Universul, mai 1909 (Anul 27, nr. 116-146)
1909-05-01 / nr. 116
împăratul Wilhelm in castelul Acheleion din insula Corfu, rezolvând afacerile Statului Calendar pe anul 1609 Ortodox Jouî, 30 Aprilie.—Apostolul Iacob și Sosipatru Catolic Jouî, 13 Maiü.— Servațiu București, 30 Aprilie. Asupra Crizei din Ungaria Unele ziare, înșelându-se asupra unei asemănări de nume au anunțat zilele trecute că printre persoanele chemate de regele Ungariei spre a le asculta părerile,cu privire la criza din urmă din statul vecin, ar fi fost și fruntașul partidului național român, părintele Vasile Lucaciux. Nu el a fost cel che- Amat ci fostul ministru de finanțe Lukács László,—nume ce pe românește s’ar putea traduce și ortografia cana asemănător cu acela al fruntașului român. Dar cu acest prilej, s’a adus iarăși în dezbatere faptul că, de o vreme îndelungată acuma, naționalitățile nemaghiare din Ungaria, jumătate cel puțin din populațiunea acestui regat poliglot, nu mai sunt consultate, nu mai sunt întrebate, asupra soartei ce li se pregătește, firește și lor, când se hotărăște despre regimul sub care are să se cârmuiască mai departe patria comună, — „țările de sub coroana sfântului Ștefan“. Sunt și ziare străine cari indică această chestiune, sunt și ziare austriace, cari nu găsesc că o asemenea neglijare ar fi în interesul pacinicei și sănătoasei dezvoltări și propășiri a statuiei ungar. Cu deosebire interesante ni se par însă informațiunile pe care un ziar german „Frankfurter Zeitung“ le publică cu privire la o audiență pe care Simul ministru demisionar al ugariei, d. Weckerle, a avut-o, la timpul crizei, la arhiducele Francisc Ferdinand, prințul moștenitor al tronului împărătesc al Austriei și regesc al Ungariei. Este adică vorba, și în aceste informațiuni, despre rolul ce ar reveni și naționalităților nemaghiare în viitoarea organizare a regatului. Ziarele românești de peste mxrțiî iau notă de aceste informațiuni, ele pun și oarecare teme pe veracitatea lor, ceea ce ne îndeamnă și pe noi să le relevăm, ca o întrezărire de un viitor mai prielnic pentru oropsitele naționalități din Ungaria, printre cari numărăm și noi milioane de frați de acelaș sânge. Ar fi spus deci, prințul moștenitor al Austro-Ungariei d-lui Wekerie, că el nu vede viitorul Ungariei pus pe temelii sigure și trainice decât sub următoarele patru bine precizate condiții : Ca să înceteze domnia oligarhiei parlamentare maghiare , ca să se introducă votul universal sincer, direct,egal, secret; ca să se prăsească tendințele de separatism în deosebi în ce privește armata , — în sfârșit ca să se lase liberă desvoltare culturală naționalităților, punându-se capăt tendințelor de maghiarizare cu sila. Dacă cu adevărat acesta este un program de cârmuire, nimeni nu va sta la îndoială, și mai ales adevărații și sincerii bine-voitori ai întăririi monarhiei habsburgice, de a-l recunoaște drept cel mai înțelept și mai prevăzător ce se poate închipui. Toate urările noastre sunt pentru o asemenea eră, care singură ar fi în stare să aducă puternicului, încă, stat vecin, consolidarea internă și respectul din afară. INTERVIEW cu ministrul agriculturii al Turciei într-o convorbire avută cu corespondentul unui ziar Parisian, Aristidi pașa, ministrul de agricultură al Turciei, a arătat în linii generale programul actualului cabinet otoman : Iată, de toate, ordinea înăuntru și pacea cu vecinii, apoi reorganizarea totală a finanțelor, răspândirea instrucției publice, revizuirea Constituției și diferite alte proecte între care unul pentru desvoltarea agriculturei și exploatarea bogățiilor subsolului. După aceea a desmințit zvonul că guvernul va restrânge libertatea întrunirilor, a presei și a cuvântului , va căuta însă să înfrâneze abuzurile. Aristidi-pașa a sfârșit astfel: «Orice reacțiune e cu neputință de acum încolo. Abdul Hamid e învins. Noul sultan, credincios Constituției,are multă bunăvoință. Marele sau vizir, Hilmi-pașa, e om energic și experimentat în manele căruia stă bine cârma țării. COMOARA BIN RISHNICKJ-VALCEA Casele din strada Traian, în care au fost instalate tipografia și librăria d-lui Oprea Dumitrescu, fiind declarate insalubre, au fost date de prefectura locală în licitație pentru dărâmare și luate de către d. Anton Copetti, antreprenor de lucrări publice. Alaltăeri s’a început dărâmarea; erî, când s’a tăiat acoperișul, s’au găsit în podul casei o mulțime de bani vechi de argint (sfanți), iar mai ne seară, când s’a ridicat o bârna de lemn din podul casei, s’a vărsat din acea bârnă o mare cantitate de monede de aur, de tot felul și foarte bine conservate. Lucrătorii s’au grămădit ca să adune și au căutat în toate locurile monedele de aur, iar doi dintre dânșii, cari au reușit să ia mai multe bucăți, an ai fugit de la lucru, ducându-se acasă in județul Argeș. Vestea răspândindu-se in oraș cu iuțeala fulgerului, s’a strâns înaintea zisei case o mulțime de curioși făcând circulația imposibilă pe stradă. Au venit la fața locului de polițai și cei l’alțî ofițerî de poliție și au postat gardiști spre a impedica mulțimea de a aduna bani și au confiscat toate monedele găsite. In timpul nopței casa a fost sub paza polițienească. Azi dimineață au început din nou căutările de către poliție și până la 12 ore din zi s’au găsit peste 300 bucăți în valoare de peste 4000 lei, afară de cele luate de persoanele și copiii cari au scormonit dărâmăturile. Căutările continuă și acum Se crede că până la completa dărâmare a caselor se vor mai găsi mulți bani ascunși pe sub pardoseli și in pimniță’. Banii au fost puși într’o scobitură făcută înadins în bârna de lemn și pe de-asupra acoperiți cu câlți, cari, fiind roși de șoareci în decursul a 40—50 ani, a răspândit aurul pe toată suprafața acelei bârne. Se presupune că acești bani au fost puși în acest loc de către Const. Măldărescu Turbatu, un mare bogătaș, care a murit înecat în Topolog și astfel că n’a putut spune nimănui despre ei. Banii sunt de diverse feluri : galbeni, poli, lire sterline, mahmudele, etc. și de o frumusețe rară, nefiind uzați de loc. Azi au fost înaintați prefecture care este proprietara actuală a caselor și pe care le dobândise prin testament de la Marița Măldărescu Turbatu, soția numitului. VN pynovis BB pe zx Stomacul când pătimește, tot trupul se topește. Un copil asfixiat din imprudență Era dimineață, când soții Iosef András, căruțaș, și soția sa Iunia s’au sculat din pat, au găsit mort pe un copil al lor în vîrstă numai de 3 luni și pe care de cu seară îl culcase între dînșii. Speriați, nenorociții părinți s’au dus la circumscripția 17 și au adus cazul la cunoștința comisarului de serviciu, care, înștiințând la rîndul sau parchetul, s’a dispus transportarea cadavrului la morgă spre a i se face autopsia. 2E IN JURUL FRAUDELOR de la î Han în fața regimentului 23 infanterie Călărași, 28 Aprilie Am vorbit la timp despre fraudele săvârșite la manutanța reg. 5 Ialomița No. 23 de către adm. cl. 111-a Mihăescu, fost ofițer cu aprovizionarea al acelui regiment, precum și despre depunerea sa și a căpitanului Predescu, casierul regimentului, la închisoarea militară din Galați, învinuit acesta din urmă ca complice în acea fraudă, care până acum se ridică la 17.000 lei. Intrucât ancheta nu a fost terminată, d-nii colonel Belinschi și căpitan Vlădescu, delegații corpului III de armată, au sosit de aseară în localitate, luând astăzi afacerea din nou în cercetare. In acest scop au fost aduși astăzi și cei doui ofițeri inculpați, spre a fi confruntați cu martorii. Cercetările se fac in secret și se crede că vor ține mai multe zile. învestitura noului Sultan (Coresp. particulară a ziarului UNIVERSUL) Constantinopol, 28 Aprilie încă din timpurile cele mai vechi, sultanii turci odată suiți pe tron, trebuiau să primească din mâna unui om cu vaste cunoștințe religioase, sabia, de care zice-se că s’ar fi servit primul sultan seleucid. Această sabie reprezintă puterea de care dispune un suveran. Operația încingerii săbiei nu poate fi echivalată decât cu ceremonia încoronărea tuturor regilor și împăraților din statele creștine. Orientalii, de felul lor, acordă prea mare importanță lucrurilor fastuoase. Și cum din nenorocire există prea mulți cari își petrec tot timpul în admirația naturii, se înțelege de la sine cită plăcere procură orientalului aceste zile. O massă compactă de lume este în stare să suporte cele mai arzătoare raze ale unui soare de vară, mai multe ceasuri, numai spre a vedea defilând pe dinaintea ochilor ei câteva trăsuri, încărcate cu tot ce mintea omenească a putut creia mai sclipitor, mai estetic, mai luxos. Se știe că pe ziua de erî, Luni, a avut loc ceremonia investitare a noului sultan. Deși se vorbea cu câteva zile mai înainte că această ceremonie va fi cât se poate de simplă, totuși a apărut cu o înfățișare de lux și o avuție de nedescris. Cu o zi înainte marele maestru de ceremonii a trimis bilete de invitație la toate instituțiunile școlare, facultăți, misiuni străine, ca elevii împreună cu profesorii lor, să ia parte la această ceremonie. Fiecare ambasadă sau legație a primit câte un număr de bilete, proporțional cu personalul de care dispune. Pe ziua de eră, orice circulație la Stambul era imposibilă. Era o îngrămădeală așa de mare de trăsuri, soldați, tunuri, băeți de școală, steaguri cu fel de fel de inscripțiuni la adresa noului sultan, atâta lume îngrămădită pe balcoane și pe ferestre încât orice spectator, la cea dintâi privire avea impresiunea unui ocean de capete. Era pitoresc să vezi amestecul acela de costume, cari de cari mai curioase. Tot Ce este mai curios în Asia și Europa, se putea întrezări în noianul acela de lume. Doamne îmbrăcate după ultima modă pariziană amestecate laolaltă cu dogi, cu turbanul verde sau alb, îmbrăcați in niște rase lungi și foioase, redingota laolaltă cu cearșaful lung și negru al turcoaicelor — de data aceasta acoperite cu un văl cât mai des,, din cauza unui ordin expres al prefecturei capitalei—un aspect cum numai aici în orient se poate vedea. Constantinopolul a avut ocazia să se manifesteze în toată splendoarea luxului sau, de două ori în anul acesta, odată la deschiderea Corpurilor legiuitoare și era. Oricum însă, în aceste două manifestări se pot vede oarecari diferențe. La început tot publicul capitalei s’a îmbrăcat în haine de sărbătoare, a aplaudat un nou regim ce se creia, dar manifesta oarecare ură pentru acela care deținea frânele puterei, de data aceasta, a gieșit întru întâmpinarea unui monarh simpatic, având aceleași năzuință și educație, ca și poporul său. După programul oficial, pe la orele 11 europenești, noul sultan trebuia să apuce drumul spre Eiud, localitate așezată la distanță de un kilometru de la zidurile cari împresoară Stambulul. în Moscheia de la Eiule trebuia să aibă loc ceremonia încingerea săbiei. O sută și unu de tunuri, trase de pe bordurile vaselor „Asah Tefir“ și „Mahsudie“, anunțau poporului îngrămădit pe străzi că Sultanul a părăsit palatul său de la Dolmabagee, apucând drumul spre Eiuk. Drumul acesta a fost parcurs pe apă. Iahtul imperial, foarte frumos pavoazat, era înconjurat de toate vasele de războiu din Cornul de aur. înaintea lui, două torpiloare precum și vasul amiral al marinei turcești, îndeplinea funcțiunea de cercetași. Toate vasele din port, pavoazate cu steaguri turcești și steagurile respective, salutau îndelung iahtul imperial prin scoborârea steagului de pe covertă; unele din ele asurzeau mulțimea prin sueratul prelung al sirenelor. La moscheia de la Eiud își dăduseră întâlnire, după un program stabilit înainte, toate notabilitățile orașului. O mulțime de tribune, prevăzute cu covoare de mare valoare, erau puse la dispoziția corpului diplomatic și a tuturor funcționarilor superiori. Uniformele cele mai bătătoare la ochi, decorațiile cele mai scumpe, trimiteau razelor solare niște sclipiri cari te fascinate. Sultanul trece printre această lume, cu haine bogate, salută cu un surâs plin de bună-voință și intră în moschee, unde îl aștepta șeicul de la Conia, împreună cu toate ulemalele, îmbrăcate în niște rase lungi de mătase acoperite cu o cusătură fină, în flori de in de aur. După puțin timp, Șeicul-islamul citește o mică rugăciune, pentru fericirea Sultanului și prosperitatea poporului otoman. Această rugăciune este subliniată de toată asistența prin cuvântul „amin“, care se repetă la orice frază care se sfârșește. Sultanul stă drept și foarte serios. La un moment dat, un om înalt, cu o barbă neagră și stufoasă, îmbrăcat într’o haină lungă de muselin alb, brodată până și în cele mai neînsemnate colțuri cu fir de aur, se prezintă în fața lui. El ține in mâinile lui o tavă de aur, de-asupra căreia e o sabie încrustată cu fel de fel de pietre scumpe. După ce se închină în mod reverențios, întinde tava unui alt personagiu, care-l seconda, ia de pe tavă sabia veche și o încinge de mijlocul suveranului. Era șeicul de la Goma, adus intr’adins pentru aceasta. Această ceremonie este urmată de o rugăciune, pe care însuși șeicul o recitează, cu o voce stinsă. Această operațiune terminată, sultanul, îmbrăcat într’o haină de mareșal, purtând numai vre-o două sau trei decorații pe piept, întovărășit decei cinci aghiotanțî ai lui, precum și de gazi Muhtar Pașa, își face drum printre mulțimea aceea de funcționari, cu uniforme sclipitoare, cari se închină până la pământ la trecerea lui și ese în curtea moscheei spre a saluta corpul diplomatic și diferiții reprezintanțî spirituali ai tuturor naționalităților. Muzica intonează un imn, necunoscut până acum, armata prezintă arma, toată lumea aceia aplaudă cu frenezie pe sultan, pe buzele căruia flutură un surâs de bunăvoință. Sultanul Mahomed Reșad al V-lea este foarte mișcat. Deși ținut timp de 30 de ani într’un fel de închisoare, de fratele sau, totuși pe figura lui se desenează multă energie. In ochii săi mari și negri se oglindește bunătate și inteligență. Prin fața lui trec miniștrii la început, apoi cele mai înalte grade militare, reprezentanții spirituali ai naționalităților, comisiunea de deputați, președinții de tribunal și decanii tuturor facultăților. Acest convoiu de oameni, după ce întrebuințează tot ceea ce uzul oriental a consacrat in decursul timpurilor, ca chestie de protocol în analele curții, sa retrage mai la o parte spre a lua loc în trăsurile luxoase, care trebuie să compuie alaiul ce va urma pe sultan. Din cauză că locul nu era destul de încăpător, reprezentanții națiunei n’au putut lua parte în corpore la această ceremonie. Prin tragere la sorți, s’a delegat o comisiune de 15 deputați, care să reprezinte Camera. Cât pentru rest, primăria a avut grije ca să construiască un chioșc în fața parlamentului, pe unde trebuia să treacă alaiul sultanului. Drumul de la Eiub la Top Kapu, în dosul sfintei Sofii, de unde trebuia să se îmbarce din nou Sultanul, pentru a reintra la palatul sau de la Dolmabagce, era ocupat de armata macedoneană. Cordoane puternice de jandarmi aduși din Salonic, nu lăsau lumea să se dea jos de pe trotuare. O mulțime de ofițeri călări făceau serviciul de eclerorî pe tot acest parcurs. De data aceasta populația nu a mai fost bruscată de agenții poliției, ca altă dată. Fiecare a manifestat sentimentele lui de bucurie. Cuvintele politicoase, pe care ofițerii veniți din Macedonia le întrebuințau spre a face mulțimea să se retragă din locul pe unde trebuia să treacă armata cu tot alaiul acela fastuos,au surprins pe cei mai mulți dintre europeni. Tinerii turci se prezintă din ce în ce in ochii tuturor streinilor cu apucături cu adevărat de oameni civilizați. Ceea ce este de admirat, este faptul că deși se îngrămădise atâta lume pe străzi, n’avem de înregistrat nici cel mai mic accident.Și aceasta se datorește tot prea marei vigilențe a poliției. Numai de un lucru a fost lipsit alaiul noului sultan: înainte, la cele mai neînsemnate manifestații de felul acesta, în capul tuturor trăsurilor care însoțeau trăsurica trasă de patru cai negri cu părul creț a lui Abdul Hamid,se găsea întotdeauna convoiul acela nesfirșit de trăsuri închise precedate și urmate de o armată întreagă de eunuci negri sau albi, cu femeile de la palat. In timpul domniei lui, în toate palatele de la Yidiz se gasiau peste 600 de femei, dintre cari o sută până la două sute, care au fost in stare să intre in grațiile sultanului. Se știe că toate aceste femei au părăsit Yidiz- Kioscul , multe din ele și-au căutat norocul în altă parte, iar cele mai multe cer cu insistență să fie trimise din nou pe lângă vechiul sultan. Iată de ce de data aceasta populația capitalei n’a avut ocazia să vază defilând pe dinaintea ochilor ei, acele trăsuri luxoase dar închise și triste. Numai două trăsuri de ale femeilor de la palat au fost văzute și acelea amestecate printre miile de trăsuri și automobile particulare ce staționau pe străzi. (Va urma). Rezultat al examenului de capacitate pentru științe naturale La examenul de capacitate pentru științe naturale, proba practică de pedagogie, ținut în zilele de 27 și 29 Aprilie, au fost admiși următorii candidați : Demetrescu C. Ghițescu P., Gradinescu G., Metaxa E., Mironescu O. și Luca S. 99 universul“ IN PROVINCII! [De la coresp. noștri particulari) 28 Aprilie CATARAȘI.— Convocare.— Membrii societăței cooperative de economie din localitate sunt convocați în adunare generală ordinară pentru ziua de 30 Aprilie c., orele 3 d. a., în salonul din parcul comunal. Diverse.—In oraș se lucrează cu mare activitate la așezarea tuburilor și a cișmelelor pentru alimentarea orașului cu apa, astfel ca cel mai târziu până la 1 Iunie, lucrările să fie terminate. GIURGIU.—Prinderea unui contrabandist.—Ieri, d-ni. Scarlat Negulescu, taxator al vămei Giurgiu, și Al. Drăgoescu, agent, au prins cu contrabandă pe Mustafa Husein din Rusciuk cu o legătură de mărgele de sidef simple, nesculptate, în greutate de 2 kgr. și 540 gr. Obligându-l să plătească taxele vamale împătrite, ceea ce făcea loc 211 bani() și turcul fiind insolvabil, a fost înaintat parchetului dimpreună cu procesul-verbal constatator al contrabandei, t. Parchetul s-a declarat arestat, trimițând afacerea la tribunal spre a preschimba amenda în zile de închisoare, in conformitate cu legea vămilor. Excursiune școlară. — Era, elevele școalei No. 1 de fete din localitate, sub conducerea d-nei directoare Elisa Popescu și a d-nelor Ana Butaș și Rilcea, institutoare, au făcut o excursiune instructivă în jurul orașului pe șoseaua digului—Slobozia. Li s’au arătat elevelor lunca, salcia, digul de apărare în caz de inundare, iar pe marginea apei Cama au observat cu atențiune,— dându-li-se explicațiuni — toate uneltele de pescuit. Apoi s’au intonat diferite cântice școlare și s’au jucat mai multe jocuri freebeliane. In urmă, pe iarbă verde,, elevele și institutoarele au luat o mică gustare. Către seară, în mijlocul bucuriei și mulțumirei generale, s’au reîntors la școală. Zilele acestea se va face o nouă excursiune în pădurea Ramadan. Copii dispăruți. — Prefectura jud. Ilfov a cerut urmărirea unui salaș de țigani care se presupune că a’ furat pe copilul Mitică, în etate de 4 ani, fiul Dobriței Nae Ionescu din Capitală, str. Fundătura Ghica Vodă No. 43. BUZEU.—Timpul: distrugerea recoltei viilor.—Din județ sosesc știri neliniștitoare asupra recoltei viilor, cari anul acesta a fost compromise din cauza asprimei timpului de zilele trecute și a brumei ce a căzut aproape în toate localitățile. Din sorginte demnă de încredere ni se comunică un caz curios, demn de a fi relevat, putând fi de folos multor cultivatori de vii în cazuri nenorocite ca cele descrise aci. Tot acel timp aspru a domnit și în jud. Putna, mai cu seamă în podgoriile din com. Panciu, care au fost aproape distruse de ger. Un tânăr din acea localitate, absolvent al școalei superioare de agricultură de la Herăstrău, fiul d-lui Ion Vrânceanu, văzând nenorocirea ce a căzut asupra avutului tatălui sau, a avut inspirația să așeze câteva grămezi de gunoi in marginea viei, înspre partea de unde bătea vântul, dându-le apoi foc. Flăcările și căldura produsă de foc, au fost duse de vânt înspre vie și mulțumită acestui procedeu, bruma ce a căzut în noaptea aceea și care a distrus toate viile, nici n’a atins via lui Ion Vrânceanu, care are un rod de toată frumusețea. SINAIA. — Inspecție. — Romulus Voinescu, inspector polițienesc, a sosit azi în localitate, în scop de a cerceta mersul poliției locale. S’a interesat de aproape, controlând scriptele și felul cum funcționarii își fac datoria, rămâind pe deplin mulțumit. Tot azi, cu trenul de 6 d. a. a plecat la București. Excursiune. — In urma intervenirei d-lui I. Tomescu, revizorul școlar al jud. Prahova, s’a acordat de către ministerul lucrărilor publice 75 la sută reducere pe căile ferate elevilor și diriginților școalelor rurale „Principesa Maria“ din Sinaia, și celei din Câmpina. Excursiunea se va face în zilele de 17 și 18 Mai. Cercetare la fața locului.— Orânduindu-se de trib. Prahova o descindere la localitate pentru clarificarea procesului de revendicare ce Eforia spitalelor civile a intentat d-lui Ghiță Ioan, au sosit astăzi aci un judecător de ședință de la zisul tribunal. S-au luat depozițiile martorilor propuși de părți. I a ministerul de finanțe S’a făcut următoarea mișcare în administrațiile financiare din țară: Argeș. D. Stoianovici, șef de secție cl. III ; Gr. Popescu, șef de secție; Bencea Georgescu, subșef de secție; Apostol Constatin și Emil Varabiev, impiegați auxiliari cl. I. D. Vișan, impiegat auxiliar cl. II de la Teleorman, și C. D. Drăgănescu, impiegat auxiliar cl. II de la Boroanațî, transferați la Argeș, Bacău.—C. St. Vasiliu și I. Râpan, impiegați cl. I ; Al. Țarălungă, impiegat cl. II transferat de la Botoșani ; P. V.Cajan, impiegat auxiliar cl. II. Botoșani.—Ismail Popovici, șef de secție cl. II ; C. I. Pavel și G. Răchițeanu, impiegați auxiliari cl. I ; G. M. Gheorghiu și N. G. Sofrocescu, impiegați auxiliari cl. II transferați de la Tutova și Romanați. Brăila.—G. A. Popa, imp. cl. II. G. Banu, auxiliar cl. NI. Buzău.—Cezar Stanciu, șef de secție cl. II, transferat de la Govurlui; Florea Aricescu, subșef de secție, transferat de la Putna; Manole Anastase, imp. cl. II ; G. N. Bădescu și G. Em. Ghinescu, imp. auxiliari cl. I. E. Pârvulescu și G. Polihron, imp. auxiliari cl. 11. Constanța.—I. Mănăilă, șef de secție cl. III, transferat din Capitală ; V V. Stelescu, imp. cl. II, transferat de la Ilfov. Covurlui. — N. Drăgoescu, subșef de secție; L. Constantinescu, impiegat cl. I; I. P. Condaxa, impiegat auxiliar cl. III ; C. N. Vasiliu, imp. cl. 2; Th. lagăr, imp. aux. cl. 2. Dâmbovița. — Al. Timbolschi, subșef de secție, transferat de la Gorj; Al. Călinescu, imp. cl. I. C. M. Bădulescu, imp. aux. cl. I. D. G. Gheorghiu, imp. aux. cl. II. Dolj. — Florian Vasilescu, șef de secție cl. II. D. Dospinom, imp. cl. I. C Dănicel, imp. cl. II. Eremia Cacaleceanu, imp. cl. II transferat de la Teleorman; N. Constantiniu și D. G. Atanasiu, imp. aux. cl. NI. Dorohoiu. — G. Popovici, șef de secție cl. II, transferat de la Dolj. Fălciu. —D. D. Golceag, impiegat cl. II. M. M. Miclea și P. T. Gâdea, impiegați auxiliari cl. P. Iordache Filimon, impiegat auxiliar cl. II, transferat de la Tutova; I. Cârciu, auxiliar cl. II. Iași. — C. Scriba, impiegat cl. T. Sc. C. Miciora, auxiliar cl. II; G. Pompilian, șef de secție, transferat de la Bacău. Gorj. — Gr. Stoenescu, subșef de secție; G. Frangolea, impiegat cl. II; Șt. M. Gheorghiu, auxiliar cl. I, transferat de la Buzău ; M. Becheru și V. I. Georgescu, auxiliari cl. I; P. Dumitrescu, auxiliar cl. II. Ilfov.—Oreste Constantinescu, șef de secție cl. II ; D. Popescu, subșef de secție transferat de la Vlașca ; I. Bonescu, impiegat cl. 1, transferat din Capitală ; G. Castriș, subșef de secție, transferat din ministerul de finanțe ; Gr. Grigorescu, auxiliar cl. I. G. Niculescu și M. G. Simionescu impiegați cl. II. Mehedinți.— I. Vasilian, impiegat cl. 11 C. C. Mărculescu și P. Stănciulescu, impiegați cl. II . D. Moscu, auxiliar cl. I . Leon Pascal, auxiliar cl. II transferat de la Olt. Muscel.— G. Țincu, imp. auxiliar cl. II. Neamțu. — C. Socolescu, șef de secție cl. I de la credit la administrație ; Spiru Orza, impiegat cl. I; Florea Georgescu, impiegat cl. II ; G. Neamțu, imp. auxiliar clasa I; Mina Manoliu, imp. auxiliar cl. II de la Muscel. Olt.— G. Bordușanu de la Dâmbovița, I. M. Săndulescu și C. Oncescu de la Argeș, impiegați cl. NI . V. Dragomirescu, impiegat auxiliar cl. I. Prahova.— Radu Bălescu, șef de secție cl. I; Al. I. Nicolaescu și I. Gr. Mihăilescu, impiegați cl. NI. G. V. Ionescu și A. D. Angelescu, impiegați auxiliari cl. I. M. D. Olteanu și M. Boranda auxiliari cl. II. Putna.—Valeriu Ionescu, impiegat cl. I . N. N. Petrescu, impiegat cl. 11 . Al. Heraru, auxiliar cl. II. Roman.—I. Stepano, impiegat cl. 11. R.Sărat. — I. Sburlan, impiegat auxiliar cl. I. Romanați.—I. Ventura, șef de secție cl. 111 din Capitală ; G. Cristescu și D. Nica, impiegați cl. I de la Prahova ; Ghristu Constantinescu, auxiliar cl. 11 de la Teleorman ; Marin Tudor impiegat cl. 11. Tecuci. — G. Fălcianu, impiegat cl. I. G. Georgescu, impiegat cl. II. Teleorman.—Eftimie lonescu, impiegat cl. I; Florea Nenovici, M. Udeanu (secția creditului), C. Popescu de la Prahova și D. Tricănescu de la Romanați, impiegați cl. 11 ; I. Săndulescu și St. Marinescu, impiegați auxiliari cl. I. Tulcea.—Marin Călinescu, impiegat auxiliar cl. II. A. G. Zaharescu, impiegat auxiliar cl. II. Tutova. —G. Manea, impiegat cl. I dela Roman, C. Velizar dela Botoșani și C. T. Lascar, impiegați cl. II. C. Angheluță, impiegat auxiliar cl. I. Vâlcea.—Em. Constantinescu, șef de secție cl. III dela Ilfov; I. Popescu subșef de secție dela Mehedinți ; M. Teodorescu impiegat auxiliar cl. I . G. Solz, impiegat cl. 11 de la Tulcea ; C. Prodescu, auxiliar cl. I . G. Grigorescu, auxiliar cl. 11 de la Olt. Vaslui. — C. G. Iliescu, impiegat cl. 11 de la Fălciu, Vlașca.—Al. Costescu, șef de secție de la Vâlcea ; Gr. Costovici, impiegat cl. II. M. Moldoveanu, impiegat auxiliar cl. I. I. Diaconescu, auxiliar cl. II. Capitală.—NI. Bărbulescu, șef de secție cl. IlI ; D. Niculescu, din ministerul de finanțe, subșef de secție ; N. Ionescu, de la Ilfov, subșef de secție; I. S. Apostol, din direcția creditului agricol, sub șef de secție ; C. Mardoloescu, D. Macu (Ilfov),gimpiegați cl. I ; Sp. Adamiade (Constanța); Ghr. Ionid (credit Vlașca), și Octavian Stroe Popescu (Ilfov) ; G. R. Ionescu și Ion Branov, impiegați cl. II. I.a Creditul agricol P. G. Stăncescu și D. I. Țigaran, șefi de secție; G. G. Strejescu, imp. auxiliar cl. I, la Mehedinți; G. Leca, șef de secție ; V. D. Ciornei, sub-șef de secție la Neamțu; A. G. îonicescu, imp. cl. I; Ilie P. Pleșoianu, imp. cl. II, la Vlașca; Paraschiv Ștefănescu, imp. cl. II la Argeș; 1. G. Matei, imp. cl. 11; Aurel Angelescu, imp. aux. cl. I, la Ilfov; Șt. Popescu, imp. cl. II. G. C. Cărare, imp. aux. clasa 1 la Teleorman; A. Jigman și I. G. Florian, imp. [am. cl. I, la Prahova. La ministerul lucrărilor publice Direcția căilor de comunicație pe apă...D. Const. Pantazopol a fost avansat șef de birou principal. D. Ion Costin a fost avansat șef de magazie. D. Teodor Menciu a fost avansat magaziner. D-ni. Zaharia Marinescu, Aurel Olteanu, Jora Mantu, Ion Iordănescu au fost avansați impiegați cu salariu de 210 lei lunar. D. Abr. Lăncerescu, impiegat principal la căile ferate, a fost avansat contabil la serviciul docurilor. D. Petrache Ionescu, actual magaziner, a fost avansat în aceiași calitate cu salariu de 200 lei lunar. D. Pandele Dumitrescu, avansat picher principal. D. Atanase Popescu, a fost avansat căpitan de port cl. II-a. D. Vasile Ionescu a fost avansat dragoman ajutor cl l-a. D. Petre Dumitriu a fost avansat dragoman adj. cl. 1I-a. Serviciul de poduri și șosele. — D-ni. Emanuel Elefteria’de și G. Voiculescu avansați impiegați cl. II-a. D. Ion S. Rădulescu, avansat impiegat cl. III. D-niî Niculae Popescu și Iordan O trescu avansați impiegați cl. IV. D. Nie. Ionescu, actual copist, a fost avansat copist cl. I-a. S'a primit demisia d-lui Ion Busuioc, conductor cl. I-a tp jud. Vâlcea. D-niî Teodor Zamfirescu, Teodor Voiculescu, Toma Carianopol, Mihail Apostol și Petre Scânteie, actuali picteri cl. I-a, au fost avansați picheri principali. In corpul medical Pe ziua de î Maiü s’a mai făcut următoarea mișcare în corpul medical: Jud. Argeș. — D. dr. G. Popescu numit la circ. Topolog. Jud. Iași. — D. dr. Titu Demetrescu, actual medic primar al jud. Argeș, transferat medic-șef definitiv la orașul Iași, în locul d-lui dr. B. Ch. Buicli, demisionar; d. dr. Ilie Șeptilici Andrieș, provizoriu medic comunal la orașul Iași, post înființat din nou; d. dr. M. Șerbănescu, provizoriu medic comunal la orașul Iași, post înființat din nou; d.dr.D. lamanrî» de la circ. Solești (Vaslui) la circum. Bahluî (Iași), în locul d-luî dr. V. Teodorescu, transferat la circ. Plenița (Dolj). Jud. Vaslui.—D. dr. V. Vasiliu, la circ. Soleștî, în locul d-luî dr. D. Iamandi, transf. la circ. Bahluî (Iași), La depozitele de medicamente Persoanele mai jos notate sunt numite, pe ziua 1 Aprilie a. c., în posturile înființate din nou la depozitul central de medicamente și la depozitele regionale pendinte de direcțiunea generală a serviciului sanitar, după cum urmează : Ia depozitul central: D. Artur V. Voitinovici, șef al laboratorului. D. L. Schmelau, contabil-farmacist însărcinat cu cancelaria. D. N. Tilibașa, șef al depozitului interior, însărcinat cu păstrarea materialului și intendenței. D. Seb. Nițescu, farmacist-șef. D-șoarele O. Morțun și M. Niculescu, farmaciste-ajutoare. D. M. Sandu, farmacist-ajutor D-șoara Maria Păpurică, chimiste- ajutoare. D. G. Teodorescu, droghist. D. I. Mardărescu, droghist-ajutor. La depozitul regional din Craiova.—D. G. Marinescu, farmacist- ajutor. D-șoara Olga Frangopol, farmacistă-ajutoare. La depozitul regional din Pitești. — D-șoara Teodosia Zenovici, • farmacistă. 104 BRUMELE MOȘTENIREI PARTEA A V-a Falsa moștenitoare in Memoriile Clementinei Fiorina, el find numele de Aneta Inocenți, se cutremură din caș până în tălpi. Mama sa se numea astfel și fusese orfană, își amintea că o auzise spunând cum că fusese cameristă. Tot sângele i se urcă în obraji, începu acum să citească memoriile cu furie. Doamna Clementina nu se păzi cu, ar fi trebuit, de vorbele cameristei. O credea ușurică și neștiutoare, tom nu rea. Ia etA&Bta acesta, nu se srâoui nici un moment că i s’ar putea face o vină din intențiunile nebunești ale lui don Mario Barbarano. Primi un bilet pe care ’1 consideră ca nesosit, fără să aibă curagiul de a ’1 trimite îndărăt și mărginindu-se numai în a opri pe Aneta d’a mai lua de la cineva vr'un bilet pentru dânsa. Aci se isprăveau toate greșelile sale cele mari iar la urmă scria cu jurământ, în momentul morții, că niciodată nu avusese măcar un gând de care soțul său s-ar fi putut ofensa. De altfel, curând fu ocupată de alte griji dureroase, căci, spre marea sa uimire, descoperi că soțul său se ocupa de Aneta și de mai multe ori îl surprinsese cu ea in convorbiri cari se întrerupeau imediat. Geloasă cum era din natura și fără să caute a cunoaște faptele în fund, începu a o irita contra soțului său și contra cameristei care-a deveni nesuferită. Ar fi putut s-o isgonească însă teama că soțul său avea s-o întrețină pe ascuns spre a fi mai liber cu dânsa, o opri. Astfel se grămădiră neînțelegerile. D-na Clementina, chinuită de bănieri, nu mai voia și nu mai putea să găsească calea mnamei soțului său. Ea era aproape să devină mamă pentru a doua oară și sperase că starea in care se afla, avea să-l readucă pe Maximilian. El, din contra, nu-î arăta decât brutalitate și într’o zi, din cauza vorbelor lui foarte ofensatoare, sărmana fenice căzu leșinată. El o lăsă jos, fără să-i întindă mână de ajutor. Vil Falsa moștenitoare Kierina ta venea să înțeleagă nici ele cari ~spărțiseră pe ceî ,douî soți .și cari' făcuseră ne un tată atât de iubitor ca d. Acerbi, să respingă de la sine pe copila sa. Fiica legitimă murise astfel părăsită iar ea, Fiorina, fiica Anetei Inocenți, care pricinuise atâtea rele, fusese adusă să -î iea locul. Pentru un moment i se înfățișă ideea că era și ea fiica d-lui Acerbi. Ce ușurare sufletească pentru dînsa de-ar fi fost astfel ! Insă d. Acerbi, când îi dăduse, memoriile Clementine, se jurase de mai multe ori că nu călcase nici o dată credința ce jurase soției sale. Ar fi putut dînsul să mintal Nu era cu putință. Convinsă că Aneta, despre care se vorbea în memorii, 1! fusese cu adevărat mamă, reîncepu citirea memoriilor, cu toată tineriia,durere ce ele pricinuiau. Doar Amna-Clement’ma spușea ei, ce mudrrs? ?n fire din acel se văzuse așezată în pat. Toate femeile din casă erau în jurul ei. Bărbatul său nu era acolo. Ea trimise femeile să-și caute de treabă, dar îndată chemă îndărăt pe Roza, care era o ajutoare a bucătăresei, și o rugă să vie dânsa, ori de câte ori va auzi clopoțelul sunând, căci nu maivoia să vadă pe Aneta. Din acea zi , n’o mai văzu, în adevăr. După scena penibilă ce avusese cu Maximilian, doamna Clementina își simțea sănătatea sdruncinată și nu știa ce se mai petrecuse în casă, în vremea asta. Insă Roza, limbută din fire,gâsise mijlocul de a o face să înțeleagă că făcuse bine de alungase pe Aneta din fața sa, căci se știa acum că ea era o fată necinstită. Avea de amant pe un domn din societatea înaltă pe care-o ia camera ei pe când iefiin casă. Câțiva servitori ai bâncei, cari faceau curte Anetei, văzuseră de mai multe ori pe acel domn intrând noaptea în camera ei și se invorseră între ei precum și cu unul nou venit, anume Wilhelm, și trăseseră o bătie teribilă acelui domn, întocmai ca unui hoț. Se făcuse un mare scandal și toți vecinii eșiseră de prin case. A doua zi, d. Acerbi, aflând de cele petrecute, dădu afară pe Aneta. Această istorie, povestită de Roza cu mii de amănunte, deșteptase multe și ciudate senzații în inima doamnei Clementina. O speranță nedefinită, că toate presupunerile ei nu fuseseră adevărate, veni să înaaî aline chinurile geloziei. Se putea foarte bine ca bărbatul säu să fie nevinovat și fu cuprinsă da o nebiruită darință de a o vedea, da a-! vorbi. Ftiad-câ era kt stage ei se scoate și să umble, hotărî să se coboare la ora prânzului în sala de mâncare, chiar în acea zi. Deoarece memoriile erau adresate lui Attilio, dânsa’î amintea trista scenă la care asistase când era copil. D. Acerbi, văzând-o intrând în sali de mâncare, se arătă surprins,insă câtuși de puțin emoționat de paliditatea fețetei. Soții prânziseră în tăcere, ocupându-se fiecare din el de micul Attilia care ședea dintre dânșii și care, mirat și supărat de atitudinea părinților săi, nu mânca nimic. Când servitorii se retraseră, doamna Clementina începu a zice în vreme ce inima’! palpita grozav. — Am aflat azî că ai dat afară pe camerista mea Aneta. Aș fifost în drept să cred că o să mă întrebi și pe mine maaifed a lua acassîa kouiira. Toaud îui £ iStoînit, era acard asera t&ci laterala bărbatului sau o ofensa. Ea nu-și închipui că vorbele că aveau să aibă un efect dezastros, ceea ce se și întâmplă. D. Acerbi sări în picioare, își încrucișa brațele pe pept și răspunse cu un ton amenințător. — Și mai îndrăznești să-mi vorbești de aceasta? De unde ai d-ta atâta cutezanță? Mi se pare că din casa mea am drept să afară pe orice servitor fără sâ mă censureze nimeni. O mare indignare năvălise sufletul bolnavei dându-i puteri. Se ridică și dânsa cu fața aprinsă, și zise: — Credeam că m’am înșelat însă probabil scena petrecută aca într’o noapte și de care am aflat abia azi, a fost o comedie. Aneta a fost dată afară cu un scap. Spune-1 sincer și sa ispravias odată. (Va uina)«.