Adevěrul, februarie 1892 (Anul 5, nr. 1078-1106)

1892-02-23 / nr. 1100

ANUL V — No. 1100 iB HUMERUL10 BARI .ABONAMENTELE ^ [Încep la i și v5 ale fil-cAreiÎ priî ți se plătesc tot-d’o­ una 'm­inute in București Ia casa Administrației Din Jude\e și Străinătate prin mandate poștala. Un an In țară 30 Ici, tn străinătate 50 Șease luni , 15 t , , 25 Trei luni , 8 , . î; . 13 r::Ze-Un număr in Străinătate 15 bani MANUSCRISELE NU SE 'NAPOEAZÂN Jb. EDIȚIA A DOUA «aaniMWM»u.Miiniiii­iimiiiiiniiiM mmiiimi Minim Să t© ferești, Komime! no cută strein In casă. T. Alexandri. ^ DUMINICA 23 FEBRUARIE 1892 NUMERUL 10BARl# ANUNCIURILE nin BUCUREȘTI șl JUDEȚE se prinseao» NUMAI In ADMINISTRAŢIE. (J jrf Din STRIinStATR, direct la administraţie «I In toate Oileliîe de publicitate. Auunciurî la pagina IV................. 0.30 b. linia . . . în...............2.- lei . I . . Ii.......................3.- lei „ Ansbrthmele și Reclamele 3 iei rândul. IaVaRIS, ziarul se găsește de vânzare cu nu­mărul la Vioscal No. îl?, Bouîevard St.-Hlebel* v UN NUMER VECHIO 30 BANI ^ 0 ADMINISTRAȚIA Sîî, - BULEVARDUL ELîSABETA,— HS 1 JD­irector politic: ALEX. "V. BELDIMANUr­edacția Itî,-BULEVARDUL F.LISASE’â’A, îît Supunere sau cădere! Loubet şi presa Partidul curtezanilor Un rădică­ încurcat! I­MAGINI Buchetul Ucigaş Bucureşti, 22 Februarie 1892 nm­­­erie Fie­care zi ce trece ne arată prin fapte pipăite cât sunt de primej­dioase pentru libertăţile popoare­lor prerogativele de cari se bucură Capul Statului, fie el Imperat, Rege sau chiar preşedinte de Republică. In Germania domneşte o fierbere nepomenită ; toată suflarea liberală se rosteşte cu energie contra au­toritarismului împărătesc; bărbaţii de altmintrele­ cei mai modeşti se pronunţă pentru o luptă fără pre­get, în scop de a apăra drepturile constituţionale ale naţiunei contra încălcărilor Coroanei; toată presa liberală din Germania este unani­mă pentru a critica cu asprime a­­pucaturile autoritare şi anti-consti­­tuţionale ale lui Wilhelm al II-lea. Cu toate acestea, tinerul Suveran nu se turbură în calea pe care a apucat’o; el se crede trimisul unei puteri supraumane care i-a dat mi­siunea de a conduce poporul său aşa cum voeşte. Lozinca sa este sic volo, sic jubeo sau Regis vo­luntas suprema lex. Deunăzi a rostit o cuvîntare în care a declarat cate­goric că acei cari nu sunt mulţumiţi n’au de cât să părăsească Germania. Bismark trebue să fie foarte mul­­ţumit de elevul său, căci l’a între­cut în apucături absoluteşti. Ten­dinţele bismarkiane nu erau de cât o jucărie faţă cu halucinaţiunile bol­năvicioase de autoritarism pe cari Wilhelm al II-lea le manifestă fără sfială, şi cu o tărie demnă de o cauză mai bună. Dar nu e proba­bil ca un popor ajuns la maturi­­tatea de gândire a poporului Ger­man să se lase a fi călcat în pi­cioare şi întors cu câte­va secoli înapoi prin capriciul unui om, fie acest om chi­ar imperat. Nu va trece mult şi se va încinge o luptă crân­cenă între toate elementele libera­lismului german şi palatişti. Obiec­tivul luptei nu va putea fi de­cât micşorarea prerogativelor Coroanei. O asemenea luptă se va ivi de sigur în curând şi cu Grecia­­. Acolo împrejurările sunt alt­fel, dar fon­dul cestiunei este acelaş. Şi aci Suveranul a eşit din sfera sa de neportinire pe care i-o im­punea Constituţiunea şi a interve­nit de a dreptul şi într’un mod violent în luptele politice. Nu e treaba noastră de a cerceta cauzele ce au provocat criza din Grecia care sa sfârşit prin un fel de lovitură de Stat. Este des­tul de a constata că Regele a u­­zat —ca să nu zic a abuzat — de prerogativele sale pentru a re­voca pe miniștrii săi, cu toate că ei dispuneau de majoritate în Par­lament. Admițând chiar că D. De­lyanis să fi comis greșeli, proce­darea Regelui nu este scuzabilă din punctul de vedere constituţio­nal. Revocarea unui cabinet întreg] BELGRAD,,21 Februarie. — Scupsti na­­ţine nimic asupra politicei străine. Se asigură că proectul primitiv de­­ declaraţ­iune conţinea un paragraf în această privinţă, dar se crede ca din cauza protestărilor energice ex­primate în timpul crizei de foile radicale contra influenţei străine, guvernul a voit cu această ocazie să evite o discuţie asupra alian­ţelor. este un fapt atât de grav în­cât dînsul nu s’ar putea esplica de­cât dacă miniştrii ar fi comis o crimă sau un delict de drept comun sau ar fi compromis siguranţa Statului. Votul de încredere dat ministerului revocat din partea Parlamentului este dlar un vot de blam dat Regelui. Iată rezultatul amestecului Coroa­nei în luptele partidelor. Ce s’ar întîmpla dacă, disolvându-se Ca­mera şi făcendu-se alegeri, Ţara ar trimite o majoritate ostilă noului cabinet numit de Rege? El n’ar putea de cât să facă o lovitură de Stat făţişă sau să abdice. Se vede clar într’un mod neîn­doios primejdia ce constă în pre­rogativele exorbitante ale Capului Statului. Chiar în Franţa republicană am văzut de curînd producendu-se o criză guvernamentală a cărei solu­­ţiune n’a fost tocmai conformă cu practica sinceră a constituţionalis­mului. Şi aci politica personală a Capului Statului a jucat un rol co­­vîrşitor. Cu toate că noul cabinet a început prin a dobândi un vot de încredere în Parlament, limba­­giul presei franceze ne dovedeşte că soluţiunea crizei n’a mulţămit nici pe oportunişti, nici pe radi­cali; de anarhişti nici nu poate fi vorba, căci vor fi tot-d’a­una gata a ajuta la răsturnarea cabinetelor republicane. Şi în acest caz intervenirea per­sonală a capului Statului în fluc­tuaţiunile politice n’a fost priin­cioasă pentru aplicarea corectă a instituţiunilor liberale. D. Carnot a eşit şi el din corectitudinea cons­tituţională pe care o păstrase până acum cu sfinţenie. De aceea vedem că ideia de micşora prerogativele preşedintelui Republicei a început a se agita şi în Francia. Mai e oare nevoie ca, din aceste evenimente, să tragem concluziuni şi în privinţa celor ce se petre­ca noi ? De un şir de ani asistăm la pro­gresul neîncetat al autoritarismului care porneşte din Palat. Regimul personal al Capului Sta­tului este în plină floare pe când instituţiunile parlamentare scad din zi în zi. Cauza de căpetenie a acestei stări de lucruri este uzul şi abuzul pre­rogativelor pe cari Constituţiunea ie-a acordat Coroanei. Ţinta democraţiei, la noi ca şi aiurea, nu poate dar fi de­cât da­­rimarea acestor privilegiuri nepo­trivite cu ideile contimporane. Negreşit că o asemenea luptă va întîmpina o rezistenţă desperata din partea acelora cari se ţin grapă de de prerogativele lor şi a partidelor reacţionare şi paratiste; se poate chiar ca, o dată cu prerogativele, se caza şi acei cari beneficiază de ele. Dar, a cui e vina? A acelora cari se bizue că pot să se opună curentelor ce nasc din progres. T­est­area grecgilor este eie a se supune sau eie a cădea ! DunăreanuÎ7~~ a continuat discuţia, bugetului. Guvernul a depus noul proces de tarif care con­ţine taxe foarte ridicate; acest proiect a fost trimis unei comisiunî. PALERMO, 21 Fevruarie. —Universi­tatea s’a redeschis; cursurile s’au reluat în mod regulat. VIENA, 21 Fevruarie. — Corespon­denţa politică semnalează nişte desordi­­ne la Tobolsk, autorităţile ar fi fost silite să părăsească orașul. Prințul Galitzin a fost trimes acolo ca comiast special cu puteri nelimitate. August nebunul a fost dat direcţiei serviciului poştal şi telegrafic al României ca să resplătească păcatele tuturor stră­moşilor. De aceea, se vede, guver­nul conservator a pus în capul ei pe un om lipsit nu numai de inteli­genţa cea mai primitivă, dar şi de noţiunile cele mai elementare de bună cuviinţă. E vorba de polcovnicul August cel... prost sau cel nebun, nu ştiu cum să-i zicem mai bine. După ce a fost rechemat în ac­tivitate, colonelul August...[cel cu duh a rămas şi la poştă sfidând lumea cu prostiile şi boroboaţele sale- Vom povesti D-lui Lascar Ca­tar­giu un fapt cu totul recent, care-l va dovedi că a mai tolera pe Gor­­jan la poştă, este a revolta până şi conştiinţele cele mai blânde­ Deună­zi, un tînăr, funcţionar telegrafist într'un oraş din provin­cie, cere permutarea în alt oraş. August refuză. Tinerul care avea interes să se mute, se duce la ministrul de in­terne, căruia îi expune cazul­ D. Catargiu îl trimite directorului po­ștelor, cu care se explicase verbal. Când impiegatul intră în cabi­netul lui August, acesta înainte de a auzi vro vorbă, se repede la el îi trage două palme și-l înjură în modul cel mai surugiesc. Faptul acesta dovedeşte una din două ori că August se credea la circ, între clovni, ori că e candi­dat de balamuc. D. Catargiu sâ­l trimeată unde va crede mai bine; dar în ori­ce caz sal scoată de la poştă, căci menţinerea lui acolo e o ruşine. Noi credem că locul lui ar fi la circ.... dar ne temem că Schumann nul va primi. Deci... la Dr. Sutzu Migais T­ELEGRAME LONDRA, 21 Februarie.­­— Camera co­munelor a votat cu 211 voturi contra 113 creditul pentru traseul liniei de drum de fer de la Monbasa la lacul Victoria. NEW-YORK, 21 Februarie.— 1250000 dolari de aur s’au comandat de Europa; se vor expedia mâine. —■—--------——— ---------------­ CRIZA IN ATENA ATENA, 21 Februarie.— Ziarele publică numeroase depeși din pro­vincie care exprimă satisfacerea causată de măsura luată de JRe­gele. Majoritatea D-lui­­Delyannis pare moralminte sdruncinată. Numeroasele conferinţe asupra atitudinei de luat au rămas fără rezultat. Loubet şi presa PARIS, 21 Februarie—Cea ma mare parte a ziarelor arată com­poziţia nepotrivită a majorităţii de ieri şi îi prezic o scurtă durată totuşi recunosc că francheţa D-hi Loubet a făcut o bună impresie. La République Francaise declară că republicanii nu vor acorda în­crederea lor definitivă unui guvern, căruia bulangiștii vor refusa în mod sistematic pe a lor. Justice califică votul de ieri de abdicare a Camerei care a arătat prin acest vot că nu știe pentru ce a făcut să cadă cabinetul pre­cedent. Lanterne zice că nu s’a votat pentru cabinet, ci contra crizei mi­nisteriale, poate contra crizei pre­­şidenţiale şi mai minte de toate poate contra D-lui Constans. Foile anarhiste sunt convinse de grabnica disolvare a cabinetului. Cercurile diplomatice observă că declaraţiunea ministerială nu con­ schimb, ei vor trebui în ori­ce mo­ment să fie gata să moară­­pentru ton şi dinastie. Dar geaba. Şivoiul poporului ce se ridică tot­d’auna mătură ori­ ce întîlneşte în cale-i: tron, dinastie şi partide de curtezani. .. mm «mm Ideile republicane ce au început să prindă rădăcini în ţară pun pe gînduri pe Streinul dupe tron. Carol ia măsuri de apărare, mesuri care, crede El, vor putea să-i asigure Domnia în această ţară atât Lui cât şi pretinsului Său moştenitor. In acest scop, aflăm că lucrează pentru organisarea unui partid pa­latist, devotat dinastiei, care să se manifeste în toate împrejurările ca atare. Ca să dea mai mult lustru tronului şi să aibă mai mult pres­­tigiu în ţară, ar voi ca în acest partid să intre tot ce are ţara mai distins. D. Carp, de al căruia devota­ment e sigur şi care va fi şeful a­­cestui partid, e însărcinat să nego­cieze şi să atragă aderenţi. Se spune că renegarea ideilor li­berale pentru care a luptat aşa de mult şi intrarea D-lui Tache Io­nescu în ministerul conservator, nu ar fi streine de aceste negocieri. D. Tache Ionescu n’a lăsat să’i scape nici o ocasiune, ca să ’și esprime devotamentul său pentru tron; deci intrarea lui în partidul palatist era deja indicată. In momentul acesta se urmează negocieri cu D. Eugeniu Stătescu Negocerile sunt începute deja de mult, fără să fi ajuns la vre­un re­­sultat definitiv. De aceia acesta s’a abţinut tot­dauna de a lua parte la întrunirile şi manifestările ce se faceau cu ocazia alegerilor. Negocieri se urmează şi cu alte personalităţi atât din partidul libe­ral cât şi de aiurea. Cât pentru D. Dim. Sturza vom spune numai atâta: D sa este func­ţionar al Palatului şi primeşte leafă in această calitate. Din această pricină în partida liberal domneşte o adevĕrata anar­hie. Unii vor reorganisarea parti­dului pe basa unui program; alţii vor să întreprinză o campanie e­nergică contra Regelui pe care î l în­vinovăţesc ca autor al tuturor căi­cărilor de lege; alţii recomandă mo­deraţiunea faţă cu Palatul; alţii stau zăpăciţi în mijlocul învălmă­şagului de idei contrarie; şi mult din cei mai mititei, stau cu gea­mantanele în mână să treacă la gu­vern Cum vedem, Carol I neputînd să se sprijine pe popor, voeşte să se sprijine pe o ceată de linguşitori cărora să le dea ţara pe mână, în­ ­ Radical încurcat! Articolele polemice au dese ori mari ezavantaje. De multe ori vrând să te menţii într’o sferă mai înaltă în discu­­ţiune, intervine factorul pasional care onstă în recriminări, în injurii, în la­­mentaţiuni că n’ai fost bine înţeles, că ţi-a ciuntit cugetarea şi câte şi mai câte. Aşa bună­oară un om cu convingeri ra­dicale democrate, te provoacă prin modul straniu cum înţelege a discuta sufragiul universal, şi-i faci onoarea unei discu­­ţiuni. Ei bine, atâta i-a trebuit radicalu­lui nostru şi pe loc îţi şi etalează o pre­zumţie grozavă de densul, îţi înşiră ti­tlurile sale de şcoală pe care le are sau au, inteligenţa superioară, vechimea sa de gazetar , iar adversarul este gratificat cu cele mai injurioase epitete şi pare că citeşti printre rânduri: ce ai îndrăznit să discuţi cu mine ?... Ast­fel mi s’a întâmplat şi mie. Relevând o obiecţiune reacţionară adusă de D. C. G. Bacalbaşa contra sufragiului univer­sal, în coloanele aceluiaşi, ziar, care pe când era dirijat de D. Panu, conţinea ar­ticole briliante asupra sufragiului univer­sal, D. Bacalbaşa respunzându-mî măa insultă. Natural că în asemenea condi­­ţiuni polemica nu poate exista. Insă dacă totuşi am luat condeiul şi discut, este pentru chestia în sine a sufragiului uni­versal care mai pasionează şi care de astă dată a încurcat rău pe radicalul Domn Bacalbaşa. Vreau să arăt publicului ră­tăcirea în care a căzut cu sau fără voe D. Bacalbaşa, şi că voind să se dreagă, mai tare s’a stricat şi s’a încurcat de-a binele. D. C. C. Bacalbaşa care are o price­pere adîncă a lucrurilor şi o înţelegere necontestată—glasul legendei !—spune că eu l’am numit reacţionar. Redactorul ra­dical al Luptei se înşeală. Am zis pur şi simplu 1). Bacalbaşa aduce o obiec­ţie reacţionară şi de asta m’am mirat, căci dacă D. Bacalbaşa ar fi reacţionar, atunci n’ar mai fi avut nici o noimă mi­rarea mea. Reacţionarii aduc obiecţiuni izvorite din credinţele lor, lucru foarte firesc. Se potriveşte oare ce-am spus eu cu ce spune D. Bacalbaşa că am zis ? Cititorii vor judeca. Cum că D. Bacalbaşa aduce o obiec­ţiune reacţionară când zice că poporul nu e pregătit pentru sufragiul universal mai e nevoe de multă vorbă ? D’apoi o­­norabile redactor, care e obiecţiunea ce se aduce în­tot­ d’a­una în contra ori că­ror idei de reformă, dacă nu că nu sun­tem pregătiţi încă ? D’apoi D-le Bacal­başa m­ai fost oare redactor la Epoca şi nu cunoşti obiecţia aceasta adusă de foş­tii D-tale patroni care sunt astă­zi la pu­tere ? Şi cine aduce obiecţia că poporul nu este pregătit pentru reforme, dacă nu acei oameni care au interes ca să du­reze starea de lucruri de azi ? Evident că astă obiecţiune e reacţionară şi cum că poţi să o aduci şi fără a fi reacţionar, ne dovedeşte cazul D-lui Bacalbaşa. Ce D-zeu, e aşa de simplu şi să nu fie în­ţeles acest fapt până şi de un inteligent redactor al Luptei ?... Să vedem acum şi modul cum caută să se apere D. Bacalbaşa, căci e nostim. Vă rog ascultaţi-l : sufragiul universal trebue cultivat (cum ?) trebue propa­gat cu asiduitate (!) trebue vârât (!) in conştiinţa lumei inteligente. Asta însemnează la D. Bacalbaşa,—după bine­voitoarea D-sale explicaţie — că păturile noastre politice nu sunt încă pregătite pentru sufragiul universal. Dar o întrebare, cum să cultivi sufra­giul universal când nu’l ai şi când D. Bacalbaşa te întîmpină că poporul român nu e pregătit încă î­n un mister de care, mărturisim, suntem geloşi că redactorul Luptei îl ţine ascuns. Apoi stimabile, dacă trebue propagat cu asiduitate, pen­tru ce spui că pentru azi n’ai încredere într’însul, şi pentru ce oameni îndoiala în spirite de eficacitatea sufragiului uni­versal pentru astă­zi? Și iarăși, stima-

Next