Romanulu, decembrie 1892 (Anul 36)
1892-12-03
1114 CAMERA Ședința de la 19 (1) Noembre 1892 Ședința se deschide la ora 3 sub președenția d lui general G. Manu. Presenți 114 d-nn deputați. Se fac formalitățile obicinuite. Se acordă un concediu de două luni de fiile d-lui Poroineanu. D. Beloiu. D-lor deputați, am cerut cuvânt să întreb pe d ministru de finanțe să bine-voiască a-mi răspunde ce măsuri a luat contra învafii unei grozave a monedelor de aramă străine. D. Ghermani. Nu înțeleg bine chestiunea pusa de d. Beloiu. D. Beloiu arată că în portul Brăilei unde se plătesc peste 20 000 lei pe zi muncitorilor, s’a luat un obiceiu de a se plăti muncitorilor în monedă de aramă grecească care e adusă cu bastimentele și din care cauză muncitorii pierd 50 la sută, cu cât e depreciată acum moneda în Grecia. D. Ghermani promite că va da ordin a iitei elice circulațiunea acestei monede în țară și acestui ordin îi va da cea mai mare publicitate: altceva nu poate să facă. D. Jan. Lahovari arată cât de importantă e cestiunea ridicată de d. Beloiu și cât de mare e specula ce se face în țară cu monedele streine depreciate. D. Lahovari cere a se da ordin autorităților să nu primească acest fel de monedă, să se ia măsuri a se traduce înaintea tribunalelor corecționale acești speculanți, și d-sa crede că există chiar un articol în legea vamală care prevede prohibițiunea importului de monedă depreciată și care n’are decât să se aplice cu stricteță acest articol. D. Ghermani declară că dacă un asemenea articol există în lege îl va aplica cu cea mai mare severitate. Dacă nu va exista va veni cu un proiect de lege prin care va interzice intrarea în țară a monedelor străine de aramă și de argint. D. D. Sturza (Bârlad) arată că acestă speculă e forte întinsă în comunele rurale unde țăranii sunt plătiți cu monede străine și cu de cele naționale șterse și găurite cari în oraș se primesc cu valoarea jumătate. D-sa cere a se da ordin ca monedele naționale șterse și găurite să fie primite de casele statului. D. Gherman face că va lua măsuri ca monedele șterse să fie primite de casele statului, iar cele găurite va da ordin sau să fie retrase din circulație cu paguba Statului, sau să fie primite în circulație. D. F. Carp depune proectul de lege pentru organizarea sculelor de meseriiași de comerciu, pentru cererea unui credit de 6 milione 900.000 pentru facere de construcțiuni necesare departamentului domeniilor. D. C. Dobrescu spune că a văsiut cu mirare pusă la ordinea fiilei alegerea doui membrii în comisiunea luărei socotelia lor D-sea spune că acesta comisiune nu pate fi alesa decât întrugă și la sfîrșitul sesiunei, căci ar fi revoltător ca membrii ei să ia două diurne pe di, și ca deputat și ca membru al comisiunei. D. general Manu spune că membrii acestei comisiuni nu iau diurnă decât când Camerile nu sunt deschise, nu și în timpul sesiunei parlamentare. D-sea susține a se procede la complectarea acestei comisiuni. D. Stanian întreba de ce membrul care a fost ales în acestă comisiune sesiunea trecută poate lua diurnă de și comisiunea n’a lucrat. D. general Mana spune că comisiunea nu lucază decât când e complectă, până acum Comisiunea nelucrând n’a putut nimeni lua diurnă. Se pune la vot prin ridicare de mâini dacă camera admite amânarea alegerei pentru complectarea acestei comisiuni. Invindu-se contestații se face contra probă. D. general Manu. Pun la vot amânarea acestei alegeri, acei cari voesc ca Camera conservatore, care în timp de doui ani nu a avut comisiune de luări de socotelă, și cari doresc ca acestă stare de lucruri să mai continue, să ridice mâna. (Ilaritate. Zgomot. Protestări.) Minoritatea contestă din nou votul și cere votarea cu bile. Președintele susține că a ridicat mâna uă mică minoritate. Se procede la alegerea a doui membrii în comisiunea luărei socotelelor Statului. Se aleg d-nii Al. Docan și Costaforu. Spicuiri din foile maghiare. Uneltirile și întrega zonă a studenților maghiari din Dobrițin în contra studenților români, au luat proporțiuni atât de sălbatice, încât corpul profesoral a fost silit să încerce a pune capăt infamiilor. Vor în chipul acesta să salveze măcar uă parte din renumele de oraș civilisat ce -1 avea până acum Dobriținul. Astfel, spune „Tribuna“ corpul profesoral a cassat tóte hotărîrile ce studenții maghiari au adus în contra celor șase studenți români și printr’un afiș publicat pe tabla institutului reformat a interfis de aci încolo orice demostrație. Numai acuma însă corpul profesoral se póte convinge de șovinismul turbat ce s’a infiltrat în tinerime, ea nu numai că nu voesce să țină socoteală de sfaturile profesorilor, dar a început acum să demonstreze chiar și in contra profesorilor. Se înțelege, că și de astă-dată cei ce dau semnalul demonstrației, sunt fiiariștii maghiari, toate fiiarele din Dobrițin blamează decisul corpului profesoral privitor la „înăbușirea sentimentelor tinerimii“ (adică interzicerea goanei in contra românilor). Intre altele „Debreczeni Hírlap 11 de la 26 Noemvrie publică două colane întregi de batjocuri și ocări la adresa profesorilor colegiului reformat, care oprind tinerimea maghiară dela demonstrațiuni în în contra Românilor, s’ar fi pus în calea „nobilei isbucniri a focului național“ ce ROMANULU, 5 DECEMBRE încăl fiesce pe descedenții din Dobrițin ai lui Atila. Bine că procurorul nu-i acusă de trădare de patrie. Căci daca au fost buni patrioți cei care au năvălit asupra românilor din Turda, Șimleu și Arad, iar dl. Lucaciu, care a protestat contra acestor barbarii a fost condamnat ca trădător de patrie, atunci nici profesorii colegiului reformat—făcând același lucru ca Dr. V. Lucaciu —nu pot fi acuzați de altă crimă decât a trădării de patrie. Perșa și ospeții noștrii Lupta vorbind de sosirea d-lor Lucaci și Rațiu scrie : Astă-fii, și pentru câte va fiile incă, vom avea printre noi pe cei doui mai însemnați agitatori ai cauzei românilor din Ungaria. Rațiu și Lucaci trebue să întâmpine pe pământul României libere tóte simpatiile, căci lupta lor e grea și eroică, rezistența lor inveselitare pentru toți românii. Poporul transilvănean e brav și muncitor, in deosebitele revoluțiuni a dat dovezii de uă rară energie, pe câmpurile de războiu a fost in fruntea floriei ostășesci, astăfil îi trebue conducători Marea fericire a transilvănenilor este că nu au uă aristrocrație de sânge. Câți nobili au fost dincolo, au devenit renegați, au trecut la dușman, au îmbrăcat haina maghiară și au contractat simpatii unguresci. Conductorii românilor sunt oameni i eșiți din stratul sănătos al poporului, omeni de extracțiune pur democratică, cari n’au de apărat nici interese de casă nici privilegiile tradiționale. Un Rațisf, un Lucaciu și atâția alți fruntași ai Românismului, nu au de apărat decât drepturile națiune românesc și atâta tot. Acești vulturi ai neamului nostru să găsească sprijin și încurajare printre noi. Să -i putem mângâia in cele câteva fine de petrecere printre noi, de toate suferințele îndurate, de perspectiva atâtor suferințe ce vor mai îndura. Să le îndulcim, o clipă măcar, viața lor, atât de adăpată cu amărăciuni. Oameni ca Rațil și ca Lucaci nu sunt oameni de rînd, împotrivirea lor statornică, nepăsarea cu cari merg la sacrificiu, resemnația de care dau dovezii in toate împrejurările grele, sunt elementele de căpetenie ale organisărei naționale Când fruntașii sunt oameni de sacrificiu, când șovăiala nu se simte in pașii lor, când suferințele și jertfele nu -i abat din cale, acestea însuflețesc poporul, națiunea întreagă capătă încredere și entusiasm, nevoiașii ca și oamenii de frunte sunt împinși, de curent, înainte. In aceste vremuri grele pentru românii de dincolo, Rațifl și Lucaci sunt omenii situațiunei. Anul de osândă pe care preotul de la Șișești ’l va suferi in pușcăriile maghiare, câte rude nu vor da in viitor ! Atentatul odios in potriva d-rului Rațifl și vandalismul hordelor unguresc au ațâțat și mai mult focul peste Carpați. Sacrificiile fruntașilor hotărăsc pornirile mulțimei. Prin urmare, datori suntem să sărbătorim un chip strălucit pe marii luptători. Buletin Meteorologic (De Luni 21 Noembre până Duminică 28 Noembre st. n. 1892) Săptămâna ce trecurăm a fost forte frigurosa relativ cu cea precedentă. Mijlocia săptămânală a temperaturei a fost—3 °.3, cu mai mult de ,5 grade mai coborîtă ca acea a săptămânei precedente și cu 7 °.1 asemenea mai coborîtă decât mijlocia temperaturei aceleași săptămâni din perioda 1885/91 Nici într’un an din acestă periodă mijlocia temperatura acestei săptămâni nu s’a coborît mai jos de-1-l ° C Temperaturele mijlocii zalnice au variat in săptămâna ce trecurăm între+0 °.4 și —8 °.5. Termometrul s’a coborît până la —12 °.0, care a fost și cea mai josa temperatură, când cea mai ridicată temperatură in cursul săptămânei de care ne ocupăm a fost —1—1 ° C. Temperaturele extreme absolute in săptămâna de care ne ocupăm de la 1885 și până acum au fost 1798 in anul 1891 și—12 ° C in anul in care suntem. Mijlocia săptămânală a temperaturilor minime a fost—5 °.7, iar a celor maxime —0 °.1. Temperatura solului a scădut asemenea forte mult. Mijilociile săptămânale au fost 3 °.9, 7 °.5, 10 °.1 și 12 °.2, respectiv pentru adâncimile de 30, 60, 90 și 120 centimetri.Serul a fost noros cu nebulositatea mijilocie 6. (filele de Luni, Marți și Mercuri au fost cu totul acoperite. Sâmbăta forte norosă, Jour puțin norosă, iar Vineri și Duminică senine. Sorele a strălucit 22 ore . Luni, Marți, Mercuri și Vineri n’a strălucit de loc. Apa căfrută a fost 9.5 milimetri provenită din zăpadă de grosimea de 13 centimetri. Zăpada acopere incă pământul; in alte părți ale țărei zăpada a fost mult mai abundentă. Direcția dominantă a vântului a fost cea de la NE. Tăria a fost potrivită, afară de Luni, și mai cu sumă Sâmbătă, când a suflat forte tare. Marți și Vineri nu a fost vânt. Presiunea atmosferică a fost ridicată in acestă săptămănă, mai ales către sfârșitul său; ea continuă incă a se urca. Mijilocia sea săptămânală a fost 763.1. Sâmbătă de dimineță până sera, barometrul s’a urcat cu aprope 10 milimetri. Valorile mijilocii filnice au variat intre 754 7 și 773.8, și se opri pe marginea lui. Franck Conroy era însoțit de amicul său Barklow, tot din Brooklin. Abia Frank vă fiu, că amicul său se întinse la marginea prăpăstiei și începu să-l strige cu totă puterea vocei sale. Câtva timp Frank nu răspunse dar în fine vocea sea se făcu aurită și Barklow fiind însoțițat, că nefericitul séit amic era rănit la caste și că avea un braț sfărâmat, alerga deja să caute ajutor când auzii un țipăt sfâșietor de desperare , se sutorse îndărăt și văfiu cel mai trist spectacol. Două mari vulturi, cari aveau cuibul în punctul în care Frank căduse, se aruncaseră pe nefericitul, și’l sfârticau cu ciocurile și ghiarele. Conroy se apăra pe cât putu mai bine, dar împedecat de brațul șefi sfărîmat trebui să morg în grozavul supliciu. Vă aventur neplăcută.—Vladimir Nicolas Rumin, șeful penitenciarelor din Siberia, a fost nu de mult eroul unei aventuri neplăcute. Luându-și concediu pe 6 luni, el a visitat Japonia și de acolo a trecut în America. Ajungând în San- Francisco, și-a propus să visiteze și un penitenciarelor acest oraș. Adresânduse de-a dreptul gardienilor unei inchisori, cererea sea a fost rea ințelesă (el nu scia, englezesce, ci gardienii nu sciau nici rusesce nici franțusesce) și de aceea a fost oprit să intre în lăuntru. Vladimir Rumin credând, că gardienii își bat joc de el s’a supărat grozav și a început să facă gălăgie mare. Imediat atunci câțiva polițști l’au înhațat de guler și cu tóte protestările lui l’au dus într’uă sală, în care sunt ținuți provisoriu bețivii și cerșetorii. Vladimir, néflindu-se încungiurat de vă câtă de bețivi, cari se elatinau încoce și în colo și de cerșetori în haine sdrențurase, se înfuria și mai grozav. In zadar a încercat el să se explice în franțuzesce și în rusesce... nu-l înțelegea nimenea. Ba la urmă polițiștii sa’au înfundat într’uă celulă întunecosă. Nișce prietini de ai lui din San Francisco văfsând că el nu mai vine acasă au cutreerat pe la tote penitenciarele, căci Vladimir le spusese că o să visiteze închisorile orașului. Abia a doua fii l’&a putut scote din celulă. In schipul acesta ,și-a făcut mobilul Vladimir ideii despre penitenciarele americane. Ultim cuvînt.—B.. se plimbă pe calea. Victorii cu un doctor cunoscut. Uă frumosă demnă trece, medicul o salută. Cine este ? întreabă B... ? — Uă clientă. — îmi pare că n’a răspuns ea salutul citele. — Se pare... Nu suntem bine împreună am îngrijit pe bărbatul ei. — Și l’ai lăsat să moră ? — Din contră, l’am scăpat. Vă cugetare.—Lumea este un teatru în care, uneori, cea mai rea piesă este aceea care reuseșce mai bine. A. D. Toquvile. Uă rețetă.—In timpul ieriei, când temperatura se schimbă repede, persanele care suferă de calcul chilian, piatră, sunt adesfâșiat de vulturi.—Frank Conroy din Brooklin, un turist american, că fiți într’o prăpastie a munților Atack, care servă de albie frumosului torent „Nine Mile ț Creek“ «de contactul depravației ce mă în«congiura. Această fragedă floricică «vegeta pitulată în pieptul meu, ne «îngrijindu-se de viforul viciului ce «nu vă dată o smulge din sinul co«pilelor fecioare ce le întâmpină în «calea lui. «Deci, din momentul când eu în«tâia dată te-am văriut, tu am răsă«rit pentru mine ca un luceafăr pe «întunecosul horizont în care mă «sbuciumam, nu atât pentru ecsis«zena pecuniară, ci pentru nepă«tarea cugetului meu, fiind aruncată «de scirtă spre a lupta în tot momentul cu ispita ce me prigonia. «Dar, Indrăsniam eu a gândise «’ți fiü consoartă? Ce zestre puteam «să ’ți aduc, fiind săracă ? Numai «sentimentele înfocate ale amorului, «cu dulci sărutări! Isvor do, fericire, «ce In grabă seca In atmosfera ne-ajunsului și a miserii.Căci, tu asemenea erai sărac. Sciam, că cu plăcere «m’ar fi luat ca amantă.Dar iarăși m’am «gândit, că acest lux este predestinat «numai pentru bogații Sibariți, iară «nu pentru tine, scumpul meu. Și, «ce încredere solidă pare să aibă un «bărbat in amanta mea, uitându-se «la ea ca la uă podoba numai a «plăcerilor, iar nu ca la să mân«grere in calea grea a vieții ? Tóte «acelea judecându-le, m’am hotârât «sau se agonisesc pentru tine să «consorta cu avuție și un nume glorios,ea, de nu, să’mi rapuia viața... «In împlarea mi-a venit în ajutor, «căci contele general insurându-se «cu mine, ’mi-a dat aceea ce cu a«viditate dóriam. «Trecură trei ani de însoțire și «iată-mă acum vădană liberă și bogată, căci, după testamentul, lui din «tot avutul său mi-a lăsat mie jume«sate in proprietate. Deci, a sosit «timpul să’ți declar simțirea mea de «iubire ce a fost și va fi neschimbă«cifisă.Iți dau dor mâna, căci inim «de mult este a ta. Vino in brațelea «’mi mele/Iara§déca tu mé vei respin«ge, eu iarăși mĕ voiü Intorce pe «calea spinosa pe care am fost, uci«fiind in mine tot ce ’ți-am păstrat «sacru și nobil. Atunci, tu vei fi «prigonit de umbra mea in vis, iarâ «a evea de al teu cuget. «In noaptea memorabilă pentru mine, dela 14 Februarie, tu zăceai «culcat fără simțire pe patul durere, «când orba ta mamă, puind mâna «mea într’ata a binecuvîntat uni«rea noistră cu uă iconiță ce a atin«s’o de fruntea nóstru. Cu aceeași «iconiță ea a și fost înmormintată, «nimeni nesciind de acea nópte mis«temös», când eu suspinând amar «la piciorele télé, m’am numit con«soarta ta spirituală, logodită pe mar[ginea mormîntului cu promisul sĕu....» «Apoi, la revedere cât mai în «grabă... scude nu, apoi iartă-mă «pe totdeauna că m’am increfiut «în tine....“ Contesa B... născută Roze-Pompon. Bine faci fătul meu, că mergi unde te chiamă, T-am respins lui Petrăchel, Intorcându’i epistola, căci dupé părerea mea, în acesta femeie vei găsi un neprețuită consoartă, care îți va fi credinciosă până la mormânt. Noi ajunserăm tocmai la timp la stațiunea călei ferate , unde două trenuri erau gata de pornire. Deci, îmbrățișându-ne cu lacrimi în ochi, ne-am luat fina bună, apoi depărtându-ne. Petrăchel a plecat cu trenul de Nord iară eu cu cel de Sud. * Mulți ani trecură, când eu m’am întors din călătoria prin țări depărtate, iarăși la colțișorul meu de pământ. O ce reformă găsiți în provincia unde m’am născut, ce schimbare colosală a făcut progresul în tote, dărîmând din nou, zidind, renăscând din târgușorul modestă capitală europenească. Ariciosul glob de pe stradele de uádinióra încremenise acum în pavele de granit. Iar căsuța poștală bucsită în jur de pae și grifiie, s’a prefăcut acum într’un palat grandios, cu colonade și portice, iar în lăuntru cu draperii, parchete, și lachei în livrea ca și la Paris. Și la noi tot aceeași lnlivrea ca și la Paris. Și la noi tot vălmășeală halagii și zgomot al pasageriilor, vizitiilor și hamalilor. In mulțimea publicului se vede împestrițătura capetelor de dame și țilindrelor negre ale boerilor. Rîsul, răcnetul, chemările se sleesc într’un zgomot universal. Unul strigă: „vină încoce“ ; altul: „dute încolo“. Intr’uă ureche factorul trimbiță, hotelul London ! în altă ureche un alt factor, hotelul Sintera. — Cotea !.. Cotea !.. nu te apropia de mașină, strigă cu desperație nă neneacă, alergând după ștrengarul său, care asemenea alerga să ajungă un coteț,care, cu coada bârligată mușluesce pe lângă locomotivă. — Vasilica! Vasilică, țipă cu agitație și subțireliță cuconiță frumușică, căutându-și bărbatul, care asemenea cu agitație căută prin vagone uă cunoscută tinerică. (Va urma). ---------------------------------------------------