Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)
1891-10-18 / nr. 978
ANUL IV. — Nr. 978 EDIȚIA A DOUA Să te ferești, Române! de culă strein In câ8&.fa 7. Alexandri. L« VINERI 18 OCTOMBRIE 1891 HUIEIIUL 10 BAI! otmemul 10 BANI/ ANUNCIURILE mii BUCURESTI și JîJBETE b® prlcBosoi NUMAI Sa ADMINISTRAȚIE. Din STRX.INE'I'ATE, direct îa administrare și 1» toate Qfleiile de abonamentele •» ^ ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECÂREÎ LUNI şi bo plătesc totă’a-uua 'nainte m Bneureştî la casa Administraţiei. Din Judeţe, şi Străinătate prin mandate poştale Un an în ţară 30 lei, în străinătate 50 Şcase luni , 15 , , , 25 Trei luni , 8 , , „ 13 Un număr In Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE ’NAPQEAZA r-------rrrrrrrr:---------rrrr====i~z===T--—zT==^===r=====zr=^^^ „«.-.tSnTM»”TM»«*.-** I Director politic: ALEX. Y. BELDIMANÜ ZSSBZnnî a j) 3.— le! urnele şi Reclamele 3 lei rândul. WMS» ziarul se găseşte de vânzare cu nu rraţiieşeul No. 17, Boulevard Sío-Micrto SÍ NUMER VECHIO 30 BANI psiiite»w«8Bii»BiBmiBsassgHg«Bagi^^ Revisuirea proces. Cojocaru UTgmimR O cestiune delicată luISTARFACEfilleJOCARI Insula împrejurărei CINSTEA SPOHTRBANILOR Buchetul ucigaș Un trafic murdar D. Ministru al Instrucţiunei Publice, printr’un ordin circular, atrage atenţiunea D-lor profesori asupra faptului de a nu obliga elevii să cumpere cărţi din anume locuri. D. C. Săvescu, profesor la gimnaziul din Giurgiu, nu numai că nu voeşte să respecte şi să ţie seamă de acest ordin, dar face un anunciu în modul următor, pe care îl lipește în sala gimnaziului: Bucureşti, 17 Octombre 1891. REVIZUIREA minin .cu Când noi democraţii, atât prin articole de ziare cât şi prin întrunirea din sala Dacia, am cerut revizuirea procesului soldatului Cojocaru pe care, prin călcarea cea mai sfruntată şi revoltătoare a legei de justiţie militară, Consiliul de resboiu din Bucureşti i-a condamnat la muncă silnică pe viaţă, am întrebuinţat acest cuvînt de revizuire în sensul lui cel larg şi uzitat, iar nu în cel restrîns şi pur juridic. Pentru a anula o hotărîre penală condamnatorie, definitivă, sunt două căi în procedura codului penal ordinar, care sunt deschise pentru toate hotărîrile penale, adică atât pentru acele pronunţate de tribunalele criminale ordinare cât şi pentru acele pronunţate de tribunalele militare. Nu numai principiile generale de drept deschid aceste două căi şi în ceia ce priveşte condamnaţiunile pronunţate de judecătorii militari, dar încă şi art. 76 din codul de justiţie militară prevede categoric că articolele din procedura penală ordinară, referitoare la aceste doc căi de anulare a hotărîrilor condamnatorii, se aplica şi la hotărîrile tribunalelor militare. Aceste căi de anulare sunt de două feluri: una relativă la hotărîrile condamnatorie definitive, nedrepte în fapt, adică bazate pe fapte neexistente, precum este osândirea aceluia ce nu este vinovat, și a doua, când altă persoană este recunoscută ca vinovată de aceiaşi vină, precum este descoperirea în viaţă a victimei omorului, şi precum este constatarea falsitaţei depoziţiilor martorilor acuzaţiunei; acestea sunt singurele cazuri în cari, după articolele 445, 446 şi 447, se poate cere revizuirea unui proces criminal, adică revizuirea în acepţiunea juridică a cuvîntului. Cealaltă cale este relativă la hotărîrile condamnatorii definitive, pronunţate prin călcarea formelor, sau care, în aplicarea pedepsei, calcă legea ; în aceste cazuri calea de anulare este recursul în anulaţiune, ceea ce, în definitiv şi în sensul usitat şi oarecum vulgar, este tot revizuirea. Aşadar, ceea ce cerem este recursul în anulaţiune a excesivei şi nelegalei hotărâri a consiliului de resboiu din Bucureşti, recurs pe care ministrul de justiţie este ţinut a-l îndrepta Curţei de casaţiune, conform îndatorirei ce impune art. 443 din procedura penală-Precum în procesul colonelului Polizu, tot actualul titular al ministerului de justiție, sezisând curtea de casațiune, a făcut că, de patru ani de zile, acel proces să se plimbe pe la consiliile de răsboiu din țară și precumdupă o informaţiune din numărul de la 6 curent al ziarului Timpul) acelaşi ministru va sezisa din nou Curtea de casaţie, pentru ca această instanţă judecătorească superioară să pronunţe un regulatoriu de procedură în procesul colonelului, tot astfel D-sa este ţinut, prin lege, a sezisa această curte şi de afacerea Cojocaru. D. ministru de Justiţie a respins D-lui Alex. V. Beldimann, delegatul cetăţenilor întruniţi la Dacia, că dacă sunt argumente legale, D-sa va îndeplini dispoziţiunile art. 443 şi va sezisa Curtea de casaţie. Mărturisim că ne miră această condițiune la care ministrul subordonă exercitarea înaltei prerogative de control asupra bunei distribuiri a justiției în ţara noastră, cu care îl învesteşte art. 443 din procedura penală, când cel mai puternic argument, sau mai bine zis, motiv legal, care, în afacerea Cojocaru, dă loc la intervenirea ministrului, este faptul știut azi de toată lumea, că consiliul de răsboiu din Bucureşti, spre a osândi pe acest soldat la munca silnică pe viaţă, a denaturat în mod vădit faptul, a schimbat caracterul vinei, şi prin urmare i-a aplicat o pedeapsă cu totul alta decât acea prevăzută de legea penală militară. Adică, în loc să-i fi aplicat pedeapsa muncei publice de la 3 la 6 ani, îi a aplicat pe aceea a muncei silnice pe viaţă. Motiv legal, pentru care D. ministru de justiţie trebue să trimită afacerea la curtea de Casaţie, mai este şi faptul că consiliul de revizie, în loc să anuleze hotărîrea consiliului de război din Bucureşti pe motivul foarte legal al grozavei disproporţiuni dintre vina şi pedeapsa dată lui Cojocaru, acel consiliu de revizie, confirmând hotărîrea şi menţinând o pedeapsă cu totul alta decât aceea prevăzută de lege pentru delictele de natura delictului comis de Cojocaru, a călcat şi el legea. Nu credem că până la fine ministrul de justiţie să nu voiască a se conforma legilor ţarei, al căror depositar are onoare de a fi, şi de aceea nu mai insistăm mult asupra consideraţiunilor care militează pentru revizuirea (în termeni juridici recursul în anulaţiune) procesului lui Cojocaru, ci vom încheia numai cu această din urmă consideraţie . „Consiliul de résboiu din Metz „a condamnat în 1868, pe un soldat francez, după cum D-nu Beldimanu a arcat în Adevărul de la „15 curent, la cinci ani de munca „silnică, pentru că a împlântat baioneta în pântecele unui locotenent „care îi a dat o palmă. „Acum un an consiliul de res„boiți din Constanța a condamnat „la 6, 4 și 3 ani de muncă publică „pe un sergent, pe doi caporali și „pe nouăsprezece soldaţi din corpul flotilei, cari se făcuseră culpabili de revoltă“. Este oare drept, uman şi legal ca Cojocaru, care servea ca ordonanţă la un ofiţer farmacist, dând o lovitură simplă ofiţerului Zadic, pentru neînţelegeri cu caracter privat iar nu militar, şi a cărui vină e cu mult mai uşoară decât aceea a soldatului francez şi decât acea a soldaţilor din flotila română, să remâie osândit la grozava pedeapsă a muncei silnice pe viaţă . Credem că nu! C. A. Filitis. ANUNCRU „Se anunţă că cărţile pentru limba latină să se cumpere numai de la băcănia D-lor Schneider şi Lascaris. Profesor, O. Săvescu. Şi credeţi că se mulţumeşte numai cu atât onorabilul D. profesor?... Nu!.. D-sa mai face încă ceva. Şi iată cam ce : Când şcolarul şi-a cumpărat această carte şi vine la şcoală, trebue să se presinte D-sale, şi dacă cartea nu este învestită cu ştampila D-lor Schneider şi Lascaris, D-sa face tot felul de şicane elevului care a cutezat a se abate de la ordinile D-sale. Acest anunciu se păstrează la dispoziţiunea D-lui Ministru, şi a oricărei persoane care ar dori sâ’l vadă. O nouă ciocnire de trenuri PARIS 17 Octombrie.—O ciocnire s’a întâmplat astă noapte în gara Mans între un tren de călători şi un tren de marfă. Călătorii erau coborâţi; numai un conductor a fost rănit grav, pagubele sunt destul de însemnate. Regele la Berlin BERLIN 15 Octombre.— Regele escortat de un escadron de ulani al gardei s’a dus la gară, unde a așteptat sosirea Imperatului. Cei doi suverani s’au dus împreună la cazarma Moabit unde au trecut revista regimentului I-iu al gardei din care făcea part© Hegels ca Prisif. Un prânz s'a oferit Regelui de ofiţerii celor două regimente de artilerie ale gardei. Regele era aşezat în faţa Imperatului. Printre invitaţi se aflau prinţul Leopold de Hohenzollern, generalii şi ministrul României. Imperatul a ridicat un toast în sănătatea Regelui României zicând că se bucură că Hegel© a binevoit să mai reia asii» forma regimentului căruia aparţinuse altă dată şi prin aceasta să reintre fsi regiment» ES bea in sănătatea fostului camarad care se întoarce. Trăiască Regele României ! Regele a mulţumit şi a zis că este fericit că a putut să transplanteze în armata română principiile armatei prusiene; tinera armată română este inspirată de aceste principii și este mândră de ele. Regele invită pe asistenți să bea în sănătatea Imperatului. — Trăiască Germania ! la infaşa Cojocaru Me cred dator, înaintea plecărei mele la Iaşi, a da lectorilor mei şi cetăţenilor cari au binevoit a veni, în ziua de şase octomvrie, la întrunirea din sala Dacia, rezultatul demersului meu pe lângă D. ministru al justiţiei, relativ la revizuirea procesului soldatului Cojocaru de către Curtea de casaţie. In urma audienţei ce mi-a acordat D. ministru al justiţiei, am cerut D-lui comisar regal, pe lângă consiliul de războiu din Bucureşti, copie de pe sentinţa prin care soldatul Cojocaru a fost osândit la munca silnică pe viaţă. D. comisar regal mi-a respinşi cererea, şi am fost nevoit a me reîntoarce la D. ministru al justiţiei pentru a-l ruga să obţie copia ce mi s'a refuzat. D. ministru al justiţiei a mijlocit la colegul său de la rezbel, invităndul a-i trimete dosarul procesului soldatului Cojocaru. Până astăzi — Joi 17 octomvrie — ministrul de rezbel nu a satisfăcut cererea colegului său de la justiție. Aici stă afacerea. După întoarcerea mea de la Iaşi, voia reîncepe stăruințele mele. A. V. B. — •— „Adeverii!“ la Iaşi Iaşi 15 Octombrie, 1891 Domnule Director, Neînţelegerile au isbucnit mai acute de cât ori când în sânul liga-langalistuluî nostru consiliu comunal. Neînţelegerile au existat ele, nu’i vorbă, chiar din ziua în care s’a ales şi s’a constituit administraţia comunală . Sunt sigur că vă aduceţi aminte ce surpriză a fost alegerea cu un vot a D-lui Langa ca primar, cănd toată lumea se aştepta să nie ales D. N. C. Aslan. Dar atunci s’a făcut ce s’a făcut, lucrurile s’au ţinut mai ascunse, aparenţele cel puţin au fost salvate de ochii lumei. Acuma, nu. Acuma rivalităţile, ostilităţile sunt mărturisite în public, cu toată oficialitatea cuvenită, acuma resboiul e declarat pe faţă. Şi cine ar fi putut să crează că furtuna se va naşte tocmai din cestiunea iluminărei oraşului cu gaz aerian! Da ! tocmai de la această cestiune atât de luminoasă a fost dat să pornească norul întunecos, care să eclipseze soarele bunei armonii în sânul fracţiune! din sinul Ligei, refugiată în caşcavalul municipalitatei! Iată pe scurt cum stau lucrurile : Iluminarea oraşului Iaşi lasă în adevăr mult de dorit. Fără a fi una din cele mai de frunte reforme care se cădea să atragă în cel mai înalt grad atenţiunea autorităţei noastre comunale, totuşi o îmbunătăţire a sistemului de iluminare poate fi considerată totdeauna ca binevenită. In Podul Iloaei, comună rurală aproape de Iaşi, D. Xenophont Vlasto are o moară de foc, iluminată cu electricitate, — şi a fost un moment cestiunea de a se ilumina târguşorul cu electricitate,—pe când la Iaşi co geamite capitală a Moldovei şi a doua capitală a M. S. Regelui, nici pomeneală nu era să se schimbe actualul sistem de iluminare, pentru un altul mai modern, mai bun, mai corespunzător şi chiar mai economicos. D. Langa, savantul nostru primar, tare anapoda în ştiinţele fizico-himice, — aşa de tare încât se zice că D-sa ar fi făcut două mari descoperiri: 1) că lemnul e un material explozibil şi 2) că apa nu-i apă, ci o combinaţiune din oxogen şi hodorogen. — D. Langa, zic, prin felul îndeletnicirilor D-sale intelectuale, era predestinat să resolve cestiunea atât de delicată a iluminărei oraşului Iaşi după un sistem mai în armonie cu ultimile descoperiri ale ştiinţelor positive!... Şi astfel, D-sa a intrat în tratative cu un inginer Dollon din Paris, care s-a oferit a ilumina oraşul nostru cu gaz aerian, în schimbul unei sume ceva mai mari decât aceea ce se cheltueşte astăzi şi cu următoarele condiţii: 1) să fie obligat a schimba, după cererea comunei, sistemul de iluminare pentru un altul care s’ar găsi mai practic; 2) contractul dintre D. Dollon și comună să nu poată fi reziliat sub nici un cuvînt de aceasta din urmă timp de 10 ani; 3) pentru restul de 30 de ani (concesiunea e dată pe timp de 40 de ani) comuna să nu poată rezilia contractul în ce privește iluminarea magazinelor şi caselor particulare care vor fi oprite a se abona la vr’o societate ce, eventual, ar lua asupra ei iluminarea oraşului. Consiliul a aprobat oferta D-lui Dollon sub rezerva aprobărei ministerului de interne, căruia i-a trimes contractul încheiat provizoriu, ministrul de interne a recomandat afacerea serviciului technic ; acesta s’a rostit pentru oferta D-lui Dollon— şi ministrul, după îndeplinirea acestor formalităţi, a aprobat-o. In curând o altă ofertă se face direct, ministerului de interne de către o casă tot din Paris şi în condiţiuni cu mult mai avantagioase pentru comuna Iaşi. Ministrul o recomandă primăriei de Iaşi: — şi acuma e cestiunea de a se şti: care ofertă se primeşte şi care se respinge ? C. N. C. Aslan, care n’a venit până acum la consiliu, s’a prezintat în ultima şedinţă şi a făcut o interpelare, acuzând administraţia comunală, cu D. Langa, cu tot, (închipuiţi-vă nedreptate !) de nepricepere întru administrarea afacerilor comunale! D. Aslan a vorbit o şedinţă întreagă şi n’a isprăvit. Astăzi va continua— şi mâine va voia scrie din nou, cestiunea fiind de oarecare însemnătate pentru oraş şi de o însemnătate foarte mare din punctul de vedere al politicei locale şi chiar al politicei generale, întrucât manopera electorală numită Liga- Langa a încercat să se întindă peste barierile acestui municipiu. lassiensus O cestiune delicată Asistăm de câteva zile la nişte manifestaţiuni al căror scop, d’almintrelea e foarte lăudabil, dar a căror mijloace sunt cu mult inferioare scopului. E vorba de mişcarea ce s’a produs în corpul medical şi a cărui autor este puritanul fost republican şi azi cel mai tărîtor dintre dinastici, D. N. Blaramberg. Darea afară a unor medici şi numirea altora aşa turceşte cum a fost făcută, a dat de cugetat tuturor. D. Dr. Asaky a crezut că face un serviciu confraţilor săi tineri şi i-a convocat la o întrunire unde s’a început o discuţie asupra modului cum s’ar putea face recrutarea personalului medical. întrunirea n’a avut un rezultat imediat, dar a doua sau a treia zi el a fost tradus în fapt, prin o altă întrunire ţinută la D. Dr. Leonte unde mai mulţi medici au adoptat părerea ca toate funcţiunile medicale să se dea prin concurs ca ’n Franţa. Cu speranţa că această dorinţă emisă de D. Dr. Asaky şi adoptată de mai toţi medicii din Capitală, va pune capăt frământărilor ce se ţin pânză de câtva timp, constatăm,—lucru ce am făcut adeseori—dragostea ce eminentul profesor şi chirurg are pentru elevii şi colegii săi şi că tot ce i se atribue de unii politiciani, cum că D-sa are veleităţi politice nu sunt decât vorbe goale. D. Dr. Asaky va urma şi d’azî ’nainte a fi numai profesor şi medic, ocupaţiuni cari aduc mult mai mult folos, de cât politica. Siss up HM îs mit Astăzi când, înainte de orice calitate, se cere, şi cu drept cuvînt, ofiţerului, de orice armă, noă instrucţiune militară, care să corespundă aproape cu aceea a ofiţerului de Stat-Major, propriuzis, cum se face că nu se iau măsuri seriose pentru a se constata cu siguranţă, dacă el corespunde misiunei ce are în armată ? Inspecţiile generale ce se faceau mai înainte pe la corpurile de trupă, de diferiţii inspectori de arme, erau mai mult