat în acest oraș mai ’nainte decât peste tot în alte părți ale Apusului. Acest praznic se popovedui puțin câte puțin, până când, descoperiră sfintele lui moaște care se pune îndeobște în anul 415 al erei noastre,și Biserica Ortodoxă a Răsăritului sărbătorește acestă aflare în 2 file ale zonei August al fiecărui an. Învățătorul de lege Gamaliil, pomenit în Faptele Apostolilor (V, 34; XXII, 3), zice Jamin (Istoria sărbătorilor Bisericii p. 34), dupe spusa lui Luchian, recunoscută ca autentică de fericitul Augustin, ridică în taină trupul sfântului Ștefan din locul unde fusese sdrobit cu pietre și’l înmormânta la moșiea sa, nu departe de Ierusalim. In anul 415, o vedenia tainică descoperi preotului Luchian locul unde se odihneau rămășițele protomartirului. Luchian porunci să se facă săpături și scormonind pământul găsi ceea ce căuta. Se afli d’asupra lui una din pietrile împroșcate asupra trupului cu o inscripțiune evreească, care însemna cunună. Dup’o cercetare cu d’amănuntul, ordonată de către loan patriarhul Ierusalimului — pe acea vreme — se duseră osemintele aflate in biserica din Sion , oarecari părticele din relicvele sfântului fuseră puse deoparte și păstrate pentru biserica din Catargamala, (satul lui Gamoliți) unde preotul Luchian stojă cele ale preoției. In anul 416, preotul spaniol Orose, prieten bun cu Luchian, ceri luptaseră ’mpreună Smprotiva păgânisriului și a pelaghianismului, aduse oarecari părticele din refiguele Sf. Stefan in Spania și în Galia și pe unde sa au alt ele, după mărturia lui Faust ..oultjrae de minuni se făcură cíat. Cu închinăciunea adusă lor, în cSî, parislirea Sfântului Ștefan început ................................. Cum de atunci a fi soleneî celebrată.Hoi ani mai târziu Africa primi asemenea, printr’un monah sosit de la Ierusalim, o parte din religvele marelui mucenic, și noui misuni se făcură to Ütala, nu departe de Utica, la Hipone și în alte părți, dându-se cu aceasta prilejul a se statornici sărbătoarea Sf. Stefan Bistterim Me beveni Shto In vasta sală, sclipitoare de lumină, se Întinde masa mare încărcată din belșug cu tot soiul de bunătăți. Copiii, cu brațele Încărcate de frumoase daruri, se joacă voioși, strânși laolaltă ca tu stolete gingașe păsărele. Ei sunt veseli și, din efund în când, își sărută cu drag părinții, cari le dau în schimb mii de desmierdări. Pe fețele tuturor, trimîși bătrâni, flutură zâmbetul muiwțrel, căci toți entraptă cu nooi aparanțe zorile anului ce răsare și care va fi primit peste câteva minute în sunetul uioaic» și strigătelor de bucurie. E reverlorul visul, rarsiionul celui bogat. Lipit de sânul mamei sale, micuțul dormitează. Câteodată el își întredeachide ochișorii privind cu iubire figura palidă a aceleia care îl strânge la piept. Grupul format din tandra îmbrățișare a mamei și a fiului. In frigul camerei abia iluminată de lumina tremurătoare a unei lure și-fuptești a miziei lui* ■ [UNK] ■ ~*~*~*Acolo totul e trist și tăcut. E revelionul văduvei și al orfanului.* Pe alba-î perniță Împodobită cu dantele își odihnește capul drăgălaș tînăra fată ascultând murmurele de veselie ce se înalță in jurul ei. Sufletul candid plutește 1 ® sfere eterice și printre miile de Inurmure ea' distinge vocea care i-a șoptit primul cuvînt de iubire.’ Ziua care se anunță roșind cerul cu lumina-i feerică, va ișterne florile fericite pe calea nea»<“ va păși ac aissul inimei sale. E revelionul trandafiriu, revelionul tinerei fecioare. I se pare «ă * nici a» m»! face parte din lume, de care se simte așa de departe în «elnih-i întunecoasă. Gândul său îl duce Înapoi pe vremurile când, mic copil, Împărtășea ca și alții bucuriile zilelor de sărbătoare. Acele timpuri a fi trecut; ele i se par ca un vis frumos stins de demult. Realitatea e celula îngrozitoare în care zace sub povara grea a blestemului. Totuși, bucuriile de odinioară există și acum în lume, iar ecourile lor străbat și prin zidurile groase ce o înconjoară, storcându-i lacrămî amare de regret și pocăință. Lumina roșiatică «a sângele » zilei nou I născânde pătrunde prin gratiile ferestrei și cade în celulă. E revelionul anului izgonit dintre oameni, revelionul ocnașului. « E radio» și plin de veselie. Sănătate, ’ avere, iubira nimic nu-I lipsește, iar fragilitatea bucuriilor omenești nu-1 înspăimântă Se crede stăpânul luinei. O sărutare trimite noului an ce vine. E isciSios alortul ce «reie în fericirea nebunului. * Slab, palid, zace pe «pate pe patul de durere. Flacoanele sinistre ce-1 înconjoară sunt singurele daruri ce le primește. Pieptu î »ț-î pliu de cât de suspine. Nici o speranță nu-i mai ce mai blândă până ca a ajuns la me politica internă , nu tot astfel fu un Botonie. Cine ar crede că. acest punct fatal, că acest punct critic al lui 1907 a fost conferința deia și aria • Conferința de la Naga, da, dar așa cum era văzută în primăvara trecută, nu cum a fost văzută mai «pot, și vară, când s’a înțeles că ea nu putea înspăimânta pe nimeni. In primăvară însă înspăimântase, sau cel puțin pricinuise oarecare neliniște, reflectată în nervozitatea diplomaților cari pregăteau programul discuțiilor. Anglia își anunțase oficial intenția de a propune dezarmarea . Germania iși spusese intențiile prin gura prințului de Billow : „cine e atât de puternic încât să poată impune pacea, nu va dezarma spre a risca au i se impună războiul“. Eduard VII și Bülow porniră în călătorie, fiecare, cavaler rătăcitor al propriei lui politici. Bülow merse în Italia și avu o întrevedere cu Tittoni la. Janpulow era vorba de a se face ca Italia să accepte formula germană, cu rezerva totuși a unui platonic omagiu idealitâtei cuprinse în propunerea engleză. Eduard Vil se întâlni mai întâi la Cartagena cu tânărul său amic Alfons Xiri și se află a doua zi că Spania își dăduse culorile stindardului pentru marele țesut internațional urzit de monarhul britanic. De la Cartagena regele Eduard trecu în mările Italiei și se întâlni la Gaeta cu regele Victor Emanuel, care venea din Grecia. Rare cât atât Anglia cât și Germania țineau in special să aibă prietenia Italiei. Chiar și Austria, la lumina nouei stele politice cl sa numea baronul d’Aehrenthal, simți nevoia de a trăi cu aliata ei în raporturi mai puțin anormale decât cela ce erau simpatice lui Goluchowski . Aehrenthal vizită pa Tittoni la Desio și ministrul italian îl înapoi vizita pa Semmering. * ORT SWAT 3cZI ințiatere« petelor de âalce&țtt.—Moaie pata în apă și ține apoi d'asupra unui vas în care arde sulf. In urmă clătește cu apă rece. morab., t. V. P. I.) S’a găsit sărbătoarea aceasta în vechiul calendar al Cartaginei și în acela al lui Polemius Silvius, în simțitorul S. Leon, al lui Ghelasie și al Sf. Grigorie, precum și în liturghia Gotică, care se distinge printr’o binecuvintare solemnă cu totul particulară, binecuvîntarea poporului pentru sărbătoarea sfântului Ștefan, din care se vede că sărbătoarea aceasta era socotită printre sărbătorile principale. Dacă stătutele sfântului Bonifaciu nu face de ea mențiune, ea se găsește în acelea ans lui Crodegang din anul 762, în ciclul sărbătorilor, — de unitate al Bisericilor, — Sinodului de la Aix-la-Chapelle din 809, și in capitularela lui Nletto, episcop la Bâle, la 822 (Martohl et Schneller, Liturg., t. IV. p. 175). Cu mult mai târziu, într’a doua jumătate a celui de al noulea veac, se găsește adăugat la sărbătoarea sf. Ștefan pomenirea tuturor mucenicilor, după toată probabilitatea spre a uni pomenirea nenumăratei mulțimi de mucenici cu aceea a mai marelui lor. In niște cunoscute locuri, sare pildă in Elveția, preotul dă, la sf. Ștefan, să bea credincioșilor vin binecuvintat zicând : „Beți curajul sf. Ștefan, în numele Tatălui și al Fiului și al sfântului Duh, Amin“. Acest obiceiu citat în mai multe formulare de binecuvîntare, de pildă în culegerea publicată la Pilisiedem (1086), la Kempten (1750), și în aceea a lui Ghelasie care este mai cunoscută , dar nici una nu constată aprobarea Bisericii în privința aceasta.j Sofronie Craioveanul luminează inima, inefină oricărei bucurii. Aude clopotele sunând și ori de a-și vedea propriul său convoi pășind încet către locașul de veci. Doasupra sa zărește fluturând aripele îngerului trimis, cel da sus să pună capăt suferințelor sale, să-i închiză ochii pentru vecie. In juru î n’aude de cât suspina și simte lacrimile iubiților au stropindu-i fața. Brevelionul muribundului, ulti mul revelion. * .tiesegcgristlSipor Prin telefon de la corespondenta nostru particular Craiova, 30 Decembrie. Ședința de dimineață ZIUA iu La ordinea zilei felurite ceiuniaari și votarea dezideratelor. Prezidează d. D. Brezana. Numărul învățătorilor din simi, a scăzut simțitor. Sîare paria au plecat pa la casele lor. Cal dintâlă ia cuvântul d. Gh. Mirescu-Cotova (Ilfov) care-și pune instrabarea că ce trebuie să se facă cu elevul de la virsta de 16 ani în sus, căci $1 mai are nevoe de multe cunoștințe ce nu a putut să ia dea școala. E de părere ca in armată să se înființeze școli de agricultură iar soldatul să facă practică agricolă pe moșii. De asemenea tiuste părerea Ca după isprăvirea armatei absolventului de gars primar să i se dea un plug și 2 boi. D. I. Brătulescu (Grădiștea-Vâlcea) cere ca budgetul școalei să fie vărsat la băncile populare. D. Micșulescu (Vâlcea) e de părare ca în fiecare comună să se inifieine ca ferme proprii ale comunei și ateliere de meserii pe lângă ferme și să facă vara practica agricolă, iar în ateliere să fie instruiți elevii iarna. D. Bratoșin (Greben-ît.-Sărat) eea ca învățământul teoretic să se fost ninspî dimineață, iar după amiazÎ dexterități, lucrai manual, fiind de părere că aceste mijloace ar atrage pe copil la școală. D. Florian Christ#»®», Asia școlli de aplcație a școalei Normale din ȘTIRI DIS STINITATE — Prin poștă — Consiliul de război și din Dfiâsseldorf, a condamnat pe ofițerul Gomer, casier la depositul de recrutare, pentru delapidare și »«ț.sificare de documente, la trei luferi închisoare și degradare. Din Constantinopole se anunți: 36 subofițeri șî garde imperiale albaneze fie la Ildizkiosî» au fost aumițî ofițerî și trimiși la corpul III din Salonic. Faptul acesta este privit, ca o distincția « Sultamiiu» față de albanezi. .*. Lângă Sevastopod într’o prișnițâ de pe moșia Stahlberg, s’a descoperit o fabrică de bombă da 0 putere extraordinară. Au fost arestați proprietarul moșiei, nevasta și aurora lui, dar nara că adevărații vinovați au fugit. Ministrul de interne al Ungariei va prezintă în zona Aprilie în Camera deputaților proiectul de legi asupra sufragiului universal. Principele de Monaco a declarat unei personalități politica din Munich că e foarte plictisit de polemicile stârnite de anunțarea mergerei sale la Roma. Principele a spus că nu-i pasă de iatacurile ziarelor clericale, pontifica se duce la Roma nu ca suveran, nici ca sa viziteze pe pape, ci pentru progresul științei oceano* grafice. Ziarele de peste munți Anunța că Făgărașul, cu începere da 1 Ianuarie a. c„ a fost declarat in comună urbană, cu magistrat. ,*« Asalt&erî a sosit in porte Fiara», vaporul «Altenia* aducând în patrie 530 emigranți Cs America. .*, P« hotarul aapionat 4 £ to»gi» ros (Ungaria) s’au descoperit la o distanță de 500 pași de șosea, « peșteră interesantă din străvechi. Intrarea este atâta strivită, incât se poate face numai pe brânci. In interior insă peșterea #is tastr’o lungime de 600 pași «urma unui imposant culoar, dusă acstiäs se desface în trei părți, dintre car--cea 70 1 n tArcăsan tartos-viftmaajtlm.vaV tr’o epoșă preistorică. piatr’im magazin de pe stema ferată în construcție Maroț-ledaö’yergyőzpathiklos (Transilvania) s’au furat într’tuna din nopțik trecute 50 kilograme dinamita. .*. La Budapesta poliția a ssen festrat un foarte mare număr de exemplare dintr'un manifest pangermanist, introdus sub forma unui preț curent al unei case vienoze. Vechiul palat al ministerulu de războiui din Viena a fost cumpărat de Unionbank centru (Jg și OOTOtinS. .*. Dîh Salzburg se anunță ch marele duce și marea ducesă fie Toscana și a fierbat ieri a 40-a aniversar a căsătoriei lor, cea mai mare are o lungime de 7000 metri. In nesferă s’au 74 Salms neîndurată ROMAN SOCIAL do c&mum. iNVERNmo PARTEA A PATRA Dramele conștiinței III Dânsa își rădică mâna și cu un gest poruncitor, invită pe fica sa să citească. Natalia se supuse. Pe acest fel era scris si IV : „In ziua când marchizii Raiaeri punea în degeturi îândrei contese Valanghi inelul de nuntă, tatăl meu, care era seretarul contesei, părasia palatul , împreună cu mine și un tânăr ; e care toți îi credeau fratele meu „Enric însă era fructul unui «8îori« timp si de jâdyre, pe care amorezul il ispășise cu sângele sau, iar amoreaza,d-șoara contesă Valanghi, cu o închisoare de zece anî intr’o monastire, sub amenințarea de moarte dacă avea să încerce a’și regăsi copilul“. O expresiune cu neputință de descris schimbă trăsăturile Nataliei în vremea acestei citiri. Era cuprinsă de un sentiment de uimire, de îngrijorare și de curiositate. „Contesa ura pe fiul sau, nevinovat de greșeala care -l adusese pe lume. Când se căsători cu contele Raineri, voi să facă a dispare acea dovadă vie a rușinei sale. „Ce învoială a făcut dinsa cu tatăl meu, n’am putut să aflu niciodată. El era unul dintre acei oameni cari fac să înghețe sângele în vinele tuturor acelora cari se apropie de el. " „Eu aveam o frică nebună de linsul. Nu îndrăzniam să-i spun nimic. „Și n’aveam o mamă căreia să-i destăinuesc suferințele mele. „Singurul pe care*l iubeam și către care puteam zevărs puțin inima, era un țăiat de vîrsta mea, fiul unei rude a tatălui meu. „Nimeni afară de mine nu dedea băgare de seamă lui Vincenzo. El era sfios, bun, îndatoritor, frumos ca îngerii care se văd zugrăviți în biserici. „Eu îl iubeam și el mă iubea. „Nu puteam însă să sufer pe Enric și nu eram așa de proastă ca să nu înțeleg că dînsul nu’mî era frate. Ceea ce nu știam atunci era greșala contesei, adecă numele mamei acelui blestemat. „Cu cât creștea, dînsul devenea tot mai harțăgos, mai rau, mai crud. Era pentru el o plăcere să facă râu. Vincenzo a fost încă de mic o victimă a lui. „Enric fu trimis să învețe la un pensionat și eftilva ani și a trăit liniștită. „’Eu creșteam văzând cu ochii și toți ziceau «â sunt frumoasă, îmi doriam frumusețea pentru Vincenzo. „Vesirăm cu tatăl meu să ne stabilim în ferma Tarantola, pe care credeam ca tatăl meu a lua-o in arendă. In urmă am aflat că i-o dăruise contesa Valanghi. „Ea locuia cu bărbatul ei la vila Raineri și avea diseori convorbiri secrete cu tatăl meu. „Am surprins una din aceste convorbiri și astfel am aflat adevărul asupra lui Enric. ..când acesta a eșit din pension, ca iß tatăl meu ne-am întors la Turin. „Eram nespus de felicită, căci revedeam pe Vincenzo, amorul meu, căruia-i jurasem dragoste eternă. „Intre noi era un amor cinstit, întemeiat pe stimă și pe nevinovăiție. „însă a fost fcris ca să se pună între noi un șearpe, un demon, care nu era altul decât fennic. „El mă găsi frumoasă, a plăcut și voi sa mă aibă. „Mi-a mărturisit el însuși toate astea. Eu, roșie de indignare i-am răspuns cât urăsc, că tot sufletul meu era al lui Vincenzo. „După câteva zile, Vincenzo dispăru. Eu bănuia că era la mijloc o crimă și acuzai pe Enric, îl amenințai. „El zise și dădu din umeri. " „Mă adresai tatălui meu și pentru prima oară îl văzui turburindu-se; apoi îmi răspunse rece că nu știa nimic. „Trecură lunile. Enric continua a’mî face curte și eu a’luri. Locuiam într’un palat frumos, aveam servitori și trăsuri la disposiție. „Dacă banii pentru aceste cheltueli ii dădea contesa Valanghi, nu știu. Și iarăși nu știu dacă Enric cunoștea secretul nașterei sale „Imi treceam zilele plângând, gândindu-mă la Vincenzo. Nis simțeam creerul turistizat. „Dintr’o răutate rafinată, Enric compătimia în fața mea soarta necunoscută a lui Vincenza și căuta să ’mi dea dovezi de dragoste, însă vedeam bine că sub toate astea era ascunsă viclenia. „Convingându-se că n’o să mă poată birui, mă bătu și când ful leșinată, mă violă. „Curând ful sigură de adevăr, mă dusei la tatăl meu și spusei rușinea mea și numele mizerabileiui nerușinat. „Văzut pe tatăl meu învinețindu-se și plecând ochii. — Ce să facem? murmură dînsul. Sunt și eu în manile lui. A descoperit un secret cu care poate să mă piardă. Trebue sa ne plecăm cap«!. „Eu nu puteam să fac asta. Totuși ținut închise în inima mea durerea și ura. „Enric crezu că mă sfidează spunându-m! ca d’acum înainte eram a lui, că nu mai puteam să fiu a altuia. „Insă se isbi de voința mea neîndurată. Putea să mă sfarme, să mă îndoae nici o dată. „Nu mai descriu chinurile prin cari am trecut. Eram mamă și am jurat ca viitorul meu copil să nu afle nici o dată numele tatălui sau. „Simțiam o răsvrătire a întregei mele ființî gândindu-mă la infamul care ’mi răpise pacea sufletului, îmi profanase corpul și invocând numele lui Vincenzo, juram să-l răzbun, răzbunându-mă pe mine însămi. „Tatăl meu muri într’o seară pe neașteptate. A treia zi vara la acea casă unde suferisem atâtea ultragii și unde vârsasem atâtea lacrimi. „Născue fată in cașa unui preot care se întâmplă au moară tocmai atunci, așa că ful alungată din acea casă. „Nu aveam nici un mijloc de traiu însă aveam speranță să găsesc de lucru. Aveam o mare forță de voință însă curând am văzut că atâta nu era de ajuns. _________________TVa urma *"rik 5mnî pHgați"doaSafeb» nați, cari fac reclamați înîî sai cer schimbărî de adresă, să bine-voiasci și a trimite în Ad ție totde-odată și eticheta pa care este imprimată zilnic adresa, spre a se putea da curs repede reclamațiimilor și a mi sa face întârzie?*! cu trimiterea ziarului Ia s» dresă-