Adevěrul, noiembrie 1894 (Anul 7, nr. 2020-2047)

1894-11-08 / nr. 2027

ANU­L VII. Mo. 2027. nume:rulio bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA I ȘI 15 ALE FIE­CAREI LUNI 81 SE PLĂTESC TOT-D’A-IUNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Judeţe şi Streină­tate imiin * mandats POŞTALE an an In ţara 30 r.EÎ. In sthe^natatk 50 leî ŞASE LUNI . , 15 » » » 25 X TREI LUNÎ . , 8 » » » 13 » Um num»!' îs® «trem­atato­r@ ban! MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BÂNCE! NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA PASAGIUL EANCEI NAŢIONALE (CASELE KAR Să te fer­eşti Române de cuiu strein în casă V. Alexandri. NUMERUJL10 BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinătate, direct la administraţieIS la loge oficiele­ de publicitate anunciuri la pag .iv...........0,30 b. linia » » » iii ... . . 2,— lei » » » gi­n........3.— » » INSERŢIELE ȘI RECLAMELE 3 LEI N­ÎNDUL. La Paris, ziarul se găsește de vInzare CU NUMERUL LA bioscul No. 192, Bouleo, St.­Germain UN NUMER VECII IU 30 BANI CRIMA DE LA OBOR CEREM RĂSPUNS.. Un fapt foarte ciudat: ori pe unde curţile cu juraţi au­ avut să judice procese de ale ţăranilor aşa zişi revoltaţi, ele au dat verdicte de achitare. Procurorii guvernului au­ căutat să probeze juriului că ţăra­nii în adevăr s’au răzvrătit şi ai­ ultragiat pe autorităţi şi au săvîr­­şit crime. Totuşi, justiţia cetăţe­nească nu s’a lăsat să fie ademe­nită de vorbele ministerului public; ea a ’nţeles ca şi noi nevinovăţia sătenilor şi nedreptatea strigătoare ce li s’a făcut; ea a confirmat, prin verdictul ei de achitare, că a fost o farsă sinistră toată înscenarea guvernamentală. A, ştim noi bine că s’or găsi pro­curori plagiatori cari să ţipe în potriva juraţilor; ştim că aceşti mon­­şerî cari se î mpodobesc cu munca altora vor ridică mîinile la cer şi vor spune că juraţii nu judecă nici odată cu dreptate. Le vom face însă o prealabilă observaţie. Juraţii sînt o instituţie cetăţe­nească, dar şi o instituţie de clasă socială. Cînd doi­spre­zece negus­tori, arendaşi ori proprietari achită pe săteni, există siguranţa că a tre­buit să fie prea strălucită dreptatea inculpaţilor. Nu uşor poate conveni albăstrimea să achite pe nişte să­teni din chiar judeţului ei, poate chiar de pe moşia ei, — cînd cauza învinuiţilor n’ar fi orbitor de dreaptă. Dar, lăsind de o parte ori­ce ar­gument de ordine socială, un fapt trebuie să fie recunoscut de toată lumea şi în special de către cei­ ce fac şi aplică legile, faptul că juraţii sînt o instituţie admisă, şi că ei au­ achitat pe săteni. Ne întrebăm clar: Cum rămîne cu acuzarea pe care foile guvernamentale au­ adus-o ţă­ranilor? La oraş, cînd un ziar atacă pe cine­va şi acel cine­va­ e absolvit de către justiţie, ziarul e tratat de calomniator şi silit să­ facă rectifi­carea cuvenită. Facut-au aşa ceva gazetele stăpî­­nilor? Recunoscut-au ele că s’au­ grăbit acuzind? Luat-au act de ver­dictele juraţilor? Nu, n’au făcut aceasta, — pentru că aici nu e vorba de un surtucar oare­care, ci de mojiciue. O a doua întrebare care se im­pune,este următoarea : Ce crede guvernul care a ţinut în prevenţie atîta timp pe nenoro­ciţii săteni ? Cine va răsplăti zi­lele pierdute, ogoarele rămase ne­lucrate, familiile de floţi, cărora li s’a răpit sprijinul ? Cine plăteşte toată jalea şi toată mizeria revăr­sată asupra satelor devastate, asu­pra bordeielor pustiite ? Noi am văzut la oraş multe imi- L­iţii de revolte între albi şi roşii. Da­r după toate mascaradele astea de o zi nu s’a arestat nimeni, nu s’a ţinut nimeni in prevenţie,—pentru că se­ tem­ unii de alţii şi n’ar vroi un razboiu de exterminare. La ţară însă, e de ajuns ca un subprefect caraghios şi venal să dea alarma, pentru ca robii să fie bă­tuţi, schingiuiţi şi aruncaţi în puş­cării. Apoi... dacă justiţia achită pe cei schingiuiţi, lor nu li se cuvine nici o reparaţie. Să sufere mo­jicul ! Şi, în sfirşit, o a treia întrebare: Se ştie că prefectul Teleman, mi­şelul fără pereche, banditul acesta pus de Lascar Catargiu să cîrmu­­îască în Moldova, este acela care a înscenat bar­baride de la sate; se ştie că acest demn urmaş ăl ru­şineî ambulanţe de la Interne, a ucis cu mina lui un sătean; să ştie, in fine, că Teleman a aruncat învinuirea de revoltă. Ei bine, cum rămîne cu Teleman? Mai poate el rămîne prefect? Nu crede guvernul că mizerabilul a­­sasin şi calomniator, care a stîrnit furtuna şi a însîngerat satele şi a acoperit cu moarte şi cu doliu câm­piile Moldovei, merită cel puţin de a fi asvirlit de fundul pîrpiţelor din prefectură? Iată ce am dori să ne răspundă guvernul, care provoacă lumea prin legi nesăbuite şi trimite armata ca să ucidă un popor nevinovat. După achitarea sătenilor din Făl­­ciu, prezenţa lui Teleman în capul unei prefecturi de o rușine și o infamie. Ar­ch SS sae attes așa. "IA A TREIAE A.M­,MARȚI 8 NOEMBRE 18*4 CRIfflA DE LA OBOR Sja spitalul C®lesit»Ms«. - Ua patul "vSe­tlmei Depazifi«* xiettmel.-Fuga haiatului.-BjM locul «rintef.­VeeMSl.-Poliția.-'Bău'B«­­eăisîe Eanusei. - Um«1o-I aaaslBiMâ.-Ets soţia Baialsalalog. Stmbătă, pe la­ ore de-amiază, nişte cetăţeni au­ venit să nu epue cum ea s’a comis perina, îngro­zit­oare în­spre Obor, pe şoseaua Mihai-Bravul, că victima, un copil de 13 ani, e pe moarte la spitalul Colentina, iar criminalul a dispărut, fără ca poliţia să-l poată da de urmă. La spitalul Colentina M’am transportat imediat la spital, unde am găsit pe băiatul Ştefan Nicolae într-o stare de prins. Internul de servicii­ mi-a spus că băiatul a fost adus acolo joi seară, pe la orele 7 trecute, de către comisarul secţiei 47. El prezenta o rană foarte gravă la gît, avină o lungime de 10 centimetri şi o adîncime de 4 centimetri, vinele jugulare şi carnea tăiate pina aproape de trachee şi de arterele carotide. Bietul copil perduse o mare cantitate de singe. Din examinarea rănei se vedea că ea fusese fă­cută cu un cuţit rotund la virf şi că asasinul a încercat in trei rîndurî să taie gitul copilului. Victima mai avea o mulţime de tăeturi pe sub bărbie şi pe ambii obrazi. La patul victimei Cînd m’am apropiat de patul in care zăcea, băiatul dormea, cu capul înfăşurat într’o mul­ţime de pansamente. Cum m’am alăturat de pernă, el s’a deşteptat şi s’a uitat la sui­ne cu nişte ochi speriaţi. Avea o figură frumoasă şi blinda de copil cuminte. L’am întrebat dacă cunoaşte pe asasin. — Da, mi-a respuns el cu o voce slabă şi îne­cată în lacrimi. — Cum 11 chiamă, băeţaş. — Nae Stănescu. — Da de ce a dat el cu cuţitul la tine ? — Nu ştifi, D-le. Văzindu-i că respunde cu o voce aşa de slabă şi de plingătoare, că de-abia putea respira, nu­ l’am mai întrebat nimic. Internul mi-a afirmat că dacă nu se întîm­­plă nici o complicaţie, băiatul poate să scape ilar va sta­­ săptăm­înî un spital; la cea mai mică complicaţie însă, se duce, căci rana e de o mare gravitate. Depoziţia victimei Parchetul a luat, Vineri dimineaţa, intero­gatorul victimei. Iată depoziţia în rezumat: Victima era băiat în prăvălia D-lui Alexan­­dru Constanti­nescu, o braşovenie de pe şo­seaua Mihai Bravul 92. Vis à-vis se găsea de­pozitul de cherestea a D-lui C. Stănescu, unul din cei mai mari cherestegii din partea lo­cului şi frate cu fostul deputat Jean de la obor. Fiul lui C. Stănescu, Nae Stănescu, un băetan de aproape 21 de ani, nu se ştie pen­tru ce, purta simbetele lui Alexandru Con­­stantinescu. El căuta intr’una ca să se pue în relaţie cu Ştefan Nicolae, băiatul din pră­vălie. Stăpînă-său­ îl vestise însă că să nu’l vadă cum­va vorbind cu Nae Stăneseu şi bă­iatul se păzea de el. Treime şi spun ,că acest Nae Stăneseu, era groaza întregei mahalale şi a ţăranilor cari tîrguiau pe al­ol»; se certa şi se batea cu toată lumea. După cîte reiese din depoziţia victimei, Nae Stănescu voia ori să’l bage pe Alexandru Con­­stantinescu într’o belea mare, ori să’i prade, ori amindouă la un loc. Spre acest sfirşit, toui seara pe la orele 6, crezînd că toată lumea era dusă la luminăţie sau la masă, Nae Stănescu a intrat în curtea prăvăliei lui­­Constantinescu, unde a găsit pe băiatul Ştefan Nicolae. Călăul a tidrat la vorbă de victima şi rugat Schiţ arifte unde-i o­dacă de culcare a ca­sei. Băiatul, fără nici o bănuială, l’a băgat în odae şi i-a arătat’o. S’a început următoarea conversaţie: — Unde doarme stăpinu-tăfi, mă? — In patul de la fereastră. — Dar tu? — Pe lavița din fund. — Da în cufărul de sub pat ce este ? — Nu știu­ nene. Atunci, fără veste, Nae Stănescu apucă pa băiat de gît și încerca să’l omoare. Băiatul, de frică, a căzut pe pat. Asasinul, crezînd că l’a dat gata pe băiat, a scos un cuțit cu care pro­babil voia sa deschidă cufărul. Băiatul care se deşteptase din leşin, văzînd cuţitul începu să ţipe. Atunci Nae Stănescu s’a repeziti la el, l-a trintit jos, i-a pus genun­chi­­i pe piept şi­­ a tăiat gitul. Băiatul nu şi-a pierdut toate simţirela căcî el afirmă că după aceea asasinul a luat lampa de pe masă, s’a dus la uşa care da în prăvălie şi care era închisă, încercând s’o deschidă cu forţa. Uşa fiind puternică şi asasinul văzînd că nu-i chip s’o strice, a pus lampa jos şi a fugit lăsind pe băiat scăldat într’un lac de singe. Fuga băiatului Atunci bietul băiat s’a sculat cum a putut, a eşit afară printr’uri coridor, sprijinindu-se dil mîinele de păreţi şi a dat in curte, unde lucrau nişte calfe de eisinm. Pierzind prea mult singe, nenorocitul n’a mai putut Înainta ci a căzut, grămadă peste calfe striglnd «Nae Stănescu m’a omorît», şi a leşinat. Calfele, speriate, au dus pe copil la secţia 47, unde kiindulás,* interogatorul, el au spus că în adevăr victima înainte de-a leşina a exiamat cu putere cuvintele de mai sus. La locul crimei De la spital m’am dus la prăvălia lui Con­­stantinescu, ca să vizitez edaea în care s’a să­­virşit crima. In fundul unei prăvălii întunecoase, e o odae mică şi aproape fără lumină, mărginită de un coridor care dă într’o curte tot Întunecoasă. Cînd am pătruns Înăuntru, m’am găsit în faţa unui spectacol Înfiorător : pe podele era un lac enorm,de singe negru şi închegat, iar pe de lături se vedeai­ urme de degete pline de singe şi pete mari de stage în care se cu­noaşte bine ea se­­buciumase ca putere un corp omenesc. Mai în­colo, un şervet plin de singe, de care asarinul îşi ştersese cuţitul pe cai*“ l-a luat cu dineul. Minerul lamps­ de tinichea, avea şi el pete de singe. Lingă uşa care da în coridor, precum şi de-a lungul coridorului, păreţi! poartă urme dese de palme şi de degete pline de singe ; — pe acolo s’a sprijinit băiatul cînd a fugit. De-a lungul coridorului şi in curte se văd picături de singe. Vecinii Pe vremea cînd priveam acest spectacol hi­dos şi luam note pe un colţ da masă, odaia şi coridorul s’au umplut de vecini. Toţi mi-au afirmat că asasinul era groaza ma­halalei, un râu şi jumătate şi toţi se mirau de puţina sărguinţă pe care o pune poliţia in prin­derea lui. Cu toţii se îndoia ei că-l va prinde, şi unii aiceau cu un sufla trist: «are tată-său cu ce-i scăpa, D-le! Ga­miile o să-l vedem iar la pră­vălie şi cine ştie pe care din noi o să-i mai vie cheful să-l omoare». Poliţia E drept că poliţia a fost, în afacerea asta, de o neglijenţă culpabilă. Crima s’a petrecut joi seara şi nimeni n’a aflat despre ea în oraş, nici măcar ziarele guvernamentale. Tatăl asasinului n’a fost de loc neliniştit de poliţie. Nici perchiziţie nu i s’a făcut,—cu toate că unii Minial că asasinul era ascuns în ca­na­lul tatu-sac, —şi nici măcar pază de gard­işti nu s’a pus în jurul caisei. Comerciantul Constantinescu plingindu-se inspectorului Lipati de neglijenţa asta care pă­rea intenţionată, inspectorul i-a răspuns ca să se pue el, comerciantul, la pîndă, şi dacă o zări cum­va spe asasin să vie să dea de veste la secţie! Băctuelile lumei Lumea bănueşte, şi cu drept cuvînt, că po­liţia caută mai curind să facă afacerea muşanăa, de­oare­ce tatăl asasinului e un om avut şi un important agent elector­al al guvernului. Se zice chiar că poliţia a aşteptat ca mai întiî asasinul să fugă şi apoi să vie la lotul crimei pentru a face cercetări. Unde-i asasinul? C. Stănescu întrebat de vecini ce s’a făcut fe­­cioru-sau, a spus că a plecat la moșia lui de la Brazi. Un băiat din prăvălia lui Stănescu a spus că asasinul a furat 1000 de lei din tejghea, înainte de-a fugi. Sunt bănueli prin partea oborului căNae Stă­­născu trebue să fie refugiat pe la Puţul lui Crăciun, la vre-un cherestegiu de pe-acolo, prieten cu tată-său. Se zice chiar mai mult: că un ţăran Far fi intilnit Vineri deţamiază jpe la Puţul lui Cră­ciun şi Fa întrebat ■« canin pe-acolo. Asasiţiul a răsplins Ca ăib­ăp'tă nişte c­are cu cherestea. Acestea sunt zvonurile care circulă printre oboreni, le dăm şi noi tot ca simple zvonuri. Emoţia mahalalei Lumea de la obor e foarte emoţionată de crima asta, mai cu samă fiind dată calitatea asasinului. In acelaşi timp toţi sunt miraţi şi în­grijiţi de quasi complicitatea poliţiei, sau mai bine zis de influența pe care tatăl asasinului o exercită asupra ei. SATIRA ZILEI Povestea unui steaig Erf sínt un steag. Să nu mă întrebaţi de unde şi cum am fost adunat şi compus. Băţul meu a fost, sărmanul, şi el odinioară ceva, — pe cînd stetea în pădure, acoperit de frunze şi luminat de soare. Cele trei bucăţi de cîrpă, roşu, galben şi albastru sínt cumpărate tocmai din hala vechiturilor. Un comisar comunal mi-a dat naştere sub forma mea actuală şi m’a destinat să slujesc la parăzî, în zilele de entusiasm oficial. O, Doamne! Prin cî­te peripeţii am trecut şi cîte am văzut în viaţa mea. Am fost şi liberal şi conservator. Cu aceeaşi bru­talitate m’au înfipt şi unii şi alţii pe aliii, înjurîn­­du-mă şi bătîindu-mă cu ciocanul. Şi cu aceaaşi bru­talitate m’au azvîrlit şi unii şi alţii’ în podul Primă­riei, după ce li s’a stins entusiasmul. Am văzut defilînd pe lingă mine regimentele de sol­daţi, cetele de agenţi, cîrdin­ile de curioşi şi sto­lurile de fete... Nu mă întrebaţi cine am văzut, — căci mî-ar fi ruşine. Aud că,se spune cum că eu sînt un simbol. Dar dac’aţi şti cum mă tratează în fond tocmai aceia cari impun naivilor să mă respecte, aţi ieşi de cinismul celor de sus. Am fost înfipt, de zece ani de cînd slujesc, şi la pa­lat şi la oţel Nemţoaica şi la barieră... Dar pretutin­deni am observat aceeaşi batjocură din partea păzi­torilor mei. Odată, a fost trist. Se sfirşise parada şi mă scoseseră din pămînt. Pînă să vie agentul care adună pe toţi colegii mei, eu­ aşteptam tr­întit ln pămînt. Un cîine, trecmd p.' lingă mine, m’a ultragiat... Am simţit ro­şul meu­ devenind şi el galben, — şi m’am lăsat să fiu­ dus la primărie, zdrobit, mort, plouat... Acum, nu mi-e de alta, dar mor de.ciudă cînd văd în catastifurile primăriei treeîndu-se la fie-care pa­radă : «cheltueli pentru steaguri")... Ce cheltuelî? Dar nu sînt tot eu, care slujesc de atîțîa ani ? Rigolo. CONVENŢIE? Astă-vară guvernul austro-ungar, făcînd imposi­bilă porcilor şi vitelor noastre trecerea graniţelor, ne lua imul din avantajiile concedate prin conven­ţia comercială încheiata. Acum na ia şi cel din urmă avantaj rămas şi cu care se laudă ab­ia guvernul,— avantajul importului uri­elor noastre. Această nouă lovitură ce se dă convenţiei, echiva­lează cu denunţarea şi din partea Austriei. Dacă noi nu mai avem nici un avantaj în schim­bul concesiunilor ce-am acordat, pentru ce am respecta convenţia aceasta in loc de a o denunţa şi noi ? La ce ne-am mai supune la sacrificii grele, eîis­ă nu căpătăm nimic in schimb . De cite­ orî atacam convenţia aceasta •nenorocită, guvernul ne răspundea pînă acum cu avantajul deschidereî pieţei Austriei pentru urinele noastre. Acum cind şi acest pretext s’a spulberat, ce mai poate invoca guvernul in sprijinul dăinuirei unei conven­ţii dăunătoare industriei noastre ! Somăm pe guvern să denunţe convenţia cu Aus­tria, — sau să ne explice pentru ce motiv o mai menţine. .. LIBERALII ŞI SATENII De cît­va timp, coloanele Voinţei Naţio­­­nale nu mai conţin de­cit tirade pline de foc şi de înduioşare pentru săteni, in fie­care zi se vestejeşte atitudinea guver­nului faţă de pretinşii resvrătiţi, in fie­care zi se varsă lacrime pentru nenoro­ciţii ţărani, care cer pline şi li se răs­punde cu gloanţe. Cetind aceste pagini, ar crede cine­va că liberalii noştri sunt animat­ de dra­gostea cea mai caldă pentru săteni, de simpatia cea mai vie. Şi cu toate acestea, cit de false, sînt din nenorocire asemenea manifestaţiuni, şi cît de făţarnice. Zilnic faptele vin să o dovedească tot mai mult. Eri un fruntaş liberil din judeţul Ba­cău D. Iuniu Lecca, în loc sa se înflăcă­reze de frumoasele cuvinte ale Voinţei, punea m­îna pe bîlă şi znopia pe un ne­norocit sătean. Vrea să zică ne ridicăm în potriva ma­gistraţilor şi a funcţionarilor care în­drăznesc să lovească pe săteni, dar cind interesele noastre de mare proprietar sunt în joc, atunci nu-i păcat să pui mina pe bîtă şi să loveşti fără cruţare. Atunci, faptul nu face ca Voinţa să se indigneze şi să ceară darea în judecată a culpa­bilului. Dar pare că acest caz nu era de ajuns pentru a ne lumina asupra adevăratelor sentimente ce animă partidul liberal. De la Dorohoia, de astă dată, ne vine o nouă probă. In consiliul judeţean de acolo, în care au intrat şi cîţi­va liberaţi, unul , din ei D. D. Atanasiu în ultima sesiune a venit cu o propunere foarte însemnată. Iată în ce termeni ne spune Timpul că s’a formulat această propunere. Onora­bilul consilier liberal a început prin a se plînge în potriva legei tocmelilor agri­ colo, «căci ea conţine tot felul de garanţii pentru sătean, şi nici un fel de garanţie pentru proprietar, care din această cauză este la absoluta er discreţie». Pentru a pune capăt unei asemeni si­tuaţii, I­­sa a propus consiliului să ma­nifesteze dorinţa, ca ministrul de interne să vie cu un proiect modificator al lege­­tocmeiilor, prin care să se permită vînza­­rea tuturor lucrărilor prcnbite pînă azi, adică : boul, vaca, plugul, patul, etc. La această propunere s’au raliat cei­­l’alţi consilieri liberali. Iată dlar în ce constă dragostea pentru săteni şi democratismul Domnilor libe­rali ! Nu se mulţămesc Domniile lor cu în­cătuşările la care sunt supuşi sătenii şi care-i face ca o dată îndatoraţi către pro­prietar, să nu se mai poată libera nici o dată; ar voi acum să le vîndă şi ce­nuşa din vatră. Ce le pasă Domnilor liberali dacă vîn­­zîndu se boul, vaca şi plugul săteanului, acesta rămîne pieritor de foame — des­tui că , iar ca proprietari, pot să fie si­guri de a-şî incasa toate dobînziie uzu­­rare ce aruncă in spatele ţăranului. După asemenea dovezi, mai ales cînd Voinţa nu are curajul de a le înfiera, sin­tem­ in drept sa zicem liberalilor: mai slăbiţi pe săteni cu protestări de dra­goste, căci nu vă pot considera de­cît ca pe nişte siniştri farsori. C. r. Angliei. REGELE ŞI MANEVRELE De la publicarea articolelor noastre asupra puştii Mannin­eher şi a manevrelor din astă toamnă, am tot aşteptat să ni se răspundă ceva. Nimeni însă nu s’a învrednicit să o facă — ceea­ ce dovedeşte mai bine de ori­ce, cit de întemeiate au fost critici­le noastre. Şi în adevăr, ne-am ferit de ori­ce exage­rare, de ori­ce aserţiune indoelnică, şi am re­latat numai cele ce ni s’au afirmat de oameni competenţi, care au luat parte la toate miş­cările îndeplinite. Cea maî buna dovadă de aceasta este, că spusele noastre sunt confir­mate în mare parte, de critica marilor ma­nevre, făcută de Regele, pe care au publi­cat’o unele ziare guvernamentale, zii­te astea. Regele de pildă, confirmă critica ce am făcut că mai nicăeri nu s’a păstrat cele trei linii ale ordine! de bâtae: tir­hori, reservă şi reservă generală şi afirmă şi Ei că mai pretutindeni au intrat cîte treie de o dată în luptă, desfăşurindu-se in lărgime. Ori­cine îşi poate da seamă de primejdia gravă ce poate* rezulta din o asemenea greşală de tactică. Asemenea Regele confirmă spusele noastre în privinţa distrugere! la care au fost expuse coloanele de infanterie, din partea artileriei dușmane. Iată în adevart ce spune marele arbitru al mai­­nevrelor în critica sa : Divizia a 7-a (în ziua întiia) a fost tot tim­pul sub focul artileriei, așa că toate bata­lioanele ei se puteau număra. Divizia 7-a (in ziua a treia) care forma aripa stingă a fost cu totul descoperită şi bătută de artilerie Regele însă nu vorbeşte nimic despre nepu­tinţa in care corpul de Sud a fost pus de a ur­mări corpul,de Nord (duşmanul), prin faptul că i-au lipsit pontonierii, care să-l facă pod pe Bîrlad. Probabil că nu a ţivut cunoştinţă de acest fapt. No­ garantăm insă exactitatea lui şi la nevoie îl putem dovedi pe deplin. Asemenea Regele nu vorbeşte de întinderea mişcare­ la flanc, din ziua a treia, din care cauză, divizia ce ataca de front putea să fie zdrobită. De ce trece Regele asupra acestui fapt nu ştim; noi Ipsu îl afirmam ncă o dată şi la nevoie putem da întreg planul operaţiei, pentru ca nici o îndoială să nu poată încăpea. In schimb însă Regele dă pe faţă un fapt, pe care noi îl păstrasem pentru a zdrobi pe ace! ce ar fi încercat să ne răspundă şi să lege greşe­lile date pe faţă. Iată despre ce e vorba. Am găsit acolo, zice Regele, o baterie din regimentul 3 care trăgea In infanteria din faţa sa, şi in altă parte, detaşamentul de flanc avea artileria şi infanteria pe ace­­laş şes şi artileria a tras peste infan­teria sa, fiind la acelaş nivel. Iată frumuseţe şi destoinicie: în loc să te omoare duşmani!, te omoară prietenii. Regele maî enumără greşelile comise de ca­valerie, pe care no! le-am neglija pentru a nu încurca expunerea. Pentru a încheia, să maî adăogăm că Regele singur mărturiseşte că la urmă izbînda a fost a corpului de Nord. Cititorii noştri n’au uitat de sigur că lucrurile trebuiau să fie tocmai din contră. Faţă cu asemenea confirmare regală a spu­selor noastre, sîntem maî îndreptăţiţi de cît orî­­cînd sa zicem că dacă la o simplă manevră, unde lucrurile se petrec fără nici o surpriză sau emoţie, statul-major a dovedit atîta nedestoi­­nicie, apoi ce are să fie intr’un timp de războini? C. Dan.

Next