Adevěrul, februarie 1891 (Anul 3, nr. 731-756)
1891-02-23 / nr. 751
V ANUL III.Nr. 751. 1 numErulio bani ® ABONAMENTELE ÎNCEP rLÂtrSlTis^ALE^FIECARE! I.UN1 $1 to‘ plătesc tot-d’a una JnaiuU In București la casa' Administraţiei Din Judeţe ? Străinătate prin'mandate poştale. Un an in țară 30 lei,în străinătate' 50 SCsc luni • isi ■ * 25 8 f. «3 «Trei luni Un numir in'Streinetate 15 bani MANUSCRISELE .NU SE ’NAPOEAZÂ EEbrtSLA. 1^. IDOTT^u 'B&'U ferești, Române! de emiii strein in casă. / / * T. Alexandri. SÂMBĂTĂ, 23 FEBRUARIE 1891 NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE Din BUCURESCI și JUDEȚE se primesc NUMAI la ADMINISTRAȚIE. Din STREINETATE, direct la administrație și la toate Oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV.....................0.30 b. linia » » III............................ Id › » » * II ..... . 3.— lei 4 Inserțiunile și Reclamele 3 lei rândul. LA PARIS, r.iarul se găsește de vânzare cu nurorul la Fioscul No. 117, Boulevard St.Michel, UN NUMĂR VECHIO 30 BANI & ADMINISTRAȚIA 111, - BULEVARDUL ELISABETA, - 111Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA 111, - BULEVARDUL ELISABETA, ~ 111 VOTUL DE BLAM-DEOLVAREA Bucureşti, 22 Februarie 1891 Nenorocit debut Foarte rar se întîmplă în ţările cu regim parlamentar chiar sincer şedinţe ca aceea de ieri a Camerei noastre. In ţările cu un parlamentarism falsificat, cum e la noi, fenomene ca votul de blam dat unui guvern chiar în ziua prezentărei sale, sunt aproape minuni. Dar, să povestim faptele petrecute în şedinţa de ieri şi apoi vom face reflecţiile noastre. Când Generalul Florescu intră în Cameră urmat de cei şapte colegi ai sei, isbucniră oarecare aplause, cari porneau de pe băncile liberalconservatoare şi nu preziceau furtuna ce trebuia să se deslănţuiască. Nu trecu mult şi Generalul Florescu, urcându-se la tribună, citi mai întîi decretul pentru numirea noilor miniştri, apoi un fel de profesie de credinţă a guvernului, foarte scurtă, foarte vagă şi foarte banală. Această profesie de credinţă, care se încheia cu un apel la adresa tuturor grupurilor conservatoare din Cameră, ca să dea guvernului bugetele, tariful autonom şi câteva legi financiare, deslănţui toată furia junimisto-concentraţilor. D. Carp, luând postura cea mai mândră şi glasul cel mai fanfaron, declară că nu poate da concursul său unor oameni fără idei, cari n’au făcut nimic în această legislatură, cari au ajuns să pue mâna pe putere graţie unei intrigi şi a căror politică externă poartă pecetea neputinţei. D. Carp încheiă bravada sa somând pe guvern să facă imediat apel la ţară, pentru ca ea să se rostească. Şeful junimiştilor s'a ferit însă de a cere alegeri libere, căci D-sa nu este obicinuit a fi ales de alegatori, ci de administraţie. Vom trece peste salutul cavaleresc al D-lui Panu către noul guvern şi ne vom opri un moment asupra respunsului Generalului Florescu. Primul ministru, combătând aserţiunea D-lui Carp, că nu ar avea idei şi program, a zis că D-sa totdeauna a avut şi are un program, care se resumă în cuvintele: Şcoala şi biserica, din care s'a născut armata, care ne-a dat independenţa. Oricâtă veneraţiune am avea pentru vîrsta Generalului Florescu, nu ne putem opri de a nu califica de ridicol un astfel de program şi de neputincios guvernul care se prezintă înaintea unui Parlament ostil cu un astfel de bagaj intelectual. Generalul şi-a încheiat discursul declarând că are multă stimă pentru toţi junimiştii cari nu sunt înfumuraţi ca D. Carp şi că este dispus a-i primi cu braţele deschise, dacă-i vor da bugetele, tariful şi celelalte legi financiare. Bătrânul Nicolae Ionescu, care a găsit secretul de a păstra toată verva tinereţelor sale, într’un discurs însufleţit de ironie muşcătoare, esecată pe şeful junimiştilor cu desăvârşire. El îi arată cât este de nereverenţios faţă cu Regele, — care l-a creat şef de partid, — când spune că guvernul actual, venit prin încrederea M. Sale, este rezultatul unei intrigi. Va să zică Regele face intrigi! Tot astfel se resfrâng asupra Regelui toate criticele violente ale D-lui Carp. Văzând că lucrurile se îngroașe, guvernul ceru un armistițiu de o jumătate de oră și plecă la Senat. La întoarcere, luă cuvântul D. General Manu, care, după ce repeți pentru a nu știu câta oară că este şeful unei părţi dintre liberatalii-conservatori, cari nu vor să urmeze pe D-nii Catargiu şi Vernescu în lupta lor contra junimiştilor, declară că nu acordă încrederea sa acestui guvern, care prezintă un dualism pernicios, dar că îi va da bugetele. Şi Generalul Manu ceru disolvarea imediată, dar alegerile să se facă după 10 Mai. D. Vernescu răspunse D-lui Manu cu multă abilitate, dar, în privința disolvărei, declară că aceasta e prerogativa Regelui și nimeni nu poate fixa dinainte data când va plăcea M. Sale să facă uz de dreptul Său. După ce mai vorbi D. Kogălniceanu, Generalul Florescu repetă cererea sa de amânare, se rugă din nou să i se acorde bugetele şi celelalte şi apoi, va vedea dacă este nevoie de disolvare. Atâta stîngăcie revoltă până şi pe D. Take Ionescu, care, cu talentu-i cunoscut, explică Adunărei că Generalul voieşte să corupă, să cumpere voturi în Cameră, să mai numească dintre deputaţi prefecţi şi apoi, să zică Camerei: Vrei să nu te trimet acasă ? Poartă-te bine şi vom duce casă bună. Mai vorbiră D-nii Al. Marghiloman, Florescu, Al. Lahovary şi Kogălniceanu şi apoi se depuseră două moţiuni : una, din partea amicilor guvernului, pentru prorogarea Camerei până Marţi, şi alta, scrisă de D. Take Ionescu şi subscrisă de D. Carp, prin care se declară amânarea ca un semn de încredere pentru guvern şi i se refuza aceasta. Moţiunea junimistă, pusă la vot, întruni 77 de glasuri, contra 69. Miniştrii, în număr de cinci s’au abţinut. Asemenea s’a abţinut şi D. Al. Holban. Prin urmare, guvernul a căpătat un vot de blam chiar în ziua prezentărei sale şi acest debut nenorocit se datoreşte închipuire! Generalului Florescu că are altă menire de cât aceea de a prezida la parada de la 10 Mai. Trebue să constatăm, cu acest prilej, că junimiştii s’au purtat ca nişte turbaţi şi că miniştrii actuali, mai scrupuloşi de cât cei ce compuneau cabinetul Manu, s’au abţinut când a fost vorba de un vot de încredere, pe când junimistoconcentraţii din guvern votau totdeauna pentru ca să obţie câte o majoritate de un vot. Ar mai fi multe de observat pentru a dovedi că guvernul actual are o origină tot atât de impură ca şi cel junimist şi junimisto-concentrat şi că, prin urmare, turbarea aces-t tor elemente provine numai din parapon ; dar toate aceste nu vor schimba situaţia: guvernul Florescu nu e pentru Camera asta, care—la rîndul ei —nu e pentru un guvern omogen. Dacă Generalul Florescu n’are decretul de disolvare, atunci nu va avea fericirea să prezideze alaiul de la 10 Mai; dacă îl are, D. Carp e un om pierdut. Vom vedea azi care din doi va cădea. .. AMĂNUNTE PREŢIOASE ________ Nu pot lipsi pe lectorii mei de câteva amănunte destul de preţioase privitoare la compunerea noului minister. Aceste amănunte vor dovedi duioasa încredere ce există între Carol I şi consilierii Săi actuali. Mercuri dimineaţa, Generalul Florescu iese din Palat cu lista noilor miniştri aprobată de Rege, şi cu promisiunea verbală a lui Carol I că va acorda noului cabinet disolvarea Camerei la cel întîi conflict. De la Palat Generalul Florescu se duse la Lascar Catargiu, unde se afla Gh. Vernescu, și intrând le-a zis că Majestatea Sa a primit lista ministerială. —Dar disolvarea Camerei? întreabă totodată ambii șefi ai partidului liberal-conservator. — Am promisiunea Majestăței Sale, răspunde Generalul Florescu. — Nu intrăm în minister, spun într'un glas Lascar Catargiu şi G. Vernescu. Intoarce-te la Palat şi spune Regelui ca să -ţi dea promisiunea în scris. Generalul Florescu îndeplineşte această neplăcută misiune. îndată Carol I trimete să poftească pe neîncrezătorii viitori miniştri, şi le reînoeşte promisiunea dată. — Am dori, Sire! să avem această promisiune în scris. Fără dînsa nu putem intra în minister. Carol I ne mai putînd șovăi, fu silit a da promisiunea disolvărei Camerei în scris. Meritată lecțiune a căpătat Inșălătorul încoronat! Cu Dînsul vorba nu mai are nici o valoare. Cu Dânsul trebue să ai zapis la mână, căci altmintrelea te trage pe sfoară fără scrupul şi fără ruşine. Şi când me gândesc că un asemenea om, pe cuvîntul cărui nu pot pune crezământ viitorii Săi x TELEGRAME GEESTMUNDE, 21 Februarie.—Liberalii naţionli ai circumpscripţiei a 19-a a Camerei au prezintat cu ocazia unei alegeri suplimentare, candidatura Principelui Bismarck. BELGRAD, 21 Februarie.—Regele Milan a sosit. VIENA, 21 Februarie.— In urma unei înţelegeri a Austro-Ungariei cu Serbia, formalitatea paşaportului s-a desfiinţat la graniţa sârbo-ungară cu începere de la 13 Martie; ea se menţine însă pentru graniţa bosniacă. consilieri, stă pe Tronul României, nu pot, ca Român, să nu fiu cuprins de un sentiment de ruşine. Biata Românie! — Multe păcate a ispăşit ea în aceşti ruşinoşi 25 de ani!! a. v. b. .A_le^erile -1r^.ustria,c© VIENA, 22 Februarie. —Din 213 alegeri sunt: 65 germani-liberali, 7 germaninaţionali, 28 junî-cehî, 9 bătrâni-cehi, 15 clericali, 31 polonezi, 8 ruteni, 2 români, 12 anti-semiţi, 11 balotage şi 25 cari aparţin la diferite alte fracţiuni. CERNĂUŢI, 22 Februarie. — Alegerile nu s’au terminat din cauza participării enorme a locuitorilor de la ţară; este o oarecare agitaţie antisemită; poliţia şi jandarmeria ajutate de trupe au menţinut ordinea care, de altminteri, n’a fost compromisă în mod serios. O RAFUIALA L’Indépendance Roumaine afirmă, în numărul său de ere, că eu aş fi insistat pe lângă redacţiunea acestui ziar pentru a’l face să aprecieze într’un mod favorabil debutul soţiei mele în Medea ; mai mult încă, ziarul francez adaogă că, în urma refuzului său de a acceda la cererea mea, eu aș fi început în Adevărul o campanie contra UIndépendance Roumaine. Iată cum s’au petrecut lucrurile. In seara când s’a jucat Medea, întâlnind pe unul din redactorii ziarului, l’am invitat a veni la teatru spre a vedea piesa și a face o dare de seamă, fără însă ar indica să o facă într’un mod sau în altul. Redactorul a venit și el mi’a zis că impresiunea sa a fost bună și că va seri în acest sens. Vezând a doua zi tăcerea absolută a ziarului, și ducându-mă la redacțiune spre a mă informa despre criza ministerială, am întrebat tot o dată care poate fi cauza acestei indiferenţe. Mi s’a răspuns, că D. Gh. Em. Lahovary a oprit publicarea dărei de seamă fiindcă Adevărul l’a atacat într’un mod violent. ’Mi-am exprimat mirarea că într’un ziar ce se respectă să se confunde luptele politice cu cestiunile de artă şi mai ales când este o femeie în joc. Dovadă că Indépendance Roumaine afirmă un vădit neadevăr când zice că eu aş fi început o campanie contra ei fiind că am fost supărat de tăcerea sa în privinţa debutului soţiei mele, este că campania contra L’Indépendance Roumaine a început în coloanele Adevărului în numărul de joi 14 Februarie, prin urmare cu şease zile înainte de reprezentaţiunea piesei Medea. Nu eu am voit dar să’mi rezbun contra Indépendance roumaine fiindcă n’a scris despre soţia mea, ci D. Gh. Em. Lahovary s’a coborît până a voi să’şi rezbune de atacurile meritate cel adresase Adevărul, impunând redactorilor săi o tăcere ofensătoare în privinţa unei cestiuni ce era cu totul afară de luptele politice. Dar nu e destul atât. Ce să mai zic de procedarea D-lui Gh. Em. Lahovary care, cu toate că pretinde a face parte din elita socială, nu se sfieşte a amesteca numele unei artiste în polemica dintre ziarişti? Las la apreciarea publicului purtarea unui bărbat care, în loc de a se pune faţă în faţă cu un alt bărbat despre care el crede că ’l insultă, are micimea de suflet de a ataca pe o femee, Grigori Ventura. ProtecţiorismL-u.1 LONDRA, 22 Februarie. — La banchetul de ieri al Camerilor de comerţ, Lord Salisbury a arătat îmbunătăţirea situaţiunei comerciale. Cu toate acestea, sunt două puncte negre, s a zis el, tendinţele protecţioniste ale Franciei şi ale Americei. Cât despre Englitera, ea este decisă a nu se lăsa să fie influențată în politica sa comercială de aceea a Statelor streine. DRĂGUŢUL DE IMPERAT ! Când ziarul Tribuna din Sibiu a îndemnat pe Români să-şi îndrepteze apelul lor în chestiunea azilelor de copii către împărat,am căutat să amintim că şi în alte ocaziuni analoage, monarhul a făcut promisiuni oricâte, dar nu a ţinut nici una. Prin urmare, o asemenea încercare din partea Românilor sau a celorl’alte naţionalităţi ar fi zadarnică. N’a trecut mult de atunci şi împrejurările par a ne da dreptate. Mai săptămâna trecută ziarul Budapesti Hirlap din Pesta şi după dînsul Pester Lloyd spun că împăratul a avut o convorbire cu un deputat ungur din Dietă, a vorbit cu dînsul despre progresele pe cari le face respândirea limbei maghiare şi a zis împăratul că ar dori ca proiectul să devie cât mai în grabă lege şi să poată da rezultatele aşteptate. Apoi asupra acestei teme scrie tot Budapesti Hirlap un lung articol, zicând că vorbele Suveranului sunt un avertisment pentru Românii cei neastâmpăraţi şi că agitaţiunea lor contra proiectului ungar este un atac co fura tronului. Ziarele româneşti de dincolo s’au alarmat cu drept cuvînt de aceste vorbe ale împăratului şi nu pot admite exactitatea lor. Ele cred mai mult că sunt nişte scornituri ale foilor maghiare. Ştiţi că Ungurii sunt capabili să invente orice în interesul cauzei lor, dar iarăşi nu se poate lesne închipui ca ziarul oficios al guvernului din Pesta să atribue împăratului lucruri la cari El nu s’ar fi gândit. Fraţii noştri îşi fac iluziuni. Dar experienţa a dovedit că după cum Românii ziceau că încredinţarea greacă este o încredinţare de nimic, tot astfel trebuie să zicem şi noi că încredinţarea împărătească e o încredinţare de nimic. Să nu credem că împăratul a fost capabil să rostească asemenea cuvinte ? Să nu credem că şi-a uitat că este împăratul numai al Austriei şi al Ungariei, ci al tuturor popoarelor din monarchie ? Să nu credem ? Dar acest împărat a mai înşelat odată pe Români. A făgăduit delegaţiei din 49 că va îndeplini cererile lor şi imediat şi-a călcat cuvântul şi când delegaţia i-a amintit cele spuse mai nainte, atunci s’a grăbit să le spuie din nou ce dreptate se va face. Dreptate însă nu s’a făcut. Şi acest împărat, care a promis dreptate, a comis actele cele mai nedrepte faţă de naţionalităţi. Căci dualismul actual al statului nu este lovitura cea mai teribilă dată cererilor drepte ale naţionalităţilor şi ale Românilor în special ? Şi pe acest pact nedrept şi nenatural îşi reazemă puterea actualul împărat. Monarhul Franţ Iosef ştie că Românii—un factor atât de însemnat din monarhie—nu iau parte la viaţa publică. Căutat-a vreodată să le cerceteze plângerile şi să le satisfacă ? Nici de cum. Monarhul a aflat asemenea de agitaţiunea grozavă dintre Români contra azilelor din copii. Şi nu i-a venit de fel în minte să se întrebe : dar ce o fi ? ce nemulţumiri au ei ? Era dator a face aceasta pentru ca egal să se poarte cu toţi supuşii din împărăţie. De aceea e foarte posibil ca împăratul să şi fi uitat care trebue să fie poziţiunea sa dreaptă şi să fi exprimat dorinţa de a vedea maghiară răspândită aşa cum vor Ungurii. Să lăsăm dar iluziunile; cel puţin nu vom avea ce să perdem, vom şti totdeauna la ce să ne aşteptăm. Iar dacă e vorba să spunem ceva monarhului, nu rugăciuni se cade să-l îndreptăm, ci să-i amintim că nu popoarele sunt ale împăraţilor, ci împăraţii sunt ai popoarelor. Gheorghe Adamescu. 0