Adevěrul, februarie 1890 (Anul 2, nr. 434-456)
1890-02-23 / nr. 452
ANUL II.—No. 452 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 SI U AÎ.R FIECĂREI LUNI 81 8B PLĂTESC TOTDEAUNA ÎNAINTE In Bucuresel la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin mandate postate. Un an îa ţară 30 lei, în strein&tate 50 gesetani „15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ , „ 13 LA PARIS ziarul se găseşte la vânzare cu numărul la kioşeul No. 141, Boulevard de Capuennes;la kioşeul No. 117, Boulevard St-Michel; la kioşeul No. IS, Boulevard St -Germain MAlESCaieSfcSHUSH tfiAf8IAZA Numărul 10 Bani ANUNCIURILE DIN BUCURESCI SE PRIBESC LA A8XINISTRAţiE ŞI LA „AGENŢIA BATA8“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV ..... . 0,30 b. linia „ , n...........1,—L Inserţiunile şi Reclamele 2 lei rândul Din Paris, la Agenţia Havas, 8 Place d® la Bourse, precum şi sucursalele ai. Din Streinetate, aimneiurile se primesc direct la administraţie şi 1* toate oficiile de publicitate. UN NUHEN fECHID 3d BAN5 Y , administraţia : strada Nouă, e. 1 Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA : StraU»IVoissl, 6. EDIŢIA -ANTJECI.A. Să te feresc!, Române! de cuiți strein in casă. ▼. Alexandri. VINERI 23 FEBRUARIE 1890 TOLERANT! REGALIST! Braşoave ALEŞII CAPITALEI Fonograful REICHSTAGUL GERMAN AUitntiajiietiM Aries ------------------------------------------------------,«4*6 .-JOT»---------------------------------------------------------CÂTE SI TREI Obrăznicie neruşinata INTRE FRATI Bucuresti 22 Februarie. TOLERANTA REGALISTA Cea mai tare dintre toate obiecţiunile aduse contra unei serioase acţiuni republicane democratice pare a fi aceasta : »Pentru îmbunătăţirea soartei poporului român, pentru ridicarea lui morală şi intelectuală, sistemul monarchic nu este o piedică, a cărei înlăturare să fie cu desăvârşire neapărată. »Regimul nostru monarchic nu e căptuşit cu legi excepţionale. Libertatea presei, a întrunirilor, a propagandei oricărei idei ne este garantată de Constituţiune. „Regele nu poate să facă de la sine nimic, miniştri de asemenea. La orice act mai important, trebue consimţimântul oamenilor. „Prin urmare, înainte de a căuta să resturnăm un regim care, pentru moment, nu ne este atât de primejdios, mai bine să căutăm a obţine de la guvern atâtea concesiuni pentru popor câte se vor putea şi să ne câştigăm masele populare prin îmbunătăţiri imediate, prin îndestularea nevoilor celor mai simţite de dânsele.“ Noi am rezumat in rîndurile de mai sus nu un singur argument, o singură obiecţiune , ci un întreg şir de teorii a căror rezultantă este ceea ce am arătat. Intre cei ce împărtăşesc teoria aceasta, sunt două clase de oameni, deosebiţi prin interesele lor şi prin ţinta ce urmăresc. Unii, cari urmăresc un ideal măreţ, pentru realizarea căruia au neapărată nevoie de concursul clasei muncitoare, căci pentru ea luptă, cred cu sinceritate în teoria că se poate face totul sub regimul actual. Şi motivul pentru care ei hrănesc această credinţă este simplu: ei sunt încă prea slabi, prea puţin organizaţi pentru ca guvernele să se fi alarmat, să fi început a se îngriji de viitorul stării actuale de lucruri şi să fi început a lua măsuii draconice. Cu toate aceste, în decalogul E-lui Manu se vede deja începutul. Deja se stabileşte un fel de carantină în contra unor mişcări eventuale ale poporului, prin faptul că se dau poliţaiului şi zapciuluî puteri nelimitate împotriva oricărei manifestaţii, pe care el ar crede-o sediţioasă. Dacă decalogul acesta va ajunge lege, partizanii sinceri ai toleranţei regaliste se vor desamăgi de sigur. A doua clasă a acelor ce propagă amânarea schimbăm formei de guvernământ la calendele greceşti se compune din cel ce nici o dată n’au venit în contact direct cu poporul, au căpătat nişte teorii înaintate, fie prin moştenire, fie din cărţi şi nu au destulă energie, nici destulă tragere de inimă pentru a lucra serios. Aceşti domni sunt republicani cu republicanii, liberali cu liberalii, radicali cu radicalii şi socialişti cu socialiştii, dar nu fac nimic pentru a ajuta pe vreunii dintre aceştia. în ziarele lor vezi limpede acest talmeş-balmeş de idei din toate veacurile, spuse fără nici o convingere, numai pentru a face faţă diferitelor curente din ţară şi a nu putea fi taxaţi de lume ca prea înapoiaţi, ori prea înaintaţi. Prin urmare, este nefolositor lucru a căuta să combaţi, pe calea principiilor, pe aceşti oameni, căci nu-i vei convinge nici o dată. Pe acel însă, cari au o credinţă sinceră în realitatea Regelui şi a regaliştilor faţă cu poporul, pe acel ce cred că vor fi lăsaţi să se desvolte, să se întărească și să se constitue în partid puternic numai în virtutea legilor ce avem pe hârtie, pe aceştia suntem datori să’i desamăgim și aceasta o vom face chiar într’un număr viitor, fiindcă avem mai multe de spus de cât ne permite cadrul. Republicanul. TELEGRAME PARIS, 21 Februarie.—In cercurile politice ce stau în legături mai de aproape cu D. Tirard, se asigură că va lua un congediu din cauza sănătăței după interpelarea de mâine și că mai în urmă ’și va da demisia. PARIS, 21 Februarie.—„Le Temps“ află din Rio-de-Janeiro că guvernul brazilian are de gând, fără să ţie seamă de convocarea Constituantei, de a decreta o Constituţie pe care o va supune mai târziu la un plebiscit şi de a face alegeri pentru Cameră. LONDRA, 21 Februarie. — Se respândeşte zgomotul că deschiderea conferinţei de la Berlin, se va întârzia până la 6 Aprilie — D. Lincoln, ministrul Statelor Unite la Londra a murit. Aleşii Capitalei Cititorii, Adevărului au citit o publicaţie a primăriei Capitalei, prin care se aducea la cunoştinţa publică, că cu începere de la 113 Februarie, comerţul de vinuri nu se va mai face la rampa magaziei Gării de Nord, ci la Gara Comunală de la Cotroceni. Ei bine, graţie grozavei deşteptăciuni a ilustrisimuluî ministru al lucrărilor publice, tînărul trece gârlă Alexandru I. Marghiloman, această dispoziţie n’a putut fi esecutată. D-sa se opune în ruptul capului, ca boloboacele cu vin să fie adăpostite şi negustorii cari fac acest comerţ să nu fie plouaţi, petru simplul cuvînt ca ei—negustorii—să plătească magazinagia de 1 leu la fiecare 1.000 de kilograme pe zi, cu alte cuvinte taxa veche a vinărituluî după timpul regulamentului organic. Nici o dată n’am găsit cu cale a sta la vorbă cu oameni de adâncimea D lui Al. Marghiloman şi d’aceia întrebăm pe aleşii Bucureştenilor cari se află în minister sau peste minister, adică pe Domnii General Manu, Menelas Ghermani, miniştri, D. Petre P. Carp, protectorul ministerului, aleşi ai colegiului de Ilfov şi pe D-nul C. C. Arion, Ioan Balanciu, Gheorghe Duca, Theodor Tocşăneanu, Theodor Nica, aleşi ai oraşului şi susţitori ai Guvernului, aşa înţeleg D-lor să represinte pe alegătorii lor, lăsându-i să fie despuiaţi pe cale oficială de către nesăţiosul ministru al lucrărilor Publice? Credem că alegătorii au înţeles, cum cei l’alţî aleşi ai lor, cari fac parte şi din Consiliul comunal, ’şi au făcut datoria, şi pe viitor vor şti pe cine să maî aleagă şi pe cine nu. Cât despre faptul că D. General Manu, ca Ministru de interne, care a aprobat votul Consiliului comunal şi nu poate să’l impue colegului său de la lucrări publice, aceasta ne dovedeşte tăria D-sale la Minister. Argus. Reichstagul German BERLIN, 21 Februarie. — Din 397 districte, alegerile sunt definitive în 392. Rezultăat e următor : 11 conservatori; 21 din partida imperiului (Reichspartei); 392 deputaţi. Cât despre districtele rămase încă necunoscute, pentru 4 din ele se fac următoarele presupuneri: 1 conservator, 2 din centru, şi 1 democrat, în privinţa districtului al 5-lea nu se poate prezice cineva eşi biruitor; aci se găsesc în balotagiu canditatul naţional-liberal cu unul din centru. 1 Danez; 9 democraţi; 4 antisemiţi; FONOGRAFUL Ieri seară D. Coriolan Popescu a prezintat ziariştilor fonograful adus de D-sa din America. întâia voce pe care aparatul a reprodus-o a fost al lui Popescu care ne-a spus cum i-a venit ideia de a aduce acest fonograf şi peripeţiile prin care a trecut în călătoria sa, după aceia schimbând ruloul, am ascultat o bucată de versuri din ale lui Speranţă, pe care le recitase mai de mult un copil. Fiecare cuvînt zis de copil altă dată îl auzeam deslușit. Am mai ascultat un vals cântat de o orchestră complectă, caci sunetele instrumentelor de vânt se auzeau foarte puternic iar al vioarelor se auzeau puţin cam neînţelese. Am mai ascultat o bucată cântată de trompetă pe care aparatul ne-a repetat-o cu cea mai mare perfecţiune. De asemenea flueratul omului este reprodus într’un mod uimitor. Pe urmă fiecare din reprezentanţii presei a spus câteva cuvinte în faţa tubului receptor şi al sunetului şi fonograful a reprodusaceste cuvinte cu cea mai mare precisiune. Este ceva uimitor să-ţi asculţi singur vocea. Lucrul acesta îţi produce o sensaţie neînţeleasă şi te întrebi: oare astfel este timbrul organului ra*-n ? înainte de a ne despărţi de D-na Coriolan Popescu, fiecare din membri pre sei, cari erau prezenți, au zis câteva cuvinte pe un cilindru pe care nu era înregistrat nimic și astfel vocea noastră a rămas trăind în punctele făcute cu acul pe ruloul sensibil. BRAŞOAVE De mult n’am mai stat de vorbă cu ziarele guvernului. Pricina este, că ne-am deprins a nu le mai da nici o atenţiune, căci ele intonează zilnic nişte arii cunoscute de mult şi se servesc o discuţie de aceleaşi mijloace pe care le-au întrebuinţat şi le întrebuinţează toate ziarele guvernamentale. A face din alb negru şi viceversa ; a lăuda ceea ce trebue defăimat şi viceversa ; a spune ceea ce nu este şi a nega ceea ce e vădit; a spune ce nu gândeşti şi a nu spune ce gândeşti, iată misiunea şi ocupaţia zilnică a ziarelor ce sprijină guvernul de azi, după cum aceiaşi misiune au avut-o ziarele ce au sprijinit guvernele de ieri. Din pricina acestui repertoriu restrâns, şi de care suntem sătul peste cap, foarte rar ne hotărîm a frunzări gazetele guvernamentale şi terminăm această operaţie neplăcută îndată ce dăm peste dineurile cunoscute tuturor. Sunt însă clişeuri modeste, dar sunt şi clişeuri prea revoltătoare prin sfruntatele neadevăruri ce se debitează in ele. De pildă, un clişeut modest ar fi când Timpul ar susţine, că D. Al. Lahovary este un mai bun ministru de externe decât D. Ferechide, sau de cât D-nul Mitiţă Sturza, dar este un clişeut prea din cale afară de neadevărat când Constituţionalul afirmă că majoritatea actuală este capabilă de a face vreo ispravă, din care Ţara să tragă foloase. Tocmai o asemenea afirmaţiune conţine Constituţionalul de Miercuri şi din această pricină suntem siliţi a ne ocupa de dînsul. Ziarul junimist declară că nu s’ar mulţumi, dacă Adunarea deputaţilor ar vota numai bugetele in această sesiune şi cere majorităţeî să ’şi îndeplinească făgăduelile date prin răspunsul la Mesagiul Tronului. Aceste făgădueli sunt, după Constituţionalul, reforma magistraturei, legea focmelelor agricole şi legea pentru reorganizarea creditelor agricole. Aceste două din urmă nu există încă nici în stare de proiect. Dar această pretenţie e mică încă faţă cu aceasta : „Guvernul, care a făcut (?) ca moşiile Statului, să se vîndă în loturi mici numai la ţărani, trebuie să împlinească întreaga reformă promisă ţărei, prin organizarea creditelor agricole aşa încât să poată oferi ţăranilor mjloacele de stabilire şi de muncă, şi prin îmbunătăţirea legei tocmelilor (?) care să scape pe ţăran de unele (?) apăsări uzurate. Aceste legi sunt în strînsa legătură şi ele trebuesc date cât de curând“. Şi, de la cine are aierul de a pretinde Constituţionalul aceste reforme ? De la o Cameră, care de trei luni de zile nu face nimic, dar absolut nimic, căci guvernul nu cere cu stăruinţă nimic de la densa decât credite şi bugetele. Moşiile Statului se pot vinde în loturi mici ţăranilor, dar nu se vînd şi nu guvernul acesta a făcut legea vînzărei, ci toate partidele stăpînitoare, speriate de răscoala ţăranilor. Constituţionalul a voit nu’mi găsească un pretext cu care să ustifice o nouă prelungire a acestei sesiuni, peste măsură de stearpă şi a găsit cu cale să făgăduiască treî şi să ceară majorităţeî cele trei legi arătate maî sus. Pentru aceasta nu era nevoie de atâta osteneală şi mal ales de nişte braşoave atât de gogonate. Nu se mai încrede nimeni in vorbele tuturor guvernelor Regelui şi, dacă toate năzdrăvăniile acestea sunt tolerate, pricina este că democraţia română nu s’a organizat încă atât de bine în cât să măture pe rudă, pe sămînţă pe toţi guvernanţii. Pot deci şi cel de la Constituţionalul să’şi treacă marfa, după cum ’și-au trecut’o predecesorii lor până în ziua răfuelei. De altfel, e foarte semnificativ faptul că junimiștii nici nu pomenesc de decalogul Domnului Manu. N. D. Obrăznicie neruşinată Tot-d’a-una am fost în contra persecuţiunilor faţă cu evreii din ţară şi tot-d’a-una am deosebit pe evreii cinstiţi, muncitori şi culţi, de cel ce cred că ţara noastră e numai o vacă de muls, căreia nu trebue să i se dea nici o consideraţie. Călăuziţi şi azi de aceleaşi idei, nu ne putem stăpâni indignarea în faţa mişeliei unor evrei pripăşiţi la noi cine ştie de unde şi cari ne insultă într’o gazetă nemţească în modul cel mai obraznic. D. deputat Christu Negoescu, în urma interpelărei sale asupra piesei Nunta din Văleni este insultat în modul cel mai neruşinat de evreul Schlesinger, în ziarul Rumaenischer Lloyd prin următoarea scrisoare deschisă, pe care o reproducem spre cunoştinţa tuturor şi în contra căreia credem că se vor revolta toţi evreii tineri şi cinstiţi cari respectă România. Scrisoare deschisă d-lui deputat Christu Negoescu Bucureşti, 21 Februarie (5 Martie) 1890. Când acum câte va săptămâni, aţi fost atât de puţin deştept, in cât să vă arătaţi ţărei partea comică, anunţând o interpelare asupra „Nunţ-I din Văleni“, nici noi n’am putut să ne oprim o esplozie a veseliei şi v’am dedicat, drept mulţumire pentru amabilitatea ce a’ţi avut de a întrerupe în mod plăcut seriozitatea muncei noastre prin tumbele D-voastre pline de spirit, un mic articol, în care, o mărturisim, ne-am cam amuzat pe socoteala D-voastre. Ci orice om, căruia i se impută o redibăcie, şi D-voastră, v’aţi simţit adânc atins de vorbele noastre şi de aceia noi nu v’o luăm de rou, de loc, dacă, în discursul D-voastre de alaltăeri, a’ţi profitat de ocazie pentru a vă resbuna. Aţi crezut că nu puteţi face aceasta mai bine de cât citind înaintea Camerei bucăţi din nişte articole apărute in Rom. Lloyd într’o traducţie făcută de D voastră, căci s’au arătat acolo lucruri, pe cari noi nici o dată n’am putut să le scriem, căci, dintre colaboratorii noştri, cu toate că, după cum drept a’ţi observat, sunt unii jidani, totuşi nu suferă nici unul de ramolisment cerebral. Meritul de a fi inventat aceste articole, vă rămâne deci Dv. neatins. După anunţarea interpelărei Dv., noi am avut într’adevăr intenţiunea de a vă angaja pentru partea umoristică a ziarului nostru, dar după ultimele dovezi despre aptitudinele Dv. gazetăreşti, am renunţat iar la această intenţiune şi rămânem mai bine, deoarece noi avem alegerea, cu un jidan deştept. De altfel, sunteţi un mare şiret, onorabile D-le Negoescu, căci sub mantaua unei protestări morale, pentru insulta adusă ţărei prin reprezentarea Nun-