Adevěrul, aprilie 1890 (Anul 2, nr. 484-506)

1890-04-08 / nr. 488

ANUL IL—No. 488 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE INCEP LA­­ SI IS ALS FIE­CjRII LUNI SI 8E PLATSSC TOT­DEAUNA ÎNAINTE In Bucuresei la casa Administrației Din Județe gi Streinetate prin man­date postate. Un an în țară 30 lei, în streinetate 50 Rese luni „ 15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ , „ 13 £,A PARIS ziarul se găseşte de vânzare cu numărul la kioşeul No. 141, Bou­levard de Capuennes;la kioşeul No. 117, Boulevard St.-Michel; la kioş­eul No. 19, Boulevard St.-Germain, «AUSUSCRISELE ÎÎD SE ÎNAPOIAZĂ EDIŢIA Să te feresc!, Roraâue! de eu in­ strein în casă, administrativ.: stradaivouS,6! Director politic: ALEX. V. BELDIMANU V. Alexandri. DUMINICA 8 APRILIE 1890. Nume­rul 10 Bani ANUNCTURILE BIN BUCURESCI SE PRISZSC LA TES r. K •*) LA „ADEN­IA «ATAȘ­Din Judeţe direct la administraţie. Anunsiuri, pag. IV............0,30 b. linia „­­ m..........i,~i. . Inserţiunile şi Reclamele t îel riadul Din Paris, la Agenţia Havan, 8 Place •!* la Bourse, precum şi sucursalele «I Din Streinetate, antiviciurne a* pri­mase direct la admiiustraţie şi i& toate oficiile de publicitate. UK NTIWEB VECSIO ---------------------------------Hsaw —---------------------------­ LIBERALII ---------~--------—---------------------------------­Serbarea de 1 Mai — «yg/D^v-­ REGELE LA BISERICA -----------------------------------------------------­Espisie adeverata a csstiinei Msericei eline Aia Silii -'-LoC'cM'»*----------------­DIDIUM Tipografia cartilor bisericeşti rCBETTINA. -----------------------ifi£)crati*-----------------------­RĂBOJUL SAU CHERTICUL Bucureşti 7 Aprilie LIBERALII III. Faţă cu chestia ţărănească ne vine foarte greu să amestecăm pe toţi liberalii la un loc. In jude­cata noastră se amestecă simţi­­mîntul de simpatie, pe care atâta timp ’l-am avut pentru D. Dimi­­trie Brătianu şi partizanii săi şi ne îndeamnă să împărţim sentinţa in două : să clasificăm pe colecti­viştii D-lui Ion Brătianu cu mult în urma conservatorilor şi pe foş­tii disidenţi să-i socotim între iu­bitorii de ţărani. Ori­cât am dori să urmăm a­­cestei porniri a inimei, raţiunea nu ne lasă. Dacă în grupul D lui Dimitrie Brătianu sunt amici sinceri ai ţă­ranului, cum este D. Nicolae Vră­­biescu, ale cărui articole în ches­tia ţărănească au dat de furcă reacţionarilor, sunt însă în majo­ritate oameni ca D. Valerian Ur­­sianu şi alţii, cari rămân cu mult pe cei mai înapoiaţi conservatori. Şi apoi, când s’a făcut o unire ca cea de acum, cele câte­va pi­cături democratice, din rîndurile disidenţilor, s’au confundat în o­­ceanul colectivist, care nu le va lăsa să iasă la suprafaţă. Prin urmare, nu facem nici o deosebire între cei ce azi for­mează un singur tot, nedespăr­ţit, în care nuanţa colectivistă dă tonul. In asemenea condiţiune, ar fi o naivitate din partea noastră dacă am căuta care sunt ideile, care este programul liberalilor faţă cu chestia ţărănească. Ar fi o naivitate, căci trebue să se convingă ori-cine, o dată pen­tru tot­d’a­una, că liberalii, atât prin origina, prin educaţia cât şi prin temperamentul lor nu sunt oameni de idei, de programe cu răceală chibzuite şi cu maturitate alcătuite. Nimic nu le e mai ne­suferit de­cât discuţiile academice, nepasionate ; nimic nu intră mai puţin în caracterul lor de­cât cer­cetările lungi, obositoare şi impu­nătoare de jertfe. Liberalii sunt oamenii faptelor, ai pornirilor spontanee şi, dacă ar fi toţi oameni cinstiţi, această în­suşire a lor ar fi folositoare poate pentru Ţară. Deci, în chestia ţăranilor, tre­bue să vedem la ce soluţiuni ne putem aştepta de la liberali după pornirile lor anterioare, după pro­misiunile lor de acum. Pe timpul răscoalei ţăranilor, toată lumea ştie, că mare parte dintre liberali s’a manifestat cu atâta duşmănie pentru bieţii ţă­rani, în­cât însuşi guvernul juni­mist a rămas uimit. Ne aducem aminte de o şedinţă a Senatului, care atunci era încă cel colectivist, când partizanii D-lui Ion Brătianu au făcut un apel des­­nădăjduit la guvernul junimist, ca să extermine pe toţi ţăranii răs­culaţi pe moşiile acestor liberali. Oameni, cari în toată viaţa lor parlamentară sub regimul colecti­vist, nu deschiseseră gura şi se mulţumeauă numai să voteze, în acea şedinţă au căpătat glas şi au ţinut discursuri pline de focul cel mai reacţionar, au scos accente des­­nădăjduite pentru a cere de la gu­vern toată rigoarea. Intre aceştia, nu este rău să cităm pe D. Stancu Becheanu, marele comerciant şi proprietar din Bucureşti, ale că­rui discursuri parlamentare se măr­ginesc la acela contra ţăranilor. Dar D. N. Fleva, marele tribun al poporului? A pomenit cine­va discursuri mai reacţionare de cât cele ţinute de D-sa arendaşilor şi proprietarilor din Ilfov ? N’am sfirşi, dacă am voi să po­menim de toţi aceia dintre colec­tivişti, cari s’au ilustrat prin bar­baria lor faţă cu ţăranii. Să po­menim de Kiriţopol, care înjuga ţăranii la plug ? Mai bine trecem înainte. Liberalii aşa­dar, prin instinctul lor de burtă-verde sunt duşmani ai ţăranilor. Aceasta după exem­plele din trecut. Pentru ca să vedem ce promit în viitor liberalii uniţi, cităm câte­va rinduri din manifestul lor. .... Ne rostim însă în mod hotâ­­rîtor în contra utopiilor şi făgă­duielilor vagi, cari nu fac de­cât a deştepta pofte ce nu se pot realiza. Bazele reformelor din lă­­untru sunt aşezate. Misiunea noastră este clar de a înlătura pericolele ce le ameninţă, etc... Aceste două citaţiuni sunt des­tul de elocvente pentru ca să lu­mineze pe cititori şi fără comen­tariile noastre. Burtăverzimea, parveniţii, oa­menii cari au în loc de inimă un boţ de argint şi în loc de creere un teanc cu bancnote îndrăznesc să numească utopii ceia­ ce mintea lor nu poate pătrunde şi declară resboia tuturor ideilor mari şi fru­moase ale veacului. Ne trebue mai mult oare? Nu este acest mod de a vedea al li­beralilor egal cu modul cum au lucrat până acum? Când demo­craţia română va veni într’o fa­langă puternică, pentru a propune de pildă votul universal sau altă reformă mare, burtă-verzimea În­gustă la minte va striga: utopie! şi liberalii neputincioşi se vor o­­pune din toate puterile (?) lor la realizarea acelei reforme. „ Bazele reformelor din lăuntru sunt aşezate“, pretind liberalii, şi încă aşezate pentru vecii vecilor. Prin urmare, ei se vor opune la ori­ce lărgire a bazelor acelor reforme. Ei bine, ce poate aştepta popo­rul de la nişte oameni cari declară categoric că vor să se pue în cur­mezişul drumului spre un viitor mai bun şi că vor combate ori­ce ideie nouă? In ori­ce caz nimic bun. De aceia, noi nu vedem care ar putea să fie calitatea atrăgă­toare, care să facă pe oamenii de treabă să mai urmeze pe liberali şi nici nu credem că mai e nevoe să dăm atenţiune celor­l­alte fraze din manifestul liberalilor. Liberalismul e pe moarte, căci nu reprezintă poporul, ci numai o castă ce se duce. Veritas. - -----­ TELEGRAME VIENA, 6 Aprilie. — O scrisoare din Petersburg adresată Corespondenţei Po­litice asigură că manevrele ruseşti la cari va asista împeratul Wilhelm se vor face intre Petersburg și Narva lângă golful Finlandei. Puntul de plecare ar fi Krasnoe-Selo. împăratul Germaniei ar veni cu tactul Hohenzollern la Pe­­terhof. El ar fi salutat în portul Kras­noe-Selo de către escadra baltică. PETERSBURG, 0 Aprilie.­­ Prin­ţul de Neapole e aşteptat la 17 Mai. MARSILIA, 6 Aprilie. — D- Carnot a părăsit la amiazi oraşul mergând la La Ciotal; el a fost foarte mult acla­mat de populaţiune. Vremea s’a mai îmbunătăţit.­­PARIS, G Aprilie. — Stanley a sosit. PARIS, G Aprilie. — Sindicatul pre­sei a decis să protesteze în potriva ex­pulzării jurnaliştilor din Italia. BERLIN, 6 Aprilie. — Camera De­putaţilor. D. Windhorst cerând amă­nunte în privinţa numărului concesiuni­­£ lor de stabilimente acordate catolicilor, asupra supravegh­ierei confesionale în siate și asupra admiterilor în ordinele eclesiastice, ministrul cultelor a de­clarat că nu poate satisface această ce­rere. Regele la Biserică Lipsa de spahiu m’a împiedecat de a releva lectorilor meî un fapt, care s’a petrecut a doua­ zi de Paşti şi al cărui erou este Marele Căpitan. Voiu arăta deci acum cele întâm­plate Lunea trecută, aşa cum mi le-a povestit un martor ocular, un cetăţean în care am cea mai desă­vârşită încredere. Luni dimineaţa, Regele s’a dus la biserica Domniţa Bălaşa pentru a asista la serviciul religios. In alte vremuri, când Domnitorul Sfetei se ducea la biserică, toată floarea populaţiunei ţinea să’L în­conjoare. De astă dată, cu toate că biserica Domniţa Bălaşa e foarte mică, pre­zenţa Regelui a făcut ca ea să fie goală, de­şi era a doua zi de Paşti, când toţi creştinii aleargă pentru a asculta Sf. Liturghie. Stranele din dreapta şi din stânga erau neocupate, în mijloc stătea co­lonelul Algiu, iar la uşe erau câte­va persoane dintre acele ce nu fac parte din high-life, venite de cu­riozitate. Vezend efectul reu ce-l produsese asupra M. Sale golul, D. Prefect al poliţiei a ales dintre persoanele de la uşă pe doamnele cele mai curăţel îmbrăcate şi le-a aşezat în stranele din faţa celei regale. Ceea ce este nostim în această umplutură polițienească, este că u­­nele din acele doamne erau evreice, venite numai de curiozitate la bise­rică. Mai am nevoie să adaug ceva ? Nu cred. „Marele Căpitan“ a ajuns eroul unor farse de cel mai rău gust. Argus. Serbarea de 1 Main VIENA, 6 Aprilie. — O circulară a­­dresată de către guvernatorul Austriei de Jos suprefecţilor, le ordonă să nu permită nelucrarea la 1 Main a lucră­torilor cari nu vor fi obţinut autorizaţia patronilor lor. Lucrătorii cari nu s’ar supune acestei disposiţiuni ar cădea sub rigorile legii şi eventualminte chiar daţi afară din atelierele lor. Circulara adaogă că guvernul speră că cea mai mare parte din patroni vor da voe lucrătorilor să nu lucreze la 1 Main­. Guvernatorul ameninţă cu cele mai mari asprimi ale legii pe toţi făptuitorii de desordine şi face apel la bunul simţ al lucrătorilor. ^BERLIN, 6 Aprilie.—Se asigură că guvernul prusian a decretat toate mă­­surile trebuincioase pentru a protegia în contra ori­cărei presiuni pe lucrătorii cari ar voi să lucreze la 1 Main­. BUDAPESTA, 6 Aprilie. —Prefectul de poliţie a oprit ori­ce procesiune şi ori­ce cortegiu pentru 1 Main­. Lucrăto­rii vor putea cu toate astea să se adune într’un loc ce se va hotărî de către au­torităţile oraşului, dar cu condiţiunea ca să pornească în grupuri mici. Tipografia Cărţilor Bisericeşti In lunele trecute presa din Ca­pitală ’şi luase oare cum angaja­mentul d’a arăta că la această ti­pografie, pusă sub controlul Sf. Sinod, s’ar petrece lucruri nu toc­mai curate. Că era sau nu în drept a o face, nu’mî este în pu­tinţă a susţinea, de oare ce n’am putut avea şi nici nu am dreptul a trece pragul acelei tipografii în scopul unui control. Scopul meu pentru moment este a arăta lectorilor, ceea ce însăşi redacţia ziarului Biserica ortodoxă Română în No. XII din Martie a. c. a arătat lectorilor săi. Este vorba de a ne da seama în un mod cu totul obiectiv de ceea ce se face acolo, pentru a se şti la nevoe. In­ adevăr, după obiceiu, numi­tul ziar şi de data aceasta la fi­nele anului voeşte să ’şi arate ac­tivitatea sa. De aceea, la finele nu­mărului XII anul­­ XIII ne dă o Tabelă de materiile tipărite în a­­nul 1889 — 90. Nu voiu lua bucăţile tipărite, cari nu au eşit din condeiul mem­brilor de redacţiune, căci pentru acelea se consideră numai tiparul, dar mă voiu mărgini numai la a­­celea ce sunt plătite din budgetul tipografiei. Şi mai înainte trebue să spun că redacţiunea ziarului este încre­dinţată la 3 membri, plătiţi cu câte 300 lei pe lună: P. S. Ar­hiereu Inocenţiu Ploeşteanu ca pre­şedinte şi P. S. Arhiereu Timuş Pitişteanu cu D. Erbiceanu, ca membri. Cât pentru direcţia lucrărilor a­­telierului se mai plăteşte lunar 200 lei. Cu alte cuvinte, pentru sin­gura redacţie a ziarului se plă­teşte anual 10.800 Iei. In schimb ce ne dă? Să lăsăm să vorbească redacţia. P. S. Arh. Inocenţie M. Ploeşteanu în timp de un an a publicat în ziar vreo 30 pagine de tipar, care chiar de ar fi originale, ceea­ ce nu este, totuşi sunt enorm plătite. In adevăr, dacă calculăm exact plata acestor 30 pagine, ne con­vingem că s’a plătit pentru o pa­gină de 30 rânduri 120 lei, ceea­­ce ne ar da pentru fie­care rînd 4 lei. Cu aceste cifre, pe care le poate calcula orî-cine, după bugetul Ti­pografiei şi în raport cu munca de redacţie din menţionata tabelă de materie, vede orî-cine că se ajunge la un resultat care întrece cu mult ori­ce articol de la or­oare alt ziar. Acest rezultat exorbi­tant, pune pe gânduri pe ori­ce om de bine. Să trecem la cel d’al 2-lea re­dactor, P. S. Timuş. Aci lucrurile se schimbă şi pro­­porţiunile muncei cu ale plăţei de­vin în aşa raport ca între cer şi pămînt. P. S. membru V-4 în un an de zile 10 pagine din Sfaturi pentru studiul S­tei Scrip­turi pentru care a primit iarăşi 3600 lei, ceea­ ce ne dă 360 lei pagina, sau 12 lei rândul. Singur cel de al Ill-lea D. C. Erbiceanu a tipărit, în compara­­ţiune cu ceî­l’alţi doi tovarăşi de muncă, mai mult, aşa că de­o­camdată mă opresc aci cu cerce­tarea aceasta. Dacă deci s’a lucrat aşa puţin, mulţi s’ar pune pe terenul­ pu­ţin, dar face. In privinţa aceasta, fără a a­­dăoga mai mult, voiu afirma că materialul dat spre publicare este atât cât o traducere, ba pot zice traducere adevărată, cum voi­ a­­vea ocazia a arăta altă­dată. Este apoi această traducere folositoare? De la început declar că este de­parte de a fi la înălţimea unor studii ce ar emana de la înalta autoritate bisericească, aşa că cu această procedare, nu numai nu se desvoltă gustul în cler pen­tru a se ocupa cu cetirea a­­cestui ziar, ci din contră devine mai mult o povară, cu care se nimiceşte şi puţina dragoste ce este în clerul nostru de a se o­­cupa cu ştiinţa. Toate acestea se trec cu vede­rea de cei în drept, iar redactorii amintiţi rid între ei că pot a se da de oameni cu vază şi a’şi face treburile ce au, fără a da compt nimănui. Lucrurile aceste sunt triste, dar cu regret trebue a le arăta, căci răul nu se poate înlătura de cât când opinia publică va forţa pe cei in drept a nu’şî rîde de sărăcia Clerului nostru, luând 12 lei pe an în schimbul a nişte ar­ticole traduse din autori streini şi încă din cei învechiţi. A lua 3600 lei şi a da în schimb 10 pagine traduse, n’ar fi permis nici în o ţară de­cât în a noastră, căci chiar de nu te-ar opri vre-o lege espresă, totuşi moralmente trebue să sufere oricine săvârşeşte aşa ceva. Aşteptăm să vedem ce măsuri se vor lua pentru anul acesta ca să vedem ce trebue să zicem mai departe. Demetrius. Expunerea adeverata Cutai Bisericii Eline din Sulina Ni se cere inserarea următoarelor rinduri: Cele petrecute în zilele din urmă în Sulina, au dat prilej câtor­va ziare să relateze (crezendu-se bine informate) lu­cruri nu tocmai veridice; ba chiar gu­vernului i s’au făcut imputări și cât pe aci să provoace o criză. — Voiam să nu mai relevăm această cestiune — conşti­inţa fiindu-ne împăcată, ca unii ce cu loialitate am îndeplinit datoriile noastre faţă de comunitatea elină — dar de oare­ce denaturarea faptelor pe lângă înal­tul guvern şi demersurile noastre s’au interpretat maliţios taxându-ne chiar de rezvrătitori; suntem obligaţi în sinceri­tate a aduce în public faptele în goli­ciunea lor, fără a lipsi bunei cuviinţe şi respectului datorit, — lăsând ca opi­nia publică să judece în imparţialitatea sa dacă procedarea noastră n’a fost în perfect acord cu dorinţele comunităţei şi nici cum­pexatoare suveranităţii Ro­mâne. * * * Cu doi ani în urmă foasta Epitropie supunându-se impunerei comunităţei, a cerut prin suplica ei către Episcopul Eparhiot al Dunărei de jos eliminarea preoţilor Alvanopulo şi Travlo. Episco­pul a cerut a i se comunica în scris motivele, Epitropia însă, spre a’i cruţa, s’a abţinut de la acest demers, mărginiri­­ a

Next