Scȃnteia, octombrie 1949 (Anul 18, nr. 1543-1569)

1949-10-01 / nr. 1543

Concursul şi expoziţia gazetelor de perete perete ce s’a ffi deschis în M .JXfi M ziua de 25 WM *bifc teu — la ■ sala „Dal­ies”, repre­zintă rezultatul concursului pe ţară început la 21 iunie şi al expoziţiilor judeţene ale gazetelor de perete. Con­­cursul pe ţară a dus la o îm­bunătăţire simţitoare a ga­zetelor de perete — atât în ceea ce priveşte nivelul ma­terialului publicat cât şi pre­zentarea lor tehnică—precum şi la răspândirea gazetelor de perete la ţară, ceea ce do­vedeşte că gazeta de pe­rete ocupă un loc din ce în ce mai important in cadrul presei comuniste din ţara noastră. Aceasta se datoreşte — în primul rând — faptului că, comitetele de redacţie au căutat să-şi însuşească bo­gata experienţă sovietică în munca gazetelor de perete. Astfel, cu prilejul con­cursului, sute şi mii de mun­citori şi de ţărani muncitori, — care n’au scris niciodată — au fost antrenaţi în a­­ceastă muncă ; sute de frun­taşi în producţie şi inovatori, au descris metodele lor de muncă, împărtăşind prin a­­ceasta experienţa lor şi al­tora ; mii de muncitori evi­denţiaţi au fost popularizaţi stimulând şi pe ceilalţi să le urmeze exemplul, prin lărgirea reţelei de co­respondenţi — deci prin le­garea ntai strânsă de masse­­— majoritatea gazetelor de perete a reuşit ca în locul articolelor cu caracter gene­ral şi abstract, nelegate de viaţa întreprinderii şi scrise numai de una sau două per­soane, să cuprindă articole, informaţii, poezii, epigrame, caricaturi, cu un conţinut concret, privind probleme ce frământă massa muncitori­lor în legătură cu îndeplini­rea şi depăşirea Planului de Stat în întreprinderea sau instituţia respectivă, şi în legătură cu condiţiile lor de muncă şi de trai. Mulţi dintre redactorii ga­zetelor de perete au devenit corespondenţi ai ziarelor lo­cale şi ai ziarelor din Capi­tală.­­ Comitetele de redacţie au obţinut şedinţele de redac­ţie cu mult mai mare regu­laritate ca înainte, analizând slăbiciunile observate în nu­mărul anterior al gazetei şi făcând eforturi pentru lichi­darea lor în viitor. Concluzia cea mai impor­tantă care se desprinde din expoziţia gazetelor de perete este însă aceea că organiza­ţiile de Partid au dat o im­portanţă mai mare decât înainte, gazetelor de perete, că s’au interesat mai îndea­proape de munca lor, reuşind­­ să facă o mai strânsa legă­tură intre agitatori şi gazeta de perete, îmbinând deci mai bine forma de agitaţie vor­bită cu cea scrisă. Concursul pe ţară al ga­zetelor de perete a arătat cât de important este rolul de agitator, propagandist şi organizator al gazetei de perete. Gazeta de perete este o accerentă tribună pentru schimbul celor mai bune ex­­­­perienţe în ceea ce priveşte organizarea locului de pro­ducţie, ridicarea productivi­tăţii muncii, buna gospodă­rire a întreprinderilor şi in­stituţiilor, lupta pentru eco­nomii, pentru reducerea pre­ţului de cost, etc. Ea consti­­tue un ajutor preţios în mun­ca organizaţiilor de Partid şi sindicale ca şi în munca administraţiilor întreprinde­rilor şi instituţiilor, gospodă­riilor agricole colective şi de Stat, Staţiunilor de Ma­şini şi Tractoare, etc. Prin gazeta de perete mii şi zeci de mii de oameni ai muncii îşi spun cuvântul şi iau par­te la rezolvarea problemelor din diferitele întreprinderi şi instituţii, mii şi zeci de mii de muncitori, ţărani munci­tori şi intelectuali dau pre­ţiosul lor ajutor la conduce­rea organizaţiilor de Partid şi de massă, la conducerea întreprinderilor şi a apara­tului de Stat. Iată câteva exemple luate din cele peste o sută de ga­zete de perete expuse în sala ,,Dalles”. Gazeta de perete „Tractorul” de la S.M.T. Flo­­reşti-Putna, are intre altele un articol ce lansează lo­zinca: „Fiecare ceas liber al tractoristului trebue să fie întrebuinţat pentru a lămuri pe ţăranii muncitori“. Ga­zeta de perete „Gândul no­stru” de la „Flacăra Roşie”, într-o poezie publicată la Colţul ardeiat, satirizează pe acei care şi-au luat o se­rie de angajamente şi nu le-au îndeplinit; gazeta „Pâi­nea oamenilor muncii” de la Mo­ara „Constantin David” cuprinde­ 20 articole scurte, atrăgătoare, ilustrate, şi un număr de 16 răspunsuri la „Poşta redacţiei”. Creşterea calitativă a ga­zetelor de perete se observă mai ales pe terenul criticii­­ constructive, cu rezultate pozitive imediate. Acolo unde organizaţiile de Partid au îndrumat comitetele de redacţie spre folosirea cura­joasă şi principială a armei criticii, au reuşit să strângă în jurul gazetei massele de muncitori. Aşa de exemplu, gazeta „Locomotiva” de la Griviţa-Locomotive cuprin­dea până prin lunile Mai-Iu­­nie articole slabe, generale, lipsite de spirit critic şi de­­aceea necitite. In cadrul con­cursului însă, a publicat ar­ticole concrete ceea ce a făcut ca muncitorii să citea­scă gazeta şi să înceapă a scrie la ea; astfel, gazeta a criticat felul cum se munce­şte la brutăria C.F.R., altă­dată a criticat starea nehi­­gienică de la cantină. In amândouă cazurile organele în drept au luat imediat mă­surile necesare îndreptării stărilor criticate. Expoziţia gazetelor de pe­rete pe ţară a desvăluit în acelaş timp şi o serie de lip­suri ce trebuesc grabnic li­chidate. Din gazetele de perete aduse din Valea Jiului a ree­­şit că acolo organizaţiile de Partid nu au dus o muncă susţinută pentru îmbunătăţi­rea lor. Faptul că nicio ga­zetă de mină nu a întrunit condiţiile necesare pentru a fi premiată şi că a fost pre­miată numai cea dela „Fila­tura Lupeni” — dovedeşte că pe Valea Jiului n’a exi­stat o preocupare pentru ga­zetele de perete din mine. Ziarul local „Zori Noui” — devenit apoi „Steagul Roşu” — nu s’a ocupat deloc de concursul gazetelor de pe­rete. Aceeaşi stare de lucruri a fost constatată şi cu privire la atenţia pe care organiza­ţiile de Partid de pe Valea Prahovei trebue să o dea gazetelor de perete. Afară de gazetele de perete de la Rafinăria Nr. 1 Ploeşti, ma­joritatea gazetelor din re­giunea respectivă sunt lip­site de spirit critic, necomba­tive, neschimbate la vreme şi de aceea nu sunt nici ci­tite de masse, nici scrise de masse. Această situaţie se da­toreşte faptului că atât Comi­tetul Judeţean P.M.R. Praho­va cât şi ziarul judeţean „Fla­mura Prahovei” nu s-au preo­cupat de aproape de concursul gazetelor de perete şi de creş­terea nivelului lor. Expoziţia gazetelor de pe­rete a mai arătat că unele comitete de redacţie au ten­dinţa de a da mai multă a­­tenţie „cadrului” gazetei, ne­glijând conţinutul. Desigur că o bună gazetă de perete trebue să apară în condiţiuni tehnice atrăgătoare, dar pen­tru aceasta nu este necesar să fie îmbrăcată în cristal­­ sau să aibă o serie de acceso­rii costisitoare. Trebue subliniată slaba preocupare a gazetelor de perete faţă de problemele culturale şi artistice. Gaze­tele de perete au datoria să se ocupe de starea biblio­­tecii arătând în ce măsură este înzestrată cu cărţile ne­cesare, dacă aceste cărţi SUNT citite şi CUM sunt ci­tite. Deasemenea trebue să cuprindă scurte recenzii pentru popularizarea diferi­telor cărţi şi broşuri, pre­cum şi dări de seamă despre activitatea corului, echipelor artistice, despre şezători, conferinţe şi activitatea cercurilor de studii. Ceea ce mai constitue încă o lipsă a gazetelor de perete este faptul că nu se ocupă în mod suficient de viaţa de Partid şi de activitatea or­ganizaţiilor de massă. Conţinutul articolelor, ca­ricaturilor, notelor şi poezii­lor ce apar în gazetele de perete trebue să pornească de la problemele centrale din întreprindere, instituţie, gos­­podărie agricolă colectivă sau de Stat, etc., etc., trata­te în mod concret şi subli­niind ceea ce este esenţial. Presa de partid — din Capitală şi din provincie — trebue să socotească drept o sarcină permanentă de a sprijini gazetele de perete, publicând sistematic recenzii asupra lor, ajutându-le să-şi ridice nivelul politic, critic şi combativ şi să-şi lărgească massa corespondenţilor. Co­respondenţii şi redactorii ga­zetelor de perete constitue isvorul cel mai bogat pentru recrutarea de noui cores­pondenţi ai presei locale şi centrale ca şi pentru creş­terea nouilor cadre de zia­rişti necesari presei noastre de partid. Concursul şi expoziţia ga­zetelor de perete trebue să dea un nou avânt muncii or­ganizaţiilor de Partid pentru ridicarea nivelului politic şi redacţional al gazetelor de perete, astfel ca ele să poa­tă fi un preţios ajutor al or­ganizaţiilor de Partid şi al organizaţiilor de massă în sprijinirea şi lărgirea iniţia­tivelor de jos, în organiza­rea şi desvoltarea întrecerii socialiste, în îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor trasate prin Planul de Stat, ca o armă ascuţită a Partidului în lupta pentru construirea socialismului în ţara noastră. .. A$k-4Vi **4 PAGINI 4 LEI^ _____ ■ _ Sâmbătă 1 Octombrie 1949 SERIA HI ANUL XVM No. 1543 Nota guvernului sovietic către guvernul iugoslav Uniunea Sovietici se consideră de aci înainte libera de obligaţiile ce decurg din tratatul de prietenie, colaborare si asistenţă mutuală * 9 dintre U.R.S.S. si Iugoslavia MOSCOVA, 29 (Agerpres).­­ TASS transmite : La 28 Septembrie a. c., ministrul ad­junct al afacerilor externe al U.R.S.S., A. Gromîko, a primit pe însărcinatul cu afa­ceri provizoriu al Iugoslaviei în U.R.S.S. şi i-a remis o notă cu următorul conţinut: „In cursul procesului criminalului de stat şi spionului Rajk şi al complicilor săi, care erau în acelaş timp agenţi ai guvernului iugoslav, proces încheiat în ziua de 24 Sep­tembrie la Budapesta, s-a desvăluit că gu­vernul iugoslav duce de multă vreme o ac­tivitate de subminare profund ostilă Uniunii Sovietice, activitate camuflată în mod ipo­crit prin declaraţii mincinoase asupra „prie­teniei“ faţă de Uniunea Sovietică. Procesul de la Budapesta a arătat de ase­menea că conducătorii guvernului iugoslav au dus şi continuă să ducă activitatea lor de duşmănie şi de subminare împotriva Uniunii Sovietice, nu numai din propria lor iniţiativă, ci şi pe baza instrucţiunilor di­recte, primite din partea cercurilor impe­rialiste străine. Faptele desvăluite la acest proces au gă­­tat mai departe ca actualul guvern iugoslav depinde întru totul de cercurile imperialiste străine şi s’a transformat într’un instru­ment al politicii lor agresive, fapt care tre­buia să ducă şi a dus într’adevăr la lichida-’ rea suveranităţii şi independenţei Republicii­­ Iugoslave. Toate aceste fapte arată că tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală postbelică dintre U.R.S.S. şi Iugoslavia, în­cheiat la 11 Aprilie 1945, a fost călcat cu brutalitate în picioare şi rupt în bucăţi de actualul guvern iugoslav. Pe baza celor de mai sus, guvernul so­vietic declară că Uniunea Sovietică se con­sideră de acum înainte, liberă de obligaţiile ce decurg din susmenţionatul tratat. Din însărcinarea guvernului U.R.S.S., ministru adjunct al afacerilor externe, A. Gromîko“. Nota guvernului sovietic — o nouă lovitură dată duşmanilor păcii, ai democraţiei şi ai socialismului Hotărîrea prin care guver­nul sovietic se consideră de­­acum înainte liber de obli­gaţiile ce decurg din tra­tatul de prietenie, colabo­rare şi asistenţă mutuala postbelică încheiat între U.R.S.S. şi Iugoslavia, apli­că o lovitură puternică clicii fasciste a lui Tito. Nota adresată de guver­nul U.R.S.S. guvernului de agenţi imperialişti al lui Tito arată faţa adevărată a clicii fasciste titoiste. Trădătorii şi asasinii de la Belgrad au pierdut acum posibilitatea de a-şi camu­fla josnicele lor uneltiri îm­potriva Uniunii Sovietice şi ţărilor de democraţie popu­lară, sub masca ipocrită a aşa zisei lor „prietenii ne­înţelese“ faţă de U.R.S.S. Faptele arată că sub a­­ceastă mască mincinoasă se ascund duşmanii cei mai perfizi şi mai primejdioşi ai Uniunii Sovietice şi ai lagă­rului democratic, întreaga politică externă şi internă a guvernului iugo­slav a arătat până la evi­denţă că clica lui Tito s’a scufundat până în gât în mocirla fascismului, căl­când cu brutalitate şi ru­pând in bucăţele tratatul de prietenie încheiat între U.R.S.S. şi Iugoslavia. Clica lui Tito s-a dovedit a fi o bandă de spioni şi complotişti în slujba impe­rialiştilor anglo-americani, principal detaşament de a­­salt al aţâţătorilor la un nou război antisovietic. In domeniul economic, escrocii politici de la Bel­grad au rupt relaţiile eco­nomice normale cu Uniunea Sovietică şi ţările de demo­craţie populară. Ei trans­formă Iugoslavia într-o ţară marshallizată, vândută ban­cherilor americani. Ei pun la dispoziţia imperialiştilor americani materiile prime strategice care se găsesc în Iugoslavia, încă de pe a­­cum Iugoslavia intră în so­cotelile aţâţătorilor la răz­boi anglo-americani ca o bază militară şi economică îndreptată împotriva Uniu­nii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Procesul de la Budapesta al criminalului de stat şi spionului Rajk şi al com­plicilor săi, care erau în a­­celaş timp agenţi ai guver­nului iugoslav, a arătat că legăturile clicii lui Tito cu imperialiştii americani şi englezi datează încă din vremea celui de al doilea război mondial şi că cei mai apropiaţi oameni din clica lui Tito au întreţinut in timpul războiului legături cu gestapoul hitlerist. La, Budapesta s’a dovedit că Tito şi banda sa de tră­dători nu sunt altceva de­cât un grup de vechi provo­catori contrarevoluţionari, vechi şi înrăiţi duşmani ai clasei muncitoare, vechi şi experimentaţi agenţi ai ser­viciilor de spionaj impe­rialiste. Lucrând pe baza instruc­ţiunilor directe primite din partea cercurilor imperia­liste străine, clica Tito-Ran­­kovici a pus la cale răstur­narea regimurilor de demo­craţie populară şi crearea unui bloc de state ostile Uniunii Sovietice In Sud- Estul Europei. „Faptele desvăluite la a­­cest proces— declară nota remisă la 28 Septembrie de ministrul adjunct al aface­rilor externe al U.R.S.S., A. Gromîko, însărcinatului cu afaceri provizoriu al Iugo­slaviei în U.R.S.S. — au a­­rătat mai departe că actua­lul guvern iugoslav depinde intru totul de cercurile im­perialiste străine şi că s’a transformat Intr’un instru­­ment al politicii lor agre­sive, fapt care trebuia să ducă şi a dus într’adevăr la lichidarea suveranităţii şi independenţei Republicii Iugoslave”. Hotărîrea guvernului so­vietic întâmpină un puter­nic răsunet în toate ţările lumii. Ea aduce o însem­nată contribuţie la apăra­rea cauzei păcii, democra­ţiei şi socialismului. Ea smulge definitiv masca de pe faţa hidoasă a complo­tiştilor de la Belgrad şi îi împiedică să se camufleze sub un tratat pe care l-au încheiat numai cu gândul de a-l folosi pentru a lovi pe la spate in Uniunea So­vietică şi în ţările cu de­mocraţie populară. Hotărîrea guvernului so­vietic serveşte interesele vitale ale poporului român, căci ghiarele complotului fascist urzit de Tito din or­dinul imperialiştilor ameri­cani, se întindeau şi spre ţara noastră. Clasa muncitoare din R.P.R. şi poporul român îşi exprimă încă odată mânia şi adâncul desgust pe care i-l provoacă trădarea şi svârcolirile slugilor sânge­roase de la Belgrad ale im­perialiştilor aţâţători la război. Poporul român salută cu adâncă satisfacție hotări­­rea guvernului sovietic ca un act de întărire a lagă­rului păcii. .1 apărut în limbile rusă, română, franceză, engleză germană Nr. 20 (47) Pentru pace trainică, pentru democraţie populară ! Bucureşti Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti SUMAR ARTICOL DE FOND — Apărarea păcii este cauza tuturor popoarelor din lume. M. HORVATH — Demascarea şi lichidarea bandei lui Rajk. L. TOLCUNOV —• Judecata poporului. G. MATHEWS — Apologeţii capitalismului. I. CHIŞINEVSCHI — Munca educativă în rân­durile intelectualilor. A. DRUGOV — Creşterea şomajului în ţă­rile capitaliste. V. PESSI — Muncitorii din Finlanda luptă pentru pâine şi liber­tate, J. MAREK — Note politice. Informaţii — cronici. Apare in fiecare Vineri De vânzare la toate magazinele ,,Librăria Noastră“ şi la toate chioşcurile Lei 8 | Comitetul Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. convoacă O MARE ADUNARE A INTELEC­TUALILOR DIN CAPI­TALA, care va avea loc Vineri 30 Septembrie, ora 18:30, în sala Savoy (Calea Victoriei). Vor lua cuvântul: — Acad. prof. P. Con­­stantinescu-Iaşi, vicepre­şedinte al Prezidiului Ma­rii Adunări Naţionale. — Marcel Breslaşu, scriitor, rectorul Institu­tului de Artă din Bucu­reşti. — Membri ai Comitetu­lui Permanent pentru Apă­rarea Păcii din R.P.R. Va urma un program artistic. Intrarea liberă. secretar general-adjunct al A. R. L. TJ. S. (pag. 3-a) Viata de Partid : ORGANELE DE PARTID TREBUEE SA SPRIJINE IN MUNCA ACTIVITA­TEA SUBCOMISIILOR DE VERIFICARE. (pag. 3-a) # ADUNAREA FESTIVA A PIONIERILOR ORGANIZATA CU PRILEJUL DESCHIDERII NOULUI AN SCOLAR. (Pag­ 3 a) # IN TOT MAI MULTE ÎNTREPRINDERI MUNCITORII PORNESC CU ENTUZIASM LA ÎNTRECERE IN CINSTEA LUI 7 NOEMBRIE. (pag. 2-a) CITIȚI IN CORPUL ZIARULUI: # GRIJA STALINISTA PENTRU OAMENII MUNCII, de SANDA RANGHET LUPTA PENTRU PACE - LUPTA PENTRU VIAŢĂ de acad. prof. dr. St. Mile« Lupta pen­tru pace este una din cele mai măreţe acţiuni de massă ale epocii noastre. Ea a creat o puternică solidaritate între oameni care diferă în cre­dinţele lor politice, în concep­ţiile lor de viaţă, în aparte­nenţa lor naţională. Această so­lidaritate este susţinută de con­ştiinţa masselor largi că răz­boiul pe care îl pregăteşte im­perialismul anglo-american nu este decât expresia poftelor şi năzuinţelor unei minorităţi pro­fitoare, în detrimentul milioa­nelor de oameni simpli pe care aţâţătorii la război sunt gata să-i trimită la moarte. Hotărît că noi, oamenii de ştiinţă, nu putem şi nu trebuie să rămânem indiferenţi şi izo­laţi în cercetările noastre, pri­vitori impasibili ai luptei ce se desfăşoară pentru câştigarea păcii. Munca noastră ştiinţifică, concepţiile noastre de cerce­tare, institutele şi colaboratorii noştri, nu pot forma o insulă în mijlocul societăţii şi epocii noastre. Noi trebue să alegem un drum şi să luăm o atitu­dine categorică şi clară. Acea­sta nu poate fi decât pentru pace, pentru o muncă construc­tivă, devotată vieţii, omului, so­cietăţii. Pregătirea războiului de a­­gresiune cere fonduri imense. Bugetele ţărilor agresoare sunt absorbite în proporţii conside­rabile de cursa înarmărilor. Fondurile destinate educaţiei naţionale, sănătăţii publice, construcţiilor tehnice sau cerce­tărilor ştiinţifice au o parte mi­nimă în bugetul acestor state. Din această situaţie nu poate decurge decât scăderea nive­lului de trai al popoarelor, o mai cruntă sărăcie materială şi culturală a celor ce muncesc. Ce înseamnă războiul, noi o ştim foarte bine. Am văzut în ţara noastră universităţi, şcoli şi instituţii distruse. Şi toate a­­cestea au fost posibile, datorită ştiinţei puse în serviciul agre­siunii. Din nefericire, există o atare ştiinţă. Ea este ilustrată în spe­cial de folosirea de către impe­rialiştii americani a desinte­­grării atomice în scopuri agre­­sive. Aceasta ne arată şi mai mult că oamenii de ştiinţă nu pot rămâne indiferenţi în viaţa so­cială. Cu drept cuvânt acade­micianul sovietic Oparin a spus : ..Ştiinţa este­ o­­ armă cu două tăişuri. De faptul în ale cui mâini se află această armă puternică, depinde ca ea să servească sau la fericirea şi bunăstarea oamenilor, sau la nimicirea lor". Este indiscutabil că Uniunea Sovietică, despre care ştim a­­cum — în urma comunicatului Agenţiei Tass — că posedă şi ea secretul armei atomice, nu va folosi niciodată energia ato­mică în scopuri de agresiune şi de cotropire, ci o păstrează pentru apar­area păcii şi a se­curităţii popoarelor şi pentru­ a o pune în slujba vieţii şi pros­perităţii oamenilor. Noi nu putem rămâne indi­ferenţi la ceea ce se face cu rezultatele muncii noastre ştiin­ţifice. Trebue să luptăm împo­triva concepţiilor de felul celor propuse de W. Vogi, care reîn­vie tema reacţionară a lui Malthus, susţinând că lipsurile şi suferinţa socială sunt dato­rite suprapopulaţiei-A păstra tăcerea şi indife­renţa în faţa acestor concepţii, înseamnă a le deveni compli­ce- Ca oameni de ştiinţă, noi nu putem să acceptăm nici un fel de teorie şi nici un fel de acţiune îndreptată împotriva vieţii. In Republica noastră Popu­lară, ştiinţa pusă în serviciul poporului muncitor are un rol măreţ în construirea de fabrici, drumuri, şcoli şi spitale, în con­struirea canalului Dunărea-Ma­­rea Neagră. Medicina pentru popor a reuşit pentru prima dată în ţara noastră să scadă mortalitatea infantilă. Mii de creşe, de bucătării dietetice, ambulatorii prenatale au fost organizate pentru asistenţa mamei şi a copilului. Institutul de tuberculoză. Institutul de Cancer au fost nou înfiinţate, pentru a organiza lupta ştiinţi­fică împotriva acestor boli cu caracter social. Aceste In­stitute sunt un exemplu viu că în Republica Populară Română, sub conducerea cla­sei muncitoare şi a deta­şamentului ei de avan­t­gardă, Partidul Muncitoresc Român, se realizează princi­piul ştiinţei progresiste, teoria legată de practică. Nenumărate alte realizări constructive ale medicilor, in­ginerilor şi tehnicienilor noş­tri, demonstrează în ce măsură ştiinţa este pusă în serviciul păcii şi al muncii constructive. Noi am găsit în ştiinţa sovie­tică şi în activitatea savanţilor sovietici exemplul ştiinţei pro­gresiste, profund democratice. Numai organizarea pe baze noui, revoluţionare, a ştiinţei a îngăduit cuceririle nenumărate ale savanţilor sovietici. Ele au fost elemente de cea mai mare însemnătate pentru construirea societăţii socialiste şi cu aju­torul lor Uniunea Sovietică a câştigat războiul tehnic în faţa agresiunii fasciste. Prin carac­terul ei democratic, prin uma­nismul ei, ştiinţa sovietică con­stitue exemplul constructiv al unei lumi noui, al lumii celor ce muncesc. Orice om de ştiinţă din Re­publica noastră Populară are deschisă calea muncii puse în serviciul păcii. Partidul Munci­toresc Român ne-a arătat care este drumul pe care trebue să-l urmeze ştiinţa noastră, şi acest drum este construirea socialis­mului. Prin contribuţia noastră la construirea socialismului, noi întărim frontul păcii împotriva agresiunii imperialiste. Muncind cu încredere pentru perfecţio­narea mijloacelor de producţie, pentru apărarea sănătăţii şi pentru culturalizarea masselor, noi întărim în chipul cel mai concret forţele care apără pa­cea. In acest fel lupta pentru paca se transformă i­tr’adevăr în­­tr'o luptă pentru viaţă, pentm cel mai de preţ avut pe care îl are omul. „S’a terminat cu şantajul imperialiştilor care urlau că vor stăpâni lumea prin bomba atomică“ Meeting pentru pace la atelierele „Griviţa Roşie“ „Auzi, tovarăşe, sirena asta? Este aceeaşi care, la 4 Apri­lie 1944, ne anunţa că moar­tea se va prăvăli peste noi. Acum, ne anunţă veselă. În­ceputul şi terminatul lu­crului”. Spunând acestea, tov. Cio­­noiu Nicolae, tapiţer la „Gri­­viţa-Vagoane”, se îndreaptă parcă mai dârz spre sala mare a cantinei, unde mun­citorii se strâng pentru a-şi spune cuvântul pentru pace şi împotriva corbilor imperia­­lişti, care ar vrea să semene din nou moartea şi jalea pe pământ. Dar muncitorii de la ,,Gri­­viţa Roşie”, asemenea munci­torilor din toată ţara, ase­menea muncitorilor din toată lumea, nu vor să mai vadă cadavre. Ei vor să trăiască in pace, să producă cât mai mult, să aibă o viaţă cât mai bună, după exemplul muncitorilor din măreaţa Ţară a Socia­lismului, U.R.S.S. „Curtea asta era plină de şanţuri, in 4 Aprilie 1944, şi şanţurile erau pline de cadavre sau de oameni în­gropaţi de vii. Şi eu am fost scos de sub pământ de câţiva tovarăşi. M’am în­dreptat spre casă, dar n’am mai găsit decât ruine. Am soţie şi doi copii. Pentru ei, pentru noi toţi, vreau să lupt pentru pace. Lupt muncind, lupt depăşind programul de producţie; in felul acesta, Patria noastră scumpă se În­tăreşte, devine un stâlp pu­ternic in lagărul păcii, în frunte cu U.R.S.S.” Tov. Bărbulescu Constantin, lăcătuş, decorat cu „Medalia Muncii”, continuă: „Mi-a tresăltat inima de bucurie când am citit zilele trecute că lagărul păcii po­sedă şi el arma atomică. S’a terminat cu şantajul imperia­liştilor, care urlau în toate părţile văzduhului că vor stă­pâni lumea prin bomba ato­mică. Au amuţit deocamdată şi reacţionarii de la noi. Dar trebue să fim vigilenţi. Foştii bancheri, moşieri şi industriaşi de la noi, chiaburii şi toate lepădăturile reacţionare ţin isonul bancherilor şi fabri­canţilor de arme de peste ocean. Dar noi, oamenii mun­cii de pretutindeni, suntem mai puternici, nu numai pen­­tru ca suntem infinit mai mulţi ci şi pentru că ştim că viitorul este al nostru”, începe meetingul. Academi­­cianul M. Roller explică mun­citorilor svârcolirile capita­lismului muribund, explică succesele tot mai mari ale Uniunii Sovietice şi ale ţări­lor , de democraţie populară. Muncitorii ascultă. In sufle­­tul lor creşte ura impotriva cioclilor de teapa lui Churchill, creşte încrederea­ în forţele lor proprii. Şi ei îşi iau apoi angajamente să apere pacea. Să o apere prin muncă tot mai dârză. Se înscriu mulţi tovarăşi la cuvânt. Toţi işi iau angajamentul să împlinească până la 7 Noembrie întregul program de producţie pe 1949. Ei ştiu că dând ţării mai mul­­­te bunuri, o fac mai puter­nică. Şi ei vor să trăiască liberi, într’o Patrie liberă. „Nu vom lăsa să se întoarcă zilele de groază ale războiului !“ Meetinguri pentru pace organizate de U.F.D.R. în sectorul III Albastru Crizanteme albe acoperă mar­ginile scenei. In sală, fete tran­dafirii de copii, mai fragede decât orice floare, zâmbesc. La chema­rea U. F. D. R. femeile din sectorul 111 Albastru B. au răs­puns cu însufleţire. Au venit aci, în sala „Aida“ din Calea Rahov­ei, însoţite de copiii lor, pentru a demonstra odată mai mult cât de arzătoare e dorinţa lor de pace, cât de mare e hotărîrea lor de a o apăra. „Voi lansa strigătul adânc, pătimaş, „al femeii care creşte copii „şi vrea să-i vadă crescând... Poeta Maria Banuş, recită una din poeziile sale. Poezia aceasta e o chemare fierbinte la lupta pentru pace. In bancă, Gherghina Gane îşi ţine pe genunchi" copila cu cosiţe aurii. — S’a născut în timpul bom­bardamentelor, spune ea. Şi după puţină vreme, bombele mi-au dis­trus căminul. Bărbatul era în ar­mată... grele zile am dus“, oftează ea. Dar nu le vom lăsa să se mai întoarcă! In altă bancă, o fetiţă cu ochii mari ţine strâns în mână un plic portocaliu. — Am scris o scrisoare pentru Pace, şopteşte ea. Cu litere ordonate, scrisoarea lui Chioibaş Ioana, elevă în clasa V-a elementară a şcolii de fete No. 39, începe aşa: „Eu vreau pace, căci sunt fetiţă orfană. Tatăl şi sora mea au murit în război. Eu vreau pace, căci vreau să trăesc, să în­văţ carte, iar când voi fi mare s’o ajut pe mama...“. Tov. Alexandru Şahighian, secre­tar al Uniunii Scriitorilor, citeşte acum „Sânzanii“, o poveste pen­tru copii. In povestea aceasta se arată cum nişte pui de găină, de raţă şi de bibilică, nu au putut să se apere de viclenia vulpii hră­păreţe, decât atunci când s'au unit... — Din povestea tovarăşului scriitor, spune Popescu Doina, o fetiţă cu coz­­aurii şi cu ochi vi­sători, mi-a plăcut cel mai mult puişorul golaş care i-a învăţat pe ceilalţi cum să se păzească de vulpe. Multe femei şi mulţi copii s’au urcat apoi pe scenă. Cuvintele lor, uneori stângace dar întotdeauna calde, au exprimat toate acelaş lucru: dorinţa arzătoare de pace, hotărîrea de a o apăra, ura sfântă împotriva acelora care, pentru a-şi salva sacul lor cu bani, sunt gata să arunce în ghiarele măcelului , milioane, de oameni. O delegaţie de copii de la şcoala­­ Ion Creangă, întind braţele pline I. de fiori celor doi artişti, care au venit în mijlocul lor. A urmat apoi un frumos pro­gram artistic. „Slavă Marelui Stalin“, spun vorbele cântecului. Iar mânuţele copiilor care aplaudă, privirile hotărâte ale mamelor a­­rată că tot mai dese sunt rându­rile celor ce se strâng în jurul neclintitului bastion al păcii, Uniunea Sovietică, şi a conducă­torului ei iubit, Iosif Vissarionovici Stalin. •fc Meetingul ţinut în sala Ateneu­lui Gh. Şincai, organizat de Sec­torul III Albastru al U.F.D.R. a întrunit numeroase femei din car­tier, tinere, bătrâne, mame cu co­pii în­ braţe, venite să protesteze cu energie contra celor care vor să le trimită din nou la moarte soţii, copiii, fraţii. Impresionante au fost momen­tele când au vorbit înşişi copiii, arătându-şi voinţa de a creşte şi a învăţa în pace, feriţi de ororile râzboiului. La sfârşit, scriitorii Sanda Mo­vilă şi Ştefan Tita au citit poezii închinate luptei pentru pace. ---- In piaţa, 3-a ----­Alte meetinguri pentru pace in Capitală şi în ţară.

Next