Adevěrul, februarie 1892 (Anul 5, nr. 1078-1106)
1892-02-23 / nr. 1100
ANUL V — No. 1100 iB HUMERUL10 BARI .ABONAMENTELE ^ [Încep la i și v5 ale fil-cAreiÎ priî ți se plătesc tot-d’o una 'minute in București Ia casa Administrației Din Jude\e și Străinătate prin mandate poștala. Un an In țară 30 Ici, tn străinătate 50 Șease luni , 15 t , , 25 Trei luni , 8 , . î; . 13 r::Ze-Un număr in Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE 'NAPOEAZÂN Jb. EDIȚIA A DOUA «aaniMWM»u.MiiniiiiiimiiiiiniiiM mmiiimi Minim Să t© ferești, Komime! no cută strein In casă. T. Alexandri. ^ DUMINICA 23 FEBRUARIE 1892 NUMERUL 10BARl# ANUNCIURILE nin BUCUREȘTI șl JUDEȚE se prinseao» NUMAI In ADMINISTRAŢIE. (J jrf Din STRIinStATR, direct la administraţie «I In toate Oileliîe de publicitate. Auunciurî la pagina IV................. 0.30 b. linia . . . în...............2.- lei . I . . Ii.......................3.- lei „ Ansbrthmele și Reclamele 3 iei rândul. IaVaRIS, ziarul se găsește de vânzare cu numărul la Vioscal No. îl?, Bouîevard St.-Hlebel* v UN NUMER VECHIO 30 BANI ^ 0 ADMINISTRAȚIA Sîî, - BULEVARDUL ELîSABETA,— HS 1 JDirector politic: ALEX. "V. BELDIMANUredacția Itî,-BULEVARDUL F.LISASE’â’A, îît Supunere sau cădere! Loubet şi presa Partidul curtezanilor Un rădică încurcat! IMAGINI Buchetul Ucigaş Bucureşti, 22 Februarie 1892 nmerie Fiecare zi ce trece ne arată prin fapte pipăite cât sunt de primejdioase pentru libertăţile popoarelor prerogativele de cari se bucură Capul Statului, fie el Imperat, Rege sau chiar preşedinte de Republică. In Germania domneşte o fierbere nepomenită ; toată suflarea liberală se rosteşte cu energie contra autoritarismului împărătesc; bărbaţii de altmintrele cei mai modeşti se pronunţă pentru o luptă fără preget, în scop de a apăra drepturile constituţionale ale naţiunei contra încălcărilor Coroanei; toată presa liberală din Germania este unanimă pentru a critica cu asprime apucaturile autoritare şi anti-constituţionale ale lui Wilhelm al II-lea. Cu toate acestea, tinerul Suveran nu se turbură în calea pe care a apucat’o; el se crede trimisul unei puteri supraumane care i-a dat misiunea de a conduce poporul său aşa cum voeşte. Lozinca sa este sic volo, sic jubeo sau Regis voluntas suprema lex. Deunăzi a rostit o cuvîntare în care a declarat categoric că acei cari nu sunt mulţumiţi n’au de cât să părăsească Germania. Bismark trebue să fie foarte mulţumit de elevul său, căci l’a întrecut în apucături absoluteşti. Tendinţele bismarkiane nu erau de cât o jucărie faţă cu halucinaţiunile bolnăvicioase de autoritarism pe cari Wilhelm al II-lea le manifestă fără sfială, şi cu o tărie demnă de o cauză mai bună. Dar nu e probabil ca un popor ajuns la maturitatea de gândire a poporului German să se lase a fi călcat în picioare şi întors cu câteva secoli înapoi prin capriciul unui om, fie acest om chiar imperat. Nu va trece mult şi se va încinge o luptă crâncenă între toate elementele liberalismului german şi palatişti. Obiectivul luptei nu va putea fi decât micşorarea prerogativelor Coroanei. O asemenea luptă se va ivi de sigur în curând şi cu Grecia. Acolo împrejurările sunt altfel, dar fondul cestiunei este acelaş. Şi aci Suveranul a eşit din sfera sa de neportinire pe care i-o impunea Constituţiunea şi a intervenit de a dreptul şi într’un mod violent în luptele politice. Nu e treaba noastră de a cerceta cauzele ce au provocat criza din Grecia care sa sfârşit prin un fel de lovitură de Stat. Este destul de a constata că Regele a uzat —ca să nu zic a abuzat — de prerogativele sale pentru a revoca pe miniștrii săi, cu toate că ei dispuneau de majoritate în Parlament. Admițând chiar că D. Delyanis să fi comis greșeli, procedarea Regelui nu este scuzabilă din punctul de vedere constituţional. Revocarea unui cabinet întreg] BELGRAD,,21 Februarie. — Scupsti naţine nimic asupra politicei străine. Se asigură că proectul primitiv de declaraţiune conţinea un paragraf în această privinţă, dar se crede ca din cauza protestărilor energice exprimate în timpul crizei de foile radicale contra influenţei străine, guvernul a voit cu această ocazie să evite o discuţie asupra alianţelor. este un fapt atât de grav încât dînsul nu s’ar putea esplica decât dacă miniştrii ar fi comis o crimă sau un delict de drept comun sau ar fi compromis siguranţa Statului. Votul de încredere dat ministerului revocat din partea Parlamentului este dlar un vot de blam dat Regelui. Iată rezultatul amestecului Coroanei în luptele partidelor. Ce s’ar întîmpla dacă, disolvându-se Camera şi făcendu-se alegeri, Ţara ar trimite o majoritate ostilă noului cabinet numit de Rege? El n’ar putea de cât să facă o lovitură de Stat făţişă sau să abdice. Se vede clar într’un mod neîndoios primejdia ce constă în prerogativele exorbitante ale Capului Statului. Chiar în Franţa republicană am văzut de curînd producendu-se o criză guvernamentală a cărei soluţiune n’a fost tocmai conformă cu practica sinceră a constituţionalismului. Şi aci politica personală a Capului Statului a jucat un rol covîrşitor. Cu toate că noul cabinet a început prin a dobândi un vot de încredere în Parlament, limbagiul presei franceze ne dovedeşte că soluţiunea crizei n’a mulţămit nici pe oportunişti, nici pe radicali; de anarhişti nici nu poate fi vorba, căci vor fi tot-d’auna gata a ajuta la răsturnarea cabinetelor republicane. Şi în acest caz intervenirea personală a capului Statului în fluctuaţiunile politice n’a fost priincioasă pentru aplicarea corectă a instituţiunilor liberale. D. Carnot a eşit şi el din corectitudinea constituţională pe care o păstrase până acum cu sfinţenie. De aceea vedem că ideia de micşora prerogativele preşedintelui Republicei a început a se agita şi în Francia. Mai e oare nevoie ca, din aceste evenimente, să tragem concluziuni şi în privinţa celor ce se petreca noi ? De un şir de ani asistăm la progresul neîncetat al autoritarismului care porneşte din Palat. Regimul personal al Capului Statului este în plină floare pe când instituţiunile parlamentare scad din zi în zi. Cauza de căpetenie a acestei stări de lucruri este uzul şi abuzul prerogativelor pe cari Constituţiunea ie-a acordat Coroanei. Ţinta democraţiei, la noi ca şi aiurea, nu poate dar fi decât darimarea acestor privilegiuri nepotrivite cu ideile contimporane. Negreşit că o asemenea luptă va întîmpina o rezistenţă desperata din partea acelora cari se ţin grapă de de prerogativele lor şi a partidelor reacţionare şi paratiste; se poate chiar ca, o dată cu prerogativele, se caza şi acei cari beneficiază de ele. Dar, a cui e vina? A acelora cari se bizue că pot să se opună curentelor ce nasc din progres. Testarea grecgilor este eie a se supune sau eie a cădea ! DunăreanuÎ7~~ a continuat discuţia, bugetului. Guvernul a depus noul proces de tarif care conţine taxe foarte ridicate; acest proiect a fost trimis unei comisiunî. PALERMO, 21 Fevruarie. —Universitatea s’a redeschis; cursurile s’au reluat în mod regulat. VIENA, 21 Fevruarie. — Corespondenţa politică semnalează nişte desordine la Tobolsk, autorităţile ar fi fost silite să părăsească orașul. Prințul Galitzin a fost trimes acolo ca comiast special cu puteri nelimitate. August nebunul a fost dat direcţiei serviciului poştal şi telegrafic al României ca să resplătească păcatele tuturor strămoşilor. De aceea, se vede, guvernul conservator a pus în capul ei pe un om lipsit nu numai de inteligenţa cea mai primitivă, dar şi de noţiunile cele mai elementare de bună cuviinţă. E vorba de polcovnicul August cel... prost sau cel nebun, nu ştiu cum să-i zicem mai bine. După ce a fost rechemat în activitate, colonelul August...[cel cu duh a rămas şi la poştă sfidând lumea cu prostiile şi boroboaţele sale- Vom povesti D-lui Lascar Catargiu un fapt cu totul recent, care-l va dovedi că a mai tolera pe Gorjan la poştă, este a revolta până şi conştiinţele cele mai blânde Deunăzi, un tînăr, funcţionar telegrafist într'un oraş din provincie, cere permutarea în alt oraş. August refuză. Tinerul care avea interes să se mute, se duce la ministrul de interne, căruia îi expune cazul D. Catargiu îl trimite directorului poștelor, cu care se explicase verbal. Când impiegatul intră în cabinetul lui August, acesta înainte de a auzi vro vorbă, se repede la el îi trage două palme și-l înjură în modul cel mai surugiesc. Faptul acesta dovedeşte una din două ori că August se credea la circ, între clovni, ori că e candidat de balamuc. D. Catargiu sâl trimeată unde va crede mai bine; dar în orice caz sal scoată de la poştă, căci menţinerea lui acolo e o ruşine. Noi credem că locul lui ar fi la circ.... dar ne temem că Schumann nul va primi. Deci... la Dr. Sutzu Migais TELEGRAME LONDRA, 21 Februarie.— Camera comunelor a votat cu 211 voturi contra 113 creditul pentru traseul liniei de drum de fer de la Monbasa la lacul Victoria. NEW-YORK, 21 Februarie.— 1250000 dolari de aur s’au comandat de Europa; se vor expedia mâine. —■—--------——— --------------- CRIZA IN ATENA ATENA, 21 Februarie.— Ziarele publică numeroase depeși din provincie care exprimă satisfacerea causată de măsura luată de JRegele. Majoritatea D-luiDelyannis pare moralminte sdruncinată. Numeroasele conferinţe asupra atitudinei de luat au rămas fără rezultat. Loubet şi presa PARIS, 21 Februarie—Cea ma mare parte a ziarelor arată compoziţia nepotrivită a majorităţii de ieri şi îi prezic o scurtă durată totuşi recunosc că francheţa D-hi Loubet a făcut o bună impresie. La République Francaise declară că republicanii nu vor acorda încrederea lor definitivă unui guvern, căruia bulangiștii vor refusa în mod sistematic pe a lor. Justice califică votul de ieri de abdicare a Camerei care a arătat prin acest vot că nu știe pentru ce a făcut să cadă cabinetul precedent. Lanterne zice că nu s’a votat pentru cabinet, ci contra crizei ministeriale, poate contra crizei preşidenţiale şi mai minte de toate poate contra D-lui Constans. Foile anarhiste sunt convinse de grabnica disolvare a cabinetului. Cercurile diplomatice observă că declaraţiunea ministerială nu con schimb, ei vor trebui în orice moment să fie gata să moarăpentru ton şi dinastie. Dar geaba. Şivoiul poporului ce se ridică totd’auna mătură ori ce întîlneşte în cale-i: tron, dinastie şi partide de curtezani. .. mm «mm Ideile republicane ce au început să prindă rădăcini în ţară pun pe gînduri pe Streinul dupe tron. Carol ia măsuri de apărare, mesuri care, crede El, vor putea să-i asigure Domnia în această ţară atât Lui cât şi pretinsului Său moştenitor. In acest scop, aflăm că lucrează pentru organisarea unui partid palatist, devotat dinastiei, care să se manifeste în toate împrejurările ca atare. Ca să dea mai mult lustru tronului şi să aibă mai mult prestigiu în ţară, ar voi ca în acest partid să intre tot ce are ţara mai distins. D. Carp, de al căruia devotament e sigur şi care va fi şeful acestui partid, e însărcinat să negocieze şi să atragă aderenţi. Se spune că renegarea ideilor liberale pentru care a luptat aşa de mult şi intrarea D-lui Tache Ionescu în ministerul conservator, nu ar fi streine de aceste negocieri. D. Tache Ionescu n’a lăsat să’i scape nici o ocasiune, ca să ’și esprime devotamentul său pentru tron; deci intrarea lui în partidul palatist era deja indicată. In momentul acesta se urmează negocieri cu D. Eugeniu Stătescu Negocerile sunt începute deja de mult, fără să fi ajuns la vreun resultat definitiv. De aceia acesta s’a abţinut totdauna de a lua parte la întrunirile şi manifestările ce se faceau cu ocazia alegerilor. Negocieri se urmează şi cu alte personalităţi atât din partidul liberal cât şi de aiurea. Cât pentru D. Dim. Sturza vom spune numai atâta: D sa este funcţionar al Palatului şi primeşte leafă in această calitate. Din această pricină în partida liberal domneşte o adevĕrata anarhie. Unii vor reorganisarea partidului pe basa unui program; alţii vor să întreprinză o campanie energică contra Regelui pe care î l învinovăţesc ca autor al tuturor căicărilor de lege; alţii recomandă moderaţiunea faţă cu Palatul; alţii stau zăpăciţi în mijlocul învălmăşagului de idei contrarie; şi mult din cei mai mititei, stau cu geamantanele în mână să treacă la guvern Cum vedem, Carol I neputînd să se sprijine pe popor, voeşte să se sprijine pe o ceată de linguşitori cărora să le dea ţara pe mână, în Radical încurcat! Articolele polemice au dese ori mari ezavantaje. De multe ori vrând să te menţii într’o sferă mai înaltă în discuţiune, intervine factorul pasional care onstă în recriminări, în injurii, în lamentaţiuni că n’ai fost bine înţeles, că ţi-a ciuntit cugetarea şi câte şi mai câte. Aşa bunăoară un om cu convingeri radicale democrate, te provoacă prin modul straniu cum înţelege a discuta sufragiul universal, şi-i faci onoarea unei discuţiuni. Ei bine, atâta i-a trebuit radicalului nostru şi pe loc îţi şi etalează o prezumţie grozavă de densul, îţi înşiră titlurile sale de şcoală pe care le are sau au, inteligenţa superioară, vechimea sa de gazetar , iar adversarul este gratificat cu cele mai injurioase epitete şi pare că citeşti printre rânduri: ce ai îndrăznit să discuţi cu mine ?... Astfel mi s’a întâmplat şi mie. Relevând o obiecţiune reacţionară adusă de D. C. G. Bacalbaşa contra sufragiului universal, în coloanele aceluiaşi, ziar, care pe când era dirijat de D. Panu, conţinea articole briliante asupra sufragiului universal, D. Bacalbaşa respunzându-mî măa insultă. Natural că în asemenea condiţiuni polemica nu poate exista. Insă dacă totuşi am luat condeiul şi discut, este pentru chestia în sine a sufragiului universal care mai pasionează şi care de astă dată a încurcat rău pe radicalul Domn Bacalbaşa. Vreau să arăt publicului rătăcirea în care a căzut cu sau fără voe D. Bacalbaşa, şi că voind să se dreagă, mai tare s’a stricat şi s’a încurcat de-a binele. D. C. C. Bacalbaşa care are o pricepere adîncă a lucrurilor şi o înţelegere necontestată—glasul legendei !—spune că eu l’am numit reacţionar. Redactorul radical al Luptei se înşeală. Am zis pur şi simplu 1). Bacalbaşa aduce o obiecţie reacţionară şi de asta m’am mirat, căci dacă D. Bacalbaşa ar fi reacţionar, atunci n’ar mai fi avut nici o noimă mirarea mea. Reacţionarii aduc obiecţiuni izvorite din credinţele lor, lucru foarte firesc. Se potriveşte oare ce-am spus eu cu ce spune D. Bacalbaşa că am zis ? Cititorii vor judeca. Cum că D. Bacalbaşa aduce o obiecţiune reacţionară când zice că poporul nu e pregătit pentru sufragiul universal mai e nevoe de multă vorbă ? D’apoi onorabile redactor, care e obiecţiunea ce se aduce întot d’auna în contra ori căror idei de reformă, dacă nu că nu suntem pregătiţi încă ? D’apoi D-le Bacalbaşa mai fost oare redactor la Epoca şi nu cunoşti obiecţia aceasta adusă de foştii D-tale patroni care sunt astăzi la putere ? Şi cine aduce obiecţia că poporul nu este pregătit pentru reforme, dacă nu acei oameni care au interes ca să dureze starea de lucruri de azi ? Evident că astă obiecţiune e reacţionară şi cum că poţi să o aduci şi fără a fi reacţionar, ne dovedeşte cazul D-lui Bacalbaşa. Ce D-zeu, e aşa de simplu şi să nu fie înţeles acest fapt până şi de un inteligent redactor al Luptei ?... Să vedem acum şi modul cum caută să se apere D. Bacalbaşa, căci e nostim. Vă rog ascultaţi-l : sufragiul universal trebue cultivat (cum ?) trebue propagat cu asiduitate (!) trebue vârât (!) in conştiinţa lumei inteligente. Asta însemnează la D. Bacalbaşa,—după binevoitoarea D-sale explicaţie — că păturile noastre politice nu sunt încă pregătite pentru sufragiul universal. Dar o întrebare, cum să cultivi sufragiul universal când nu’l ai şi când D. Bacalbaşa te întîmpină că poporul român nu e pregătit încă în un mister de care, mărturisim, suntem geloşi că redactorul Luptei îl ţine ascuns. Apoi stimabile, dacă trebue propagat cu asiduitate, pentru ce spui că pentru azi n’ai încredere într’însul, şi pentru ce oameni îndoiala în spirite de eficacitatea sufragiului universal pentru astăzi? Și iarăși, stima-