Universul, iulie 1948 (Anul 65, nr. 148-175)
1948-07-01 / nr. 148
Anul al 6§âlea fondator: LUIGI CAZZAVILLAN TIPOGRAFIA „UNIVERSUL» înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov is VMatm 4 lei pl&titft ia vunerui iiconform aprobării Dir. G-xala P. T. CELE DIN URMA STIRI,DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA *T ADMINISTRATIA: BUCURESTI,STR. E?IE20IA?flU No.23-2S CENTRALA.TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10: tr—ntt'Ti i-~tn afia Ziarul nostru a înregistrat ecoul pe care l-a avut naţionalizarea principalelor întreprinderi industriale în rândurile negustorimii. „Naţionalizarea principalelor întreprinderi industriale constitue o garanţie că greutăţile de aprovizionare pe care le întâmpină comercianţii, vor fi în cele din urmă, înfrânte. Atunci când va fi reînoit utilajul tehnic şi vor fi făcute noui investiţii, întreprinderile naţionalizate vor asigura mărirea şi ieftenirea mai departe a mărfurilor. Când acest obiectiv va fi realizat, deverul prăvăliilor va spori”. Aceasta este părerea negustorului de încălţăminte, ca şi aceea a negustorului de cherestea, ca şi aceea a negustorului de geamuri. Dar acesta nui este singurul efect pe care îl are naţionalizarea principalelor întreprinderi asupra comerţului. Faptul că principalele întreprinderi se aflau în proprietate particulară, ducea la dezorganizarea producţiei, la anarhie în viaţa economică. Care era situaţia în regimurile trecute? Marile întreprinderi produceau nu după necesităţile reale ale economiei şi ale consumatorilor ci după cum dicta dorinţa de câştig a proprietarilor lor particulari Negustorii trebuiau să aducă în magazine nu mărfurile dorite de consumator, ci mărfurile a căror producere era mai rentabilă pentru marele întreprinzător. Producţia nefiind organizată, mai totdeauna exista într’un anumit sector mărfuri care nu puteau fi vândute. Negustorul trăia totdeauna sub ameninţarea crizei de desfacere a mărfurilor. Niciodată negustorul nu putea fi sigur că-şi va putea vinde mărfurile. Totdeauna el era supus fluctuaţiei ,„conjuncturii”. Chiar în regimul democraţiei populare, ordinea desăvârşită în viaţa economică nu putea fi instaurată atâta timp cât marile întreprinderi rămâneau în proprietatea particulară. Marii industriaşi continuau să nesocotească necesităţile economiei naţionale. In ura lor faţă de regimul democraţiei populare, ei sabotau şi desorganizau producţia, cătând să împiedice redresarea economică. Ei ar fi dorit să permanentizeze o anarhie economică Această dorinţă se traducea — în ceea ce priveşte pe comercianţi — în încercările de a-i sili să cumpere mărfurile la preţuri „negre” în încercările de a împinge pe comercianţi în diverse ilegalităţi. Comercianţii aveau astfel încă un motiv de insecuritate. La teama crizei de desfacere, frica de a nu cădea în ilegalitateNaţionalizarea întreprinderilor industriale principale va îndepărta însă cauzele de insecuritate de care vorbeam mai sus. Este clar, în primul rând, că negustorii se vor putea aproviziona cu mărfuri la preţurile oficiale. Comercianţii nu se vor mai găsi astfel puşi în situaţia fie de a plăti preţuri de speculă, fie de a rămâne fără mărfuri în magazin. Dar în ce priveşte organizarea economiei naţonale, aceasta nu înseamnă că naţionalizarea principalelor întreprinderi liva aduce de îndată aşezarea unei ordine depline. Naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, nu poate fi urmată imediat de înlăturarea complectă a desorganizării producţiei provocată de sabotajul marilor industriaşi. Trebuie să mai treacă un timp până la deplina organizare şi intensificare a producţiei Fructele naţionalizării, ca oricare alte fructe, au nevoie pentru a se coace, de o anumită perioadă de timp. Mai este nevoie de un oarecare timp pentru a se face un inventar complect şi exact al întreprinderilor preluate de stat, mai este nevoie de o oarecare perioadă de timp pentru a începe utilizarea cu maximum de randament a întreprinderilor naţionalizate. Dar chiar în această perioadă de coacere a roadelor naţionalizării, consolidarea economiei naţionale va lua un ritm mai rapid decât cel de până acum. Nu mai sunt marii industriaşi cu sabotajul lor, încât munca, chiar cu mijloacele actuale, va da infinit mai bune rezuttate. Intre timp, vor fi făcute investiţiile, va fi planificată marea industrie. Care este rolul comerţului în desvoltarea planificată a economiei naţionale ? Statul are interesul de a-şi investi banii în primul rând în industrie — pentru a putea îndruma producţia şi — în acelaş timp — să poată controla circulaţia mărfurilor chiar de la sursă. O dovadă în acest sens ne-o dă şi programul de investiţii anunţat de domnul ministru Vasile Luca. Acest program prevede investiţii destinate producţiei şi nu comerţului. Comerţului îi va reveni deci şi mai departe sarcina de a asigura distribuirea mărfurilor industriei la consumatori Faptul că vieața economică Vasile D. Lîveanu (Continuare in pag. 2-a) COMERCIANŢII §1 NAŢIONALIZAREA MARILOR ÎNTREPRINDERI INDUSTRIALE AU ÎNCEPUT concediile de odihna LA MUNTE AU SOSIT SALARIAŢII DIN PORTURI Reportaj de /. Vornic Pe câmpiile prin care îşi face drum asfaltul şoselei Bucureşti-Piteşti, lanurile de grâu se înalţă mult peste brâul omului, dar veridele gălbui este pipurat de punctele roşii ale macului sălbatec. Ţăranii trebăluesc pe la porumb, care a răsărit frumos. De multe, cu deosebire ei. Păsările nu mai au astâmpăr în ogrăzi şi au ieşit la marginea şosealei, unde se iau la întrecere cu aripii® maşinilor.* Pe la Baldsirna încolo, câmpul este colorat de albul şi rozul florilor de cartofi, care s’au pus din belşug prin aceste părţi. La Titu, aspectul câmpului este dominat de culturile de tutun, care au făcut foaie mare şi frumoasă. A plouat des, dar ţăranii îşi văd de treabă pe lângă ogoare. Se munceşte cu siguranţa unei bune răsplate a naturii. Câmpul este o beţe® de verde şi proaspăt, iar oamenii simt descreţiţi şi optimişti. Pe aceeaşi oameni i-am întâlnit in urmă cu doi ani, pe vremea secetei.Grâul era ars, porumbul firei nu mijise. Şedeau în iarba prăfuită, cu capul în jos. Neputincioşi. ■— Avem acuma de mâncare, avem să dăm şi altora, — ne spun, peste tot, oamenii. Iar dacă vom vinde şi străinătăţii, vom aduce maşini şi fir de bumbac şi vom avea pânză pentru toată lumea. LA PITEŞTI, IN PIAŢA La Piteşti este zi de târg în această Sâmbătă dimineaţă. Ţăranii au adus din prisosul lor şi vând laptele cu 10—12 lei litrul, şi brânza cu 100 lei kilogramul. In hală, came la discreţie, Peştera proaspăt este 100 lei kgr. La marginea pieţii de alimente, ţărăncile desfac ţesături de casă, iar întrun colţ este improvizată o piaţă de troc. Grătarul sfârâie în aer liber, iar oamenii îşi facmereu de treabă prin preajma •lui. In lipsa seminţelor • de dovleac şi de floarea soarelui, al căror consun a* reuşit să fie stăvilit • priv.Lioţ drastică, campanie a administraţiei5 municipale, oamenii se resemnează cu un mititel doi. Spre Râmnic, drumul şerpueşte printre vii şi livezi, prin serpentinele faimosului Deal Negru. Pilouă, iar pomii sunt îmbrăcaţi în fruct. Vitele mari, caprele şi oile pasc în turme nesfârşite pe pajiştile înverzite, cu un dispreţ suveran pentru priveliştile minunate care se întind până departe în vale, spre firul de argint al Oltului. LA CALIMANEŞTI PRINTRE VILIGIATURIŞTII DE LA P C.A. Râmnicul Vâlcei ,este „cartierul general” al staţiunilor balneo-climatice de lângă Olt : Govora, Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata. Ploile din ultimele săptămâni au încetinit afluxul viligiaturiştilor. Dar toate aceste staţiuni au azi o faţă nouă. Peste toate vilele au apărut firme noui. In unele dintre ele munca de renovare este în foiu. Altele au fost amenajate şi găz(Continuare in pag. 2-a) PREDEAL: Vedere din Bucegi, peştera „Schitul nou” M 17) ; ,i- ii j ln In I ■ «v ■ f j -YA, UN NOU GRUP DEOFIŢERI ENGLEZI IN ARMATA LIGII ARABE Armistiţiul din Palestina permite încheierea unui „bilanţ” al luptelor de până acum Astfel, s’a putut constata că unele din cele mai importante lupte care s’au dat acolo au fost acelea din nordul Palestinei. Importanţa acestor lupte constă în faptul că, deşi arabii au dat atacuri puternice şi repetate timp de o lună, ei nu au reuşit, totuşi, să facă nici o breşă în poziţiile armatei evreeşti. Observatorii militari s-au întrebat cum de a fost posibil eşecul acesta al arabilor, deşi ei au dispus de o netăgăduită superioritate de armament. Explicaţia pe care o dă comandamentul suprem arabe aceea că eşecul e cauzat de nepriceperea ofiţerilor sirieni şi libanezi de a conduce unităţile lor • Concluzia la care a ajuns comandamentul arab e că trebuia dată unor ofiţeri englezi conducerea generală a operaţiunilor din nordul Palestinei. Aşa se explică de ce, la începutul lunei iunie 1948, comandamentul armatelor engleze din Orientul Mijlociu a pus, în mod suplimentar, 25 de ofiţeri superiori englezi la dispoziţia comitetului superior arab cu scopul de a întări conducerea operativă a unităţilor arabe care acţionează contra armatei evreeşti din Palestina. Aceşti ofiţeri au sosit deja la posturile lor. O parte din ei, în frunte cu Douglas Roch şi Rupert Gondas, au plecat pentru a se pune la dispoziţia armatelor libano-siriene din regiunea lacului Tabriz. Sarcina lor e să pregătească ofensiva în sectorul Safed cu scopul de a ieşi la linia Haifa-Nazareth. In afară, însă, de acest grup de ofiţeri, mai exisită unul format din R. Wordswall, P. Allen şi alţii care au fost detaşaţi pe lângă statul major al generalului Manavei Bei care formează comandamentul armatelor egiptene din Palestina. Se ştie că în statul major al generalului Manavei Bei se află şi fostul general S.S. Eihman. Acest fost general hitlerist şi cu ofiţerii englezi sosiţi de curând se vor ocupa cu formarea legiunei străine de voluntari austriaci şi nemţi care au fost recrutaţi pentru, a face serviciul militar în armatele arabe. Armistiţiul de acum din Palestina este deci utilizat de către englezi pentru a pune la punct pregătirea arabilor şi pentru a le suplini lipsurile lor în domeniul conducerii militare. LUCRĂRILE INSTANŢELOR DE IMPUNERI VOR FI TERMINATE IN ILFOV PÂNĂ LA 15 IULIE Agerpres. 29. Potrivit instrucţiunilor date de ministerul de finanţe, lucrările instanţelor de impuneri vor fi terminate pe tot cuprinsul judeţului Ilfov până la 15 iulie a. c. Până în prezent au şi fostimpusă marea majoritate a cazurilor. . Organele superioare ale administraţiei financiare în deplasări în judeţ au căutat să rezolve pe loc ra puneirea acelor cazuri, care privesc unele materiaplpozitoriile supuse ],a i!m■Pozifc ii până în acest exerciţiu financiar. .Cu privire la modul de stabilire a impunerilor pe veniturile nisiparilor s’a făcut organelor de resort un referat Dat fiind caracterul special al costul sau ori comerţ, s’a făcut propunerea ca nisipariii să fie impuşi la categoria negustorilor ambulanţi. DISTRIBUIREA FORMULARELOR PENTRU RECENSĂMÂNTUL TEHNICIENILOR Colegiul Inginerilor comunică: In întreaga ţară continuă distribuirea formularelor pentru recensământul profesional al tehnicienilor. Instituţiile, întreprinderile şi liber profesioniştii din Capitală şi comunelesuburbane vor ridica şi depune formularele de la sediile special înfiinţate: serviciile publice, ministerele, întreprinderile de transporturi şi comunicaţii de la şcoala Politehnică Polizu; întreprinderile siderurgice, metalurgice şi electrotehnice de la Liceul Industrial nr. 1 Polizu; întreprinderile Mine şi Petrol dela Şcoala de Subingineri; Silvicultura, Agronomia dela Progresul Silvic; întreprinderile construcţii, edilitare, hotărnici. Liceul de construcţii civile, chimie industrială, industrie de consum şi textile, de la A. G. I. R. Tehnicienii vor complecta formulare după specialitatea întreprinderii din care face parte. Liber profesioniştii vor ridica formularele de la secţiile respective, după specialitatea corespunzătoare. Pentru lămurirea tehnicienilor care urmează a fi recenzaţi în conformitate cu dispoziţiile decretului 107 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale pentru efectuarea recensământului cadrelor tehnice, Colegiul Inginerilor comunică: Tehnicienii din specialitatea textile care se încadrează în dispoziţiile Decretului, vor depune formularele de recensământ astfel: Cei din Bucureşti la secţia de recensământ A.G.I.R., str. Romană 8, cei din provincie la secţiile respective. Deasemeni în afară de geologi urmează să fie recenzaţi şi următorii specialişti naturalişti: hidrobiologi, fitopatologi, entomologi și biologi, care au atribuțiuni tehnice în această specialitate. Personal cred că nu. Ca să ajung la această convingere mi-a fost suficient să observ zilele trecute în tramvaie, cofetării, la chioşcurile de ziare, sifon şi bragă, panica şi îngrijorarea de pe feţele unora cari nu reuşeau să schimbe hârtiile de o mie şi pizma care li se citea în priviri în momentul în care vedeau un muritor, care reuşise să obţină zace hârtii de o sută. Intru într-o cofetărie, dornică să mă răcoresc cu o îngheţată. Vânzătoarea, înainte de a-mi lua comanda, mă întreabă dacă am mărunţiş. Nu înţelesei întrucât o privea de fel de bani am un buzunar şi i-am răspuns cu o căutătură mirată. Surprinsă de atitudinea mea, mă lămureşte că o bună parte din clientelă i-a plătit cu hârtii de o mie şi se vede în imposibilitate de a mă servi, dacă cumva şi eu aşi avea asemenea intenţii, deoarece nu mai are de dat rest. Am liniştit-o în această privinţă, dar nu mi-am putut estăpâni uimirea, când am văzut că dela o masă alăturată, un client martor al dialogului, s’a ridicat să plece cu o figură descompusă de amarnică desamăgire. Din uşe mi-a mai apncat o privire de parcă ași fi un fenomen ciudat, vrednic de sincera lui compătimire. Eternii „iniţiaţi“ în toate tainele, a căror ocupaţie este să „prevină“ pe cetăţenii neştiutori, au probabil un important rol social, pe care noi în naivitatea noastră nici nu-l bănuim. E bine ca omul să ştie dinainte ce-l aşteaptă. Iniţiaţii noştri îl depăşesc cu mult. Ei prevăd orice înainte şi încă cu mare preciziune. In cercetarea lor el lig ce folosesc de aparate seiemografice sau calcule savante, îşi pun via contribuţie doar limba care îndrugă verzi şi uscate, iar arsenalul de convingere îl constitue şoapta strecurată misterios la ureche. Dar fenomenul nu-l prezintă atât „iniţiaţii“, cât acei cari primesc cu atâta uşurinţă şi credulitate tot soiul de ştiri, cari de cari mai caraghioase, mai imposibile, fără să cearnă prin ciurul raţiunii cioace li se oferă drept „precis şi sigur pe cuvânt de onoare“. Aceasta îndreptăţeşte pe orice om de bun simţ să creadă, cu mare indulgenţă, că aceşti indivizi, deşi natura i-a înzestrat şi pe ei cu o cutie craniană, n’au totuşi o suficientă doză de materie cenuşie, cu ajutorul căreia toţi savanţii de pe suprafaţa globului, sunt de acord că gândim. Şi astfel, săraci cu duhul până să ajungă în împărăţia cerurilor, unde să se împărtăşească de toate fericirile, au trecut prin grele momente de suferinţă, până când un comunicat îndurător a stăvilit chinurile lor, iar pe „iniţiaţi“ i-a pus în mare derută. Dacă aceasta a fost în sfârşit o învăţătură de minte pentru naivii creduli, atunci cu atât mai bine pentru ei. Nu se vor mai perpeli zadarnic şi fără sens. Dacă nu, atunci vor obţine şi pe viitor cel mult compasiunea oamenilor cu mintea întreagă.Iar în ceea ce-i priveşte pe cei rău intenţionaţi, pe „iniţiaţii“ de profesie, poporul nostru cu minte robustă şi instinct sănătos, i-a gratificat de mult cu dispreţul său. Stela Albu ÎNSEMNĂRI FERICIT! CEI SĂRACI CU BUHUL? ir. i miot * ' 194S APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECȚIE IM UNIUNEA SOVIETELOR Noui case de locuit în Ulan- Ude, capitala republicei autonome Buriato-Mongole de dincolode lacul Baikal EŞECURILE POLITICII EXTERNE BRITANICE Un.caricaturist„a încercatsă expwrifib asîfel politica externă a d-lui Bevin: în.faţa unei icoane pe care era schiţat d. Churchill se afla Bevin, ţinându-se cu mâinile de păr şi tânguinduse: ce.mi-ai făcut, Doamne? Şi îrttr’adevăr poltica externă britanică a guvernului laburist nu a fost cu nimic diferită de politica imperialistă, inspirată de trusturile britanice, a d-lui Churchil. După cel de al doilea război mondial Anglia, sărăcită, cu o industrie învechită, cu un însemnat deficit bugetar avea de ales între o politică sănătoasă de cooperare internaţională politică şi economică cu toate ţările lumii şi în primul rând cu ţările din răsăritul Europei cum îi dictau interesele ei economice, sau o politică imperialistă, ţinând tovărăşie Washingtonului. Şi Bevin a ales cel de al doilea drum care a adus Imperiul Britanic în marginea prăpastiei. Gravele dificultăţi economice— al căror izvor trebue căutat în contradicţiile specifice capitalismului — sunt acelea care au ridicat guvernului britanic o sumă de probleme pe care acesta nu a isbutit să le rezolve. Hugh Dalton, fostul ministru de finanţe al Angliei spunea: „Fiecare fumător care va fuma trei ţigări în loc de patru sau trei pipe în loc de patru îşi va face o datorie patriotică. Fumaţi mai puţin, fumaţi mai încet, aruncaţi mucuri mai mici şi nu vă grăbiţi cu scuturatul pipei”, atât de alarmantă a ajuns situaţia economică a Angliei. Criza economică a Angliei nu e nici o criză de supraproducţie cum a fost cea din 1929—33 şi cum va fi apropiata criză, care a început, să-şi arate semnele, din America, nici o criză de subproducţie cum e în Japonia sau Germania, sau cum a fost la noi, ori în Ungaria, ci e o criză care provine din faptul că Anglia este incapabilă să-și asigure prin export fondurile necesare pentru a-și procura alimente şi materii prime din străinătate. In Anglia nu se producea în 1946 decât 25% din grâul de care avea nevoie, 7*/* unt, 27 %■ zahăr, 12% brânză, 40% carne şi numai 6% din populaţie este folosită în sectorul care produce bunuri alimentare. Anglia trebuie să-şi procure fonduri pentru a cumpăra alimente şi materii prime vânzând produse fabricate. Dar cui ar putea ea să-i vândă? Europei apusene sărăcite de războiu şi care e invadată de mărfuri americane? Dominioaneler* care au început să aibe o industrie cât de cât proprie, care au început să intre în sfera de influenţă americană, cum e Canada, Australia sau China? Statelor Unite care n’au nevoie fiindcă produc singure mai mult şi mai ieftin? Acest schimb, adică Anglia să dea produse fabricate şi să primească alimente şi materii prime, nu-l putea face decât cu ţările din răsăritul Europei şi în primul rând cu U. R. S. S., ţări a căror economie în plină desvoltare au nevoie de produse industriale şi care pot oferi Angliei produse alimentare just valorificate. In plus America nu face comerţ decât în dolari, ori cum Anglia exportă în America de şapte ori mai puţin decât importă fără a-şi acoperi nevoile de unde să-şi ia ea dolarii necesari? I-a luat un timp din împrumutul de 3% miliarde care, aproape s’a terminat, împrumut care s’a redus la jumătate pentrucă ori de câte ori englezii făceau cumpărături pe piaţa Americană se afla la bursă că preţurile mărfurilor se dublau. Anglia încearcă acum să procure dolarii de care are nevoie pentru alimente cu ajutorul planului Marshall. In plus conform convenţiei de împrumut în cazul când Anglia face din vreo ţară oarecare o cumpărătură, trebue să importe şi din America o cantitate egală a aceluiaşi produs. De mult Anglia importă mai mult decât exportă, dar îşi acoperea deficitul din beneficiile rezultate din navigaţie, sau din investiţiile din colonii sau alte ţări. In cursul războiului Anglia a avut, însă, serioase pierderi de tonaj, iar venitul provenind din capitalurile investite în străinătate au scăzut de la 175 milioane lire în 1938 la 60 milioane în 1946. In 1946 balanţabritanică avea un deficit de 450 milioane lire, iar în 1947 deficitul a crescut la 600 milioane. I In plus, Anglia ţine in stare de războiu o, armată de 1.200.000 oameni şi dacă se mai socotesc încă şi cei care lucrează pentru ei în industrii înseamnă două milioane de oameni care consumă fără să producă. Dar Anglia a dus o politică economică nesănătoasă nu numai externă ci şi Internă. In loc să treacă la o acţiune serioasă de naţionalizări, să repună în plină funcţionare industria engleză, să ducă o politică economică planificată, guvernul englez s’a lăsat furat conştient de monopolişti şi a făcut conţinu politica trusturilor, a speculanţilor. In timp ce salariile s’au mărit între 1938—1946 cu 74%, beneficiile capitaliştilor au crescut cu 89%. Impozitele pe salarii au crescut, cele pe venituri s’au micşorat. Naţionalizarea băncii Angliei a înseaunat despăgubiri grase şi dobânzi anuale de aproape două milioane lire plătite acţionarilor care dealtfel contiinuă să conducă banca. Minele au fost naţionalizate, dar cum? Deşi proprietarii au cerut drept despăgubiri numai 223 milioane lire, li s’a dat tote*i 229 milioane. Aceasta este o vadă evidentă că politica brita*nică este politica trusturilor. Aceasta a însemnat în câteva vorbe şi cifre politica britanică: susţinerea capitaliştilor, a profitorilor, atât în interior cât şi la exterior. Politica trusturilor, politica străină de interesele poporului, care doreşte desigur altceva ca şi acum trei ani când l-a gonit pe Churchill , s. r.d., la conducere guvernul laburist. Suntnaivi care, cred că Statele Unite vorsalva Anglia. Adevărat naivi!America preia acţiunile engleze din China, Canada, America doreşte petrolul din Iran, ea se amestecă în Palestina ,şî vreai să taie Angliei drumul spre India. Exemple? Canada e un fapt dominion american, iar nu britanic. In Septembrie 1942 investiţiile americane în Canada's® cifrau la 43 miliarde dolari, iar cele engleze abia la 2,5 miliarde. Şi asta în 1942, nu în 1946! Din 1939 până în 1946 importul american în Canada s’a ridicat dela 80 la 1300 milioane dolari, iar exportul dela 497 milioane la 1590 milioane dolari. Canada face comerţ acum cu America şi nu cu Anglia, dealtfel ca Si China, ca și Australia. Oare nu a vrut guvernul iranian să modifice con-Mircea Rapitosnu (Continuare in pag. 2 a) BIROURILE DE RECENSĂMÂNT SANITAR VOR PRIMI 51 ÎNREGISTRA FORMULARELE CELOR ÎNTÂRZIAT! Pentru a da posibilitatea de a răspunde la recensământul sanitar şi acelora care, din motive de forţă majoră, nu au completat în termenul fixat formularele, ministerul sănătăţii a autorizat birourile de recensământ să primească şi să înregistreze formularele celor întârziaţi. Totodată se aduce la cunoştinţă salariaţilor publici şi nesalariaţilor cari, având calitatea, nu au completat formularul de recensământ sanitar, nu li se va lua în considerare nicio cerere, ca de pildă: oferte de serviciu, cereri de concesiune, înaintări sau transferări, cereri de liberă practică sau autorizaţii de funcţionare, cereri de înscriere la concursuri sau examene de clasificare,. etc. De asemenea, cei aflţi în această situaţie nu vor putea fi încadraţi de către sindicate la plata impozitului profesional şi nici nu vor putea obţine certificate sau dovezi cu privire la activitatea lor în trecut sau pentru susţinerea intereselor, în cadrul profesiunii, în faţa autorităţilor. Aceştia nu vor putea ocupa, nici o funcţiune la stat sau în întreprinderile particulare şi nu vor putea prezenta nicio cerere autorităţilor, fără adeverinţa de completare a formularului de recensământ, care este obligatorie, atât la cererile de numire sau angajare, cât şi în relaţiile cu autorităţile. CÂND SE VOR DISTRIBUI RAţiLE DE ZAHĂR ŞI ULEI După cum se anunţă, imediat ce distribui raţiile de zahăr şi ulei, operaţiunea eliberării noilor cartele ! Zahărul se va distribui pe trei de alimente va fi terminată, — adică 1 luni (!u!!e-August-Septembrie), iar după data de 3 Iulie a. c. — se vor ’ uleiul pe o lună. EjBLS$8s3£r123531 SOCIETATEA COMERCIALĂ MUNICIPALĂ ARE DISPONIBILE CANTITĂŢI DE CĂRBUNI ŞI BUCHETE Societatea Comercială Municipală pentru aprovizionarea Capitalei, Direcţia Combustibilului, aduce la cunoştinţa tuturor instituţiilor,întreprinderilor de stat şi particulare cum şi populaţiei Capitalei. Că nu mai are nici o cantitate de lemne disponibilă, stocul pe care l-a avut find angajat. In consecinţă, roagă să nu i se mai adreseze noi cereri, deocamdată nefiind în măsură de a le mai satisface. Societatea având un stoc disponibil important de cărbuni, brichete invită populaţia Capitalei cât şi întreprinderile şi instituţiile ce se încălzesc cu „acest combustibil să facă din timid cereri la sediul său, din b-dul General Magheru Nr. 27 (fost Tache Ionescu). ” 1