Romanulu, decembrie 1892 (Anul 36)

1892-12-03

1114 CAMERA Ședința de la 19 (1) Noembre 1892 Ședința se deschide la ora 3 sub pre­­ședenția d lui general G. Manu. Presenți 114 d-nn deputați. Se fac formalitățile obicinuite. Se acordă un concediu de două luni de fiile d-lui Poroineanu. D. Beloiu. D-lor deputați, am cerut cu­vânt să întreb pe d ministru de finanțe să bine-voiască a-mi răspunde ce măsuri a luat contra învafii unei grozave a mo­nedelor de aramă străine. D. Ghermani. Nu înțeleg bine chestiu­nea pusa de d. Beloiu. D. Beloiu arată că în portul Brăilei unde se plătesc peste 20 000 lei pe zi muncitorilor, s’a luat un obiceiu de a se plăti muncitorilor în monedă de aramă gre­cească care e adusă cu bastimentele și din care cauză muncitorii pierd 50 la sută, cu cât e depreciată acum moneda în Grecia. D. Ghermani promite că va da ordin a iitei elice circulațiunea acestei monede în țară și acestui ordin îi va da cea mai mare publicitate: alt­­ceva nu poate să facă. D. Jan. Lahovari arată cât de impor­tantă e cestiunea ridicată de d. Beloiu și cât de mare e specula ce se face în țară cu monedele streine depreciate. D. Lahovari cere a se da ordin autori­tăților să nu primească acest fel de monedă, să se ia măsuri a se traduce înaintea tribunalelor corecționale acești speculanți, și d-sa crede că există chiar un articol în legea vamală care prevede prohibițiunea importului de monedă depre­ciată și care n’are de­cât să se aplice cu stricteță acest articol. D. Ghermani declară că dacă un ase­menea articol există în lege îl va aplica cu cea mai mare severitate. Dacă nu va exista va veni cu un proiect de lege prin care va interzice intrarea în țară a mo­nedelor străine de aramă și de argint. D. D. Sturza (Bârlad) arată că acestă speculă e forte întinsă în comunele rurale unde țăranii sunt plătiți cu monede stră­ine și cu de cele naționale șterse și gău­rite cari în oraș se primesc cu valoarea jumătate. D-sa cere a se da ordin ca monedele naționale șterse și găurite să fie primite de casele statului. D. Gherman fa­ce că va lua măsuri ca monedele șterse să fie primite de casele statului, iar cele găurite va da ordin sau să fie retrase din circulație cu paguba Statului, sau să fie primite în circulație. D. F. Carp depune proectul de lege pentru organizarea sculelor de meserii­ași de comerciu, pentru cererea unui credit de 6 milione 900.000 pentru facere de construcțiuni necesare departamentului do­meniilor. D. C. Dobrescu spune că a văsiut cu mirare pusă la ordinea fiilei alegerea doui membrii în comisiunea luărei socoteli­a lor D-sea spune că acesta comisiune nu pate fi alesa de­cât întrugă și la sfîrșitul se­siunei, căci ar fi revoltător ca membrii ei să ia două diurne pe di, și ca deputat și ca membru al comisiunei. D. general Manu spune că membrii a­­cestei comisiuni nu iau diurnă de­cât când Camerile nu sunt deschise, nu și în tim­pul sesiunei parlamentare. D-sea susține a se procede la complectarea acestei comi­siuni. D. Stanian întreba de ce membrul care a fost ales în acestă comisiune sesiunea trecută poate lua diurnă de și comisiunea n’a lucrat. D. general Mana spune că comisiunea nu lucază de­cât când e complectă, până acum Comisiunea nelucrând n’a putut ni­meni lua diurnă. Se pune la vot prin ridicare de mâini dacă camera admite amânarea alegerei pentru complectarea acestei comisiuni. Invindu-se­­ contestații se face contra probă. D. general Manu. Pun la vot amânarea acestei alegeri, acei cari voesc ca Came­ra conservatore, care în timp de doui ani nu a avut comisiune de luări de socotelă, și cari doresc ca acestă stare de lucruri să mai continue, să ridice mâna. (Ilaritate. Zgomot. Protestări.) Minoritatea contestă din nou votul și cere votarea cu bile. Președintele susține că a ridicat mâna uă mică minoritate. Se procede la alegerea a doui membrii în comisiunea luărei socotelelor Statului. Se aleg d-nii Al. Docan și Costaforu. Spicuiri din foile maghiare. Uneltirile și întrega zonă a studenților maghiari din Dobrițin în contra studenți­lor români, au luat proporțiuni atât de săl­batice, în­cât corpul profesoral a fost silit să încerce a pune capăt infamiilor. Vor în chipul acesta să salveze măcar uă parte din renumele de oraș civilisat ce -1 avea până acum Dobriținul. Ast­fel, spune „Tribuna“ corpul profeso­ral a cassat tóte hotărîrile ce studenții maghiari au adus în contra celor șase studenți români și printr’un afiș publicat pe tabla institutului reformat a interfi­s de aci încolo ori­ce demostrație. Numai acuma însă corpul profesoral se póte convinge de șovinismul turbat ce s’a infiltrat în tinerime, ea nu numai că nu voesce să țină socoteală de sfaturile pro­fesorilor, dar a început acum să demon­streze chiar și in contra profesorilor. Se înțelege, că și de astă-dată cei­ ce dau semnalul demonstrației, sunt fiiariștii maghiari, toate fiiarele din Dobrițin bla­mează decisul corpului profesoral privitor la „înăbușirea sentimentelor tinerimii“ (adică interzi­cerea goanei in contra ro­mânilor). Intre altele „Debreczeni Hírlap 11 de la 26 Noemvrie publică două colane întregi de batjocuri și ocări la adresa profesori­lor colegiului reformat, care oprind ti­nerimea maghiară dela demonstrațiuni în în contra Românilor, s’ar fi pus în calea „nobilei isbucniri a focului național“ ce ROMANULU, 5 DECEMBRE încăl fiesce pe descedenții din Dobrițin ai lui Atila. Bine că procurorul nu-i acusă de tră­dare de patrie. Căci daca au fost buni patrioți cei care au năvălit asupra româ­nilor din Turda, Șim­leu și Arad, iar dl. Lucaciu, care a protestat contra acestor barbarii a fost condamnat ca trădător de patrie, atunci nici profesorii colegiului reformat—făcând același lucru ca Dr. V. Lucaciu­ —nu pot fi acuzați de altă crimă decât a trădării de patrie. Perșa și ospeții noștrii Lupta vorbind de sosirea d-lor Lucaci și Rațiu scrie : Astă-fii, și pentru câte­ va fiile incă, vom avea printre noi pe cei doui mai în­semnați agitatori ai cauzei românilor din Ungaria. Rațiu și Lucaci trebue să întâmpine pe pământul României libere tóte simpatiile, căci lupta lor e grea și eroică, rezistența lor inveselitare pentru toți românii. Poporul transilvănean e brav și mun­citor, in deosebitele revoluțiuni a dat do­­vezii de uă rară energie, pe câmpurile de războiu a fost in fruntea floriei ostășesci, astă­fil îi trebue conducători Marea fericire a transilvănenilor este că nu au uă aristrocrație de sânge. Câți nobili au fost dincolo, au devenit renegați, au trecut la dușman, au îmbrăcat haina maghiară și au contractat simpatii un­­guresci. Conduct­orii românilor sunt oa­meni i eșiți din stratul sănătos al popo­rului, omeni de extracțiune pur democra­tică, cari n’au de apărat nici interese de casă nici privilegiile tradiționale. Un Rațisf, un Lucaciu și atâția alți fruntași ai Ro­mânismului, nu au de apărat de­cât drep­turile națiune­ românesc­ și atâta tot. Acești vulturi ai neamului nostru să găsească sprijin și încurajare printre noi. Să -i putem mângâia in cele câte­va fin­e de petrecere printre noi, de toate suferin­țele îndurate, de perspectiva atâtor sufe­rințe ce vor mai îndura. Să le îndulcim, o clipă măcar, viața lor, atât de adăpată cu amărăciuni. Oameni ca Rați­l și ca Lucaci nu sunt oameni de rînd, împotrivirea lor stator­nică, nepăsarea cu cari merg la sacrificiu, resemnația de care dau dovezii in toate împrejurările grele, sunt elementele de căpetenie ale organisărei naționale Când fruntașii sunt oameni de sacrificiu, când șovăiala nu se simte in pașii lor, când su­ferințele și jertfele nu -i­­ abat din cale, acestea însuflețesc poporul, națiunea în­treagă capătă încredere și entusiasm, ne­voiașii ca și oamenii de frunte sunt îm­pinși, de curent, înainte. In aceste vremuri grele pentru românii de dincolo, Rațifl și Lucaci sunt omenii situațiunei. Anul de osândă pe care preotul de la Șișești ’l va suferi in pușcăriile maghia­re, câte rude nu vor da in viitor ! Aten­tatul odios in potriva d-rului Rațifl și vandalismul hordelor unguresc­ au ațâțat și mai mult focul peste Carpați. Sacrifi­ciile fruntașilor hotărăsc pornirile mul­țimei. Prin urmare, datori suntem să sărbă­torim un chip strălucit pe marii luptă­tori. Buletin Meteorologic (De Luni 21 Noembre până Duminică 28 Noembre st. n. 1892) Săptămâna ce trecurăm a fost forte fri­­gurosa relativ cu cea precedentă. Mijlocia săptămânală a temperaturei a fost—3 °.3, cu mai mult de ,5 grade mai coborîtă ca acea a săptămânei precedente și cu 7 °.1 asemenea mai coborîtă de­cât mijlocia temperaturei aceleași săptămâni din pe­rioda 1885/91 Nici într’un an din acestă periodă mijlocia temperatura acestei săp­tămâni nu s’a coborît mai jos de-1-l ° C Temperaturele mijlocii za­lnice au variat in săptămâna ce trecurăm între+0 °.4 și —8 °.5. Termometrul s’a coborît până la —12 °.0, care a fost și cea mai josa temperatură, când cea mai ridicată temperatură in cur­sul săptămânei de care ne ocupăm a fost —1—1 ° C. Temperaturele extreme absolute in săptămâna de care ne ocupăm de la 1885 și până acum au fost­­­ 179­8 in anul 1891 și—12 °­ C in anul in care suntem. Mijlocia săptămânală a temperaturilor minime a fost—5 °.7, iar a celor maxime —0 °.1. Temperatura solului a scăd­ut asemenea forte mult. Mijilociile săptămânale au fost 3 °.9, 7 °.5, 10 °.1 și 12 °.2, respectiv pen­tru adâncimile de 30, 60, 90 și 120 cen­timetri.­­Serul a fost noros cu nebulositatea miji­­locie 6. (filele de Luni, Marți și Mercuri au fost cu totul acoperite. Sâmbăta forte norosă, Jour puțin norosă, iar Vineri și Duminică senine. Sorele a strălucit 22 ore . Luni, Marți, Mercuri și Vineri n’a strălucit de loc. Apa căfrută a fost 9.5 milimetri prove­nită din zăpadă de grosimea de 13 cen­timetri. Zăpada acopere incă pământul; in alte părți ale țărei zăpada a fost mult mai abundentă. Direcția dominantă a vântului a fost cea de la NE. Tăria a fost potrivită, afară de Luni, și mai cu sumă Sâmbătă, când a suflat forte tare. Marți și Vineri nu a fost vânt. Presiunea atmosferică a fost ridicată in acestă săptămănă, mai ales către sfâr­șitul său; ea continuă incă a se urca. Mijilocia sea săptămânală a fost 763.1. Sâmbătă de dimineță pâ­nă sera, baro­metrul s’a urcat cu aprope 10 milimetri. Valorile mijilocii fi­lnice au variat intre 754 7 și 773.8, și se opri pe marginea lui. Franck Conro­y era însoțit de amicul său Barklow, tot din Brooklin. Abia Frank vă fiu, că ami­cul său se întinse la marginea prăpăstiei și începu să-l strige cu totă puterea vo­cei sale. Cât­va timp Frank nu răspunse dar în fine vocea sea se făcu auri­tă și Barklow fiind însoțițat, că nefericitul séit amic era rănit la caste și că avea un braț sfărâmat, alerga deja să caute ajutor când auzii un țipăt sfâșietor de desperare , se sutorse îndărăt și văfiu cel mai trist spec­tacol. Două mari vulturi, cari aveau cuibul în punctul în care Frank căd­use, se arun­caseră pe nefericitul, și’l sfârticau cu cio­curile și ghiarele. Conroy se apăra pe cât putu mai bine, dar împedecat de brațul șefi sfărîmat trebui să morg în grozavul supliciu. Vă aventu­r neplăcută.—Vladimir Ni­colas Rumin, șeful penitenciarelor din Siberia, a fost nu de mult eroul unei a­­venturi neplăcute. Luându-și concediu pe 6 luni, el a visitat Japonia și de acolo a trecut în America. Ajungând în San- Francisco, și-a propus să visiteze și un penitenciarelor acest oraș. Adresându­­se de-a dreptul gardienilor unei inchisori, cererea sea a fost rea ințelesă (el nu scia, englezesce, ci gardienii nu sciau nici ru­­sesce nici franțusesce) și de aceea a fost oprit să intre în lăuntru. Vladimir Rumin cred­ând, că gardienii își bat joc de el­ s’a supărat grozav și a început să facă gălăgie mare. Imediat atunci câți­va po­­lițști l’au înhațat de guler și cu tóte pro­testările lui l’au dus într’uă sală, în care sunt ținuți provisoriu bețivii și cerșetorii. Vladimir, néflindu-se încungiurat de vă câtă de bețivi, cari se elatinau încoce și în colo și de cerșetori în haine sdrențu­­rase, se înfuria și mai grozav. In zadar a încercat el să se explice în franțuzesce și în rusesce... nu-l înțelegea nimenea. Ba la urmă polițiștii sa’au înfundat într’uă celulă întunecosă. Nișce prietini de ai lui din San­ Francisco văfsând­ că el nu mai vine acasă au cutreerat pe la tote penitencia­rele, căci Vladimir le spusese că o să vi­­siteze închisorile orașului. Abia a doua fii l’&a putut scote din celulă. In schipul a­­cesta ,și-a făcut m­obilul Vladimir ideii despre penitenciarele americane. Ultim cuvînt.—B.. se plimbă pe calea. Victorii cu un doctor cunoscut. Uă frumosă demnă trece, medicul o sa­lută. Cine este ? întreabă B... ? — Uă clientă. — îmi pare că n’a răspuns ea salutul cite­le. — Se pare... Nu suntem bine împreună am îngrijit pe bărbatul ei. — Și l’ai lăsat să moră ? — Din contră, l’am scăpat. Vă cugetare.—Lumea este un teatru în care, une­ori, cea mai rea piesă este a­ceea care reuseșce mai bine. A. D. Toquvile. Uă rețetă.—In timpul ieriei, când tem­peratura se schimbă repede, persanele ca­re suferă de calcul chilian, piatră, sunt ade­sfâșiat de vulturi.—Frank Conroy din Brooklin, un turist american, că fiți într’o prăpastie a munților Atack, care servă de albie frumosului torent „Nine Mile ț Creek“ «de contactul depravației ce mă în­­«congiura. Această fragedă floricică «vegeta pitulată în pieptul meu, ne «îngrijindu-se de viforul viciului ce «nu vă dată o smulge din sinul co­­«pilelor fecioare ce le întâmpină în «calea lui. «Deci, din momentul când eu în­­«tâia dată te-am văriut, tu am răsă­­«rit pentru mine ca un luceafăr pe «întunecosul horizont în care mă «sbuciumam, nu atât pentru ecsis­­«zen­a pecuniară, ci pentru ne­pă­­«tarea cugetului meu, fiind aruncată «de scirtă spre a lupta în tot mo­­­mentul cu ispita ce me prigonia. «Dar, Indrăsniam eu a gândi­se «’ți fiü consoartă? Ce zestre puteam «să ’ți aduc, fiind săracă ? Numai «sentimentele înfocate ale amorului, «cu dulci sărutări! Isvor do, fericire, «ce In grabă seca In atmosfera ne­­-ajunsului și a miserii.Căci, tu aseme­­­nea erai sărac. Sciam, că cu plăcere «m’ar fi luat ca amantă.Dar iarăși m’am «gândit, că acest lux este predestinat «numai pentru bogații Sibariți, iară «nu pentru tine, scumpul meu. Și, «ce încredere solidă pare să aibă un «bărbat in amanta mea, uitându-se «la ea ca la uă podoba numai a «plăcerilor, iar nu ca la să mân­­«grere in calea grea a vieții ? Tóte «acelea judecându-le, m’am hotârât «sau se agonisesc pentru tine să «consorta cu avuție și un nume glo­­­rios,­­ea, de nu, să’mi rapuia viața... «In împlarea mi-a venit în ajutor, «căci contele general insurându-se «cu mine, ’mi-a dat aceea­ ce cu a­­«viditate dóriam. «Trecură trei ani de însoțire și «iată-mă acum vădană liberă și bo­­­gată, căci, după testamentul, lui din «tot avutul său­­ mi-a lăsat mie jume­­«sate in proprietate. Deci, a sosit «timpul să’ți declar simțirea mea de «iubire ce a fost și va fi ne­schimbă­­«cifisă.Iți dau dor mâna, căci inim­ «de mult este a ta. Vino in brațelea «’mi mele/Iara§déca tu mé vei respin­­«ge, eu iarăși mĕ voiü Intorce pe «calea spinosa pe care am fost, uci­­«fiind in mine tot ce ’ți-am păstrat «sacru și nobil. Atunci, tu vei fi «prigonit de umbra mea in vis, iarâ «a evea de al teu cuget. «In noaptea memorabilă pentru­­ mine, dela 14 Februarie, tu zăceai «culcat fără simțire pe patul durere­, «când orba ta mamă, puind mâna «mea într’ata a bine­cuvîntat uni­­«rea noistră cu uă iconiță ce a atin­­«s’o de fruntea nóstru. Cu aceeași «iconiță ea a și fost înmormintată, «nimeni nesciind de acea nópte mis­­«tem­ös», când eu suspinând amar «la piciorele télé, m’am numit con­­«soarta ta spirituală, logodită pe mar­­[ginea mormîntului cu promisul sĕu....» «Apoi, la revedere cât mai în «grabă... scu­de nu, apoi iartă-mă «pe tot­deauna că m’am increfiut «în tine....“ Contesa B... născută Roze-Pompon. Bine faci fătul meu, că mergi unde te chiamă, T-am respins lui Petră­­chel, Intorcându’i epistola, căci dupé părerea mea, în acesta femeie vei găsi un neprețuită consoartă, care îți va fi credinciosă până la mor­­mânt. Noi ajunserăm tocmai la timp la stațiunea călei ferate , unde două trenuri erau gata de pornire. Deci, îmbrățișându-ne cu lacrimi în ochi, ne-am luat fi­na bună, apoi depărtându-ne. Petrăchel a plecat cu trenul de Nord iară eu cu cel de Sud. * Mulți ani trecură, când eu m’am întors din călătoria prin țări depăr­tate, iarăși la colțișorul meu de pă­­mânt. O­­ ce reformă găsiți în pro­vincia unde m’am născut, ce schim­bare colosală a făcut progresul în tote, dărîmând din nou, zidind, re­născând din târgușorul modest­­ă capitală europenească. Ariciosul glob de pe stradele de uádinióra încre­menise acum în pavele de granit. Iar căsuța poștală bucsită în jur de pae și grifiie, s’a prefăcut acum în­tr’un palat grandios, cu colonade și portice, iar în lăuntru cu draperii, parchete, și lachei în livrea ca și la Paris. Și la noi tot aceeași ln­­livrea ca și la Paris. Și la noi tot vălmășeală halagii și zgomot al pa­­sageriilor, vizitiilor și hamalilor. In mulțimea publicului se vede împestrițătura capetelor de dame și țilindrelor negre ale boerilor. Rîsul, răcnetul, chemările se sleesc într’un zgomot universal. Unul strigă: „vi­nă încoce“ ; altul: „dute încolo“. Intr’uă ureche factorul trimbiță, ho­telul London ! în altă ureche un alt factor, hotelul Sintera. — Cotea !.. Cotea !.. nu te apropia de mașină, strigă cu desperație nă neneacă, alergând după ștrengarul său, care asemenea alerga să ajun­gă un coteț,­­care, cu coada bârli­­gată mușluesce pe lângă locomo­tivă. — Vasilica! Vasilică, țipă cu a­­gitație și subțirel­iță cuconiță fru­mușică, căutându-­și bărbatul, care asemenea cu agitație căută prin va­­gone uă cunoscută tinerică. (Va urma). ---------------------------------------------------

Next