Adevěrul, februarie 1889 (Anul 1, nr. 137-160)

1889-02-23 / nr. 156

ANUL L-No. 156. Numărul 10 bani ABONAMENTELE SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ÎNAINTE PENTRU BUCUREȘTI ŞI JUDEȚE Un an......................30 lei Sase luni..................15 Trei luni­ PENTRU STREINA­TATE Un an, 50 lei ;­Şase luni, 25 lei. MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA. ADMINISTRAȚIA: Strada Academiei, 24. ] Director politic: ALEX. V. BELDIMANU. REDÂCflÂ. Sî­î*î5;C!Bj Ac^îcI 241 EJOK­pIA INTEIA. Sä te feresc!, Române! de cwin strein în casă. V. Alexandri. JOI 23 FEBRUARIE 1899 Numărul 10 bani ANUNOIUMILE SE PRIMESC DIRECT LA ADMINISTRAŢIE DIN BUCUREŞTI ŞI JUDEŢE Anuneiuri, pagina IV.... 0, 30 b. linia , B­UI.... 1,­1. ., Inserţiile şi Reclamele 2 lei rândul. DIN­­ STREIN­AT­ATE la toate oficiurile de publicitate. UN NUMER VECHI, 30 BANI. ATENTATUL DE ERI Bucureşti 22 Februarie Dinasticii ce sunt astă­zi la putere au­ început a’şî a­­reta arama. Pe semne că a­­devĕrurile conţinute în nu­merul nostru de eri au­ durut pe Stăpânul lor. Necutezând a se adresa justiţiei de frica lumineî, ei caută a ne lovi prin mijloace piezişe şi mi­­şeleşti. Eri seară vânzătorii şi dis­tribuitorii ziarului nostru au fost opriţi şi conduşi la po­liţie sub ridicolul pretext că s’ar fi furat un port-monen unei Doamne ; li s’au­ smuls numeri­­­e .A.trovo r­­­ai nî din mâini şi prin această mano­peră infamă, poliţia a crezut că va putea parafisa răspân­­direa ziarului. Protestăm cu toată energia contra acestei călcări venite a Constituţiunei. Art. 24 rosteşte ast­fel: Constituţiunea garantează tutulor libertatea de a comunica şi a pu­blica ideile şi opiniunele lor prim graiu, prin scris şi prin presă, fie­care fiind respunzător de abuzurile determinate prin codicele penal, care în nici un caz nu poate restrînge dreptul în scris. Nici o lege excepţională nu se va putea înfiinţa în această materie. Nici pensură, nici o altă măsură preventivă pentru apariţiunea, vin­derea sau distribuţiunea ori­cărei publicaţiuni nu se va putea înfiinţa. Nu este nevoe de autorizaţiunea prealabilă a nici unei autorităţi pen­tru apariţia ori­cărei publicaţiuni. Nici o cauţiune nu se va cere de la ziarişti, scriitori, editori, tipo­grafi şi litografi. Presa nu va fi pusă nici­odată sub regimul avertismentelor. Nici un ziar sau publicaţiune nu va putea fi suspendat sau suprimat. Autorul este respunzător de scrie­rile sale; în lipsa autorului este respunzător girantul, iar în lipsa acestuia editorul. Ori­ce ziar trebuie să aibă un girant responsabil care să se bucure de drepturile civile și politice. Delictele de presă se judecă de juriil, afară de acele cari s’ar comite în contra persoanei Regelui și a fa­miliei Regale sau contra Suveranilor Statelor streine. Aceste delicte se vor judeca de tribunalele ordinare după dreptul comun. Arestul preventiv în materie de presă, este interzis. împiedecând vînzarea şi dis­tribuirea ziarului nostru, gu­vernul a călcat dar Constitu­­ţiimea într’un mod făţiş. Nici nu ne aşteptam la mai puţin din partea urmaşilor colectivităţei brătieniste eşiţi din anticamera Palatului. Dar se înşală amar nemer­nicii cari cred că ne vor speria. Lozinca noastră este şi va fi: înainte! La lupta contra Streinismului şi pentru sal­varea bunurilor celor mai scump® ale neamului nos­tru ! Redacţiunea. Poliţia împedicând vânzarea „Adeve­­rului“, suntem datori lectorilor noştri de a reproduce articolul de fond, conţi­nut în numerul nostru de eri, mai ales ca acest articol a fost cauza mesurilor arbitrare luate de guvernanţii noştri. Un răspuns „VOINŢEI NAŢIONALE“ Citirea articolului publicat in Vo­inţa Naţională sub titlul „Presa antidinastică română“ m-a convins că, pe cât inteligenţa umană are limitele sale, pe atât simplicitatea (eram să zic prostia) omenească nu are nici o margine. Autorul anonim poate conta pe indulgența mea pentru monstruo­­sitățile cuprinse în articolul său ; dar ceea ce nici­odată nu’l voia­erta este de a mă sili să devin apărătorul Domnilor T. Rossetti și P. Carp. Necunoscutul meu confrate în­cepe fulgerătorul său articol cu ur­mătoarea descoperire : „Pe zi ce merge propaganda rusească la noi în ţară devine mai activă, mai energică. Folosindu-se de prezenţa la cârma Statului român a unui g­uvenn compus din amici sau complici al ei, Ru­sia face cele din urmă pregătiri pentru a dărâma cu desăvârşire edificiul nostru po­litic şi a-şi întemeia aci la Dunăre un fel de gebende muscălească.“ Intr’un cuvânt Theodor Rossetti şi Petre Carp sunt ruso­filî şi an­­tidinastici. Să fie oare un lector des­tul de naiv pentru a înghiţi o a­­semenea gogoaşă ? Nu o pot crede; maî mult, eu sunt convins că sti­mabilul meu confrate ştie ca şi mine că Theodor Rosetti şi Petre Carp au fost şi sunt germano­fili, au fost şi sunt dinastici. Germanofilismul şi dinasticismul lor sunt principalele cauze pentru care, înăbuşind adâncul prieteşug ce resimt pentru ei, doresc grab­nica lor cădere de la guvern, căci consider ca o nenorocire infeoda­­rea noastră la politica germană, ca o calamitate publică prezenţa pe Tronul României a prusacului Carol de Hohenzobern. Dar Voinţa Naţională nu poate combate pe actualii miniştrii pe acest terem, fiind­ca patronii ei, când au fost la putere, erau ger­­mano­fili până la umilire, şi dinas­tici până la servilism. De aceia se încearcă a face din aceşti doui mi­niştri junimişti, înfocaţi ruso-fili şi anti-dinastici, precum poate va face mâine din mine un credincios o­­părator al Dinastiei Hohenzollern în România. Să lăsăm acum la o parte po­litica urmată de bărbaţii care com­pun actualul cabinet, să venim la ziarul Adevărul şi la directorul său politic a cărora opiniuni politice îngrijesc mult organul partidului naţional-liberal. Voiu cita partea cea mai ca­racteristică a articolului de care mă ocup: „Asemănarea este perfectă între Novoie Vre­­mia şi Adevĕrul. Ambele ziare sunt adversari a fortificaţiunelor, şi combat guvernul perso­nal al junimiştilor şi se pronunţă pentru a­­ducerea la putere a conservatorilor. Am­bele ziare zugrăvesc pe Regele Carol ca un instrument al politicei berlineze şi cer de­tronarea lui. Adevĕrul își termină articolul său cu ur­mătoarele cuvinte : Carol I trebue sa plece. Dacă autorul anonim al acestor rînduri a voit să facă a crede că există o înțelegere între ziarul muscălesc și „Adevărul“ atunci­ res­ping cu dispreţ această infamă ca­lomnie care nu să poate atinge. Dar dacă el a voit numai a face cunoscut lectorilor săi rusofilismul şi antidinasticismul nostru, atunci îi voiu spune fără şovăire: Da! Sunt ruso­fil, sunt anti-di­­nastic. Da! „Adevărul“ este şi va fi ruso­fil şi anti-dinastic câtă vreme voia avea onoarea a’l dirija. Mi explic: — Am două dorinţi pe care sper a le vedea realisate înainte de a muri. S. Resroarea Românilor $i sub jugul maghiar şi a­­lipirea lor la Romania In­dependentă. 11. Izgonirea Prinţului strein şi înlocuirea lui prin un Bonm Român ales de Popor. Iată măreţele idei fiuri ce urmă­reşte grupul care înconjoară „A­­devărul“. Numai prin o alianţă francă şi reală cu Rusia putem vedea în­­deplinindu-se acest frumos vis al tutur­or Românilor. Sunt ruso-fil precum au fost Ita­lienii franco-fili la 1859, pentru a relua Lombardia din mâinile Aus­triei . — Sunt ruso-fil precum au fost Italienii germano-fili în 1866, pentru a libera pe Veneţieni de sub jugul Austro-Ungar. — Sunt ruso-fil precum vor fi mâine Fran­cezii rusofili pentru a smulge Al­sacia şi Lorena din ghiarele Ger­maniei. In cât priveşte îndeplinirea do­rinţei a doua, nu avem nevoe de ajutorul nimănui. Suntem un po­por liber care va ști să măture singur odrasla streinä. Lozinca noastră este și va fi: Jos Carol I, Streie de neamul nostre, Strein de le­gea noastră. Alex. V. Beldimann. Ştiri Telegrafice Londra, 5 Martie. Ziarele englezeşti nu sunt satisfăcute de tonul mesagiului generalului Harri­son. Ele găsesc că acest mesagiu este scris mai cu seamă pentru a linguşi simţimintele politicianilor americani, dar cu toate astea nu văd în aceasta nici un motiv de temere. Colonia, 5 Martie. Gazeta de Colonia zice că­ negocierile între regele Serbiei şi D. Ristici nu lasă nici o îndoială asupra acestui punct că D. Ristici e cu totul devotat regelui şi va face totul pentru a menţine ordinea şi liniştea. El va urma cu tărie aceiaşi politică ca a regelui, care a recunoscut că a se ataşa Austro-Ungariei este ca­lea cea mai bună. In această privinţă, sosirea D-lui Ristici la putere nu supără de loc pe Austro-Ungaria ceea ce este cu atât mai îmbucurător cu cât re­gele Milan, a cărui sănătate e sdrunci­­nată, pare că se va retrage în curând de la afacerile de Stat pentru un timp destul de îndelungat." Știrea că radicalii conspiră, nu sunt de loc întemeiate. Radicalii n’aveau nici o legătură cu agitatorul Bogosavliii care a fost arestat de curând la Turnu-Se­­verin. Articolul nostru de em­ OPINIUNEA PRESEI „L’Imndépendance Roumaine “ „Azi la Cameră, I­. P. Carp a pus sub ochii ministrului de justiţie, I­. Vernescu, ultimul număr din „Adevărul“, care conţ­ine, un articol foarte violent sub semnătura D-luî A. Beldimanu. „Se vorbea la Cameră,că autorul articolului în chestiune va fi urmărit“. „Liberté rroumaine“ Relativ la articolul apărut în nu­mărul nostru de ieri, sub titlul „ Un respuns „Voinţei Naţionale“, ziarul liberal La „Liberté Roumaine“ de aseară scrie următoarele: „Articolul din „Adevărul“ de a­­stăzi, a produs o mare sensaţiune la Cameră. Toţi miniştrii îl citeau în banca lor“. „ Voinţa Naţi­onal­ă“ Azi D. A. Beldiman, directorul politic al ziarului antidinastic „A­­deverul“, a adus în persoană la Ca­meră­, mai multe exemplare din nu­mitul ziar pe care le-a distribuit de­putaţilor, a căror atențiune a fost atrasă asupra articolului de fond în care se citesc între altele fraze ca acestea : Isgonirea prințului stréin și înlocuirea lui prin un Domn ales de popor. Jos Carol I, stréin de nea­mul nostru, stréin de legea noastră. Acest articol este semnat de I­. A. Beldiman, ruda D-luî Teodor Rosetti, primul ministru, şi a D-luî G. Beldimano, prefectul judeţului Ilfov. Acest articol fu citit cu multă a­­tenţiune, maî cu seamă de deputaţii conservatori, cunoscuţi prin antidi­nasticismul lor. Ziarul în cestiune s’a văzut şi pe banca ministerială : D. G. Vernescu după ce la citit, la înaintat colegi­lor săi, surâzând şi dând din cap. D. Ilariu Isvoranu, cu surîsul pe buze, ardea de dorinţă de a citi articolul anti-dinastic, semnat de ru­da primului consilier al M. S. Re­gelui . D sa a trimis pe un uşier să-l aducă ziarul; i se şopti însă de pe banca ministerială că aceasta ar fi prea de tot şi D. llariu Is­voranu fu rugat să maî aştepte şi să aibă răbdare până ce se va sus­penda şedinţa pentru a’şî satisface arzătoarea dorinţă de a citi artico­lul contra Tronului. ■îs îme­toare la libertatea fipaeiiibjfc'' diat D-luî Prefect al poliţiei, arâtându’i respunderea ce ’şi-a luat. D. Prefect însă a respuns că, de la o vreme femeile nu mai pot umbla prin oraş din pricina pungaşilor şi că în seara apariţiu­nei articolului nostru inti­tulat „ Un respuns Voinţei Naţionale“ s’a furat de la o femeie un portmoneu, şi de aceea a crezut de cuviinţă să a­­tragă pe toţi vânzătorii şi să’i caute. E adevărat că la orele 9 şi jumătate a început sâ caute prin buzunare pe toţi venzătorii de gazete, dar nu e mai nimica, că puţin adevărat că n’a găsit n’avea ce găsi, de vreme ce venzătorii de ziare nu sunt pungaşi, şi îndrăsnim a spune că foarte ne îndoim şi asupra faptului că s’ar fi furat unei femei un portmoneu aseară. Coincidenţa unor fapte ne îndrituesc, însă, a asigura că atentatul contra noas­tră a fost plănuit şi executat după or­dine superioare. Iată-le : Eri, ca nici o dată, D. P. Carp a adus ziarul Adevărul în incinta Came­rei şi l-a depus pe banca ministerială, unde şedeau D-nii Th. Rosetti, G. Ver­nescu şi Alex. Lahovary. Citirea şi stu­­diarea acestui număr a ocupat foarte mult trinitatea ministerială. Cam Se explică această întâmplare cu arestarea vânzătorilor de ziare ? Cele­ I’alte ziare, maî înainte de a se confisca ziarul nostru, ştia deja ceea ce se va întâmpla, şi dacă am admite ca exact ceea ce ni se spune, atuncea un director al unui oare­care ziar întrebat despre arestare fără a i se spune anume despre vânzătorii Adevărului, ar fi răs­puns, ce’mi pasă de Adevărul. Ceea ce denotă că el ştia ce s’a întâmplat a­­proape în acelaş minut.—Cum n’ar fi, pu­tut şti, dacă nu era în curent cu cele ce se plănuesc în sferele guvernamen­tale ? Cum se explică apoi cererea ziarului de la chioşcuri de către agenţii poli­ţieneşti. Cum se explică apoi coincidenţa■ că chiar în acea seară a fost chemat unul din redactorii acestui ziar, om matur, şi întrebat la poliție de a tras sorţ, pentru armată? Cum se întâmplă că unul din repor­teri a fost asemenea chemat la prefec­tura poliţiei şi întrebat dacă cunoaşte pungaşii ? ! ? Ce înseamnă toate acestea ? Că s’a furat unei femei un portmoneu ? Sau înseamnă aceasta că s’a deslăşţuit per­secuţia cea mai odioasă contra presei? E cu putinţă ca să nu’i placă guver­nului actual libertatea presei, acestui guvern care s’a lăudat că e pentru li­cenţa cea maî licenţioasă a presei şi care spunea­­că ziaristica se va îneca în murdăria ei. Eî bine s’a înşelat. Cu căderea regi­mului colectivist roşui­, presa a lăsat şi termenii injurioşi ce’i întrebuinţa faţă cu o clică de jefuitori şi de călcători de lege; ea însă ’şi-a conservat şi în­doit energia faţă cu colectivitatea albă care, la rândul ei, a făcut progres în persecuţiune. In adevăr, drepturile presei nu se calcă spărgând nişte geamuri fragile, şi spărgând capete, ci prin confiscare, prin arestare, prin persecuţia redactorilor. Se înşală guvernul când crede că cu pretexte se linişteşte­ lumea iritată, lu­­mea e prepuelnică şi vede multe acolo unde nu e de cât puţin, dar încă acolo unde ea vede o făţişă şi îndrăsneaţă călcare a constituţiei, acolo ea nu pri­meşte ca bine pretextele copilăreşti ale unui guvern nepopular. ----------------------------------------------«-«»a®-*----------------------------------------------- O NELEGIUIRE FĂŢIŞE In numărul nostru de ori a apărut un articol, ca multe altele din Adevărul, foarte cumpătat în expresiuni, însă e­­nergic, aşa cum se cuvine în fondul lui, franc şi leal, precum în­deobşte e cunoscut, că este ziarul acesta. Nimenea din redacţiune nu credea că acest articol scris şî subscris de direc­torul ziarului, va face pe cei de la gu­vern ca să’şi peardă cumpătul; spre ma­rea mirare însă a redacţiunei, ziarul nostru a fost confiscat în toată re­gula; căci vânzătorii afi fost ares­taţi şi ţinuţi până după orele vân­­zerei, iar de la chioşcurî poliţia a cercat sâ ia ziarele. Directorul ziarului nostru aflând de ilegalitatea comisă, de călcarea flagrantă a disposiţiunilor constituţionale privi­ mmmmem CRONICA PARLAMENTARA Nici un articol Luni Camera a votat un articol din legea pentru vânzarea in loturi mici ale moşielor Statului. Marţi însă Camera a fost mai cir­cumspectă şi n’a votat nici unul. Nu doar că legea vânzărilor n’a fost la ordinea zilei şi din această pricină nu s’a putut vota nici un articol măcar , ci din cauza discursurilor preparate pe care fie­care

Next