Universul, iulie 1908 (Anul 26, nr. 178-208)
1908-07-01 / nr. 178
‘■»satea* C.a iidar e amil 1908 Or »dox ILm SO luni«,— f Goas. celor IApostoli ' .40. Apusul 7.57 Cäolie H^La 43 Iulie. Margareta ■St», soarelui .40. Apusul 7.57 *T---—--—*» .^m» ---------K «livepsul» (tre următori jeleliîi» (elefonice: r jMnisticia. . . . 6162 iReția . . .... . 12 88 ^mic^^sü'äinälatea . 20/56 wcurestî, 30 Iunie y iânia luicii juni corale a relatat zilele E tuto cul unor țărani din E fețul Acea, cari mergând rimnicârin Bărăgan, au ars pe alo rătăcitori și pietrî de tiie... «Zile și supbanîîșgi au rătăcit din în satin moșie în moșie, ■uți de oseală, lihniți, cer Ița în «unchi o bucată de line de trecători»; apoi 'aia augi3»'de lucru în Do.iligea, cifta răsplată ca 8 se poate întoarce cu vapori la CâI3 £i, de unde după ttervenirea autoritaților din București, anorociții au fost itapoiați lastrele lor. Cazul acel vrednic de jale trată odată ai mult de câtărebuință ai organizarea unui serviciu al ancii,— idee ce a fost desbăii, în atâtea rânduri prin ziele noastre, mai des în epote muncilor agricole. Noi știmei statisticele ne confirmă noul an de an, că întotdeauna introduc la noi numeroși mici to ii străini, s’a desbătut in uși chestia aceasta si s’a admis că poate uneori să fie și vestiate de brațe, tare să justece angajarea de muncitori dt.este graniță .Dar iacă e așa, ii e cu putință «a înșiși muncitorii români să fie expuși, i țara lor, la pățanii ca aceia țăranilor vâlleni ? Rînduinduse lucrurile așa, ca muncitorii să nu mai pornească la implare, ci după angajări_ spi, cari s’ar concentra din crime la acel serviciu al imîici agricole ce s’ar înființa, ce ar mai avea și menirea ai priveghea ca indicațiile jciproce să se execute în cin cinstit și la timp, ar lua discuiții pentru transportul năucitorilor, etc. — un mare răi j ar înlătura și o însemnată îiesnire s’ar aduce și agriculturi noastre și muncitorilor distibili. Cazul muncitorilor vâlceni mai arată că nu e întemeiată presupunem unora cum că țăranul nostu și-ar părăsi cu greu vatra și nu s'ar depărta bucuros pste două sau trei județe, lălăită aceștia, fără un îndemn ‘a imne, au pornit la întâmplări deja murite în Bărăgan. Fă îndoială că cu atât mai gatar fi să se angajeze, cu cât li s ar da siguranța de a găsi de lucru, și garanția că munca se va fi răsplătită cinstit. Această din urmă condiție își are și ei importanța ei deo«ebită de »rece se întâmplă și cazuri în cari unii proprietari și arendași puțin scrupulos ii năpăstuesc pe muncitorii încăpuți la învoială cu dînșii... Serviciul muncii agricole ar fi chemat să aducă și aci o îndreptare statornică. " '*"*■* "maááá&ÍBWS3B& .... POLITICA EXTERNA I>i. .eu; șurile d-lui l’oincarre In ultimele trei săptămâni, d. Poincarre a rostit doua discursuri în jurul cărora s’a făcut mult zgomot. D Poincarre e un orator de mare talent, discursurile lui foarte îngrijite ca forma și foarte substanțiale ca fond, nu trec niciodată neobservate, dar ceea ce le-a dat de aștf.-dată o însemnătate neobișnuită e că d. Poincarre a știut să’redea cu claritate felul de a gândi și simțământele actuale ale multor’ francezi. Există azi în Franța un curent puternic de nemulțumiri nu numai în potriva activităței parlamentului, dar in potriva parlamentarismuli însuși. Pentru prima oară de mulți ani de zile s’a pus din nou in discuție regimul parlammentar. Critici teoretice cari păbftri de mult stinse renasc ca vidul experienței ți cu ușurința kih care nudeobște ideile se lățesc ••și contaminează credințele cari apăror ü cel mai tare înrădăcinate, rimbți oameni odinioară apărătorii înfocați ai parlamentarismului se îndoesc azi de binefecerile lui. D. Poincarre nu merge până a cere desființarea acestui regim fiindcă de altminteri inteligența sa vie nu a găsit incă cu ce să’i înlocuiască. Dar d. Poincarre se apsă poate a fi prea mult sedus de unele critici ce se îndreptează inpotriva parlamentarismului. Că parlamentul actual in Franța a votat în pripă reforme ce ar fi cerut o mai matură cchibzuire, o admitem. Admitem chiar că a votat legi ce vor avea cele mai funeste consecințe sociale. Precum de asemenea ni se pare că parlamentul eșind uneori din rolul sau a ajuns la regretabile confusii de atribuțiuni cu puterea executivă. FI dictează adesea ori acolo unde n’ar trebui decât să controleze și să consureze. Dar una este această încălcare a parlamentului asupra atribuțiunilor puterei executive și alta este osândirea regimului parlamentar. Dar, se impune ca în Franța puterea executivă să scuture puțin epitropia parlamentului și să reia conducerea treburilor publice pe care o lasă prea lesne în mâinile nerăspunzătoare a Corpurilor legiuitoare. Se impune ca oamenii de guvernământ din Franța să aibă puțin mai multă forță de resistență față de presiunile parlamentare și să restabilească astfel echilibrul pe care constituția la asigurat dar pe care slăbiciunile practicei n’au știut să-l menție. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât viața publică nu poate decât să sufere de acest dezechilibru ca de orice alt desechilibru de altminteri, și cu cât poate deveni intotdauna periculos ca să iași să se generalizeze discreditul asupra unei instituțiuni pe care nu ai cu ce,s’o inlocuiștî. Dar incă odată, să nu se confunde aplicarea cu regimul în sine. Nu se poate ca între două forțe, cum sunt parlamentul și puterea executivă, să existe o armonie perfectă și perpetuă. E fatal ca să existe oarecare oscilațiuni intre ele și ca pendulul să se mișca când înspre unul, când înspre altul. Mai cu seamă în vremurile de criză și de dibuială, cum sunt cele prin care Franța trece astăzi, e firesc ca asemeni oscilațiuni să fie mai violente. Franța a întreprins sarcina grea de a organiza democrația modernă. Ea a deschis astfel un drum nou pe care omenirea nu-l cunoaște și se care înaintează încet și pe dibuite. Atrasă azi de miragiul unei formule, Franța se îndreaptă înspre dama, crezând că urmează călea cea dreaptă, mâine recunoaște inanitatea ei, e nevoită să o lepede și să se agațe de alta. In această operă, in care parlamentul și guvernul caută, cercetează și d înșeală împreună, confusiile de atribuțiuni erau nu numai de prevăzut, dar aproape neînlăturabile. Și ce e mai firesc decât ca parlamentul, îmbătat de propriile lui iluzii, să treacă liniile de demarcațiune ce constituția a tras intre el și între puterea executivă? Care e entusiasmul care a respectat vre-o dată hotare omenești! In loc să fi fost receptacolul bine-voitor al tuturor criticilor superficiale, d. Poincarre ar fi adus poate un serviciu mult mai bun patriei sale dacă ar fi pus marele sau talent în serviciul opiniei publice pentru a o lumina și a o împedeca să rătăcească pa calea învinuirilor nedrepte. Poporul francez, care luat în majoritatea lui, nu are conștiință de marele rol ce-l îndeplinește în lume spre folosul civilizațiunei moderne, ar trebui să fie luminat de toți oamenii lui politici, toți cărora firea le-a dat puterea pătrundere și darul vorbei ar trebui fără încetare să -i arate ce se ascunde sub legile bune sau releve, parlamentul votează și în loc să-l descurajeze semnalându-i numai criticele, sar cuveni să-l îmbărbăteze ca să poată, fără șovăire, merge înainte pe calea pe care a pornit. In vremurile noastre de pașnice necesități, câmpurile de bătie nu mai duc la glorie. Adevăratul drum al gloriei e drumul cercetărilor ce îndreaptă omenirea inspre formele sociale către care o poartă forța împrejurărilor, spiritul timpului și năzuința instinctivă către o mai răspândită și mai deplină fericire. 1. O. 1>. DIN BÎSCOVINA (Gorespondență particulară a «Universului» Cernăuți, 28 iunie Centenarul Cernăuților Anul acesta se împlinesc 100 de de ani de la ridicarea Cernăuților la rangul de oraș. Consiliul comunal a hotărât să serbeze acest jubileu timp de trei zile, dar comitetul însărcinat cu organizarea serbărilor, având în vedere cri/a din anul acesta, s'a redus serbările numai la o zi,, fixându-se pe Duminecă, 20 Septembre. Serbarea va avea următorul program, serviciul divin, sfințirea steagului, cuvântărei jubiliare.. După amiază serbare populară, iar seria teatru care se va sfârși cu un bal in sala consiliului comunal. Tot de o dată sa hotărât în amintirea anului jubiliar, ca cu o zi înainte să se distribue sume însemnate, de bani la săraci, iar în ziua serbarea ospătarea gratuită la mai multe mii de persoane. Seara orașul va fi iluminat feeric. Guvernul și criza agricolă In urma diferitelor rapoarte sosite din țară despre starea grânelor și ""lipsa totală de nutreț, guvernul a convocat o ședință la care au luat parte reprezentanții țării, decizând de a se cumpăra 60.000 vagoane fân, tărâțe și paie cari să se împartă locuitorilor pentru satele lor. Totodată guvernul local a luat inițiativa pentru importare fără taxe vamală din România și Rusia a fânului, tărâțela șipatului, precum și reducerea de 50 la sută pe căile ferate austriace, pentru transportul lor. Arestarea unor arhimisionari Marii proprietari Haim Sloime și Haskel Tennenblatt, cari au căutat să falsifice testamentul tatălui lor Wolf Tennenblatt din Kotzman, au fost arestați. De asemenea s-au mai arestat două martori, cari erau iscăliți pe testament, iar un al treilea martor a dispărut. Testamentul adevărat, a fost făcut la advocatul dr. Focșaner. Invatî ’----=-«e*mmaasaiss»- «a*-* ■*as> •SECȚII PROFESIONALE pa lângă gimnazii Anul acesta as’a votat o bogată legislație, care are de scop ridicarea economică a poporului. Nici școala n’a rămas străină de aceste reforme. Prin «Monitorul Oficial» din 29 Februarie d. ministru S. Haret a modificat art. 4 al legea Învățământului secundar prevăzând un al cincilea an profesional pe lânga fiecare gimnasiu sau curs inferior, de liceu. «Acest an va putea fi consacrat la studii practice cu aplicațiune fie comercială, fie industrială sau agricolă». Această modificare, care a trecut cam neobservată de public, are o mare însemnătate. Elevii care au absolvit 4 clase secundare pot să facă imediat frumoase studii de specializare, căci au desvoltarea intelectuală și toate elementele necesare pentru a se introduce repede in industrie, comerț sau agricultură. Apoi un mare număr de elevi au părinți sărmani, cari nu-î mai pot susține încă 4 ani în liceu și alți 4 ani in universitate. Indreptându-se către comerț, industrie și agricultură, tinerii vor găsi un câmp întins de activitate și Statul nostru are multă nevoie de elemente culte și forțe noi in desvoltarea ce a luat-o acum viața sa economică. Școalele profesionale mijlocii ce există azi pentru băeți sunt insuficiente și acest adaos disecții profesionale pe lângă gimnazii nu poate decât să fie salutat cu bucurie de tinerii cu dor de muncă. Negreșit că durata de 1 an se va părea că nu e de ajuns pentru specializare, dar ministerul instrucției va putea când se va simți necesitate sa adauge incă un an de studii. Acelor elevi care vor îmbrățișa secțiile profesionale și se pot rezerva surprize plăcute. Astfel pentru secția comercială (cl. V) ce se înființase la liceul din Ploești, se obținuse deja ministerul de războiü stagiul militar de 1 an. Secțiile profesionale pe lângă licee și gimnazii sunt școalele cele mai economice, căci pentru cursurile lor se întrebuințează localul, materialul didactic și profesorii școalei unde se înființează. Convins de folosul și importanța acestor secții profesionale, sfătuesc pe tinerii cari au absolvit cele 4 clase gimnaziale să se îndrepte spre aceste secții și să nu părăsească școala secundară până ce nu-și vor fi făcut și specialitatea cu care să se introducă în lupta pentru trai și să-și asigure viitorul. ’ N. Moisescu Eventualitatea unui războiu (Convorbire cu un ofițer de stat-ajutor bulgar) Acțiunea bandelor. Statul sârbesce acuzat că organizează bandele. Un ministru plenipotențiar sârb fost șef al organizărei bandelor. Exasperarea bulgarilor. Exemple. Sârbii au vrut să sârbească pe Români. Serbia amenințată să piardă județele bulgare. Bulgarii gata de războiă. 350.000 oameni in 3 zile ! Curente In armata bulgară. Ofițeri anarhiști Cine va lua ofensiva. Speranță de potolire încordarea din ce in ce mai accsrtuală a relațiunilor sârbo-bulgare,făcând posibilă o roia oi ra a ostilităților..» ca în 1885 intre ambele țâri, aveam adresat «un distins ofițer de" statmarosr bulgar, pentru a vedea de ce spirit este animată opinia publică a armatei din principat. Tinărul ofițer, o personalitate cu fața energică, purtând trăsăturile caracteristice ale rasei sale, face parte din școala modernă, a studiat la Petersburg în școala superioară de statmajor, a călătorit mult și e în curent cu toate. — Credeți în posibilitatea unei lipsuri a evenimentelor de la 1885 ? (Războiul cu Serbia N. R). — Noi militarii mergem drept înainte ; rolul diplomaților este să-și ascundă cugetarea sub vorbe meșteșugite. Da, istoria se repetă, și dacă vecinii noștri nu-și vor schimba tactica în Macedonia, vom avea un nou 1883. — De ce credeți că este determinată acțiunea bandelor sârbești din Macedonia ? — De curentul șovinist al politicienilor sârbi, parte și din calcul pe 1iție, vrând să creeze o diversiune pentru nenorocitul balin care aț adus țara. De altfel împrejurările sunt foarte semănătoare cu cele de la 85. Și atunci se împingea la formarea cotelor. Și atunci am avut debandada politică de la Belgrad, care pentru a avea o eșire au căutat să atace și sä nimicească elementul bulgăresc. Dar ați văzut rezultatul. Nici n’a fost unul mai umilitor. —Dar cercurile guvernamentale sârbești au declarat că nu pot fi făcute răspunzătoare pentru acțiunea unor bande organizate și operând pe pământ străin. — Pe cine, ertați-mi expresia, vrea să „prostească“ guvernul sârbesc ? Nu știm noi că o întreagă secțiune la ministerul de externe din Belgrad se ocupă exclusiv cu propaganda (aci interlocutorul apăsă ironie asura acestui cuvânt) în Macedonia ?u știm că o bună parte din budget se duce cu organizarea de cete și că ele sunt conduse și organizate militărește de către ofițerii sârbi nu numai în retragere, și întărite și ajutate moralmente de consulii sârbi ? Ministrul sârbesc la Sofia a fost pe vremuri in fruntea acelui departament și ar putea să spue multe lucruri interesante, bine înțeles în memoriile sale. Nouă nu ne va spune nimica nou, căci avem și noi oamenii noștri care ne informează la timp și sigur. « — Ce efect poate avea acțiunea aceasta a bandelor ? Populațiunea bulgară din Macedonia se va lăsa a fi influențată ? Ce urmăresc, după cum spuneți, cercurile conducătoare sârbe cu această activitate ? — Acțiunea bandelor nu poate avea de efect decât să exaspereze populațiunea bulgară și să sape și mai adâig, prăpastia care se deschide între noi și sârbi. „Căci judecați puțin . Ce influență poate avea o ceată nu tocmai numeroasă fie chiar ajutată de elemente grecești, asupra unei populațiuni așa de compacte cum este a noastră în Macedonia? Ai să faci pe bulgar sârb ? Da, de frică, cei câțiva mai slabi de duh, vor declara până va trece primejdia, că sunt sârbi. Dar apoi, după trecerea bandei ? Nu văd sârbii că trebuește transformarea întregei mentalități, întregului suflet al omului, care nu se poate face decât cu încetul, luând pe ora de copil prin școală, și printr’o cultură superior organizată. Dar printr’o acțiune momentană datorită spaimei ? Și să vă dau o pildă, pe care puteți s’o pricepeți mai bine. Sunt în Serbia vr’o 200.000 români, chiar după statisticile oficiale vr’o 125.000. Ce n’aț întrebuințat sârbii ca să’î sârbească? Eu, ce credeți că aț reușit ? Omul mai cu dare de mână se sârbește, căci are veleități să intre în clasa mai de sus, să trăiască mai bine, dar poporul, sărăcimea cea mare, nu’și leapădă neamul. Sângele apă nu se face. . Mergeți în Serbia, prin jurul Negotinului, pe malurile Dunării, pe la Itdiș, și veți auzi vorbindu-se românește. Eu știu, căci am fost în călătorii de studii ,pe acolo. Prin urmare domnii Belgrad, frații noștrii, fac. T. Un calcul greșit. 2. Fac jocul turcilor și al austriacilor. — Dar, se zice că Macedonia este o chestiune de viață și de moarte pentru Serbia, care este singurul Stat ce n’are eșire la mare și că în starea actuală este înăbușită de Austro- Ungaria. — Se poate. Dar nu prin asemenea mijloace își va îmbunătăți soarta. Sâcâindu-ne mereu cu bandele, ne va face să eșim din răbdare și atunci rezultatul va fi și mai rău ca acum. Serbia să fie mulțumită că poate păstra trei din cele mai frumoase districte rupte din corpul Bulgariei, pe care Europa i le-a dat așa cadou, fără ca să merita cu nimic jertfa ce a trebuit s’o Îndure Bulgaria, căci nu e bine să dovedească nouă și Europei că nu merită această .jertfă. — Dar intr’un moment decisiv sunteți gata de luptă? — Oricând, zise interlocutorul nostru cu un zîmbet de superioritate — suntem gata de luptă. Oricând și cu alții mai tari,ca sârbii! ..........Am făcut jertfe colosale, poate ca nici un popor pentru armată. Avem budgetul cel mai încărcat al războiului și nici un bulgar nu murmură chiar de va fi mai încărcat, afară de vre-b câte-va capele aprinse, așa ziși antimilitariști, care a adus moda asta din Franța. In trei zile, armata bulgară, activă, în rezerve și miliții, e gata de războiu. Putem pune pe picior de războiu peste 850.000 oameni,, S88.000 baionete, peste 2800 tunuri și 10000 cai. Artileria noastră toată este înoltă până la ultimul căpăstru și șurub de tun. Să poftească! Am făcut la Slivnița un fel de manevră, prima și cea mai decisivă, dar de data asta are să fie o plimbare, ani marș militar... — Dar poate că veți ezita, în ultimul moment, să ridicați armele în contra unui popor de același sânge. Oare curentele mai noi care se manifestă în armata bulgară, neînțelegerile, certurile, din sânul armatei, nu vă vor opri ca să puteți lucra ca un singur om ? — Știu la ce faceți aluzie. Da, recunosc, s’au manifestat și la noi unele curente, unele discuțiuni foarte regretabile, dar vă asigur că aceasta este numai la suprafață și absolut trecător. Dar în alte țări cu organizații militare mai vechi nu s’au manifestat oare asemenea curente, și totuși chiar socialiștii în majoritate, atât in Franța cât și in Germania, s’au declarat că vor intra în foc în dată ce patria o va cere ? Dar la noi ? Luați pe un militar cel mai fanatic socialist, ba chiar anarebist (sunt și de aceștia, ce-i drept foarte puțini) și vorbiți-i de suferințele fraților din Macedonia. Să vedeți cum se volatilizează socialismul și apare ceea ce trebue să fie: dragostea pentru neamul nostru asuprit. — Așadar toată armata este însuflețită de un singur dar,și vrea cucerirea Macedoniei ? — Vedeți, aicea trebuie să deosebim. Toți bulgarii iubesc Macedonia, dar asupra mijloacelor de-a o face fericită, sunt mai multe tendințe. Avem și noi ofițeri cari vor numai autonomia, avem chiar ofițeri, (aceștia macedoneni) cari nici nu vor o alipire la Bulgaria, ci sunt autonomiști chiar extremi, dar cu toții vrem una și o vrem cu tot sufletul : scăparea de sub robia rușinoasă a turcului. — Cine credeți că intr’un eventual război, va lua ofensiva ? "— Aceasta este o chestiune foarte delicată asupra căreia este greu de răspuns. Judecați prin analogie. La 1885, noi am făcut tot posibilul ca să fim corecți și să nu începem ostilitățile. Este și dureros să izbești în fratele tău. Observați și acum atitudinea guvernului nostru. Suferim să vedem pe frații noștrii masacrați de sârbi și totuși ne mărginim a atrage atenția guvernelor europene și guvernului sârbesc. Dar și diplomația are o margine. La urma urmei avem și noi sânge nn vine. De cât atunci răspunderea nu va mai fi a noastră, și asta este un punct capital. — Dar să sperăm că pentru liniștea europeană nu veți ajunge la asemenea extreme. — Să sperăm. Noi nici nu vrem decât dreptate. Odrin. "Vuif REÖGIOASr si doamnei și-Xuti Ti. J Dumitreica Câmpîn & Aseară, Duminecă, s’a săvirșit la biserica moinastirei din Sinaia cununia religioasă a doamnei Teodora N. Dumitrescu Câmpina-Cazzavillan, proprietara ziarului«Universul», cu d. N. Dumurescu-Câmpina. Mirii și invitații au sosit la biserică la orele 7 seara. Nașii au fost d. și d-na Ioan Călinescu. Serviciul religios a fost oficiat de arhimandritul Nifon, starețul monastirei, și de preotul Avramescu, de la biserica Brezoianu din București, înconjurați de alți zece preoți. Biserica era plină de lume. Printre numeroșii invitați erau d-nii Virgiliu Dărăscu, directorul ziarului «Universul», Nae Dumitrescu cu doamna, părinții mirelui, Traian și Emil Dumitrescu, frații mirelui, G. Pâunescu, Stelian Popescu, doctor N. Minovici, dr. I. Mituiescu, G. Lăzăreanu cu doamna și d-șoara, D. Moisescu cu doamna și d-șoara, Balaban, Mărculescu cu doamna, N. D. Marinescu cu doamna, Ion Popescu, primul redactor al ziarului «Universul», G. Minculescu cu doamna, Marion, Maioni, M. Scărlătescu, Dinkers, etc. etc. D-șoarele de onoare ale miresei erau d-șoara Clementina Popescu și d-șoara Lăzăreanu. Serviciul divin s’a terminat la creier, după care s’au primit în biserică felicitările unei mari părți din asistenți iar cea l’alta parte, cu mirii și nunți, reurcându-se în trăsuri și automobile, s’au dus la vila «Universului», din str. Boerescu, unde s’a dat un mare banchet care a fost servit de casa Capsa._______ ___________ STIRI DDI STRKIMT.4TK -- Prin poștă— „*. Zilele trecute a murit la Pragi mareșalul baron Pfeiffer, la vârstă de 62 ani Consiliul circumscripției Pilsen (Boemia), a votat suma de 400.000 coroane, cu ocazia jubileului împăratului Francisc Iosif, pentru a se înființa un spital de copii. .*. Din Berlin se anunță că principele de coroană Wilhelm al Germaniei va fi avansat la toamnă la gradul de colonel și numit comandant al reg. 1 de gardă împăratul Alexandru. Principele de coroană are actualmente rangul de maior. După ierarhie el ar trebui să fie numit întâi loc.-colonel și apoi colonel. Deoarece însă d iminenta avansare se va face și numirea sa ca comandant de regiment, în cazul de față se va face o excepție și se va trece un grad. .*. La toamnă se va inaugura o statue a cunoscutului scriitor umorist german, Wilhelm Busch, în comuna sa natală Wiedensahl. Busch a fost multă vreme secretar particular al cancelarului princial Otto Bismark. In comuna Toți, din comitatul Bars (Ungaria), învățătorul a făcut săpături arheologice,. Zilele trecute a dat peste rămășițeleunui uriaș animal antidilugian, un fel de rinocer uriaș. După părerea arheologelor, oasele sunt din era terțiară din epoca așa numită pliocenă, în care timp se crede că s’au rupt munții de la Porțile de fer și s’a scurs marea, care cuprindea șesul ungar. Deci osemintele sunt de acum 150.000 de ani. Ministrul de justiție al Ungariei, dr. Günter, a fost numit comisar regal la congresul bisericesc al sârbilor, care are să aleagă pe noul patriarh de la Garlovitz. V Universitatea din Ovideo (Spania), își va serba zilele acestei a 300 aniversare a înființări ei. *. In cursul săptămânei acesteia conservatorul de muzică din Viena, întemeiat și administrat de către societatea amicilor înuzbei, va fi trecut la Stat. *.* Cu prilejul sosirea la Tokio a noului ambasador rus, d. Maleciki-Malevici, ziarele de căpetenie japoneze fac să reiasă necesitatea unor relațiuni comerciale, mai strânse intre Rusia și Japonia. Pe lângă cărțile de preț furate din biblioteca palatului de iarnă’ din Petersburg, s’au mai furat și câteva medalii de aur cari au fost înlocuite cu imitații. Din New York se anunță că d. Frânele Hitchcok a fost ales prezident al comitetutului național republican și însărcinat cu direcția campaniei prezidențiale a d-lui Taft. ..... ......."I >"»pa — CRONICI FEMININE Moravurile sunt mai lari ca legile Toată viața omului dovedește un antagonism continuu între principalele sale facultăți: între pasiuni și rațiune ; între voință și dorințele sale instructive, un sfârșit între corp și spirit. Moraliștii, cei cari au studiat mai bine natura omului, sunt cu cu toții de aceeași părere asupra luptelor noastre sufletești. De acolo se naște ideea așa de bine cunoscută că moralul influențează asupra fisicului precum fisicul asupra moralului. Trebue dar a atinge moralul cuiva. Au fost insăși moraliști care au făcut marea greșeală de a scrie că omul este o alcătuire de mizerii și de corupție și este incapabil de a produce ceva divin. Este o idee foarte greșită și tot deodată primejdioasă. Omul este tot atât de capabil de a face binele ca și răul ; din fericire el se poate îndrepta ființă se poate converti, altfel, pentru ce ar mai fi pedeapsa; de ce ar fi recompensa ; de ce s’ar mai instrui ? Cel mai bun sistem de îndreptare a individului este de a proceda față de el cu dreptate dar fără asprime, cu indulgență insă fără slăbiciune. Deoarece moravurile sunt obiceiurile noastre de toate zilele— naturale sau adoptate—este de netăgăduit că femeile sunt mobilul principal al acțiunilor noastre și au mare influență asupra moravurilor în societate. Astfel că acolo unde femeile sunt cinstite și inteligente, moravurile sunt bune, de aceea toți filosofii susțin ca să se dea tinerilor fete o educație solidă și îngrijită. Nu e destul, cum fac uneia mame, să spue copilelor lor la fie moment: fiți cu minte, ci treime să li se arate interesul de a fi cuminte. Nu trebue să le arate prețul ințelepciunei intr’un viitor prea îndepărtat dar in momentul in care tr’iesc, rplațiunele lor de toate zilele, potrivit, neapărat, cu vârsta lor. Să li se chedric e bărbatul de merit, bărbatul model; să le invețeți a-l stima și a-l iubi; să li se arate că numai un astfel de om poate să le facă fericire ; să le facă mai cu seamă a înțelege că cinstea bărbatului, dinimitatea lui, nu depinde numai de buna purtare a femeei, de moravurile ei bune ci și de virtutea bărbatului. Niciodată o femee nu va putea influența asupra unui baiat vițios, cu suflet josnic și degradat. Să fim siguri că descriind tinerilor fete, moravurile din ziua de azi, le vom inspira un adevărat desgast; arătându-se pe tinerii profesioniști de modă, nu vor simți decât dispreț pentru galanteriile lor deșerte, aversiune pentru sentimentele lor și repulsiune pentru preceptele lor morale. Și atunci se va naște în ele o ambițiune nobilă: aceea de a domni peste sufletele mari, de a stăpâni inima bărbatului valoros prin meritele sale, a-î câștiga stima și a fi demnă de bărbatul model, ia toată accepțiunea acestui cuvânt. I.ucetie Iin MORMÂNTUL LUI V. ALEXANDRI Nu departe de la gara cu acalaș nume, 7—8 minute cu trăsura și dai de vale in satul Mircești. Sat de oameni cuprinși cu casele și pogoanele răspândite intr’o fermecătoare orinduială pe valea Siretului. Cam la mijlocul satului, pe marginea căii principale, in mijlocul unei păduri de stejari, frasini, liliac și teiu, sub mângâiala umbrei plăcute la adăpost de vinturi aspre, perdută sub îmbrobodie de plante agățătoare și trandafiri albi și roșii, se ridică o căsuță pătrată de o construcție bătrână, românească, de o apariție modestă, văruită curat, te față cu un cerdac din care se cobori în curte pe trei trepte de lemn. Aici a trăit și s’a stins unul din cei mai mari luceferi ai românismului, Vasile Alexandri. Cum dai in curte, o cărare cu pietriș mărunt face la stânga printre flori, arbori de pădure și pomi. Ea duce la un colț al gradinei, unde în mijlocul florilor scumpe, năpădită de trandafiri sălbatici și de flori agățătoare, o șandrama bătrână rău, cu mușchiul verde pe lemnul înegrit, se perde într’un boschet de arbori sălbatici și potop de verdeață. Aici e „cadavrul poetului“. Printr’o deschizătură grosolană, cu lacăt primitiv, ce poartă numele de fușă pătrunzi înăuntru ca într’o boltă. z RejuriTep preju pe, pereți de scfeduri "-’co cobojira în, mărunte și Juse, R phaTb.i'ăv’. Vîiim netva a foi» o»o_ drajsii furc^mi» peste care stau agățate pîînUîn jos coroanele recunoștinței. La mijloc, pe un catafalc, acoperit de cununi de flori este așezat sarcofagul de lemn îmbrăcat cu metal, unde zac rămășițele ilustrului zeorc, perzîndu-șî sub îmbrăcămintea bogată de doliu, veche și prăfuită și peste care se zărește diadema și decorațiile meritului, triste și umilite în lumina camerei cernite. La căpătâiu, crucifixul de lemn, lângă care fumegă trista, trăgând să moară, o ultimă licărire de lumină a unei candele cu undelemnul pe sfirșit. Părea că mă aflu într’un locaș sfînt și rece, unde poate că rugile pioase se ridică, fără nobila smirnă, spre albastrul împărăției cerului. Dar părăsind încăperea plină de înghețul morții, cad din înălțimea visiunei mele, și mă găsesc în fața crudei realități, sub greutatea unei prea mari dureri mai întreb: Cum adică? O șandrama de scânduri, care mâine, poimâne va fi locul de odihnă veșnică a rămășiților pămîntești ale celui mai mare om dintre Români? Al aceluia care^o jumătate veac adus viața noastră națională pe umerii săi puternici, care a scos la iveală „Poesiile populare“, piatra prețioasă a țărei; aceluia care cu lira fermecătoare a aprins în nou focul iubirea de neam și ne-a îndemnat la fapte vitejești și generoase ; aceluia care prin scrierele sale a înnălțat poporul românesc în ochii străinilor și la concursul de la Montpellier cu imnul „Ginteî Latine“ a căpătat numele de bardul latinității și care in veci va rămâne mândria no imului românesc ? Ce adâncă ingratitudine, Doamne, și ce lipsă de respect pentru gloriile dispărute. Poate că așa-î urșita oamenilor mari și în special acelor muncitori la noi, că daca n’au fost năpăstuiți in viață, după moarte sunt meniți să zacă în țărâna vitregă și sub uitarea unei generațiuni și mai vitrege. Un exemplu de înaltă gratitudine voi îi cita la Americani : Statele Unite se laudă foarte, cu un act de cea mai înaltă recunoștință și anume: muntele Vernon unde se vede mormântul marelui Washington. Pe muntele Vernon, fost proprietatea marelui liberator și care acum este a unei pioase societăți de dame, am văzut—zice d. dr. Manolescu — o simplă căsuță, dar de zid, cu porți de grilaj de fier, prin care se vedea în interior două coșciuge de marmoră, unul lângă ai lui, unul pentru resturile lui Washington, iar altul pentru femeea lui, bine îngrijite și întreținute. Nu mult în urma morței sublimului Victor Hugo, concetățenii parizieni au cerut prefectului Parisului ca Iacaința în care a trăit până la ultima, respirație marele om, să devie proprietatea Parisului, spre onoarea Franciei, și astăzi casa lui Victor Hugo ,este muzău și casă de pelerinaj deschisă în toate zilele. Ar fi de onoarea României ca Mircești să fie pentru noî ceea ce pentru Statele Unite este Vernon sau casa lui Hugo pentru Francezi. Un pelerinagiu sfânt ar trebui făcut pe fiecare an la mormântul acestui mare bărbat, care a luptat cu mintea, cu inima și fapta la ridicarea acestei țări pe pedestalul slavei și să răspândim flori pe mormântul lui, rugi să înălțăm ca D-zeu să-l odihnească de-a dreapta Sa și să depunem cununa lacrămilor noastre pe țărâna rece ,ce-l acopere, ca cel mai înalt semn de adâncă recunoștință. E. P. Eftimie, Lipia (Ilfov). Mareșalul general baron Loo — Vezi ilustrația — Zilele trecute a încetat din viață în castelul Alinei, de lângă Bonn, mareșalul general baronul de Loe, în vârstă de 80 ani. Baronul Lee a intrat in anul 1845 ca voluntar în reg. 5 de ulani din armata germană. La 1848 a făcut campania în Schleswig. In 1803 a fost numit atașat militar ia Paris si la 1864 a luat parte la campania din Algeria sub generalul Rose. In campania de la 1870—71 comanda reg. 7 de husari. După războiu a fost avansat general și numit comandant al brigadei cavaleriei de gardă. In 1880 împăratul Wilhelm I il numi adjutant general, în care calitate rămase și sub împăratul Frideric III. La 1893 Lee fu avansat la rangul de mareșal general. La 189'/ s’a retras la pensie. TEMERI DE RAZBOIU IS BUIGABIA Riszboiul ar putea isbucni»Q neașteptate Ziarul «Tribuna» din Roma publică o corespondență din Sofia în care se arată nemulțumirea unora din populațiunile balcanice față de politici marilor puteri europene din Macedonia, și continuă: «Bulgaria, după nesfirșite sacrificii, după miitrî de sânge bulgăresc risipit in Macedonia, Intr’o luptă inegală și generoasă contra asupritorului, a obținut ca sfeibo-haiga? ^SareșalaS general baron Lo ®.—»(Vezi explicația) 73 PASAmde PRADĂ M.YIF R0514ÎV de — Xixidovico d.9 Ros» PARKA DOUA V Polițele etui eliu Fogliaui — Pentru că nu te mai vezi prin casa noastră, răspunse Filip, este natural si viu eu să te caut. Am fost așteptat aproape în toate zilele, ba iacă le înștiințez că sora »tea dorește să-ți vorbească. Contele dădu din umeri și începu să umble prin odae ca și cum ar fi vrut să facă să înțeleagă pe Filip că prezența lui îl plictisea. — Nu cred ca d-șoara Alice să fie prea înamorată de d-ta, reluă Filip, ca să se arate geloasa de act de cutisnire. Eu îți spun că interesul d-tale este de a avea o întrevedere cu sora mea. — Și ce vrea de la mine ? zise contele oprindu-se în fața lui Filip. Vrea restituirea celor trei sute mii franci, ce ne-a dat pentru întemeerea societăței noastre ? in acest caz te interesează și pe d-la ca și pe mine. — Te înșeli, exclamă Filip, așezându-se mai bine pe scaun, toți amorezați sunt la fel: disprețuese flacăra veche, pentru a aprinde pe cea nouă. — Dar cine îți vorbește de iubire ? exclamă contele furios. — Să lăsăm gluma, ce e nou ? — Este un lucru care ar trebui să te facă să gândești mai mult ca mine, reluă Filip căutând să se prefacă emoționat, e că sora mea e un înger de bunătate și, d-ta nu vrei să recunoști aceasta. Contele, care începuse să se plimbe iarăși, făcu deodată două pași în fața amicului, și începu să rază. — A ! ha ! exclamă el, sora d-tale e... All ! ah ! lasă-mă să rid ; lucrul acesta e așa de caraghios și mai cu seamă în gura d-tale... — Poți să vizi cât vei vrea, răspunse Filip serios, dar sunt încredințat că m’ai înțeles. Am vrut să zis că Isabella ar trebui să fiu in ochii d-tale un înger salvator. Mă înțelegi ? — Mai puțin ca totdauna. Și începu să riră mai tare, mai mult ca să irite pe Filip, decât de veselie. — Când aî ști cât a făcut ea pentru d-ta nu a! mai vorbi așa, zise tânărul Gismolnîi, mereu serios. — Isabella a făcut ceva pentru mine ? reluă contele, încetând de a mai ride. Mă înspăimânți ! Explică-te mai bine ! Despre ce e vorba ? ■*— Știi că creditorii d-tale nu voiau să mai aibă răbdare... începu Filip. — Să aibă sau nu răbdare, puțin îmi pasa, polițele se vor reînoi... — Iată greșeala d-tale, îl întrerupse Filip. Creditorii d-tale cei vechi nu ar fi reinoit nimic, dar acum ești in mâinile unei persoane mai cu judecată. Toate polițele d-tale au fost adunate și cumpărate... — De cine? urlă contele cu furie. — In contul și cu banii surorei mele 1 răspunse Filip. Contele se ridică cu atâta furie încât răsturnă scaunul și măsuța, care era încărcată de bibelouri. Devenise groaznic de palid, și dinții îi clănțăneau în gură. — Ce nouă infamie,e aceasta? zise contele. Și ți-a putut închipui ca aceasta ar influența asupra hotărârilor mele ? Nu înțeleg că dacă vrei să mă silești de a mă apropia de sora d-tale, ma!reui mă vei depărta ? Vom găsi mijlocul de a mă desface de Isabella fără să-i mai cer nimic, ți-o jur! — Vom vedea, răspunse Filip cu răutate; te înștiințez că sunt tropolite de câte zece mii de de franci, și că scad peste cincisprezece zile ; sora mea nu înțelege ca ele să fie preschimbate. — Ah ! Acestea “sunt virtuțile îngerești ale demnei d-tale surori ? esclamă contele cu amărăciune. Spune-i că decât să-l datorez ceva el prefer să fiu aruncat în pușcărie. O urăsc, și între noi doi nu mai poate fi nimic comun de acum încolo. — Vem face comisionul d-tale, răspunse Filip fixând ape conte cu curiozitate; îți mărturisesc însă că pari a fi nebun delegat. Iubești într’adevăr pe Alice ? Dar nu e cu putință ! — Nu știu nici eu care sunt sentimentele mele, reluă contele, dar simt că de la unirea mea cu acea copilă depunde posibilitatea de a reintra pe o cale dreaptă. Sunt obosit de viața mea de nomad ; am trebuință, mare trebuință de ban! dar nu mai voesc bani pătați. Am fost complicele vostru fără să vreau, și nu vom spune niciodată nimic, despre ororile ce ne-ați legat. Vreau să ei însă din acest fel de orori ? Moartea nenorocitului Silvio m’a făcut să-mi vin în fire, nu vreau să mai existe între noi nimic; o repet, vreau să mă reîntorc printre oamenii cinstiți. Filip privea mereu pe conte. Când acesta sfârși îl făcu un profund salut, plin de ironie. — Crez! d-ta că vei găsi bani în altă parte, fără mijlocirea Isabelle! ? .,Crezî că afacerile d-tale merg așa de bine, că In cincisprezece zile vei fi unit cu Alice, și că zestrea va fi in mâinile d-tale ? Sora mea mi-a spus că d-șoara Alboni are o simpatie sentimentală pentru un lucrător din fabrică, un lucrător !... Poate din cauza aceasta nu ia nici o hotărâre. — Taci, atrigă Fogliani supărat, nie d-ta, nicî sora d-tale nu sunteți demn să vorbiți de acea copilă și eu nu pot tolera să se vorbească în așa fel. — Fie dar, zise Filip, gândește-te că cel mai bun lucru ce poți face este de a te împăca cu Isabella. Ea dorește să-ți vorbească, vino. Contele stătu un moment încurcat, apoi exclamă hotărît: — Nici o dată ! Am jurat că n’o voi îi mai revedea nici odată ! — Atunci pregătește trei zeci de mii de franci pentru viitoarea scadență, și gândește-te să găsești restul peste vre-o două trei luni, sunt șease zeci de mii de franci în total, gândește-te. — Mă voiți gândi, dar du-te pentru numele lui Dumnezeu mi-am devenit odios ! zise contele fetind un gest violent către Filip. — Ei, jos mâinile ! reluă acest din urmă, luându-și pălăria, știi bine că insultele nu’mi servesc la nimic mie, dar ne vom revedea, ne vom revedea în curând. Filip plecă cu cea mai mare liniște. Când fu absolut singur, contele începu să umble de sus în jos prin cameră. — Trebue să sfârșesc, zise el cu vocea răgușită, trebue să sfârșesc ! Alice trebue să se cunune cu mine numaidecât! Dar cum cum să găsesc mijlocul de a o contrânge ? (Va urma) k