Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)

1891-10-18 / nr. 978

ANUL IV. — Nr. 978 EDIȚIA A DOUA Să te ferești, Române! de culă strein In câ8&.fa 7. Alexandri. L« VINERI 18 OCTOMBRIE 1891 HUIEIIUL 10 BAI! otmemul 10 BANI/ ANUNCIURILE mii BUCURESTI și JîJBETE b® prlcBosoi NUMAI Sa ADMINISTRAȚIE. Din STRX.INE'I'ATE, direct îa administrare și 1» toate Qfleiile de abonamentele •» ^ ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CÂREÎ LUNI şi bo plătesc tot­ă’a-uua 'nainte m­ Bneureştî la casa Administraţiei. Din Judeţe, şi Străinătate prin mandate poştale Un an în ţară 30 lei, în străinătate 50 Şcase luni , 15 , , , 25 Trei luni , 8 , , „ 13 Un număr In Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPQEAZA r-------rrrrrrrr:---------rrrr====i~z===T--—zT==^===r=====zr=^^^ „«.-.tSnTM»”TM»«*.-** I Director politic: ALEX. Y. BELDIMANÜ ZSSBZnnî a j) 3.— le! urnele şi Reclamele 3 lei rândul. WMS» ziarul se găseşte de vânzare cu nu rraţiieşeul No. 1­7, Boulevard Sío-Micrto SÍ NUMER VECHIO 30 BANI psiiite»w«8Bii»BiBmiBsassgHg«Bagi^^ Revisuirea proces. Cojocaru U­TgmimR O cestiune delicată luISTARFACEfilleJOCARI Insula împrejurărei CINSTEA SPOHTRBANILOR Buchetul ucigaș Un trafic murdar D. Ministru al Instrucţiunei Pu­blice, printr’un ordin circular, atrage atenţiunea D-lor profesori asupra faptului de a nu obliga elevii să cumpere cărţi din anume locuri. D. C. Săvescu, profesor la gim­naziul din Giurgiu, nu numai că nu voeşte să respecte şi să ţie seamă de acest ordin, dar face un anunciu în modul următor, pe care îl lipește în sala gimnaziului: Bucureşti, 17 Octombre 1891. REVIZUIREA minin .cu Când noi democraţii, atât prin articole de ziare cât şi prin întru­nirea din sala Dacia, am cerut re­vizuirea procesului soldatului Co­­jocaru pe care, prin călcarea cea mai sfruntată şi revoltătoare a le­gei de justiţie militară, Consiliul de resboiu din Bucureşti i-a con­damnat la muncă silnică pe viaţă, am întrebuinţat acest cuvînt de re­vizuire în sensul lui cel larg şi uzitat, iar nu în cel restrîns şi pur juridic. Pentru a anula o hotărîre pe­nală condamnatorie, definitivă, sunt două căi în procedura codului pe­nal ordinar, care sunt deschise pentru toate hotărîrile penale, a­­dică atât pentru acele pronunţate de tribunalele criminale ordinare cât şi pentru acele pronunţate de tribunalele militare. Nu numai prin­cipiile generale de drept deschid aceste două căi şi în ceia ce pri­veşte condamnaţiunile pronunţate de judecătorii militari, dar încă şi art. 76 din codul de justiţie militară prevede categoric că articolele din proce­dura penală ordinară, referitoare la aceste doc căi de anulare a hotă­­rîrilor condamnatorii, se aplica şi la hotărîrile tribunalelor militare. Aceste căi de anulare sunt de două feluri: una relativă la hotă­rîrile condamnatorie definitive, ne­drepte în fapt, adică bazate pe fapte neexistente, precum este o­­sândirea aceluia ce nu este vinovat, și a doua, când altă persoană este re­cunoscută ca vinovată de aceiaşi vină, precum este descoperirea în viaţă a victimei omorului, şi pre­cum este constatarea falsitaţei de­poziţiilor martorilor acuzaţiunei; a­­cestea sunt singurele cazuri în cari, după articolele 445, 446 şi 447, se poate cere revizuirea unui proces criminal, adică revizuirea în acep­­ţiunea juridică a cuvîntului. Cea­laltă cale este relativă la hotărîrile condamnatorii definitive, pronun­ţate prin călcarea formelor, sau care, în aplicarea pedepsei, calcă le­gea ; în aceste cazuri calea de anu­lare este recursul în anulaţiune, ceea­ ce, în definitiv şi în sensul usitat şi oare­cum vulgar, este tot revizuirea. Aşa­dar, ceea ce cerem este re­cursul în anulaţiune a excesivei şi nelegalei hotărâri a consiliului de resboiu din Bucureşti, recurs pe care ministrul de justiţie este ţinut a-l îndrepta Curţei de casa­­ţiune, conform îndatorirei ce im­pune art. 443 din procedura penală-Precum în procesul colonelului Polizu, tot actualul titular al mi­nisterului de justiție, sezisând curtea de casațiune, a făcut că, de patru ani de zile, acel proces să se plimbe pe la consiliile de răsboiu din țară și precum­­după o informaţiune din numărul de la 6 curent al ziarului Timpul) acelaşi ministru va sezisa din nou Curtea de casaţie, pentru ca această instanţă judecătorească superioară să pronunţe un regula­­toriu de procedură în procesul co­lonelului, tot ast­fel D-sa este ţi­nut, prin lege, a sezisa această curte şi de afacerea Cojocaru. D. ministru de Justiţie a respins D-lui Alex. V. Beldimann, delegatul cetăţenilor întruniţi la Dacia, că dacă sunt argumente legale, D-sa va îndeplini dispoziţiunile art. 443 şi va sezisa Curtea de casaţie. Mărturisim că ne miră această condițiune la care ministrul subor­­donă exercitarea înaltei prerogative de control asupra bunei distribuiri a justiției în ţara noastră, cu care îl învesteşte art. 443 din procedura penală, când cel mai puternic ar­gument, sau mai bine zis, motiv legal, care, în afacerea Cojocaru, dă loc la intervenirea ministrului, este faptul știut azi de toată lu­mea, că consiliul de răsboiu din Bucureşti, spre a osândi pe acest soldat la munca silnică pe viaţă, a denaturat în mod vădit faptul, a schimbat caracterul vinei, şi prin urmare i-a aplicat o pedeapsă cu totul alta de­cât acea prevăzută de legea penală militară. Adică, în loc să-i fi aplicat pedeapsa muncei publice de la 3 la 6 ani, îi a aplicat pe aceea a muncei silnice pe viaţă. Motiv legal, pentru care D. mi­nistru de justiţie trebue să trimită afacerea la curtea de Casaţie, mai este şi faptul că consiliul de revi­zie, în loc să anuleze hotărîrea con­siliului de război din Bucureşti pe motivul foarte legal al grozavei disproporţiuni dintre vina şi pe­deapsa dată lui Cojocaru, acel con­­siliu de revizie, confirmând hotărî­rea şi menţinând o pedeapsă cu totul alta de­cât aceea prevăzută de lege pentru delictele de natura delictului comis de Cojocaru, a călcat şi el legea. Nu credem că până la fine mi­nistrul de justiţie să nu voiască a se conforma legilor ţarei, al căror depositar are onoare de a fi, şi de aceea nu mai insistăm mult asu­pra consideraţiunilor care militează pentru revizuirea (în termeni ju­ridici recursul în anulaţiune) pro­cesului lui Cojocaru, ci vom în­cheia numai cu această din urmă consideraţie . „Consiliul de résboiu din Metz „a condamnat în 1868, pe un sol­­­dat francez, după cum D-nu Bel­­­dimanu a arcat în Adevărul de la „15 curent, la cinci ani de munca „silnică, pentru că a împlântat baio­neta în pântecele unui locotenent „care îi a dat o palmă. „Acum un an consiliul de res­­„boiți din Constanța a condamnat „la 6, 4 și 3 ani de muncă publică „pe un sergent, pe doi caporali și „pe nouă­spre­zece soldaţi din cor­­­pul flotilei, cari se făcuseră cul­pabili de revoltă“. Este oare drept, uman şi legal ca Cojocaru, care servea ca ordo­nanţă la un ofiţer farmacist, dând o lovitură simplă ofiţerului Zadic, pentru neînţelegeri cu caracter pri­vat iar nu militar, şi a cărui vină e cu mult mai uşoară de­cât aceea a soldatului francez şi de­cât acea a soldaţilor din flotila română, să remâie osândit la grozava pedeapsă a muncei silnice pe viaţă . Credem că nu! C. A. Filitis. ANUN­CRU „Se anunţă că cărţile pentru limba latină să se cumpere nu­mai de la băcănia D-lor Schnei­der şi Lascaris. Profesor, O. Săvescu. Şi credeţi că se mulţumeşte nu­mai cu atât onorabilul D. profe­sor?... Nu!.. D-sa mai face încă ceva. Şi iată cam ce : Când şcola­rul şi-a cumpărat această carte şi vine la şcoală, trebue să se pre­­sinte D-sale, şi dacă cartea nu este învestită cu ştampila D-lor Schnei­der şi Lascaris, D-sa face tot felul de şicane elevului care a cutezat a se abate de la ordinile D-sale. Acest anunciu se păstrează la dispoziţiunea D-lui Ministru, şi a ori­cărei persoane care ar dori sâ’l vadă. O nouă ciocnire de trenuri PARIS 17 Octombrie.—O ciocnire s’a întâmplat astă noapte în gara Mans între un tren de călători şi un tren de marfă. Călătorii erau coborâţi; numai un con­ductor a fost rănit grav, pagubele sunt destul de însemnate. Regele la Berlin BERLIN 15 Octombre.— Regele escortat de un escadron de ulani al gardei s’a dus la gară, unde a așteptat sosirea Imperatului. Cei doi suverani s’au dus împreună la cazarma Moabit unde au trecut re­vista regimentului I-iu al gardei din care făcea part© Hegels ca Prisif. Un prânz s'a oferit Regelui de ofiţerii celor două regimente de artilerie ale gardei. Regele era a­­şezat în faţa Imperatului. Printre invitaţi se aflau prinţul Leopold de Hohenzollern, generalii şi ministrul României. Imperatul a ridicat un toast în sănătatea Regelui României zicând că se bucură că Hegel© a bine­voit să mai reia asii» forma regimentului căruia aparţinuse altă dată şi prin aceasta să reintre fsi re­giment» ES bea in sănăta­tea fostului camarad­ care se întoarce. Trăiască Regele României ! Regele a mulţumit şi a zis că este fericit că a putut să transplan­teze în armata română principiile armatei prusiene; tinera armată ro­mână este inspirată de aceste prin­cipii și este mândră de ele. Regele invită pe asistenți să bea în sănă­tatea Imperatului. — Trăiască Ger­mania ! la in­­faşa Cojocaru Me cred dator, înaintea plecărei mele la Iaşi, a da lectorilor mei şi cetăţenilor cari au bine­voit a veni, în ziua de şase octomvrie, la întrunirea din sala Dacia, rezul­tatul demersului meu pe lângă D. ministru al justiţiei, relativ la re­vizuirea procesului soldatului Co­jocaru de către Curtea de casaţie. In urma audienţei ce mi-a a­­cordat D. ministru al justiţiei, am cerut D-lui comisar regal, pe lângă consiliul de războiu din Bucureşti, copie de pe sentinţa prin care sol­datul Cojocaru a fost osândit la munca silnică pe viaţă. D. comisar regal mi-a respinşi cererea, şi am fost nevoit a me reîntoarce la D. ministru al jus­tiţiei pentru a-l ruga să obţie copia ce mi s'a refuzat. D. ministru al justiţiei a mij­locit la colegul său de la rezbel, invităndul a-i trimete dosarul pro­­cesului soldatului Cojocaru. Până astă­zi — Joi 17 octom­vrie — ministrul de rezbel nu a satisfăcut cererea colegului său de la justiție. Aici stă afacerea. După întoarcerea mea de la Iaşi, voia reîncepe stăruințele mele. A. V. B. ­ — •— „Adeverii!“ la Iaşi Iaşi 15 Octombrie, 1891 Domnule Director, Neînţelegerile au isbucnit mai acute de cât ori când în sânul liga-langalistuluî nostru consiliu comunal. Neînţelegerile au existat ele, nu’i vorbă, chiar din ziua în care s’a ales şi s’a constituit ad­ministraţia comunală . Sunt sigur că vă aduceţi aminte ce surpriză a fost alegerea cu un vot a D-lui Langa ca primar, cănd toată lumea se aştepta să nie ales D. N. C. Aslan. Dar atunci s’a făcut ce s’a făcut, lucrurile s’au ţinut mai ascunse, aparenţele cel puţin au fost salvate de ochii lumei. Acuma, nu. Acuma rivalităţile, ostilităţile sunt mărturisite în public, cu toată oficialitatea cuvenită, a­­cuma resboiul e declarat pe faţă. Şi cine ar fi putut să crează că fur­tuna se va naşte tocmai din cestiu­­nea iluminărei oraşului cu gaz aerian! Da ! tocmai de la această cestiune atât de luminoasă a fost dat să pornească norul întunecos, care să eclipseze soarele bunei armonii în sânul fracţiune! din sinul Ligei, refugiată în caşcavalul municipa­­litatei! Iată pe scurt cum stau lucrurile : Iluminarea oraşului Iaşi lasă în ade­văr mult de dorit. Fără a fi una din cele mai de frunte reforme care se cădea să atragă în cel mai înalt grad atenţiunea autorităţei noastre comunale, totuşi o îmbunătăţire a sistemului de iluminare poate fi considerată tot­deauna ca bine­venită. In Podul­ Iloaei, comună rurală aproape de Iaşi, D. Xenophont Vlasto are o moară de foc, iluminată cu electricitate, — şi a fost un moment cestiunea de a se ilumina târguşorul cu electricitate,—pe când la Iaşi co geamite capitală a Moldovei şi a doua capitală a M. S. Regelui, nici pomeneală nu era să se schimbe actualul sistem de iluminare, pentru un altul mai modern, mai bun, mai corespunzător şi chiar mai economicos. D. Langa, savantul nostru primar, tare anapoda în ştiinţele fizico-himice, — aşa de tare în­cât se zice că D-sa ar fi fă­cut două mari descoperiri: 1) că lemnul e un material explozibil şi 2) că apa nu-i apă, ci o combinaţiune din oxogen şi h­odorogen. — D. Langa, zic, prin fe­lul îndeletnicirilor D-sale intelectuale, era predestinat să resolve cestiunea atât de delicată a iluminărei oraşului Iaşi după un sistem mai în armonie cu ulti­­mile descoperiri ale ştiinţelor positive!...­­ Şi ast­fel, D-sa a intrat în tratative cu un inginer Dollon din Paris, care s-a o­­ferit a ilumina oraşul nostru cu gaz ae­rian, în schimbul unei sume ceva mai mari de­cât aceea ce se cheltueşte astăzi şi cu următoarele condiţii: 1) să fie o­­bligat a schimba, după cererea comunei, sistemul de iluminare pentru un altul care s’ar găsi mai practic; 2) contractul dintre D. Dollon și comună să nu poată fi reziliat sub nici un cuvînt de aceasta din urmă timp de 10 ani; 3) pentru res­tul de 30 de ani (concesiunea e dată pe timp de 40 de ani) comuna să nu poată rezilia contractul în ce privește ilumina­rea magazinelor şi caselor particulare care vor fi oprite a se abona la vr’o societate ce, eventual, ar lua asupra ei iluminarea oraşului. Consiliul a aprobat oferta D-lui Dollon sub rezerva aprobărei ministerului de in­terne, căruia i-a trimes contractul înche­iat provizoriu, ministrul de interne a re­comandat afacerea serviciului technic ; acesta s’a rostit pentru oferta D-lui Dol­lon— şi ministrul, după îndeplinirea a­­cestor formalităţi, a aprobat-o. In curând o altă ofertă se face direct, ministerului de interne de către o casă tot din Paris şi în condiţiuni cu mult mai a­­vantagioase pentru comuna Iaşi. Minis­trul o recomandă primăriei de Iaşi: — şi acuma e cestiunea de a se şti: care o­­fertă se primeşte şi care se respinge ? C. N. C. Aslan, care n’a venit până acum la consiliu, s’a prezintat în ultima şedinţă şi a făcut o interpelare, acuzând administraţia comunală, cu D. Langa, cu tot, (închipuiţi-vă nedreptate !) de nepri­cepere întru administrarea afacerilor co­munale! D. Aslan a vorbit o şedinţă în­treagă şi n’a isprăvit. Astăzi va conti­nua— şi mâine va voia scrie din nou, cestiunea fiind de oare­care însemnătate pentru oraş şi de o însemnătate foarte mare din punctul de vedere al politicei locale şi chiar al politicei generale, întru­cât manopera electorală numită Liga- Langa a încercat să se întindă peste ba­­rierile acestui municipiu. lassiensus O cestiune delicată Asistăm de câte­va zile la nişte mani­­festaţiuni al căror scop, d’almintrelea e foarte lăudabil, dar a căror mijloace sunt cu mult inferioare scopului. E vorba de mişcarea ce s’a produs în corpul me­dical şi a cărui autor este puritanul fost republican şi azi cel mai tărîtor dintre dinastici, D. N. Blaramberg. Darea afară a unor medici şi numirea altora aşa turceşte cum a fost făcută, a dat de cugetat tuturor. D. Dr. Asaky a crezut că face un serviciu confraţilor săi tineri şi i-a convocat la o întrunire unde s’a început o discuţie asupra modului cum s’ar putea face recrutarea personalului medical. întrunirea n’a avut un rezultat imediat, dar a doua sau a treia zi el a fost tra­dus în fapt, prin o altă întrunire ţinută la D. Dr. Leonte unde mai mulţi medici au adoptat părerea ca toate funcţiunile medicale să se dea prin concurs ca ’n Franţa. Cu speranţa că această dorinţă emisă de D. Dr. Asaky şi adoptată de mai toţi medicii din Capitală, va pune capăt fră­mântărilor ce se ţin pânză de cât­va timp, constatăm,—lucru ce am făcut adese­ori—dragostea ce eminentul profesor şi chirurg are pentru elevii şi colegii săi şi că tot ce i se atribue de unii politiciani, cum că D-sa are veleităţi politice nu sunt de­cât vorbe goale. D. Dr. Asaky va urma şi d’azî ’nainte a fi numai profesor şi medic, ocupaţiuni cari aduc mult mai mult folos, de cât politica. S­­iss up HM îs mit Astă­zi când, înainte de ori­ce cali­tate, se cere, şi cu drept cuvînt, ofiţeru­lui, de ori­ce armă, noă instrucţiune mi­litară, care să corespundă aproape cu a­­ceea a ofiţerului de Stat-Major, propriu­­zis, cum se face că nu se iau măsuri se­riose pentru a se constata cu siguranţă, dacă el corespunde misiunei ce are în armată ? Inspecţiile generale ce se faceau mai înainte pe la corpurile de trupă, de di­feriţii inspectori de arme, erau mai mult

Next