Adevěrul, decembrie 1889 (Anul 2, nr. 386-409)
1889-12-03 / nr. 388
fu sugrumat de către acela pe care ’l-a scăpat de înecăciune. Ar fi de dorit să înceteze agitaţiunile incontinue din facultatea de medicină cari, de o bucată de vreme ţin pe studenţi într’o încordare perpetue şi ’i distrag de la studiu; ele sunt de natură de a aduce decadenţa uneia dintre facultățile cu care universitatea noastră are dreptul de a se mândri mai mult. DUMINICA 3 DECEMBRIE 1889 D’aie popilor Ploieştenî In Septembre a. c., la biserica S-t. George Nou, (Boldescu) a spitalului cu acelaşi nume, după mai multe cercetări din partea eforiei făcute în urma unor denunţări, se constată că Preotul Ioniţă Dumitrescu care îndeplinea funcţiunea de confesor al spitalului, sustrăsese din capitalul bisericei o bună sumă de bani cum şi obiectele de valoare din biserică ca : o salbă de aur, potirul, îmbrăcămintea de argint a Evangheliei, mâinile şi coroanele de la icoane, pe cari se văd şi astăzi cu ele, cădelniţa, candelele şi un polycandru mare, toate de argint, cum şi mai multe obiecte între cari şi clopotul mare al bisericei pe carel-a vîndut, iar ca să nu se ştie de urma lui, la repararea bisericei a pus de a dărîmat clopotniţa, ceea ce nu era prevăzut în devizul de reparaţie şi nici necesitate nu era să se dărîme. Constatându-se aceasta la ancheta din partea Eforiei, preotul fu ameninţat cu darea înaintea parchetului, el văzând că gluma se îngroaşe, se duse fuga acasă şi aduse o basma popească plină cu mâinile şi coroanele sfinţilor, sfărîmaturi de candele şi cădelniţă, lucru care se trece în procesul-verbal de constatare , consecinţa anchetei s-a mărginit la eliminarea preotului Ioniţă Dimitrescu şi înlocuirea lui cu preotul Teodosie Ionescu. Depărtatul preot care se bucură de rea reputaţie în Ploeşti, de ciudă că tocmai preotul Teodosie, asupra căruia avea ură, a fost numit în locul lui, face o petiţie la Mitropolie iscălită inconscient de mai mulţi mahalagii, ca din partea lor, prin care arată că părintele Teodosie nu e om cinstit, că a furat o poliţă de la cineva şi alte multe de acestea, în urma căreia Mitropolia ia dreptul de a mai sluji în biserică preotului nou numit, văzând acesta că afacerea ia o astfel de întorsătură, face o petiţie la Mitropolie cerînd anchetă, care fu numită şi delegat Protopopul eparchiei locale a cerceta afacerea. Transportăndu-se Protopopul Pr. Mihail Pârvulescu la biserica cu pricina unde erau adunaţi semnatarii petiţiei iji a iii ii preoţi din parl T?r. Toniţ& cu 7 bătăuşi îmbătaţi de el, se ia în cercetare iscălitorii petiţiei cari declară în adevăr că el au iscălit acea petiţie pe care părintele Ioniţă le-a citit’o şi în care cerea de la Mitropolie voe ca să mai cumpere şi să înfrumuseţeze biserica etc., etc., lucru pipăit că popa prin înşelăciune a obţinut iscăliture lor; vezând însă că o să fie prins cu mita în sac începe cu cel 7 bătăuşi al sel a face gură şi a striga la protopop că nu aşa se face ancheta. Vezând protopopul că scandalul acesta ia proporţiunî mari pleacă cu proiestosul lăsând lumea în biserică ; atâta ’I a trebuit preotului Ioniţă, ca cu bătăuşii lui să ameninţe pe pr. Teodosie, care de frică se refugiă baricadându-se în altar, unde s’a îmbrăcat cu odajdiile de mare ceremonie, şi cu Evanghelia in mână le spuse agresorilor că acum e gata a ’l înfrunta. In acest timp preotul agresor pusese o femee să tragă clopotul bisericei și să strige : Dumnezeu să ierte pe popa Teodosie. In timpul când preotul atacat era în altar, un cismar mahalagiu — Ionică — pătrunde până la preot, care spune să fugă la poliţie să cheme ajutor, voind să plece fu întâmpinat cu lovituri din partea bătăuşilor, care l’au bătut până i-a curs sânge pe gură şi pe nas, numai la ţipetele femeilor ce erau de faţă ,l-au lăsat din bâtae şi au plecat din biserică. Tocmai târziu pe la 8 ore seara a putut eşi preotul din altar, şi a sesizat parchetul, care a trimis afacerea la instrucţie unde—nu înţeleg pentru ce — D-l jude instructor Gheţu a chemat pe reclamant sfătuindu’l a’şi retrage plângerea, lucru la care preotul n’a consimţit ci a mai dat o petiţie cerînd ascultarea ca martori la instrucţie şi pe potropop, pe cismarul bătut, cum şi pe mai mulţi mahalagii ce erau de faţă la întâmplarea scandalului. In urma acestui act de barbarie a pr. Ioniţă Dimitrescu, epitropii bisericei au înaintat Mitropoliei un raport şi o copie după procesul-verbal, încheiat la constatarea sustragerei lucrurilor bisericei de acest imoral preot, în urma căruia, au fost citaţi ambii preoţi în ziua de 28 Noembre, înaintea consistoriului Mitropoliei, dar s’a amânat din cauză ‘ că în acea zi urma să fie alegere la col. I de comună şi prin urmare popii trebuia să joace rolul de agenţi electo- rali. Aflu că un deputat din localitate ar voi a interpela pe Ministru Cultelor în această privinţă, în tot caşul ve voia ţine în curent cu mersul afacerei atât la instrucţie cât şi la Mitropolie. Mihai. DIN”IAŞI ! Studenţii universitari vor da un bal pentru sporirea fondului lor la 16 Delcembrie în saloanele hotelului Traian. Doamnele care s’au oferit de a prezida balul lor sunt: Natalie Sutzo, colonel Petrovan, Bălaşa Şendrea, M. G. Irimescu, A. Comban, P. Răşcanu, Sandu Răşcanu etc. Studenţii speră să aibă balul lor o reuşită strălucită, lucru cel dorim din toată inima.* Procesul lui Constantin Bordeiu, acuzat pentru delicte electorale s’a judecat de curtea cu juraţi din ziua de 1 Decembrie. Acuzaţiunea a fost susţinută de D. procuror de secţie N. Leonescu, apărarea de D. Al. Bádarou iar prim jurat a fost D. Th. Motăse. Juraţii au achitat pe inculpat.* Procesul, anunţat deja de noi, că se va judeca la Curtea de Apel secţia I a privitor pe d-rele Milo pe de o parte şi d. Gh Pavlov şi Marcu Weiss s’a căutat în zilele die 23, 24, 20, 27, 28 şi 29 Noembre, când terminându-se desbaterile, curtea a amânat pronunţarea hotărîreî pentru ziua de 11 Decembrie. Faptul care a dat naştere acestui interesant proces este că interzisul, d-nul Alex. Milic având nevoe de bani a făcut pe surorile sale să sconteze câştiurile de la o parte din moșiă cuvenită lor pe timp de cinci ani. Valoarea câștiului pe acest timp e de mai bine de 55,000 lei, ce s’a scomptat pentru suma de 30,000 lei. Aceasta însă pe hârtie, căci de fapt —după cât afirmă—au primit numai vr’o 16,000 lei. Scomptătorul este Marcu Weiss iar d. Gh. Pavlov a fost mijlocitorul în această afacere, după invitarea d-lui Alex. Milic. Pentru D-ra Millo a pledat d-l avocat Vasile Sculy, care a acuzat în această afacere de doi pe partea chemată in judecată. D-l Pavlov a fost apărat de d. Sipsomo, iar Marcu Weiss de d-nii Bejan și Niculeanu. • • D. Nestor Heck, cunoscutul fotograf din oraşul Iaşi, prin firma sa cea veche şi lucrările sale artistice, face cunoscut numeroasei sale clientele şi publicului Ieşan, în mijlocul căreia profesează arta sa de mal bine de 25 de ani, că In atelierul său, îmbogăţit şi în curent cu cele mai noul descoperiri In arta fotografică, se execută lucrări cu un preţ ce poate conveni tuturor claselor societăţei. De altmintrelea este ştiut de întregul public ieşan perfecțiunea lucrărilor atingătoare de arta D-lui N. Heck și care nu lasă nimc de dorit de la fotografiele în mărimea naturală până la cele de cartă de vizită. Corespondenţa din Dorohoiu 29 Noembrie 1889. Fiind mai multe locuri vacante de consilieri comunali, alegeri parţiale vor urma a se face în curând... delegaţii în oraşul nostru s-au ales deja, şi succesul a fost bine înţeles al guvernului. Nu se ştie însă dacă alegerile se vor mai face pentru că toate probabilităţile există pentru disolvarea consiliului nostru comunal, în faţa stăruinţelor energice ce le pune prefectul judeţului. E aproape de Înţeles că guvernul va căuta să paralizeze de acum înainte tot mai mult influenţa D-lui Enacovici. Lupta va fi cam grea, şi nimeni nu poate spune cu hotârîre în partea cui va fi isbânda... Să aşteptăm... Nu ştiu, nu ’mi aduc aminte dacă s’a vorbit prin ziare de un furt sâvârşit în vara trecută la administraţia moşiei Bădeni, a fraţilor Fischer. Un servitor anume Nuhăm Abramovici, a fugit luând 5.000 franci, sumă pe care o încasase în Botoşani în numele D-lor Fischer. S’au făcut cercetări bine înţeles ca să se dea de urma lui, dar toate ostenelele au fost zadarnice, şi orice speranţă de aflarea hoţului era pierdută. Dar acum câteva zile d. Fischer află că numitul Nuhăm Abramovicî se afla în America şi anume la New-York. Află aceasta de la un oarecare Friedman Eşanu. Acest Friedman, i-a cerut o procură, ca sâ poată pune mâna pe bani, din locul unde au fost lăsaţi în depozit de către Abramovicî. D. Fischer însă s’a gândit că e mai bine să se adreseze ministrului Americei de Nord de la Bucureşti, şi alătură toată corespondenţa primită din New- York — pentru ca legaţiunea să poată lua măsurile necesare pentru prinderea hoţului şi restituirea banilor celui păgubaş, dacă banii în adevăr sunt depozitaţi undeva, înainte de desfirşi corespondenţa, să vă mai spun .Bisocietatea botoşâneanâ a încercat o‘offire de simţitoare, prin încetarea din viaţă aD nei Ruxandra Văsescu, mama Doamnei Hortensia Cantemir. Defuncta a lăsat adânci regrete tuturor celor care au cunoscut-o. Sfirşesc corespondenţa mea aici, făgăduindu-vă a vea încunoștiința de tot ce se va petrece mai de însemnătate pe la noi. De la Jijia. * * Informaţii iii Agiul ieri s’a ridicat la 1,15%. Discuţia răspunsului la adresă va începe în Cameră Joaia viitoare. „ Dacă liberalii vor reuşi la ba Magiul de Duminică în Ploeşti, candidatul lor de primar va fi D. deputat Christu S. Negoescu. „Influenza“ Profesorul Nothnagel din Viena a ţinut alaltăieri la clinica sa o disertaţiune asupra boalei infecţioase numită Influenza, care face progrese enorme în Rusia, unde numai in Petersburg a atins 30.000 persoane. Disertaţiunea aceasta a deşteptat un viu interes, cu atât mai mult, cu cât în Viena boala a devenit epidemică. Cel dintâiu caz de asemenea natură ce s’a ivit la Viena, zice prof. Nothnagel, s’a întâmplat la începutul lunei trecute cu medicul secundar al clinicei I din spitalul central. Simptomele, care au început prin durere de cap şi greaţă, nu mai lăsară nici o îndoială asupra caracterului boalei. Curând cazurile se înmulţiră şi astăzi spitalul public e plin de bolnavi de Influenza. Nothangel se rosteşte astfel cu privire la ştirile ce sosesc din Rusia asupra faptului că Influenza ar fi prevestitoarea unei mari epidemii. „Poate să fie chiar aşa, dar noi nu putem face nimic alta decât să aşteptăm urmările“. Boala aceasta a fost deja cunoscută la începutul secolului al 16-lea (1510), dar detalii lămurite lipsesc. De altfel, nu se cunoaşte vreo boală care să se lăţească cu atâta repeziciune. Chiar cholera şi frigurile galbene rămân pe jos faţă cu această boală, care nu e atât de periculoasă. Nu trebue să ne mire nici cifrele de 40,000—50,000 de cazuri. Ca toate boalele epidemice şi Influenza vine de la răsărit. Nu e dovedit dacă chiar Rusia e patria boalei. Caracteristic este că Influenza nu e legată de oameni, nici de căile de comunicaţie; deci nu e de admis ca boala să fi venit la Viena prin Lemberg, căci ea e propagată de miasme prin aer. Fără îndoială, boala aceasta e microbică. E de sperat că boala nu va dura mult dată fiind temperatura de acum, care nu e favorabilă desvoltărei bacteriilor. La Paris, în prăvăliile Luvrului, numărul funcționarilor bolnavi de Influenza se urcă la 3.400 pe zi. Consiliul de revizie îşi va începe operaţiunile sale în Bucureşti în zilele şi la orele următoare . Pentru culoarea de roşu, la localul secţiune 16, strada Academiei No. 5, în zilele de 1, 2, 4 şi 5 Decembre, orele 11 dimineaţa ; Pentru culoarea de galben, la localul secţiune 1 8, (vechea comisie de galben), strada Romană No. 4, în zilele de 7, 8, 9 şi 11 Decembre, orele 11 ; Pentru culoarea de verde, la localul secţiune! 26, strada Sfinţi Apostoli No. 45, în zilele de 12, 13, 14 şi 15 Decembre, orele 11 ; Pentru culoarea de albastru, la localul secţiune! 36, calea Văcăreşti No. 159, în zilele de 16,18, 19 şi 20 Decembre, orele 11 ; Pentru culoarea de negru, la localul secţiunei 49, (vechea comisie de negru), calea Moşilor No. 188, în zilele de 21, 22 şi 23 Decembre, orele 11 ; Iar zilele următoare, până la 15 Ianuarie 1890, sunt rezervate, conform art. 42 din legea recrutării armatei, pentru producerea actelor cerute tinerilor Înscriși. D. I. Constantinescu, inspectorul financiar, care se află in Galaţi, a inspectat Casieria generală a judeţului. D. General Manu, ministrul de interne, alucrat ieri de dimineaţă cu M. S. Regele. —04ESK»* — Ieri a eşul la Ministerul de Interne, decretul prin care D. Procop Dumitrescu, este însărcinat să gereze afacerile prefecture de Ialomiţa în locul D-lui N. Bratu, demisionat. Decretul de numire a D-lui N Gentili, ca prefect al judeţului Vlaşca a fost iscălit ieri. ----------------------mess*--------------------- Ştiri Telegrafice BELGRAD, 1 Decembrie. — Guvernul a delegat comisiuni speciale pentru a lua în stăpânire depozitele de sare din Belgrad şi din diferitele oraşe unde compania monopolului stabilise sucursale. La refuzul amploiaţilor de a preda cheile magaziilor, comisiunile au făcut să se deschidă prin autoritate de justiţie şi au confiscat previziunile de sare. Autorizaţia trimisă de Anglo-Bank din Viena amploiaţilor săi de a deschide magaziile, a suferit o întârziere şi nu a sosit decât după intervenirea agenţilor judiţiari. Reprezentanţii vienezi ai Companiei au sosit şi s’au întâlnit numai decât cu avocaţii renumiţi; ei au declarat că menţin pretenţiunea lor şi că nu voiesc să cedeze decât în faţa unei sentinţe judiciare. Se crede totuşi în cercurile comerciale că o înţelegere pacinică va interveni şi că guvernul va rescumpăra monopolul. PETERSBURG, 1 Decembrie.— Nevoie Vremia află din Belgrad că autorităţile sârbeşti fac dificultăţi negustorilor ambulanţi ruşi; jurnalul exprimă mirarea sa pentru această procedare. Foile sârbeşti propun ca leac al cauzelor cari dau loc plîngerilor ziarului rusesc, încheierea unui tratat de comerciu sârbo rus. PARIS, 1 Decembrie.—Camera a anulat ieri cu 447 voturi contra 20, alegerea D lui Ternisien (Cochinchina)şi a declarat ca ales pe amiralul Le Myre de Villers. Discuţiunea asupra paragrafurilor fondurilor secrete va începe Sâmbătă. HAVJOE HONTÉOUT „LA SULTANUL“ (NUVELA) Goutheaume şi Mariaille, locuiau sub o umbrelă. In Paris, un asemenea adăpost, sub care încap numai două capete, e destul de delicat, şi mai delicat încă la o mie leghe depărtare de patrie, în Mexico, unde îi asvârlise întâmplarea pe aceşti două bieţi francezi, o pereche de năpăstuiţi. Amândouă la un loc aveau patru zeci de ani şi şase luni, ceea ce venea în două, câte două-zeci de ani şi trei luni de fiecare. Frumoşi nu erau, dar nici urâţi, nici înalţi, nici scurţi, ci, de mijloc, îmbrăcaţi ca vai de oi, îndurând frigul şi lipsa, având in schimb o poftă de mâncare grozavă, şi până acuma n’ajunseseră încă sâ se scuture bine. Dacă erau trişti? Nici de loc. ..Plecaseră in America, cu gând să se îmbogăţească curând, cum se îmbogăţesc atâţia şi atâţia. — Peste două ani ne întoarcem doldora de bani.. îşi spunea el, pe drum. Şi gândeau să se îmbogăţească cu meşteşugul ce-l avea fiecare . Mariaille cânta grozav în ooarină, Goutheaume sejpricepea foarte bine la fotografie. FOITA ZIARULUI „ADEVERUL“ ” Georges Ohnat VIII 29 DRAGOSTEA DIN URMA Vorbise de lacurile îngheţate, de vânători, de urmărirea cailor. Şi Paul cu cât vorbea cu atât vedea desfăşurânduise firea adevârată a Luciei, şi intusiastă, şi admira ochii ei vioi, faţa-i aprinsă, şi glasul ei. Doamna de Fontenay observă intimitatea asta ce se legă între cei doi tineri, și spuse și marchizului. — Ar fi tare bine, respunse bătrînul.. Draga mea, e deajuns să-ți arate cineva drumul, încolo știi ce să faci. Cred că numai Cravant ar putea să-i placă, mai curând ca oricare altul. El știe cum s-o ia, și ea o ascultă cu bună voință. Lucrurile au să meargă de la sine.— să le lăsăm numai să meargă. — La nevoie voi da și eu ajutor, adaose contesa. Peste câteva zile plecăm la Dauville. Am să poftesc și pe Paul. Eu încep, dragostea să sfârșească. Dragostea făcuse ce putuse, dar nu isbutise să înflăcăreze decât numai pe D. de Cravant. Lucia rămăsese foarte liniștită. II plăcea tare mult să stea împreună cu baronul, să vorbească, să se primble cu el, să călărească laolaltă, să I dovedească în sfârșit mai multă prietenie decât altora. Dar această preferinţă chiar făcând-o în ochii tuturor, nu avea preţ. Totuşi Armand se îngrija tare mult. El era tare tulbra de tot. întâmplarea de almintre îi ajutase destul de mult. Eşise dintr’o încurcătură în care putea sâ-şi nimicească liniştea traiului. Dar nu stă în firea omului să se mulţumească multă vreme cu starea în care se află. Gândul era tot la Lucia Se gândea : ce făcuse în şase luni, de nu putuse s-o capete, să fie a lui şi numai a lui? Venise regulat s o vadă, par’că s-ar fi dus s-o vadă la şcoală, întrebând-o de sănătate, şi îndeletnicindu-se cu conversaţii fără de nici un interes, banale. Se purtase bine. Nu scosese o vorbă măcar care s-o supere. Şi acum ii părea reu de cuminţenia lui, căci nu va mai găsi un prilej aşa de bun ca să se facă iubit de ea. I se părea că numai dacă ar fi vroit, dacă ar fi vroit să stărue şi să se folosească de împrejurări aşa priincioase, ar fi isbutit să se facă iubit. De ce nu vroise. De ce tărăgnase ? Dar atunci conştiinţa lui se ridica şi-i respundea: cum aşi fi putut fi aşa de infam? Vorbele i-ar fi rămas în gât, şi inima s-ar fi resvrătit la aşa închipuire. Nu fă nenorocirea femeei care te iubeşte. Remâi om cinstit precum ai fost până acuma, şi în loc de a plînge pe urma aceleia care te-a tulburat aşa de tare, foloseşte-te mai bine de împrejurarea asta ca s’o poţi uita.“ Ascultă sfatul pe care ’i-l dădea conştiinţa, o găsi just şi bun. Vroi să’l urmeze, şi cu mult curaj, se sili să se vindece de dragostea lui. Vroi să vadă numai prietenia şi nimic alt decât prietenia, în sentimentul ce’l hrănea pentru Lucia. Şi ca şi curaj şi-ar fi sugerat singur ideia, ajunse să se potolească cu desăvârşire. Mai mult de şase săptămâni trăi aşa liniştit, cu siguranţă că era pe calea vindecărei şi în curînd va putea revedea pe Domnişoara Audrimont fără a încerca cea mai mică primejdie. îşi reluase obiceiurile de mai ’nainte, eşia mult, se ducea la club, şi făcea tot ce’i sta prin putinţă ca să ajungă iar acolo cum fusese mai înainte. Intr’o zi, pe când se dusese la pădure, pe la zece ceasuri dimineața, ca să încerce o pereche de cai ce voia să-l cumpere, se duse prin aleele pe unde nu crea mergea lume, așa ca să poată mâna caii mai în voie. Mergea în galop în spre Boulogne, când la colțul unei alee, văzu două femei ce se primblau pe jos. Cea mai scurtă din ele ridică capul, și văzând pe contele, și Armand recunoscu pe Lucia. Ea surise, și’i făcu semn cu mâna ca să se oprească. Opri. In mod inconscient scoase pălăria din cap și remase uitâ’du-se la ea. — Ești bine ? o întrebă ea liniștită, și D-na de Fontenay ce face ? Cum se face să ne întîlnim în singurătăţile astea? Te-ai rătăcit pe aici, şi vrei să’ţi arăt drumul ? — îţi mulţumesc, răspunse el, silindu-se sâ’şi ia o înfăţişare veselă ... Cunosc foarte bine locurile... Dar, D-ta ce faci? — Cum vezi, mă plimb, şi asta e ocupaţiunea noastră de căpetenie, a mea și pentru Miss Griffith. Tovarășa mea e o femee foarte bună... Să te recomand.... Miss Griffith... verișorul meu contele Armand de Fontenay. Gigantica și bălaia englezoaică, se plecă, și zise: — Cunosc deja pe D. Conte. — Da, adause Lucia, ți-am vorbit de dumneata. — De bine ori de rău? întrebă Armand. — Așa și așa. Drept spun, Griffith ? — Dar de bine mai mult, declară englezoaica. Caii contelui, necăjiți de această stare prelungită, nu mai aveau astâmpăr. Dar contele ţinea frânele sdravăn. — Caii sunt nerăbdători, zise Lucia. Dăte vânt și adio... Prieteniile mele, contesei. Armand n’avea de loc gust să se depărteze dar Lucia Îi făcu un semn de adio, și luând de braț, pe miss Griffith, intră în pădurea deasă. Armand o urmări cu privirile, apoi plecă, cu inima plină de dragostea lui care se ațîțase din nou într'un moment. Din ziua aceia, sfârşi cu iluziile înţelese că nu va putea iubi niciodată pe Lucia decât aşa cum o iubea, şi că de s’ar sili să facă altfel, e zadarnic. îşi plecă capul sub hotărîrea fatalităţei şi nu mai încerca să lupte. Se lăsă iar să fie legănat de visurile vechi. Cu o fermă voinţă, ajunsese să gonească pentru şase săptămâni din gândul său pe Lucia... Dar acum chipul ei îl stăpâni iar, şi de astă dată cu îndoită putere. Dacă vorbea ori dacă tăcea, dacă era singur ori încontinuat de prieteni, tot pe Lucia o avea vecinie dinaintea ochilor săi. II vedeai în mijlocul societăţi devenind de o dată tăcut, uitându-se în pustiu. Se gândea la ea, o vedea preumblându-se încet prin pădure, însoţită de englezoaica, şi o adora numai cât îşi îndrepta gândul spre dânsa. In ziua când domnişoara Audrimont după două luni de singurătate, se hotărî să vină la d-na de Fontenay, pentru ca s-o insdiinţeze că era gata să-şi împlinească făgăduiala, în loc de a încerca cea mai mare bucurie, Armand simţi o nemulţumire surdă, şi ca un fel de nelinişte. Idea că Lucia are să se înfăţişeze tuturor nimicea mulţumirea ce ar fi avut de a o vedea mutându-se lângă el. (Va urma) —-------------------------------------—-----——