Adevěrul, octombrie 1892 (Anul 6, nr. 1310-1338)
1892-10-18 / nr. 1326
ANUL VI. — No. 1326 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE INCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECĂREI LUNI şi se plătesc totPauna înainte In Bucureşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate postai Un an în ţară 80 lei, în străinătate 50 Şeasa luni, 15 , 25 Trei luni . 8 „ „ , 13 tiu KnSr tn sMmnifat* 18 baa! MANDSCEIPTEUS NU SI MAPOMZA ADMINISTRATIA 1«, - STRADA. ACADEMIEI.1« Director politic: ALEX. V. BELDIMAMU 1QOÎTXA A DOUA DUMINICA 18 OCTOMBRE 1892 NUMERUL 10 BANI ANMNCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDETE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE. u Strainfttat»,, direct la administrație și I* leal* Dfii)i*le de publicitate« Anunciuri la pagina IV...................0.30 b. linia „ , UI . 1.................2,— la 1 , ■i ' , . n......................8,lai. Insarțiunela și Reclamei* 3 lei rândul. La Pariighiarul a* găsește 3* vânzare cu numărul la klesesl Ne. 117, Beulevard 81.Klohe ) UN NUMĂR VECHIO 80 BANI REDACTIA STRADA ACADEMIEII,1(ie IAR COMUNICATUL Zollverein Căsătoria lui Ferdinand Studenţii români în Mens Loja sungerată Bucureşti, 17 Octombre 1892- IAU COMUNICATUL Suntem nevoiţi a vorbi iar despre faimosul comunicat de la 27 Septembrie. Şi suntem nevoiţi sa facem aceasta pentru Guvennul că de la data apariţiunei sale în coloanele Monitorului Oficial şi pâna astăzi au intervenit fapte şi înprejurări, care se cuvine să fie discutate, — și pentru cuvântul că trebue să se știe o dată pentru totd’auna dacă Monitorul e foaia oficială a Jerei, unde publicul poate găsi lămuriri exacte, întemeeate pe acte vrednice de tot crezământul, sau a ajuns să fie un pamflet al Dinastiei Lahovary, unde se fac publicaţiuni tendenţioase, unde se aranjează şi se cocoloşesc afacerile scabroase ale regimului şi unde lumina cea adevărată se ascunde sub oboroc. Ce se zicea în acel comunicat Se zicea că Toader Rusu şi Vasila Topală, cari fugiseră din Rusia pentru a scăpa de osânda la care erau supuşi, fiind prinşi în flagrant delict de contrabandă, au fost trimişi sub escortă la Dorohoia ; că pe când soseau aproape de pădurea Tăioasa căutând a fugi de sub escortă, au fost împuşcaţi în urmărire, în momentul de a intra în pădure; că faptul a fost cercetat de aproape de procuror de pe lângă Tribunalul de Dorohoia şi de un delegat al ministrului de resbel; că Gheorghe Tihon a fost împuşcat, după cele trei somaţii, în momentul când voia să treacă Prutul cu doui cai de furat că acei cai s’au restituit stăpânului lor şi că faptul iarăşi s’a constata de parchet. Ei bine, întreg acest comunicat e o înşirare proastă de minciuni îndrăsneţe, pe care Directorul Adevărului le-a dat de gol, la timp, după cum se cuvenea. Nu e exact că Rusu şi Topală au fugit din Rusia, unde ar fi fost condamnaţi: nu există nici în Rusia nici în România o singură sentinţă de condamnare contra lor — nu e esact că pădurea Tăioasa s’ar afla pe calea dintre Rădăuţi şi Dorohoia, pădurea Tăioasa se află la o depărtare de cinci chilometri la Nord, de şoseaua dintre Rădăuţi şi Dorohoiu nu e esact că Gheorghe Tihon a fost mnpuşcat în momentul când voia să treacă Prutu cu două cai de furat, el a fost în puşcat în satul Cuzlan, în faţa case lui Constantin Romaşcu ; — nu exact că nişte cai de furat s’ar fi restituit vre-unui stăpân păgubaş: cui s’au restituit ? de ce nu se numeşte acel stăpân?... Intr’un cuvânt, nimic, dar nimic din comunicatul lahovarist nu e exact Procurorul din Dorohoia vine la Bucureşti şi spune prietenilor, şi spune ministrului de justiţie chiar, că comunicatul în întregimea lui, e greşit. Ministrul de justiţie, la rândul său spune Directorului nostru cum că guvernul nu se sprijină pe acel comunicat, care fiind făcut numai după actele aflătoare în dosarul anchetei militare, e plin de neesaclităţi. Dar nu e numai atâta. Mai e încă o dovadă că comunicatul e o minciună. Dacă parchetul civil şi militar a cercetat de aproape faptele cu ocazia primei anchete şi a complementului de anchetă de pe urmă, de ce mai numeşte pe D. procuror general al curţeî de apel din Iaşi să facă o nouă anchetă ? E evident că guvernul simte că anchetele de pănă acum asupra asasinatelor din Dorohoia [s’au făcut într’un chip aşa de superficial şi aşa de puţin conştiincios, încât el şi presa ce-l apără sunt dezarmaţi şi nu se pot apăra de faptele şi acuzaţiunile bine articulate ale presei independente. O nouă anchetă care să constate faptele aşa cum s’au perecut, în chip cel puţin mai complect, e necesară, — şi de aceea D. Teodoreanu a fost însărcinat să o facă. Foarte bine! — Dar atunci cum râmâne cu comunicatul lahovarist ? Cum râmâne cu minciunile îndrăsneţe care s’au debitat în această proză lahovaristă ? Cum râmâne cu această asmuțare a dinastiei Lahovary în contra noastră şi în contra presei independente în genere? Pentru că pe temeiul acelui comunicat reptilele au tăbărît asupra noastră şi ne-au înjurat cu neruşînare, cum le-a venit la gură , şi pe temeiul acelui comunicat suratele cu condicuţă s’au crezut autorizate striga triumfătoare: lumină făcut! guvernul a limpezit lucrurile ! publicul s’a convins că publicaţiunile Adevĕrului sunt romane fantastice şi calomnii neruşinate ! etc. Cum rămâne cu acest comunicat, dat cu atâta uşurinţă într’o chestie atât de gravă ? Ca e Monitorul oficial, ale căruia coloane găsduesc astfel de articole, mincinoase de sus pănă jos? Ce e? un ziar oficial sau un pamflet ordinar ? Ce temeia să se mai pue în viitor pe comunicatele guvernului conservator ? Iată întrebări la care repetitele ar face bine să răspundă, dacă le dă mâna. Ioan R. Roman. Ilicî au fost de asemenea arestaţi sub inculpare de abus de autoritate pentru că au condamnat pe nişte cetăţeni din Belgrad la 73 zile de închisoare şi la munca silită într’o carieră. MADRID, 16 Octombrie. — Se asigură că negocierile preliminare pentru tratatul de comerţ cu Germania şi Austro-Ungaria au început. BERLIN, 16 Octombrie. — Banca a ridicat taxa scumptuluî seu de la 4 la 4 şi jum. la sută şi acela al lombarzilor de la jum. la 5 la sută. PARIS, 16 Octombrie. — O depeşă a colonelului Dodds cu data de 12 Oct. anunţă că evacuarea ambulanţelor s’a terminat, aprovisionarea este terminată şi efectivele sunt complecte prin împrumuturi de trupe de la garnisona coastei; coloana se prepară a relua ofensiva în condiţiuni minunate. sta INSTANTANEE Generalul I. Algiu Mai mult scurt de cât înalt, mai mult gros decât subţire. Faţa apoplectică, mustaţa roşie, chel, gâtul scurt. Ţinută marţială artificială. Lahovarist şi palatist înfocat. A debutat, fiind colonel, în răscoalela ţăranilor şi s’a ilustrat prin bătăi, torturi şi împuşcări sumare. Fost prefect de poliţie. In această calitate ,şi-a dat de gol caracterul: blajin pănă la moliciuna câteodată, nervos şi nesocotit, în unele momente de aprindere e capabil de fapta cea mai rea. Se crede lucru mare şi nu sufere replică. Pus în slujbă de Lascar Catargiu, protejat de generalul Florescu, făcea intrigi lahovariste pe timpul ministerului liberal-observator şi raporta lahovarimei tot ce se petrecea in consiliul de miniştri. Drept răsplată, a fost făcut general anul trecut şi numit la Botoşani. Nu vrea să stea acolo, ci aşteaptă cea dintâia ocazie pentru a se muta în Capitală, unde totul ii surîde. Autorul moral al crimelor din Dorohoia, căci el a dat voie soldaţilor şi ordin expres lui Dimcea-Pleşoianu ca să împuşte. Semne particulare: Crede că va mai juca un rol mare in politica terei. Paf! TELEGRAME VIENA, 16 Octombrie.— Corespondenta politică află din Belgrad că Serbia nu făcut pănă acuma nici un demers în favoarea prelungire! tratatului de comerț cu Austro-Ungaria, dar este sigur că va face îndată după amânarea Scupstineî. BELGRAD 16 Octombrie. — Afară !de primarul Marinkovici, ajutorii Velikovici Zollverein O dată cu venirea la putere a tovarăşiei junimisto-concentrate, presa opoziţiei a dat alarma că venirea la afacerile străine a D-lui Al. Lahovary însemnează intrarea noastră în Zollvereinul austro-german. In jurul acestei cestiuni de înalt interes întreaga opoziţie a agitat timp de două luni. Reptilele, ca tot-d’auna, s’au grăbit a ne desminţi şi a ne gratifica cu câte va elucubraţiunî stilistice, care’fi inspirau un adânc dispreţ. A urmat apoi însuşi guvernul, care de pe banca ministerială, a declarat în plin parlament, că nu e vorba nici de Zollverein nici de regim convenţional. Acestor declaraţiunî oficiale au urmat câteva fapte, cari au dat o desminţire zdrobitoare guvernului. Căci nu mai e nici un secret, că doui funcţionari de la ministerul de externe, se vor duce la Berlin pentru a începe negocierile cu Germania în vederea încheierei unui tratat comercial. Unde e naivul, care crede că un tratat comercial cu Germania ne va aduce vr’un folos ? Deja acum importul Germaniei în ţară se urcă la enorma sumă de 150 milioane pe an şi exportul nostru pentru Germania la vr’o 8 milioane. Ce va mai urma sub regimul convenţional, când taxele vamale pentru productele germane vor fi scăzute la un minimum neînsemnat ? După acest tratat va urma o altă convenţiune cu Austro-Ungaria. O experienţă de zece ani, de la 1876 — 86 ne a dat probe îndestulătoare, de modul cum Austro-Ungaria şi în special guvernul unguresc respectă tratatele. Nu ne ajunge oare această experienţă tristă ? Ce vor conservatorii ? Ce vrea dinastia Lahovari ? In schimbul unor decoraţiuni austro-ungureşti vor să ne subjuge şi economiceşte Austro-Ungariei ? Dar nu credem, că se va putea face această convenţie. Avem încredere în această ţară şi suntem convinşi, că toata lumea va protesta în contra acestei încercări de a trăda interesele cele mai mari ale ţârii. Argus HOLERA BUDAPESTA, 16 Octombre. — In cele 24 de ore pănă astă-seară la 6 ore, 19 caşuri de holeră şi 5 decese ; 5 bolnavi au eşit vindecaţi de la spital. SZEGEDIN, 16 Octombre. — Holera a apărut din nou; alaltăerî au fost 2 cazuri şi un deces; ieri un caz; azî 4 cazuri. HAMBURG, 16 Octombre. — Ieri s’au constatat 7 cazuri de holeră și 2 decese CONSTANTINOPOL, 16 Octombre. - Două cazuri de holeră s’au constatat ieri în lazaretul sinope; cei doi bolnavi vin din Odesa. Conflictul greco-român Atena, 16 Octombre.—Toate carnetele străine au fost încunoștiințate de Grecia de afacerea grecoromână; cercurile guvernamentale din Atena așteaptă demersurile ce va face România pe lângă aceste puterî. Greva din Carmaux CARMAUX, 16 Octombre.—O întrunire de grevişti a avut loc aseară ; ea a votat în unanimitate continuarea grevei pănă ce compania va consimţi la reintegrarea tutulor lucrătorilor. Ştirea s’a răspândit că prefectul şi compania s’au înţeles pentru ca aceasta să reia lucrul Miercurea viitoare ; aproape 400 de mineri trebuiau să se întoarcă la mină. PARIS, 16 Octombre. — Consiliul general al Senei a votat 1000 de franci pentru greviştii din Carmaux şi a emis o dorinţă de amnistie în favoarea greviştilor condamnaţi. Casatoria lui Ferdinand Un cititor al Adevărului, ne trimite rândurile de mai jos, cu rugămintea de a le publica. Deşi ne am spus de mult părerea asupra căsătoriei ce contractează nepotul lui Carol I, deşi această afacere de familie a Hohenzollernilor ne este perfect indiferentă şi, cu toate că directorul nostru a caracterizat pretinsa succesiune la tronul român prin cuvintele : o inteligenţă vicleană va fi înlocuită prin o imbecilitate inconştientă, totuşi satisfacem dorinţa cititorului nostru. Avem pentru aceasta două motive : 1) ca să arătăm că chiar cetăţenii cei mai toleranţi sunt desgustaţi de dinastie, şi al doilea ca să dăm pe faţă dispreţul adine pe care Regele şi clasa dominantă de la noi îl au pentru poporul, pe care o exploatează şi pe spinarea căruia trăesc . Oficioasele ne comunică că căsătoria A. S. R. Principele moştenitor se va celebra la 10 Ianuarie în castelul de la Sigmaringen. Gând s’a vestit în ţară această căsătorie, ea a fost primită cu bucurie fiind că realiza una din dorinţele naţiune!, aceea de a vedea dinastia noastră înrudită cu o casă domnitoare din cele mai simpatice şi mai bine-voitoare pentru ţara noastră. Pe atunci se afirma că celebrarea căsătoriei va avea loc la Londra, şi aceasta pentru deferenţa cuvenită M. S. Reginei Mare Britanii şi împărăteasa Indiilor. Şi în adevăr nimeni nu s’a gândit a ridica vre o obiecţiune, nimeni nu s’a gândit a cere ca M. S. Regina Victoria atât de înaintată în verstă, să întreprinză o călătorie lungă şi obositoare spre a săruta în Bucureşti cununiile nepoatei sale. Dar dacă un simţiment de extremă delicateţă ne-a impus a avea condescedenţă către Londra, cuvânt este oare, ca să primim cu aceasî resignare ca căsătoria principelui moştenitor al României să se facă la Sigmaringen, afară din ţară şi departe de acel popor care a făcut atâtea sacrificii pentru dinastia sa? Noi credem că nu. Dacă Sigmaringen ne poate aminti că este numai locul de naştere a ramurei Principilor de Hohenzollern chemaţi a domni în ţară, noi nu putem uita că Bucureştii noştri sunt adăpostul şi pavăza acelor principi pe care poporul Român îl a înălţat şi făcut Regi. Şi aici, mândria naţională nu poate sub nici un cuvânt nici abdica nici ceda pasul Dar cui putem vorbi de mândria sau de demnitatea ţării ? Ele sunt puse sub ocrotirea guvernului, guvernul de azi nu ne-a dat el oare destule dovezi de vitregele sale apucături, de dispreţul său patent pentru prestigiul ţarei ? Pentru guvernanţii noştri, patriotism, sentimente şi demnitate naţională sunt cuvinte deşerte, fără miez, fără rațiune de a fi. Ştim că dânşii vor invoca în apărarea or pretinse greutăţi de ceremonial, rezultând din deosebirea de cult a viitoarei perechi regale, dar şi aici apărarea or nu poate avea temeia de oarece esistă precedente de la care lesne s’ar fi putut inspira dacă o scântee de amor propriu naţional s’ar ascunde în cutele inimelor gârbovite. Încă o dată şi in această împrejurare Elita (?) care ne guvernă, a ţinut să ne dovedească cât este de străină de ţară şi să ne confirme încă mai mult credinţa că pentru denşii Românul nu are drepturi ci numai datorii, şi mai ales aceea de a plăti, şi de a ’și vărsa punga pentru a ’l îmbuiba. Un cititor. Pan-Silvicultor ! De la poalele Negoiuluî, la o sburătură de băţ, se întinde pe amândouă malurile Topologului, satul Sălătrucu. Frumos sat, n’am ce zice, împrejmuit cu munţi şi cu păduri, şi locuit de fete şi neveste, care de care mai frumoase, purtând ii cusute cu fluturi şi fir de Ţarigrad, cu feţele ce le învelue jumătate corpul mlădios şi ale căror colţuri superioare sunt apucate sub betele colorate ce le desenează mijlocul plin de graţii şi face a se vedea proeminenţa tremurătoare a sinului lor plin de nori voluptoşi, iar pe spatele lor de marmură ondulează cosiţele de aur sau de abanos cu sfârcurile terminate prin câte o cordeluţă tricoloră de mătase. Când ai privi de departe sau de aproape pe aceste fiice ala Sălătruculuî, ai crede că vezi Nimfele şi Silfidele Mitologiei Grece şi Romane. Da, fetele şi nevestele din Salătruc sunt adevărate zîne. Ca să se complecteze însă acest cortegiu de Nimfe şi Zîne, trebuia şi Fauni, căci altfel armonia n’ar mai putea stăpâni universul şi geniul fecundităţeî ar deveni ermafrodit sau poate chiar steril. Din fericire apăru un zeu. Unii zic că a fost creat, nu născut din întâmplare; eu însă care cred neclintit în trecerea spiritelor după moarte în corpul altor dobitoace pănă ce se purifică, zic şi susţin că s’a născut de mult şi azi a reapărut pe suprafaţa ăstui pământ prin methempsichosă. A reapărut tocmai zeul care trebuia a zeul acela zugrăvit de cei vechi cu piecioarele de capră, barba de ‘ţap, căruiîi plăcea să cânte din trişcă şi despre care se povesteşte că a tratat amor la catarasmă şi cu Venus, care a câştigat mărul de aur, după chibzuiala ciobanului Pani. Acest zeu ivit, este zeul pădurilor, este majestatea sa zeul Pan, care cine ştie pentru care păcate a fost condamnat lpurificare, sau după cum zice Papa a trece prin Purgatorium, pănă ce apăru în Sălă,truc în persoana şefului de ocol silvic Topologu din circumscripţia XlV-a silvică. Dar sărmanul zeu cât a degenerat din splendoarea lui antică, cât s’a schimbat la chip şi la port, cât s’a cosmopolizat sfântul! tocmai vorba ceia : Eu mă duc, mă prăpădesc ca un cântec bătrânesc. Acum n’a mai luat ca altă dată pe Venus, să o transporte pe coastele plaiului, să o ademenească,cu graiul, să-l cânte de amor din trişcă şi să o adoarmă pe muşchiul moale din pădurile sacre , ci se trezi tocmai la cârciuma satului, chiolhănind şi dându-şi titlul de ministru al domeniilor, în Sălătruc, unde ţine pe lângă sine pe gardienii moşiei statului „Sălătrucu muntele Marginea11 luni întregi, spre a’l sluji şi a’i îndeplini rolul lui Mercur, lăsând pădurile în plata Domnului, face orgii cu câte o Nimfă desfrânată şi deşucheată şi drept gagiu de amor, îi înalţă bărbatul la demnitatea de gardian al nu ştiu cărui canton plătit cu zece lei pe lună, sacrificând pasiune venerice pe un biet bătrân gardian, care prin onestitatea şi experienţa sa în această spinoasă slujbă, putea încă aduce statului mari foloase. Pentru a’şî distra zînele sau pentru a le îmbăia şi a le admira formele şi alte podoabe ca în târgurile de Hurii, seacă cu gardienii moşiei răstoacele Topologului şi iazurile morilor arendate, spre a prinde mrene, păstrăvi, raci şi două trei svârlug, contravenind el însuşi art. 6 al. b) din legea asupra poliţiei vânatului şi pescuitului, lege trecută prin toate filierele noastre constituţionale. Onor. ministru al domeniilor se poate felicita cu un asemenea juvaer de silvicultor, ce poartă sub hlamida sa pe zeul Pan!