Adevěrul, februarie 1891 (Anul 3, nr. 731-756)

1891-02-23 / nr. 751

V ANUL III.­Nr. 751. 1 numErulio bani ® ABONAMENTELE ÎNCEP rLÂtrSlTis^ALE^FIE­CARE! I.UN1 $1 to‘ plătesc tot-d’a­ una JnaiuU In București la casa' Administraţiei Din Judeţe ?­ Străinătate prin'mandate poştale. Un an in țară 30 lei­,în străinătate' 50 SCsc luni • is­i ■ * 25 8 f. «3 «Trei luni Un numir in'Streinetate 15 bani MANUSCRISELE .NU SE ’N­APOEAZÂ EEbrtSLA. 1^. IDOTT^u 'B&'U ferești, Române! de emiii strein in casă. / / * T. Alexandri. SÂMBĂTĂ, 23 FEBRUARIE 1891 NUMERUL 10 BANI ANUNCIURILE Din BUCURESCI și JUDEȚE se primesc NUMAI la ADMINISTRAȚIE. Din STREINETATE, direct la administrație și la toate Oficiile de publicitate. Anunciuri la pagina IV.....................0.30 b. linia »­­ » III............................ Id­ › » » * II ..... . 3.— lei 4 Inserțiunile și Reclamele 3 lei rândul. LA PARIS, r.iarul se găsește de vânzare cu nu­­ro­rul la Fioscul No. 117, Boulevard St.­Michel, UN NUMĂR VECHIO 30 BANI & ADMINISTRAȚIA 111, - BULEVARDUL ELISABETA, - 111D­irector politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACȚIA 111, - BULEVARDUL ELISABETA, ~ 111 VOTUL DE BLAM-DEOLVAREA Bucureşti, 22 Februarie 1891 Nenorocit debut Foarte rar se întîmplă în ţările cu regim parlamentar chiar sincer şedinţe ca aceea de ieri a Came­rei noastre. In ţările cu un parla­mentarism falsificat, cum e la noi, fenomene ca votul de blam dat unui guvern chiar în ziua prezen­­tărei sale, sunt aproape minuni. Dar, să povestim faptele petre­cute în şedinţa de ieri şi apoi vom face reflecţiile noastre. Când Generalul Florescu intră în Cameră urmat de cei şapte colegi ai sei, isbucniră oare­care aplause, cari porneau de pe băncile liberal­­conservatoare şi nu preziceau fur­tuna ce trebuia să se deslănţuiască. Nu trecu mult şi Generalul Flo­rescu, urcându-se la tribună, citi mai întîi decretul pentru numirea noilor miniştri, apoi un fel de pro­fesie de credinţă a guvernului, foarte scurtă, foarte vagă şi foarte ba­nală. Această profesie de credinţă, care se încheia cu un apel la adresa tu­turor grupurilor conservatoare din Cameră, ca să dea guvernului bu­getele, tariful autonom şi câte­va legi financiare, deslănţui toată furia j­unimisto-concentraţilor. D. Carp, luând postura cea mai mândră şi glasul cel mai fanfaron, declară că nu poate da concursul său unor oameni fără idei, cari n’au făcut nimic în această legis­latură, cari au ajuns să pue mâna pe putere graţie unei intrigi şi a căror politică externă poartă pece­tea neputinţei. D. Carp încheiă bravada sa so­mând pe guvern să facă imediat apel la ţară, pentru ca ea să se ros­tească. Şeful junimiştilor s'a ferit însă de a cere alegeri libere, căci D-sa nu este obicinuit a fi ales de alegatori, ci de administraţie. Vom trece peste salutul cavale­resc al D-lui Panu către noul gu­vern şi ne vom opri un moment asupra respunsului Generalului Flo­rescu. Primul ministru, combătând a­­serţiunea D-lui Carp, că nu ar avea idei şi program, a zis că D-sa tot­­dea­una a avut şi are un program, care se resumă în cuvintele: Şcoa­la şi biserica, din care s'a născut armata, care ne-a dat independenţa. Ori­câtă veneraţiune am avea pentru vîrsta Generalului Florescu, nu ne putem opri de a nu califica de ridicol un ast­fel de program şi de neputincios guvernul care se prezintă înaintea unui Parlament ostil cu un ast­fel de bagaj inte­lectual. Generalul şi-a încheiat discursul declarând că are multă stimă pen­tru toţi junimiştii cari nu sunt în­fumuraţi ca D. Carp şi că este dis­pus a-i primi cu braţele deschise, dacă-i vor da bugetele, tariful şi celelalte legi financiare. Bătrânul Nicolae Ionescu, care a găsit secretul de a păstra toată verva tinereţelor sale, într’un dis­curs însufleţit de ironie muşcă­toare, esecată pe şeful junimiştilor cu desăvârşire. El îi arată cât este de nereverenţios faţă cu Regele, — care l-a creat şef de partid, — când spune că guvernul actual, venit prin încrederea M. Sale, este rezultatul unei intrigi. Va să zică Regele face intrigi! Tot ast­fel se resfrâng a­­supra Regelui toate criticele vio­lente ale D-lui Carp. Văzând că lucrurile se îngroașe, guvernul ceru un armistițiu de o jumătate de oră și plecă la Senat. La întoarcere, luă cuvântul D. General Manu, care, după ce re­peți pentru a nu știu câta oară că este şeful unei părţi dintre libera­­talii-conservatori, cari nu vor să urmeze pe D-nii Catargiu şi Ver­­nescu în lupta lor contra junimiş­tilor, declară că nu acordă încre­derea sa acestui guvern, care prezintă un dualism pernicios, dar că îi va da bugetele. Şi Generalul Manu ceru disolva­­rea imediată, dar alegerile să se facă după 10 Mai. D. Vernescu răspunse D-lui Manu cu multă abilitate, dar, în privința disolvărei, declară că aceasta e pre­rogativa Regelui și nimeni nu poate fixa dinainte data când va plăcea M. Sale să facă uz de dreptul Său. După ce mai vorbi D. Kogălni­­ceanu, Generalul Florescu repetă cererea sa de amânare, se rugă din nou să i se acorde bugetele şi cele­­l­alte şi apoi, va vedea dacă este nevoie de disolvare. Atâta stîngăcie revoltă până şi pe D. Take Ionescu, care, cu ta­­lentu-i cunoscut, explică Adunărei că Generalul voieşte să corupă, să cumpere voturi în Cameră, să mai numească dintre deputaţi prefecţi şi apoi, să zică Camerei: Vrei să nu te trimet acasă ? Poartă-te bine şi vom duce casă bună. Mai vorbiră D-nii Al. Marghilo­man, Florescu, Al. Lahovary şi Kogălniceanu şi apoi se depuseră două moţiuni : una, din partea a­­micilor guvernului, pentru proro­garea Camerei până Marţi, şi alta, scrisă de D. Take Ionescu şi sub­scrisă de D. Carp, prin care se declară amânarea ca un semn de încredere pentru guvern şi i se re­fuza aceasta. Moţiunea junimistă, pusă la vot, întruni 77 de glasuri, contra 69. Miniştrii, în număr de cinci s’au ab­ţinut. Asemenea s’a abţinut şi D. Al. Holban. Prin urmare, guvernul a căpătat un vot de blam chiar în ziua pre­­zentărei sale şi acest debut neno­rocit se datoreşte închipuire! Ge­neralului Florescu că are altă me­nire de cât aceea de a prezida la parada de la 10 Mai. Trebue să constatăm, cu acest prilej, că junimiştii s’au purtat ca nişte turbaţi şi că miniştrii actuali, mai scrupuloşi de cât cei ce com­­puneau cabinetul Manu, s’au abţi­nut când a fost vorba de un vot de încredere, pe când junimisto­­concentraţii din guvern votau tot­­dea­una pentru ca să obţie câte o majoritate de un vot. Ar mai fi multe de observat pen­tru a dovedi că guvernul actual are o origină tot atât de impură ca şi cel junimist şi junimisto-concentrat şi că, prin urmare, turbarea aces-t tor elemente provine numai din parapon ; dar toate aceste nu vor schimba situaţia: guvernul Flo­rescu nu e pentru Camera asta, care—la rîndul ei —nu e pentru un guvern omogen. Dacă Generalul Florescu n’are decretul de disolvare, atunci nu va avea fericirea să prezideze alaiul de la 10 Mai; dacă îl are, D. Carp e un om pierdut. Vom vedea azi care din doi va cădea. .. AMĂNUNTE PREŢIOASE ________ Nu pot lipsi pe lectorii mei de câte­va amănunte destul de preţioase pri­vitoare la compunerea noului mi­nister. Aceste amănunte vor dovedi du­ioasa încredere ce există între Ca­rol I şi consilierii Săi actuali. Mercuri dimineaţa, Generalul Florescu iese din Palat cu lista noilor miniştri aprobată de Rege, şi cu promisiunea verbală a lui Carol I că va acorda noului ca­binet disolvarea Camerei la cel în­tîi conflict. De la Palat Generalul Florescu se duse la Lascar Catargiu, unde se afla Gh. Vernescu, și intrând le-a zis că Majestatea Sa a pri­mit lista ministerială. —Dar disolvarea Camerei? în­treabă tot­odată ambii șefi ai par­tidului liberal-conservator. — Am promisiunea Majestăței Sale, răspunde Generalul Flo­rescu. — Nu intrăm în minister, spun într'un glas Lascar Catargiu şi G. Vernescu. Intoarce-te la Palat şi spune Regelui ca să -ţi dea pro­misiunea în scris. Generalul Florescu îndeplineşte această neplăcută misiune. îndată Carol I trimete să poftească pe neîncrezătorii viitori miniştri, şi le reînoeşte promisiunea dată. — Am dori, Sire! să avem a­­ceastă promisiune în scris. Fără dînsa nu putem intra în mi­nister. Carol I ne mai putînd șovăi, fu silit a da promisiunea disolvărei Camerei în scris. Meritată lecțiune a căpătat In­­șălătorul încoronat! Cu Dînsul vorba nu mai are nici o valoare. Cu Dânsul trebue să ai zapis la mână, căci altmintrelea te trage pe sfoară fără scrupul şi fără ru­şine. Şi când me gândesc că un ase­menea om, pe cuvîntul cărui nu pot pune crezământ viitorii Săi x TELEGRAME GEESTMUNDE, 21 Februarie.—Libe­­ralii­ naţionli ai circumpscripţiei a 19-a a Camerei au prezintat cu ocazia unei ale­geri suplimentare, candidatura Principelui Bismarck. BELGRAD, 21 Februarie.—Regele Mi­lan a sosit. VIENA, 21 Februarie.— In urma unei înţelegeri a Austro-Ungariei cu Serbia, formalitatea paşaportului s-a desfiinţat la graniţa sârbo-ungară cu începere de la 13 Martie; ea se menţine însă pentru gra­niţa bosniacă. consilieri, stă pe Tronul Româ­niei, nu pot, ca Român, să nu fiu cuprins de un sentiment de ruşine. Biata Românie! — Multe pă­cate a ispăşit ea în aceşti ruşi­noşi 25 de ani!! a. v. b. .A_le^erile -1r^.­u­stria,c© VIENA, 22 Februarie. —Din 213 ale­geri sunt: 65 germani-liberali, 7 germani­­naţionali, 28 junî-cehî, 9 bătrâni-cehi, 15 clericali, 31 polonezi, 8 ruteni, 2 români, 12 anti-semiţi, 11 balotage şi 25 cari a­­parţin la­ diferite alte fracţiuni. CERNĂUŢI, 22 Februarie. — Alegerile nu s’au terminat din cauza participării e­­norme a locuitorilor de la ţară; este o oare­care agitaţie antisemită; poliţia şi jandarmeria ajutate de trupe au menţinut ordinea care, de altminteri, n’a fost com­promisă în mod serios. O RAFUIALA L’Indépendance Roumaine afirmă, în numărul său de ere, că eu aş fi insis­tat pe lângă redacţiunea acestui ziar pen­tru a’l face să aprecieze într’un mod fa­vorabil debutul soţiei mele în Medea ; mai mult încă, ziarul francez adaogă că, în urma refuzului său de a acceda la ce­rerea mea, eu aș fi început în Adevă­rul o campanie contra UIndépendance Roumaine. Iată cum s’au petrecut lucrurile. In seara când s’a jucat Medea, întâlnind pe unul din redactorii ziarului, l’am invitat a veni la teatru spre a vedea piesa și a face o dare de seamă, fără însă ar in­dica să o facă într’un mod sau în altul. Redactorul a venit și el mi’a zis că im­­presiunea sa a fost bună și că va seri în acest sens. Vezând a doua­ zi tăcerea absolută a ziarului, și ducându-mă la redacțiune spre a mă informa despre criza ministerială, am întrebat tot o dată care poate fi cauza acestei indiferenţe. Mi s’a răspuns, că D. Gh. Em. Laho­vary a oprit publicarea dărei de seamă fiind­că Adevărul l’a atacat într’un mod violent. ’Mi-am exprimat mirarea că într’un ziar ce se respectă să se confunde luptele po­litice cu cestiunile de artă şi mai ales când este o femeie în joc. Dovadă că­­ Indépendance Roumai­ne afirmă un vădit neadevăr când zice că eu aş fi început o campanie contra ei fiind că am fost supărat de tăcerea sa în pri­vinţa debutului soţiei mele, este că cam­pania contra L’Indépendance Roumai­ne a început în coloanele Adevărului în numărul de joi 14 Februarie, prin ur­mare cu şease zile înainte de reprezen­­taţiunea piesei Medea. Nu eu am voit dar să’mi rezbun contra Indépendance roumaine fiind­că n’a scris despre soţia mea, ci D. Gh. Em. Lahovary s’a coborît până a voi să’şi rezbune de atacurile meritate cel adre­sase Adevărul, impunând redactorilor săi o tăcere ofensătoare în privinţa unei cestiuni ce era cu totul afară de luptele politice. Dar nu e destul atât. Ce să mai zic de procedarea D-lui Gh. Em. Lahovary care, cu toate că pretinde a face parte din elita socială, nu se sfieşte a amesteca numele unei artiste în polemica dintre ziarişti? Las la apreciarea publicului purtarea unui bărbat care, în loc de a se pune faţă în faţă cu un alt bărbat despre care el crede că ’l insultă, are micimea de su­flet de a ataca pe o femee, Grigori Ventura. Protecţior­ismL-u.1 LONDRA, 22 Februarie. — La banche­tul de ieri al Camerilor de comerţ, Lord Salisbury a arătat îmbunătăţirea situaţiu­­nei comerciale. Cu toate acestea, sunt două puncte negre, s a zis el, tendinţele protecţioniste ale Franciei şi ale Ameri­­cei. Cât despre Englitera, ea este decisă a nu se lăsa să fie influențată în politica sa comercială de aceea a Statelor streine. DRĂGUŢUL DE IMPERAT ! Când ziarul Tribuna din Sibiu a în­demnat pe Români să-şi îndrepteze apelul lor în chestiunea azilelor de copii către­ împărat,­am căutat să amintim că şi în alte ocaziuni analoage, monarhul a făcut promisiuni ori­câte, dar nu a ţinut nici una. Prin urmare, o asemenea încercare din partea Românilor sau a celor­l’alte naţionalităţi ar fi zadarnică. N’a trecut mult de atunci şi împreju­rările par a ne da dreptate. Mai săptămâna trecută ziarul Buda­pesti Hirlap din Pesta şi după dînsul Pester Lloyd spun că împăratul a avut o convorbire cu un deputat ungur din Dietă, a vorbit cu dînsul despre progre­sele pe cari le face respândirea limbei maghiare şi a zis împăratul că ar dori ca proiectul să devie cât mai în grabă lege şi să poată da rezultatele aş­teptate. Apoi asupra acestei teme scrie tot Bu­dapesti Hirlap un lung articol, zicând că vorbele Suveranului sunt un avertis­ment pentru Românii cei neastâmpăraţi şi că agitaţiunea lor contra proiectului un­gar este un atac co fu­ra tronului. Ziarele româneşti de di­ncolo s’au a­­larmat cu drept cuvînt de aceste vorbe ale împăratului şi nu pot admite exacti­tatea lor. Ele cred mai mult că sunt nişte scornituri ale foilor maghiare. Ştiţi că Ungurii sunt capabili să in­­vente ori­ce în interesul cauzei lor, dar­ iarăşi nu se poate lesne închipui ca zia­rul oficios al guvernului din Pesta să a­­tribue împăratului lucruri la cari El nu s’ar fi gândit. Fraţii noştri îşi fac iluziuni. Dar experienţa a dovedit că după cum Românii ziceau că încredinţarea greacă este o încredinţare de nimic, tot ast­fel trebuie să zicem şi noi că încredinţa­rea împărătească e o încredinţare de nimic. Să nu credem că împăratul a fost ca­pabil să rostească asemenea cuvinte ? Să nu credem că şi-a uitat că este împăratul numai al Austriei şi al Ungariei, ci al tuturor popoarelor din monarchie ? Să nu credem ? Dar acest împărat a mai înşelat odată pe Români. A făgăduit delegaţiei din 49 că va îndeplini cererile lor şi imediat şi-a călcat cuvântul şi când delegaţia i-a amintit cele spuse mai nainte, atunci s’a grăbit să le spuie din nou ce dreptate se va face. Dreptate însă nu s’a făcut. Şi acest împărat, care a promis dreptate, a comis actele cele mai nedrepte faţă de naţio­nalităţi. Căci dualismul actual al statului nu este lovitura cea mai teribilă dată cere­rilor drepte ale naţionalităţilor şi ale Românilor în special ? Şi pe acest pact nedrept şi nenatural îşi reazemă puterea actualul­ împărat. Monarhul Franţ Iosef ştie că Româ­nii—un factor atât de însemnat din mo­narhie—nu iau parte la viaţa publică. Căutat-a vre­o­dată să le cerceteze plân­gerile şi să le satisfacă ? Nici de cum. Monarhul a aflat asemenea de agita­ţiunea grozavă dintre Români contra azi­lelor din copii. Şi nu i-a venit de fel în minte să se întrebe : dar ce o fi ? ce ne­mulţumiri au ei ? Era dator a face a­­ceasta pentru ca egal să se poarte cu toţi supuşii din împărăţie. De aceea e foarte posibil ca împăratul să şi fi uitat care trebue să fie poziţiu­­nea sa dreaptă şi să fi exprimat dorinţa de a vedea maghiară răspândită aşa cum vor Ungurii. Să lăsăm dar iluziunile; cel puţin nu vom avea ce să perdem, vom şti tot­­deauna la ce să ne aşteptăm. Iar dacă e vorba să spunem ceva mo­narhului, nu rugăciuni se cade să-l în­dreptăm, ci să-i amintim că nu popoa­rele sunt ale împăraţilor, ci împăra­ţii sunt ai popoarelor. Gheorghe Adamescu. 0

Next