Steaua Roşie, mai 1954 (Anul 3, nr. 171-179)

1954-05-01 / nr. 171

Anul III. Nr. 171 PROLETARI DIN TOAIE JÂRILE UNitl-VA! ^ ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL DE PARTID Sl Al SPATULUI POPULAR Sîm­bata, 1 Mai 1954 6 pagini 20 bani Trăiască 1 Mai, ziua solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii! Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc 1 Mai, una dintre cele mai frumoase zile ale primăverii, cînd în jur totul reînvie şi se trezeşte la viaţă. Sub razele călduroase ale soarelui copacii înmuguresc, pe pămînt se aş­terne un covor verde. In acea­stă zi de sărbătoare răsună tot mai puternic cîntecul primă­verii, al dragostei, cîntecul păcii şi solidarităţii. Ziua solidarităţii internaţio­nale a celor ce muncesc a in­trat în tradiţia oamenilor mun­cii din lumea întreagă, ca una din cele mai măreţe sărbători. Din an în an, tot mai mulţi oameni ai muncii de pretutin­deni, bărbaţi şi femei, tineri şi vîrstnici, muncitori şi ţărani nimicitori, scriitori şi artişti, se înrolează sub steagul roşu bi­ruitor al lui Marx, Engels, Le­nin, Stalin. Din primăvara anului 1889, de cînd Congresul de la Paris al socialiştilor din toate tarile a hotărît sărbătorirea Zilei so­lidarităţii internaţionale a ce­lor ce muncesc, ziua de 1 Mai a devenit o măreaţă zi de tre­cere în revistă a forţelor mereu crescînde ale clasei muncitoare, a succeselor dobîndite de miş­carea muncitorească revoluţio­nară mondială. Popoarele din lagărul păcii, democraţiei şi socialismului, în frunte cu Uniunea Sovietică, afirmă cu putere succesele do­­bindite prin munca lor creatoa­re şi plină de elan, pe drumul vieţii noi, fericite. În U.R.S.S., ţara constructo­rilor comunismului au fost create în ultimii patru ani 2.500 de noi întreprinderi industriale, care ridică nivelul de viaţă al oamenilor sovietici. Din an în an popoarele U.R.S.S. se bu­cură de o viaţă tot mai civili­zată, mai îmbelşugată. Redu­cerea preţurilor de stat cu amă­nuntul a devenit o tradiţie în Uniunea Sovietică. In urma ce­lei de a 7-a reduceri de preţuri, populaţia Uniunii Sovietice va realiza un cîştig anual de 20 miliarde ruble. In decurs de doi ani vor fi valorificate cu succes 13 milioane hectare de pămân­turi virgine şi înţelenite, de pe care se va recolta un miliard de poduri de cereale. Uriaşe transformări au foc şi în Republica Populară Chi­neză, unde volumul global al producţiei industriale şi agrare a crescut cu circa 70 la sută faţă de 1949. Nivelul general industrial al ţărilor de demo­craţie populară s-a ridicat de aproximativ 3 ori faţă de 1937. In ţările de democraţie populară, sub conducerea partidelor co­muniste şi muncitoreşti, se dez­voltă agricultura mecanizată,­­socialistă, creşte necontenit producţia de cereale la hectar, se lărgeşte sectorul socialist al agriculturii. Alta este situaţia oamenilor muncii din lumea capitalului, unde agravarea contradicţiilor capitalismului este de neînlătu­­rat. Criza generală strînge în cleşte sistemul economic capi­talist mondial, care devine tot mai îngust, mai lipsit de sta­bilitate. In timp ce ţările de democra­ţie populară, sprijinite de Uniu­nea Sovietică, îşi făuresc o eco­nomie de pace, care nu cunoaşte crize şi care se dezvoltă în in­teresul satisfacerii nevoilor ma­teriale şi culturale mereu cres­cânde ale celor ce muncesc, economia ţărilor capitaliste bate pasul pe loc. Ea merge pe linia militarizării unor ramuri de producţie, a jefuirii popoare­lor, a subjugării unor ţări de către altele, pentru asigurarea profiturilor maxime capitalişti­lor. Sugrumarea producţiei ci­vile, prin cursa nebună a înar­mărilor, îngroaşă din zi în zi rîndurile armatei permanente a şomerilor, duce la înrăutăţirea situaţiei alimentare, la ridica­rea impozitelor, la mizeria şi ruinarea maselor muncitoare. După datele Comisiei economice a O.N.U. pentru Europa, în nu­meroase ţări ca Austria, Belgia, Franţa, Finlanda, Suedia, etc. producţia industrială a anului 1953 este sub nivelul celei din anul 1952. Volumul producţiei industriei extractive şi metalur­gice a scăzut în 1953 în Belgia cu 8 la sută, în Anglia cu 4 la sută şi în Franţa cu 10 la sută. Agricultura ţărilor capitaliste cum sunt Grecia, Italia, Turcia, Iugoslavia, Spania, Portugalia, de asemenea înregistrează un declin tot mai mare. Peste ju­mătate din ţăranii Turciei nu au pămînt suficient pentru a putea face faţă celor mai ele­mentare nevoi ale lor. In Iugo­slavia suprafaţa însămînţată cu cereale este aproximativ cu o şesime mai mică decit în 1939, iar productivitatea la hectar scade din an în an. Potrivit datelor cuprinse în raportul Comisiei economice europene pentru braţele de muncă, numărul şomerilor a crescut în septembrie 1953 în comparaţie cu 1952 în Aus­tria cu 11,2 la sută, în Bel­gia cu 8 la sută, în Franţa cu 30,2 la sută, în Irlanda cu 10 la sută, în Suedia cu 12,4 la sută, etc. Mizeria populaţiei a atins limita extremă. Cantitatea de produse consumate de populaţie este cu mult mai mi­că decit înainte de război. Şi mai tragică este situaţia oamenilor muncii din colonii, unde monopolurile capitaliste intensifică neîncetat exploatarea şi jaful. In ţările coloniale din Asia foamea face ravagii. In­treaga Africă este astăzi un continent al foamei şi mizeriei. In timp ce la un pol al lumii capitaliste se string mizeria şi suferinţele, la celălalt pol capi­taliştii string grămezi de aur din truda şi sîngele maselor mun­citoare. La 1 Mai, sărbătoarea tuturor celor ce muncesc, oamenii mun­ci din tarile capitaliste, depen­dente şi coloniale, privesc cu admiraţie succesele dobîndite de către ţările din lagărul păcii şi socialismului, pornesc cu şi mai mare putere în ofensiva împo­triva imperialismului. Alături de popoarele ţărilor de democraţie populară, poporul nostru muncitor duce o luptă hotărîtă pentru întărirea lagă­rului păcii şi construirea socia­­lismului. Bucurîndu-se de aju­torul frăţesc al Uniunii Sovie­tice, oamenii muncii din ţara noastră, indiferent de naţionali­tate, îşi făuresc astăzi o in­dustrie socialistă înaintată, o agricultură mecanizată. Dato­rită muncii pline de elan a ma­selor muncitoare, volumul pro­ducţiei industriale a ţării noas­tre s-a ridicat de 3 ori faţă de nivelul anului 1948. Numai în anul 1953 producţia globală a întregii industrii a crescut cu 14,4 la sută în comparaţie cu anul 1952, iar în agricultură de asemenea s-a realizat o produc­ţie mai sporită. O mărturie vie a grijii partidului şi guvernului faţă de ridicarea bunei stări ma­teriale şi culturale a oamenilor muncii o constituie printre arterie şi prevederile bugetului de stat pe anul 1954. Astfel, numai in­vestiţiile in industria producă­toare de bunuri de larg consum vor creşte în acest an cu 66,7 la sută faţă de anul 1953, iar pentru ridicarea rapidă a agri­culturii şi silviculturii bugetul prevede investiţii cu 75,7 la sută mai mult decit anul trecut, etc. Rezultatele dobîndite de po­porul nostru pe drumul con­struirii socialismului sunt uriaşe şi de netăgăduit. Cu toate ace­stea unele domenii de activita­te, mai ales agricultura, sunt rămase în urma faţă de nevoile crescînde ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Hotărîţi să contribuie la lichi­darea lipsurilor şi la realizarea programului de măsuri econo­mice adoptat de plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din august 1953, oamenii muncii din regiu­nea noastră se avîntă cu forţe sporite în întrecerea socialistă şi patriotică, pentru a da pa­triei cu­ mai multe bunuri de larg consum şi produse agro­­alli fientare. In Regiunea Auto­nomei Maghiară se înalţă noi şi noi construcţii menite să contri­buie la ridicarea nivelului ma­­terial şi cultural al oamenilor muncii. In cinstea măreţei săr­bători de 1 Mai, muncitorii şi tehnicienii şantierului din Sîn­­giorgiu de Pădure au pus în Funcţie primul grup electrogen a cărui energie electrică va crea noi condiţii de muncă şi de viaţă oamenilor muncii din mai multe regiuni ale ţării, printre care şi Regiunea Auto­nomă Maghiară. Această con­strucţie gigantică este o expre­sie a ajutorului neprecupeţit al I­­nimii Sovietice, ţara tehnicii celei mai înaintate din lume. In curind se va pune în func­ţie fabrica de praf de lapte de la Remetea. Pe lingă întreprin­derea „Encsel Mauriciu“ func­ţionează o secţie de garnituri de carde. Recent, cooperativa meşteşugărească „Textila Mu­reş“ a dat in folosinţă o clădi­re înzestrată cu un utilaj mo­dern, în care îşi desfăşoară ac­tivitatea mai multe secţii. Staţiunile de maşini şi trac­toare din regiunea noastră au fost înzestrate anul acesta cu un însemnat număr de trac­toare ,,K. D.“ şi de batoze „Va­sile Roaită“, fabricate în ţara noastră. Pînă la 20 aprilie S.M.T.-urile şi-au depăşit pla­nul lucrărilor agricole de pri­măvară cu 6 la sută, frunta­ fiind S.M.T.-ul din Reghin. Prin însuşirea şi aplicarea regulilor agrotehnice, prin crea­rea punctelor agricole, nivelu muncilor agricole s-a ridicat Numeroase gospodarii agricole colective, cara sunt cele din Ba­toş, Ideciul de Sus, Curteni, Că­limăneşti, Chendul-Mic şi multe altele, aplică pe scară largă în­sămînţatul porumbului şi plan­tatul cartofului în cuiburi aşe­zate in pătrat. Pilda gospodă­riilor agricole colective este ur­mată de ţăranii muncitori din comunele şi satele regiunii noastre. Aşa de exemplu, majo­ritatea ţăranilor muncitori din comunele Berghia, Păsăreni, Breaza, etc. aplică metoda de însămînţare în cuiburi dispuse în pătrat. Mari sînt succesele cu care poporul nostru intîmpină în acest an ziua de 1 Mai. Ele ilustrează forţa vitală a statu­lui nostru democrat-popular. Aceste succese se datoresc apli­cării în viaţă de către partidul nostru a învăţăturilor marxist­­leniniste, ajutorului multilateral pe care ni-l acordă marea Ţară a Socialismului, Uniunea So­vietică, cît şi colaborării strinse dintre ţara noastră şi statele democrat-populare. Pătruns de înflăcăratul pa­triotism, de ideea internaţiona­lismului proletar, poporul nos­tru muncitor este convins de posibilitatea menţinerii şi con­solidării păcii, pentru că voinţa sa de pace se împleteşte strîns cu voinţa de pace a tu­turor, popoarelor lumii. Poporul ro­mân doreşte din inimă ca lu­crările conferinţei de la Geneva să se soldeze cu rezolvarea problemei coreene, cu încetarea , sîngerosului război imperialist în Indochina. Cu toate că în ultima vreme, datorită eforturilor depuse de către forţele păcii, în frunte cu Uniunea Sovietică s-a produs o oarecare slăbire a încordării re­laţiilor internaţionale, totuşi adversarii păcii n-au renunţat la planurile lor agresive. Ei continuă goana înarmărilor, în­cearcă să extindă războiul în Indochina, creează noi baze mi­litare şi caută să înspăimînte lumea cu bomba de hidrogen, împotriva planurilor război­nice ale cercurilor imperialiste sună astăzi mai puternic decît oricînd glasurile milioanelor de oameni iubitori de pace din toate colţurile lumii­ care spri­jină din răsputeri politica con­­­­secventă de pace a Uniunii So­vietice. Uniunea Sovietică a fost în­totdeauna şi este pentru o pace trainică, pentru o coexistenţă paşnică între cele două sisteme — socialist şi capitalist, pentru întărirea colaborării internaţio­nale. ,,Dacă însă cercurile agresive, bizuindu-se pe arma atomică s-ar hotărî la o nebu-­­ nie şi ar voi să încerce forţa şi­­ puterea Uniunii­­Sovietice, — spune G. M. Malencov în cu­­­­vîntarea rostită la 26 aprilie , a. c. la sesiunea Sovietului ’ Suprem al U.R S.S. — nu în­­j­cape nici o îndoială că agreso­­­­rul va fi zdrobit cu aceeași ar­­­­mă, că o astfel de aventură va­­ duce în mod inevitabil la pră- I bușirea sistemului social capi­­­­talist“. î Ziua de 1 Mai, Ziua solida­­ rităţii internaţionale a tuturor­­ celor ce muncesc, constituie , pentru poporul nostru muncitor - un nou prilej de a-şi ridica vo­­­cea sa hotărîtă pentru regle­­-­mentarea paşnică a problemelor­­ internaţionale litigioase, pentru­­ apărarea păcii, pentru democra­­­­ție și socialism.

Next