Scȃnteia, octombrie 1949 (Anul 18, nr. 1543-1569)
1949-10-01 / nr. 1543
Concursul şi expoziţia gazetelor de perete perete ce s’a ffi deschis în M .JXfi M ziua de 25 WM *bifc teu — la ■ sala „Dalies”, reprezintă rezultatul concursului pe ţară început la 21 iunie şi al expoziţiilor judeţene ale gazetelor de perete. Concursul pe ţară a dus la o îmbunătăţire simţitoare a gazetelor de perete — atât în ceea ce priveşte nivelul materialului publicat cât şi prezentarea lor tehnică—precum şi la răspândirea gazetelor de perete la ţară, ceea ce dovedeşte că gazeta de perete ocupă un loc din ce în ce mai important in cadrul presei comuniste din ţara noastră. Aceasta se datoreşte — în primul rând — faptului că, comitetele de redacţie au căutat să-şi însuşească bogata experienţă sovietică în munca gazetelor de perete. Astfel, cu prilejul concursului, sute şi mii de muncitori şi de ţărani muncitori, — care n’au scris niciodată — au fost antrenaţi în această muncă ; sute de fruntaşi în producţie şi inovatori, au descris metodele lor de muncă, împărtăşind prin aceasta experienţa lor şi altora ; mii de muncitori evidenţiaţi au fost popularizaţi stimulând şi pe ceilalţi să le urmeze exemplul, prin lărgirea reţelei de corespondenţi — deci prin legarea ntai strânsă de masse— majoritatea gazetelor de perete a reuşit ca în locul articolelor cu caracter general şi abstract, nelegate de viaţa întreprinderii şi scrise numai de una sau două persoane, să cuprindă articole, informaţii, poezii, epigrame, caricaturi, cu un conţinut concret, privind probleme ce frământă massa muncitorilor în legătură cu îndeplinirea şi depăşirea Planului de Stat în întreprinderea sau instituţia respectivă, şi în legătură cu condiţiile lor de muncă şi de trai. Mulţi dintre redactorii gazetelor de perete au devenit corespondenţi ai ziarelor locale şi ai ziarelor din Capitală. Comitetele de redacţie au obţinut şedinţele de redacţie cu mult mai mare regularitate ca înainte, analizând slăbiciunile observate în numărul anterior al gazetei şi făcând eforturi pentru lichidarea lor în viitor. Concluzia cea mai importantă care se desprinde din expoziţia gazetelor de perete este însă aceea că organizaţiile de Partid au dat o importanţă mai mare decât înainte, gazetelor de perete, că s’au interesat mai îndeaproape de munca lor, reuşind să facă o mai strânsa legătură intre agitatori şi gazeta de perete, îmbinând deci mai bine forma de agitaţie vorbită cu cea scrisă. Concursul pe ţară al gazetelor de perete a arătat cât de important este rolul de agitator, propagandist şi organizator al gazetei de perete. Gazeta de perete este o accerentă tribună pentru schimbul celor mai bune experienţe în ceea ce priveşte organizarea locului de producţie, ridicarea productivităţii muncii, buna gospodărire a întreprinderilor şi instituţiilor, lupta pentru economii, pentru reducerea preţului de cost, etc. Ea constitue un ajutor preţios în munca organizaţiilor de Partid şi sindicale ca şi în munca administraţiilor întreprinderilor şi instituţiilor, gospodăriilor agricole colective şi de Stat, Staţiunilor de Maşini şi Tractoare, etc. Prin gazeta de perete mii şi zeci de mii de oameni ai muncii îşi spun cuvântul şi iau parte la rezolvarea problemelor din diferitele întreprinderi şi instituţii, mii şi zeci de mii de muncitori, ţărani muncitori şi intelectuali dau preţiosul lor ajutor la conducerea organizaţiilor de Partid şi de massă, la conducerea întreprinderilor şi a aparatului de Stat. Iată câteva exemple luate din cele peste o sută de gazete de perete expuse în sala ,,Dalles”. Gazeta de perete „Tractorul” de la S.M.T. Floreşti-Putna, are intre altele un articol ce lansează lozinca: „Fiecare ceas liber al tractoristului trebue să fie întrebuinţat pentru a lămuri pe ţăranii muncitori“. Gazeta de perete „Gândul nostru” de la „Flacăra Roşie”, într-o poezie publicată la Colţul ardeiat, satirizează pe acei care şi-au luat o serie de angajamente şi nu le-au îndeplinit; gazeta „Pâinea oamenilor muncii” de la Moara „Constantin David” cuprinde 20 articole scurte, atrăgătoare, ilustrate, şi un număr de 16 răspunsuri la „Poşta redacţiei”. Creşterea calitativă a gazetelor de perete se observă mai ales pe terenul criticii constructive, cu rezultate pozitive imediate. Acolo unde organizaţiile de Partid au îndrumat comitetele de redacţie spre folosirea curajoasă şi principială a armei criticii, au reuşit să strângă în jurul gazetei massele de muncitori. Aşa de exemplu, gazeta „Locomotiva” de la Griviţa-Locomotive cuprindea până prin lunile Mai-Iunie articole slabe, generale, lipsite de spirit critic şi deaceea necitite. In cadrul concursului însă, a publicat articole concrete ceea ce a făcut ca muncitorii să citească gazeta şi să înceapă a scrie la ea; astfel, gazeta a criticat felul cum se munceşte la brutăria C.F.R., altădată a criticat starea nehigienică de la cantină. In amândouă cazurile organele în drept au luat imediat măsurile necesare îndreptării stărilor criticate. Expoziţia gazetelor de perete pe ţară a desvăluit în acelaş timp şi o serie de lipsuri ce trebuesc grabnic lichidate. Din gazetele de perete aduse din Valea Jiului a reeşit că acolo organizaţiile de Partid nu au dus o muncă susţinută pentru îmbunătăţirea lor. Faptul că nicio gazetă de mină nu a întrunit condiţiile necesare pentru a fi premiată şi că a fost premiată numai cea dela „Filatura Lupeni” — dovedeşte că pe Valea Jiului n’a existat o preocupare pentru gazetele de perete din mine. Ziarul local „Zori Noui” — devenit apoi „Steagul Roşu” — nu s’a ocupat deloc de concursul gazetelor de perete. Aceeaşi stare de lucruri a fost constatată şi cu privire la atenţia pe care organizaţiile de Partid de pe Valea Prahovei trebue să o dea gazetelor de perete. Afară de gazetele de perete de la Rafinăria Nr. 1 Ploeşti, majoritatea gazetelor din regiunea respectivă sunt lipsite de spirit critic, necombative, neschimbate la vreme şi de aceea nu sunt nici citite de masse, nici scrise de masse. Această situaţie se datoreşte faptului că atât Comitetul Judeţean P.M.R. Prahova cât şi ziarul judeţean „Flamura Prahovei” nu s-au preocupat de aproape de concursul gazetelor de perete şi de creşterea nivelului lor. Expoziţia gazetelor de perete a mai arătat că unele comitete de redacţie au tendinţa de a da mai multă atenţie „cadrului” gazetei, neglijând conţinutul. Desigur că o bună gazetă de perete trebue să apară în condiţiuni tehnice atrăgătoare, dar pentru aceasta nu este necesar să fie îmbrăcată în cristal sau să aibă o serie de accesorii costisitoare. Trebue subliniată slaba preocupare a gazetelor de perete faţă de problemele culturale şi artistice. Gazetele de perete au datoria să se ocupe de starea bibliotecii arătând în ce măsură este înzestrată cu cărţile necesare, dacă aceste cărţi SUNT citite şi CUM sunt citite. Deasemenea trebue să cuprindă scurte recenzii pentru popularizarea diferitelor cărţi şi broşuri, precum şi dări de seamă despre activitatea corului, echipelor artistice, despre şezători, conferinţe şi activitatea cercurilor de studii. Ceea ce mai constitue încă o lipsă a gazetelor de perete este faptul că nu se ocupă în mod suficient de viaţa de Partid şi de activitatea organizaţiilor de massă. Conţinutul articolelor, caricaturilor, notelor şi poeziilor ce apar în gazetele de perete trebue să pornească de la problemele centrale din întreprindere, instituţie, gospodărie agricolă colectivă sau de Stat, etc., etc., tratate în mod concret şi subliniind ceea ce este esenţial. Presa de partid — din Capitală şi din provincie — trebue să socotească drept o sarcină permanentă de a sprijini gazetele de perete, publicând sistematic recenzii asupra lor, ajutându-le să-şi ridice nivelul politic, critic şi combativ şi să-şi lărgească massa corespondenţilor. Corespondenţii şi redactorii gazetelor de perete constitue isvorul cel mai bogat pentru recrutarea de noui corespondenţi ai presei locale şi centrale ca şi pentru creşterea nouilor cadre de ziarişti necesari presei noastre de partid. Concursul şi expoziţia gazetelor de perete trebue să dea un nou avânt muncii organizaţiilor de Partid pentru ridicarea nivelului politic şi redacţional al gazetelor de perete, astfel ca ele să poată fi un preţios ajutor al organizaţiilor de Partid şi al organizaţiilor de massă în sprijinirea şi lărgirea iniţiativelor de jos, în organizarea şi desvoltarea întrecerii socialiste, în îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor trasate prin Planul de Stat, ca o armă ascuţită a Partidului în lupta pentru construirea socialismului în ţara noastră. .. A$k-4Vi **4 PAGINI 4 LEI^ _____ ■ _ Sâmbătă 1 Octombrie 1949 SERIA HI ANUL XVM No. 1543 Nota guvernului sovietic către guvernul iugoslav Uniunea Sovietici se consideră de aci înainte libera de obligaţiile ce decurg din tratatul de prietenie, colaborare si asistenţă mutuală * 9 dintre U.R.S.S. si Iugoslavia MOSCOVA, 29 (Agerpres). TASS transmite : La 28 Septembrie a. c., ministrul adjunct al afacerilor externe al U.R.S.S., A. Gromîko, a primit pe însărcinatul cu afaceri provizoriu al Iugoslaviei în U.R.S.S. şi i-a remis o notă cu următorul conţinut: „In cursul procesului criminalului de stat şi spionului Rajk şi al complicilor săi, care erau în acelaş timp agenţi ai guvernului iugoslav, proces încheiat în ziua de 24 Septembrie la Budapesta, s-a desvăluit că guvernul iugoslav duce de multă vreme o activitate de subminare profund ostilă Uniunii Sovietice, activitate camuflată în mod ipocrit prin declaraţii mincinoase asupra „prieteniei“ faţă de Uniunea Sovietică. Procesul de la Budapesta a arătat de asemenea că conducătorii guvernului iugoslav au dus şi continuă să ducă activitatea lor de duşmănie şi de subminare împotriva Uniunii Sovietice, nu numai din propria lor iniţiativă, ci şi pe baza instrucţiunilor directe, primite din partea cercurilor imperialiste străine. Faptele desvăluite la acest proces au gătat mai departe ca actualul guvern iugoslav depinde întru totul de cercurile imperialiste străine şi s’a transformat într’un instrument al politicii lor agresive, fapt care trebuia să ducă şi a dus într’adevăr la lichida-’ rea suveranităţii şi independenţei Republicii Iugoslave. Toate aceste fapte arată că tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală postbelică dintre U.R.S.S. şi Iugoslavia, încheiat la 11 Aprilie 1945, a fost călcat cu brutalitate în picioare şi rupt în bucăţi de actualul guvern iugoslav. Pe baza celor de mai sus, guvernul sovietic declară că Uniunea Sovietică se consideră de acum înainte, liberă de obligaţiile ce decurg din susmenţionatul tratat. Din însărcinarea guvernului U.R.S.S., ministru adjunct al afacerilor externe, A. Gromîko“. Nota guvernului sovietic — o nouă lovitură dată duşmanilor păcii, ai democraţiei şi ai socialismului Hotărîrea prin care guvernul sovietic se consideră deacum înainte liber de obligaţiile ce decurg din tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuala postbelică încheiat între U.R.S.S. şi Iugoslavia, aplică o lovitură puternică clicii fasciste a lui Tito. Nota adresată de guvernul U.R.S.S. guvernului de agenţi imperialişti al lui Tito arată faţa adevărată a clicii fasciste titoiste. Trădătorii şi asasinii de la Belgrad au pierdut acum posibilitatea de a-şi camufla josnicele lor uneltiri împotriva Uniunii Sovietice şi ţărilor de democraţie populară, sub masca ipocrită a aşa zisei lor „prietenii neînţelese“ faţă de U.R.S.S. Faptele arată că sub această mască mincinoasă se ascund duşmanii cei mai perfizi şi mai primejdioşi ai Uniunii Sovietice şi ai lagărului democratic, întreaga politică externă şi internă a guvernului iugoslav a arătat până la evidenţă că clica lui Tito s’a scufundat până în gât în mocirla fascismului, călcând cu brutalitate şi rupând in bucăţele tratatul de prietenie încheiat între U.R.S.S. şi Iugoslavia. Clica lui Tito s-a dovedit a fi o bandă de spioni şi complotişti în slujba imperialiştilor anglo-americani, principal detaşament de asalt al aţâţătorilor la un nou război antisovietic. In domeniul economic, escrocii politici de la Belgrad au rupt relaţiile economice normale cu Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie populară. Ei transformă Iugoslavia într-o ţară marshallizată, vândută bancherilor americani. Ei pun la dispoziţia imperialiştilor americani materiile prime strategice care se găsesc în Iugoslavia, încă de pe acum Iugoslavia intră în socotelile aţâţătorilor la război anglo-americani ca o bază militară şi economică îndreptată împotriva Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Procesul de la Budapesta al criminalului de stat şi spionului Rajk şi al complicilor săi, care erau în acelaş timp agenţi ai guvernului iugoslav, a arătat că legăturile clicii lui Tito cu imperialiştii americani şi englezi datează încă din vremea celui de al doilea război mondial şi că cei mai apropiaţi oameni din clica lui Tito au întreţinut in timpul războiului legături cu gestapoul hitlerist. La, Budapesta s’a dovedit că Tito şi banda sa de trădători nu sunt altceva decât un grup de vechi provocatori contrarevoluţionari, vechi şi înrăiţi duşmani ai clasei muncitoare, vechi şi experimentaţi agenţi ai serviciilor de spionaj imperialiste. Lucrând pe baza instrucţiunilor directe primite din partea cercurilor imperialiste străine, clica Tito-Rankovici a pus la cale răsturnarea regimurilor de democraţie populară şi crearea unui bloc de state ostile Uniunii Sovietice In Sud- Estul Europei. „Faptele desvăluite la acest proces— declară nota remisă la 28 Septembrie de ministrul adjunct al afacerilor externe al U.R.S.S., A. Gromîko, însărcinatului cu afaceri provizoriu al Iugoslaviei în U.R.S.S. — au arătat mai departe că actualul guvern iugoslav depinde intru totul de cercurile imperialiste străine şi că s’a transformat Intr’un instrument al politicii lor agresive, fapt care trebuia să ducă şi a dus într’adevăr la lichidarea suveranităţii şi independenţei Republicii Iugoslave”. Hotărîrea guvernului sovietic întâmpină un puternic răsunet în toate ţările lumii. Ea aduce o însemnată contribuţie la apărarea cauzei păcii, democraţiei şi socialismului. Ea smulge definitiv masca de pe faţa hidoasă a complotiştilor de la Belgrad şi îi împiedică să se camufleze sub un tratat pe care l-au încheiat numai cu gândul de a-l folosi pentru a lovi pe la spate in Uniunea Sovietică şi în ţările cu democraţie populară. Hotărîrea guvernului sovietic serveşte interesele vitale ale poporului român, căci ghiarele complotului fascist urzit de Tito din ordinul imperialiştilor americani, se întindeau şi spre ţara noastră. Clasa muncitoare din R.P.R. şi poporul român îşi exprimă încă odată mânia şi adâncul desgust pe care i-l provoacă trădarea şi svârcolirile slugilor sângeroase de la Belgrad ale imperialiştilor aţâţători la război. Poporul român salută cu adâncă satisfacție hotărirea guvernului sovietic ca un act de întărire a lagărului păcii. .1 apărut în limbile rusă, română, franceză, engleză germană Nr. 20 (47) Pentru pace trainică, pentru democraţie populară ! Bucureşti Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti SUMAR ARTICOL DE FOND — Apărarea păcii este cauza tuturor popoarelor din lume. M. HORVATH — Demascarea şi lichidarea bandei lui Rajk. L. TOLCUNOV —• Judecata poporului. G. MATHEWS — Apologeţii capitalismului. I. CHIŞINEVSCHI — Munca educativă în rândurile intelectualilor. A. DRUGOV — Creşterea şomajului în ţările capitaliste. V. PESSI — Muncitorii din Finlanda luptă pentru pâine şi libertate, J. MAREK — Note politice. Informaţii — cronici. Apare in fiecare Vineri De vânzare la toate magazinele ,,Librăria Noastră“ şi la toate chioşcurile Lei 8 | Comitetul Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. convoacă O MARE ADUNARE A INTELECTUALILOR DIN CAPITALA, care va avea loc Vineri 30 Septembrie, ora 18:30, în sala Savoy (Calea Victoriei). Vor lua cuvântul: — Acad. prof. P. Constantinescu-Iaşi, vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale. — Marcel Breslaşu, scriitor, rectorul Institutului de Artă din Bucureşti. — Membri ai Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. Va urma un program artistic. Intrarea liberă. secretar general-adjunct al A. R. L. TJ. S. (pag. 3-a) Viata de Partid : ORGANELE DE PARTID TREBUEE SA SPRIJINE IN MUNCA ACTIVITATEA SUBCOMISIILOR DE VERIFICARE. (pag. 3-a) # ADUNAREA FESTIVA A PIONIERILOR ORGANIZATA CU PRILEJUL DESCHIDERII NOULUI AN SCOLAR. (Pag 3 a) # IN TOT MAI MULTE ÎNTREPRINDERI MUNCITORII PORNESC CU ENTUZIASM LA ÎNTRECERE IN CINSTEA LUI 7 NOEMBRIE. (pag. 2-a) CITIȚI IN CORPUL ZIARULUI: # GRIJA STALINISTA PENTRU OAMENII MUNCII, de SANDA RANGHET LUPTA PENTRU PACE - LUPTA PENTRU VIAŢĂ de acad. prof. dr. St. Mile« Lupta pentru pace este una din cele mai măreţe acţiuni de massă ale epocii noastre. Ea a creat o puternică solidaritate între oameni care diferă în credinţele lor politice, în concepţiile lor de viaţă, în apartenenţa lor naţională. Această solidaritate este susţinută de conştiinţa masselor largi că războiul pe care îl pregăteşte imperialismul anglo-american nu este decât expresia poftelor şi năzuinţelor unei minorităţi profitoare, în detrimentul milioanelor de oameni simpli pe care aţâţătorii la război sunt gata să-i trimită la moarte. Hotărît că noi, oamenii de ştiinţă, nu putem şi nu trebuie să rămânem indiferenţi şi izolaţi în cercetările noastre, privitori impasibili ai luptei ce se desfăşoară pentru câştigarea păcii. Munca noastră ştiinţifică, concepţiile noastre de cercetare, institutele şi colaboratorii noştri, nu pot forma o insulă în mijlocul societăţii şi epocii noastre. Noi trebue să alegem un drum şi să luăm o atitudine categorică şi clară. Aceasta nu poate fi decât pentru pace, pentru o muncă constructivă, devotată vieţii, omului, societăţii. Pregătirea războiului de agresiune cere fonduri imense. Bugetele ţărilor agresoare sunt absorbite în proporţii considerabile de cursa înarmărilor. Fondurile destinate educaţiei naţionale, sănătăţii publice, construcţiilor tehnice sau cercetărilor ştiinţifice au o parte minimă în bugetul acestor state. Din această situaţie nu poate decurge decât scăderea nivelului de trai al popoarelor, o mai cruntă sărăcie materială şi culturală a celor ce muncesc. Ce înseamnă războiul, noi o ştim foarte bine. Am văzut în ţara noastră universităţi, şcoli şi instituţii distruse. Şi toate acestea au fost posibile, datorită ştiinţei puse în serviciul agresiunii. Din nefericire, există o atare ştiinţă. Ea este ilustrată în special de folosirea de către imperialiştii americani a desintegrării atomice în scopuri agresive. Aceasta ne arată şi mai mult că oamenii de ştiinţă nu pot rămâne indiferenţi în viaţa socială. Cu drept cuvânt academicianul sovietic Oparin a spus : ..Ştiinţa este o armă cu două tăişuri. De faptul în ale cui mâini se află această armă puternică, depinde ca ea să servească sau la fericirea şi bunăstarea oamenilor, sau la nimicirea lor". Este indiscutabil că Uniunea Sovietică, despre care ştim acum — în urma comunicatului Agenţiei Tass — că posedă şi ea secretul armei atomice, nu va folosi niciodată energia atomică în scopuri de agresiune şi de cotropire, ci o păstrează pentru apararea păcii şi a securităţii popoarelor şi pentru a o pune în slujba vieţii şi prosperităţii oamenilor. Noi nu putem rămâne indiferenţi la ceea ce se face cu rezultatele muncii noastre ştiinţifice. Trebue să luptăm împotriva concepţiilor de felul celor propuse de W. Vogi, care reînvie tema reacţionară a lui Malthus, susţinând că lipsurile şi suferinţa socială sunt datorite suprapopulaţiei-A păstra tăcerea şi indiferenţa în faţa acestor concepţii, înseamnă a le deveni complice- Ca oameni de ştiinţă, noi nu putem să acceptăm nici un fel de teorie şi nici un fel de acţiune îndreptată împotriva vieţii. In Republica noastră Populară, ştiinţa pusă în serviciul poporului muncitor are un rol măreţ în construirea de fabrici, drumuri, şcoli şi spitale, în construirea canalului Dunărea-Marea Neagră. Medicina pentru popor a reuşit pentru prima dată în ţara noastră să scadă mortalitatea infantilă. Mii de creşe, de bucătării dietetice, ambulatorii prenatale au fost organizate pentru asistenţa mamei şi a copilului. Institutul de tuberculoză. Institutul de Cancer au fost nou înfiinţate, pentru a organiza lupta ştiinţifică împotriva acestor boli cu caracter social. Aceste Institute sunt un exemplu viu că în Republica Populară Română, sub conducerea clasei muncitoare şi a detaşamentului ei de avantgardă, Partidul Muncitoresc Român, se realizează principiul ştiinţei progresiste, teoria legată de practică. Nenumărate alte realizări constructive ale medicilor, inginerilor şi tehnicienilor noştri, demonstrează în ce măsură ştiinţa este pusă în serviciul păcii şi al muncii constructive. Noi am găsit în ştiinţa sovietică şi în activitatea savanţilor sovietici exemplul ştiinţei progresiste, profund democratice. Numai organizarea pe baze noui, revoluţionare, a ştiinţei a îngăduit cuceririle nenumărate ale savanţilor sovietici. Ele au fost elemente de cea mai mare însemnătate pentru construirea societăţii socialiste şi cu ajutorul lor Uniunea Sovietică a câştigat războiul tehnic în faţa agresiunii fasciste. Prin caracterul ei democratic, prin umanismul ei, ştiinţa sovietică constitue exemplul constructiv al unei lumi noui, al lumii celor ce muncesc. Orice om de ştiinţă din Republica noastră Populară are deschisă calea muncii puse în serviciul păcii. Partidul Muncitoresc Român ne-a arătat care este drumul pe care trebue să-l urmeze ştiinţa noastră, şi acest drum este construirea socialismului. Prin contribuţia noastră la construirea socialismului, noi întărim frontul păcii împotriva agresiunii imperialiste. Muncind cu încredere pentru perfecţionarea mijloacelor de producţie, pentru apărarea sănătăţii şi pentru culturalizarea masselor, noi întărim în chipul cel mai concret forţele care apără pacea. In acest fel lupta pentru paca se transformă itr’adevăr într'o luptă pentru viaţă, pentm cel mai de preţ avut pe care îl are omul. „S’a terminat cu şantajul imperialiştilor care urlau că vor stăpâni lumea prin bomba atomică“ Meeting pentru pace la atelierele „Griviţa Roşie“ „Auzi, tovarăşe, sirena asta? Este aceeaşi care, la 4 Aprilie 1944, ne anunţa că moartea se va prăvăli peste noi. Acum, ne anunţă veselă. Începutul şi terminatul lucrului”. Spunând acestea, tov. Cionoiu Nicolae, tapiţer la „Griviţa-Vagoane”, se îndreaptă parcă mai dârz spre sala mare a cantinei, unde muncitorii se strâng pentru a-şi spune cuvântul pentru pace şi împotriva corbilor imperialişti, care ar vrea să semene din nou moartea şi jalea pe pământ. Dar muncitorii de la ,,Griviţa Roşie”, asemenea muncitorilor din toată ţara, asemenea muncitorilor din toată lumea, nu vor să mai vadă cadavre. Ei vor să trăiască in pace, să producă cât mai mult, să aibă o viaţă cât mai bună, după exemplul muncitorilor din măreaţa Ţară a Socialismului, U.R.S.S. „Curtea asta era plină de şanţuri, in 4 Aprilie 1944, şi şanţurile erau pline de cadavre sau de oameni îngropaţi de vii. Şi eu am fost scos de sub pământ de câţiva tovarăşi. M’am îndreptat spre casă, dar n’am mai găsit decât ruine. Am soţie şi doi copii. Pentru ei, pentru noi toţi, vreau să lupt pentru pace. Lupt muncind, lupt depăşind programul de producţie; in felul acesta, Patria noastră scumpă se Întăreşte, devine un stâlp puternic in lagărul păcii, în frunte cu U.R.S.S.” Tov. Bărbulescu Constantin, lăcătuş, decorat cu „Medalia Muncii”, continuă: „Mi-a tresăltat inima de bucurie când am citit zilele trecute că lagărul păcii posedă şi el arma atomică. S’a terminat cu şantajul imperialiştilor, care urlau în toate părţile văzduhului că vor stăpâni lumea prin bomba atomică. Au amuţit deocamdată şi reacţionarii de la noi. Dar trebue să fim vigilenţi. Foştii bancheri, moşieri şi industriaşi de la noi, chiaburii şi toate lepădăturile reacţionare ţin isonul bancherilor şi fabricanţilor de arme de peste ocean. Dar noi, oamenii muncii de pretutindeni, suntem mai puternici, nu numai pentru ca suntem infinit mai mulţi ci şi pentru că ştim că viitorul este al nostru”, începe meetingul. Academicianul M. Roller explică muncitorilor svârcolirile capitalismului muribund, explică succesele tot mai mari ale Uniunii Sovietice şi ale ţărilor , de democraţie populară. Muncitorii ascultă. In sufletul lor creşte ura impotriva cioclilor de teapa lui Churchill, creşte încrederea în forţele lor proprii. Şi ei îşi iau apoi angajamente să apere pacea. Să o apere prin muncă tot mai dârză. Se înscriu mulţi tovarăşi la cuvânt. Toţi işi iau angajamentul să împlinească până la 7 Noembrie întregul program de producţie pe 1949. Ei ştiu că dând ţării mai multe bunuri, o fac mai puternică. Şi ei vor să trăiască liberi, într’o Patrie liberă. „Nu vom lăsa să se întoarcă zilele de groază ale războiului !“ Meetinguri pentru pace organizate de U.F.D.R. în sectorul III Albastru Crizanteme albe acoperă marginile scenei. In sală, fete trandafirii de copii, mai fragede decât orice floare, zâmbesc. La chemarea U. F. D. R. femeile din sectorul 111 Albastru B. au răspuns cu însufleţire. Au venit aci, în sala „Aida“ din Calea Rahovei, însoţite de copiii lor, pentru a demonstra odată mai mult cât de arzătoare e dorinţa lor de pace, cât de mare e hotărîrea lor de a o apăra. „Voi lansa strigătul adânc, pătimaş, „al femeii care creşte copii „şi vrea să-i vadă crescând... Poeta Maria Banuş, recită una din poeziile sale. Poezia aceasta e o chemare fierbinte la lupta pentru pace. In bancă, Gherghina Gane îşi ţine pe genunchi" copila cu cosiţe aurii. — S’a născut în timpul bombardamentelor, spune ea. Şi după puţină vreme, bombele mi-au distrus căminul. Bărbatul era în armată... grele zile am dus“, oftează ea. Dar nu le vom lăsa să se mai întoarcă! In altă bancă, o fetiţă cu ochii mari ţine strâns în mână un plic portocaliu. — Am scris o scrisoare pentru Pace, şopteşte ea. Cu litere ordonate, scrisoarea lui Chioibaş Ioana, elevă în clasa V-a elementară a şcolii de fete No. 39, începe aşa: „Eu vreau pace, căci sunt fetiţă orfană. Tatăl şi sora mea au murit în război. Eu vreau pace, căci vreau să trăesc, să învăţ carte, iar când voi fi mare s’o ajut pe mama...“. Tov. Alexandru Şahighian, secretar al Uniunii Scriitorilor, citeşte acum „Sânzanii“, o poveste pentru copii. In povestea aceasta se arată cum nişte pui de găină, de raţă şi de bibilică, nu au putut să se apere de viclenia vulpii hrăpăreţe, decât atunci când s'au unit... — Din povestea tovarăşului scriitor, spune Popescu Doina, o fetiţă cu cozaurii şi cu ochi visători, mi-a plăcut cel mai mult puişorul golaş care i-a învăţat pe ceilalţi cum să se păzească de vulpe. Multe femei şi mulţi copii s’au urcat apoi pe scenă. Cuvintele lor, uneori stângace dar întotdeauna calde, au exprimat toate acelaş lucru: dorinţa arzătoare de pace, hotărîrea de a o apăra, ura sfântă împotriva acelora care, pentru a-şi salva sacul lor cu bani, sunt gata să arunce în ghiarele măcelului , milioane, de oameni. O delegaţie de copii de la şcoala Ion Creangă, întind braţele pline I. de fiori celor doi artişti, care au venit în mijlocul lor. A urmat apoi un frumos program artistic. „Slavă Marelui Stalin“, spun vorbele cântecului. Iar mânuţele copiilor care aplaudă, privirile hotărâte ale mamelor arată că tot mai dese sunt rândurile celor ce se strâng în jurul neclintitului bastion al păcii, Uniunea Sovietică, şi a conducătorului ei iubit, Iosif Vissarionovici Stalin. •fc Meetingul ţinut în sala Ateneului Gh. Şincai, organizat de Sectorul III Albastru al U.F.D.R. a întrunit numeroase femei din cartier, tinere, bătrâne, mame cu copii în braţe, venite să protesteze cu energie contra celor care vor să le trimită din nou la moarte soţii, copiii, fraţii. Impresionante au fost momentele când au vorbit înşişi copiii, arătându-şi voinţa de a creşte şi a învăţa în pace, feriţi de ororile râzboiului. La sfârşit, scriitorii Sanda Movilă şi Ştefan Tita au citit poezii închinate luptei pentru pace. ---- In piaţa, 3-a ----Alte meetinguri pentru pace in Capitală şi în ţară.