Adevěrul, februarie 1890 (Anul 2, nr. 434-456)

1890-02-23 / nr. 452

ANUL II.­—No. 452 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI U AÎ.R FIE­CĂREI LUNI 81 8B PLĂTESC TOT­DEAUNA ÎNAINTE In Bucuresel la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin man­date postate. Un an îa ţară 30 lei, în strein&tate 50 gesetani „15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ , „ 13 LA PARIS ziarul se găseşte la vânzare cu numărul la kioşeul No. 141, Bou­levard de Capuennes;la kioşeul No. 117, Boulevard St-Michel; la kioş­­eul No. IS, Boulevard St -Germain MAlESCaieSfcS­HU­SH tfiAf8IAZA Numărul 10 Bani ANUNCIURILE DIN BUCURESCI SE PRIBESC LA A8XINIS­TRAţiE ŞI LA „AGENŢIA BATA8“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV ..... . 0,30 b. linia „ , n...........1,—­L Inserţiunile şi Reclamele 2 lei rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8 Place d® la Bourse, precum şi sucursalele ai. Din Streinetate, aimneiurile se pri­mesc direct la administraţie şi 1* toate oficiile de publicitate. UN NUHEN fECHID 3d BAN5 Y , administraţia : strada Nouă, e. 1 Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA : StraU»­IVoissl, 6. EDIŢIA -AN­TJECI.A. Să te feresc!, Române! de cuiți strein in casă. ▼. Alexandri. VINERI 23 FEBRUARIE 1890 TOLERANT! REGALIST! Braşoave ALEŞII CAPITALEI Fonograful REICHSTAGUL GERMAN AUitntiajiietiM Aries ------------------------------------------------------,«4*6 .-JOT»---------------------------------------------------------­CÂTE­ SI TREI Obrăznicie neruşinata INTRE FRATI Bucures­ti 22 Februarie. TOLERANTA REGALISTA Cea mai tare dintre toate obiec­­ţiunile aduse contra unei serioase acţiuni republicane democratice pa­re a fi aceasta : »Pentru îmbunătăţirea soartei poporului român, pentru ridicarea lui morală şi intelectuală, sistemul monarchic nu este o piedică, a cărei înlăturare să fie cu desăvâr­şire neapărată. »Regimul nostru monarchic nu e căptuşit cu legi excepţionale. Libertatea presei, a întrunirilor, a propagandei ori­cărei idei ne este garantată de Constituţiune. „Regele nu poate să facă de la sine nimic, miniştri de aseme­nea. La ori­ce act mai important, trebue consimţimântul oamenilor. „Prin urmare, înainte de a căuta să resturnăm un regim care, pen­tru moment, nu ne este atât de primejdios, mai bine să căutăm a obţine de la guvern atâtea con­cesiuni pentru popor câte se vor putea şi să ne câştigăm masele populare prin îmbunătăţiri ime­diate, prin îndestularea nevoilor celor mai simţite de dânsele.“ Noi am rezumat in rîndurile de mai sus nu un singur argument, o singură obiecţiune , ci un întreg şir de teorii a căror rezultantă este ceea­ ce am arătat. Intre cei ce împărtăşesc teoria aceasta, sunt două clase de oa­meni, deosebiţi prin interesele lor şi prin ţinta ce urmăresc. Unii, cari urmăresc un ideal măreţ, pentru realizarea căruia au neapărată nevoie de concursul cla­­sei muncitoare, căci pentru ea luptă, cred cu sinceritate în teo­ria că se poate face totul sub re­gimul actual. Şi motivul pentru care ei hrănesc această credinţă este simplu: ei sunt încă prea slabi, prea puţin organizaţi pentru ca guvernele să se fi alarmat, să fi început a se îngriji de viitorul stării actuale de lucruri şi să fi început a lua măsuii draconice. Cu toate aceste, în decalogul E-lui Manu se vede deja începu­tul. Deja se stabileşte un fel de carantină în contra unor mişcări eventuale ale poporului, prin fap­tul că se dau poliţaiului şi zap­­ciuluî puteri nelimitate împotriva ori­cărei manifestaţii, pe care el ar crede-o sediţioasă. Dacă decalogul acesta va ajunge lege, partizanii sinceri ai toleran­ţei regaliste se vor desamăgi de sigur. A doua clasă a acelor ce pro­pagă amânarea schimbăm formei de guvernământ la calendele gre­ceşti se compune din cel ce nici o dată n’au venit în contact di­rect cu poporul, au căpătat nişte teorii înaintate, fie prin moştenire, fie din cărţi şi nu au destulă ener­gie, nici destulă tragere de inimă pentru a lucra serios. Aceşti domni sunt republicani cu republicanii, liberali cu libera­lii, radicali cu radicalii şi socia­lişti cu socialiştii, dar nu fac ni­mic pentru a ajuta pe vre­unii dintre aceştia. în ziarele lor vezi limpede a­­cest talmeş-balmeş de idei din toate veacurile, spuse fără nici o convingere, numai pentru a face faţă diferitelor curente din ţară şi a nu putea fi taxaţi de lume ca prea înapoiaţi, ori prea îna­intaţi. Prin urmare, este nefolositor lucru a căuta să combaţi, pe ca­lea principiilor, pe aceşti oameni, căci nu-i vei convinge nici o dată. Pe acel însă, cari au o credinţă sinceră în realitatea Regelui şi a regaliştilor faţă cu poporul, pe acel ce cred că vor fi lăsaţi să se des­­volte, să se întărească și să se constitue în partid puternic numai în virtutea legilor ce avem pe hâr­tie, pe aceştia suntem datori să’i desamăgim și aceasta o vom face chiar într’un număr viitor, fiind­că avem mai multe de spus de cât ne permite cadrul. Republicanul. TELEGRAME PARIS, 21 Februarie.—In cercurile politice ce stau în legături mai de a­­proape cu D. Tirard, se­ asigură că va lua un congediu din cauza sănătăței după interpelarea de mâine și că mai în urmă ’și va da demisia. PARIS, 21 Februarie.—„Le Temps“ află din Rio-de-Janeiro că guvernul bra­zilian are de gând, fără să ţie seamă de convocarea Constituantei, de a decreta o Constituţie pe care o va supune mai târziu­ la un plebiscit şi de a face ale­geri pentru Cameră. LONDRA, 21 Februarie. — Se res­­pândeşte zgomotul că deschiderea con­ferinţei de la Berlin, se va întârzia până la 6 Aprilie — D. Lincoln, ministrul Statelor­ U­­nite la Londra a murit. Aleşii Capitalei Cititorii, Adevărului au citit o publicaţie a primăriei Capitalei, prin care se aducea la cunoştinţa publi­că, că cu începere de la 113 Fe­bruarie, comerţul de vinuri nu se va mai face la rampa magaziei Gă­rii de Nord, ci la Gara Comunală de la Cotroceni. Ei bine, graţie grozavei deşteptă­­ciuni a ilustrisimuluî ministru al lucrărilor publice, tînărul trece gârlă Alexandru I. Marghiloman, această dispoziţie n’a putut fi esecutată. D-sa se opune în ruptul capului, ca bo­­loboacele cu vin să fie adăpostite şi negustorii cari fac acest comerţ să nu fie plouaţi, petru simplul cu­vînt ca ei—negustorii—să plătească magazinagia de 1 leu la fie­care 1.000 de kilograme pe zi, cu alte cuvinte taxa veche a vinărituluî după timpul regulamentului organic. Nici o dată n’am găsit cu cale a sta la vorbă cu oameni de adânci­mea D lui Al. Marghiloman şi d’a­­ceia întrebăm pe aleşii Bucureşteni­­lor cari se află în minister sau peste minister, adică pe Domnii General Manu, Menelas Ghermani, miniştri, D. Petre P. Carp, protectorul mi­nisterului, aleşi ai colegiului­­ de Il­fov şi pe D-nul C. C. Arion, Ioan Ba­­lanciu, Gheorghe Duca, Theodor Toc­­şăneanu, Theodor Nica, aleşi ai ora­şului şi susţ­itori ai Guvernului, aşa înţeleg D-lor să represinte pe ale­gătorii lor, lăsându-i să fie despuiaţi pe cale oficială de către nesăţiosul ministru al lucrărilor Publice? Credem că alegătorii au înţeles, cum cei­ l’alţî aleşi ai lor, cari fac parte şi din Consiliul comunal, ’şi au făcut datoria, şi pe viitor vor şti pe cine să maî aleagă şi pe cine nu. Cât despre faptul că D. General Manu, ca Ministru de interne, care a aprobat votul Consiliului comunal şi nu poate să’l impue colegului său de la lucrări publice, aceasta ne dovedeşte tăria D-sale la Minister. Argus. Reichstagul German BERLIN, 21 Februarie. — Din 397 districte, alegerile sunt defini­tive în 392. Rezultăat e următor : 11 conservatori; 21 din partida imperiului (Reichspartei); 392 deputaţi. Cât despre districtele rămase încă necunoscute, pentru 4 din ele se fac următoarele presupuneri: 1 conser­vator, 2 din centru, şi 1 democrat, în privinţa districtului al 5-lea nu se poate prezice cine­va eşi biruitor; aci se găsesc în balotagiu canditatul naţional-liberal cu unul din centru. 1 Danez; 9 democraţi; 4 antisemiţi; FONOGRAFUL Ieri seară D. Coriolan Popescu a pre­­zintat ziariştilor fonograful adus de D-sa din America. întâia voce pe care aparatul a repro­­dus-o a fost a­l lui Popescu care ne-a spus cum i-a venit ideia de a aduce a­­cest fonograf şi peripeţiile prin care a trecut în călătoria sa, după aceia schim­bând ruloul, am ascultat o bucată de versuri din ale lui Speranţă, pe care le recitase mai de mult un copil. Fie­care cuvînt zis de copil altă dată îl auzeam deslușit. Am mai ascultat un vals cântat de o orchestră complectă, c­aci sunetele instrumentelor de vânt se auzeau foarte puternic iar al vioarelor se auzeau pu­ţin cam neînţelese. Am mai ascultat o bucată cântată de trompetă pe care aparatul ne-a repetat-o cu cea mai mare perfecţiune. De ase­menea flueratul omului este reprodus în­­tr’un mod uimitor. Pe urmă fie­care din reprezentanţii presei a spus câte­va cuvinte în faţa tubului receptor şi al sunetului şi fo­nograful a reprodus­­aceste cuvinte cu cea mai mare precisiune. Este ceva uimitor să-ţi asculţi singur vocea. Lucrul acesta îţi produce o sen­­saţie neînţeleasă şi te întrebi: oare ast­fel este timbrul organului ra*-n ? înainte de a ne despărţi de D-na Co­riolan Popescu, fie­care din membri pre­ sei, cari erau prezenți, au zis câte­va cuvinte pe un cilindru pe care nu era înregistrat nimic și ast­fel vocea noas­­tră a rămas trăind în punctele făcute cu acul pe ruloul sensibil. BRAŞOAVE De mult n’am mai stat de vorbă cu ziarele guvernului. Pricina este, că ne-am deprins a nu le mai da nici o atenţiune, căci ele intonează zilnic nişte arii cunoscute de mult şi se servesc o discuţie de aceleaşi mijloace pe care le-au întrebuinţat şi le între­buinţează toate ziarele guverna­mentale. A face din alb negru şi vice­versa ; a lăuda ceea ce trebue de­făimat şi vice­versa ; a spune ceea ce nu este şi a nega ceea ce e vădit; a spune ce nu gândeşti şi a nu spune ce gândeşti, iată mi­siunea şi ocupaţia zilnică a ziare­lor ce sprijină guvernul de azi, după cum aceiaşi misiune au a­­vut-o ziarele ce au sprijinit guver­nele de ieri. Din pricina acestui repertoriu restrâns, şi de care suntem sătul peste cap, foarte rar ne hotărîm a frunzări gazetele guvernamen­tale şi terminăm această operaţie neplăcută îndată ce dăm peste di­neurile cunoscute tuturor. Sunt însă clişeuri modeste, dar sunt şi clişeuri prea revoltătoare prin sfruntatele neadevăruri ce se debitează in ele. De pildă, un clişeut modest ar fi când Timpul ar susţine, că D. Al. Lahovary este un mai bun ministru de externe de­cât D. Fe­­rechide, sau de cât D-nul Mitiţă Sturza, dar este un clişeut prea din cale afară de neadevărat când Constituţionalul afirmă că majori­tatea actuală este capabilă de a face vreo ispravă, din care Ţara să tragă foloase. Tocmai o asemenea afirmaţiune conţine Constituţionalul de Mier­curi şi din această pricină sun­tem siliţi a ne ocupa de dînsul. Ziarul junimist declară că nu s’ar mulţumi, dacă Adunarea de­putaţilor ar vota numai bugetele in această sesiune şi cere majori­­tăţeî să ’şi îndeplinească făgădue­­lile date prin răspunsul la Mesa­­giul Tronului. Aceste făgădueli sunt, după Con­stituţionalul, reforma magistraturei, legea focmelelor agricole şi legea pentru reorganizarea creditelor a­­gricole. Aceste două din urmă nu există încă nici în stare de proiect. Dar această pretenţie e mică încă faţă cu aceasta : „Guvernul, care a făcut (?) ca moşiile Statului, să se vîndă în loturi mici nu­mai la ţărani, trebuie să împlinească în­treaga reformă promisă ţărei, prin orga­nizarea creditelor agricole aşa în­cât să poată oferi ţăranilor m­jloacele de stabi­lire şi de muncă, şi prin îmbunătăţir­ea legei tocmelilor (?) care să scape pe ţă­ran de unele (?) apăsări uzurate. Aceste legi sunt în strînsa legătură şi ele tre­buesc date cât de curând“. Şi, de la cine are aierul de a pretinde Constituţionalul aceste re­forme ? De la o Cameră, care de trei luni de zile nu face nimic, dar absolut nimic, căci guvernul nu cere cu stăruinţă nimic de la densa de­cât credite şi bugetele. Moşiile Statului se pot vinde în loturi mici ţăranilor, dar nu se vînd şi nu guvernul acesta a fă­cut legea vînzărei, ci toate parti­dele stăpînitoare, speriate de răs­coala ţăranilor. Constituţionalul a voit nu’mi găsească un pretext cu care să ustifice o nouă prelungire a aces­tei sesiuni, peste măsură de stearpă şi a găsit cu cale să făgăduiască treî şi să ceară majorităţeî cele trei legi arătate maî sus. Pentru aceasta nu era nevoie de atâta osteneală şi mal ales de nişte braşoave atât de gogonate. Nu se mai încrede nimeni in vorbele tuturor guvernelor Regelui şi, dacă toate năzdrăvăniile aces­tea sunt tolerate, pricina este că democraţia română nu s’a organi­zat încă atât de bine în cât să măture pe rudă, pe sămînţă pe toţi guvernanţii. Pot deci şi cel de la Constitu­ţionalul să’şi treacă marfa, după cum ’și-au­ trecut’o predecesorii lor până în ziua răfuelei. De alt­fel, e foarte semnifica­tiv faptul că junimiștii nici nu pomenesc de decalogul Domnului Manu. N. D. Obrăznicie neruşinată Tot-d’a-una am fost în contra persecuţiunilor faţă cu evreii din ţară şi tot-d’a-una am deosebit pe evreii cinstiţi, muncitori şi culţi, de cel ce cred că ţara noastră e numai o vacă de muls, căreia nu trebue să i se dea nici o consi­deraţie. Călăuziţi şi azi de aceleaşi idei, nu ne putem stăpâni indignarea în faţa mişeliei unor evrei pripă­şiţi la noi cine ştie de unde şi cari ne insultă într’o gazetă nem­ţească în modul cel mai obraznic. D. deputat Christu Negoescu, în urma interpelărei sale asupra piesei Nunta din Văleni este in­sultat în modul cel mai neruşinat de evreul Schlesinger, în ziarul Rumaenischer Lloyd prin următoa­rea scrisoare deschisă, pe care o reproducem spre cunoştinţa tutu­ror şi în contra căreia credem că se vor revolta toţi evreii tineri şi cinstiţi cari respectă România. Scrisoare deschisă d-lui deputat Christu Negoescu Bucureşti, 21 Februarie (5 Martie) 1890. Când acum câte­ va săptămâni, aţi fost atât de puţin deştept, in cât să vă a­­rătaţi ţărei partea comică, anunţând o interpelare asupra „Nunţ-I din Văleni“, nici noi n’am putut să ne oprim o es­­plozie a veseliei şi v’am dedicat, drept mulţumire pentru amabilitatea ce a’ţi avut de a întrerupe în mod plăcut se­riozitatea muncei noastre prin tumbele D-voastre pline de spirit, un mic articol, în care, o mărturisim, ne-am cam amu­zat pe socoteala D-voastre. Ci ori­ce om, căruia i se impută o redibăcie, şi D-voastră, v’aţi simţit a­­dânc atins de vorbele noastre şi de a­­ceia noi nu v’o luăm de rou, de loc, dacă, în discursul D-voastre de alaltă­­eri, a’ţi profitat de ocazie pentru a vă resbuna. Aţi crezut că nu puteţi face aceasta mai bine de cât citind înaintea Camerei bucăţi din nişte articole apărute in Rom. Lloyd într’o traducţie făcută de D voas­tră, căci s’au arătat acolo lucruri, pe cari noi nici o dată n’am putut să le scriem, căci, dintre colaboratorii noştri, cu toate că, după cum drept a’ţi observat, sunt unii jidani, totuşi nu suferă nici unul de ramolisment cerebral. Meritul de a fi inventat aceste arti­cole, vă rămâne deci D­v. neatins. După anunţarea interpelărei D­v., noi am avut într’adevăr intenţiunea de a vă angaja pentru partea umoristică a zia­rului nostru, dar după ultimele dovezi despre aptitudinele D­v. gazetăreşti, am renunţat iar la această intenţiune şi ră­mânem mai bine, de­oare­ce noi avem alegerea, cu un jidan deştept. De alt­fel, sunteţi un mare şiret, o­­norabile D-le Negoescu, căci sub man­taua unei protestări morale, pentru in­sulta adusă ţărei prin reprezentarea Nun-

Next