Adevěrul, noiembrie 1894 (Anul 7, nr. 2020-2047)
1894-11-08 / nr. 2027
ANUL VII. Mo. 2027. nume:rulio bani ABONAMENTELE ÎNCEP LA I ȘI 15 ALE FIECAREI LUNI 81 SE PLĂTESC TOT-D’A-IUNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Judeţe şi Streinătate imiin * mandats POŞTALE an an In ţara 30 r.EÎ. In sthe^natatk 50 leî ŞASE LUNI . , 15 » » » 25 X TREI LUNÎ . , 8 » » » 13 » Um num»!' îs® «trematator@ ban! MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA PASAGIUL BÂNCE! NAŢIONALE (CASELE KARAGEORGEVICI) Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA PASAGIUL EANCEI NAŢIONALE (CASELE KAR Să te fereşti Române de cuiu strein în casă V. Alexandri. NUMERUJL10 BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinătate, direct la administraţieIS la loge oficiele de publicitate anunciuri la pag .iv...........0,30 b. linia » » » iii ... . . 2,— lei » » » gin........3.— » » INSERŢIELE ȘI RECLAMELE 3 LEI NÎNDUL. La Paris, ziarul se găsește de vInzare CU NUMERUL LA bioscul No. 192, Bouleo, St.Germain UN NUMER VECII IU 30 BANI CRIMA DE LA OBOR CEREM RĂSPUNS.. Un fapt foarte ciudat: ori pe unde curţile cu juraţi au avut să judice procese de ale ţăranilor aşa zişi revoltaţi, ele au dat verdicte de achitare. Procurorii guvernului au căutat să probeze juriului că ţăranii în adevăr s’au răzvrătit şi ai ultragiat pe autorităţi şi au săvîrşit crime. Totuşi, justiţia cetăţenească nu s’a lăsat să fie ademenită de vorbele ministerului public; ea a ’nţeles ca şi noi nevinovăţia sătenilor şi nedreptatea strigătoare ce li s’a făcut; ea a confirmat, prin verdictul ei de achitare, că a fost o farsă sinistră toată înscenarea guvernamentală. A, ştim noi bine că s’or găsi procurori plagiatori cari să ţipe în potriva juraţilor; ştim că aceşti monşerî cari se î mpodobesc cu munca altora vor ridică mîinile la cer şi vor spune că juraţii nu judecă nici odată cu dreptate. Le vom face însă o prealabilă observaţie. Juraţii sînt o instituţie cetăţenească, dar şi o instituţie de clasă socială. Cînd doisprezece negustori, arendaşi ori proprietari achită pe săteni, există siguranţa că a trebuit să fie prea strălucită dreptatea inculpaţilor. Nu uşor poate conveni albăstrimea să achite pe nişte săteni din chiar judeţului ei, poate chiar de pe moşia ei, — cînd cauza învinuiţilor n’ar fi orbitor de dreaptă. Dar, lăsind de o parte orice argument de ordine socială, un fapt trebuie să fie recunoscut de toată lumea şi în special de către cei ce fac şi aplică legile, faptul că juraţii sînt o instituţie admisă, şi că ei au achitat pe săteni. Ne întrebăm clar: Cum rămîne cu acuzarea pe care foile guvernamentale au adus-o ţăranilor? La oraş, cînd un ziar atacă pe cineva şi acel cineva e absolvit de către justiţie, ziarul e tratat de calomniator şi silit să facă rectificarea cuvenită. Facut-au aşa ceva gazetele stăpînilor? Recunoscut-au ele că s’au grăbit acuzind? Luat-au act de verdictele juraţilor? Nu, n’au făcut aceasta, — pentru că aici nu e vorba de un surtucar oarecare, ci de mojiciue. O a doua întrebare care se impune,este următoarea : Ce crede guvernul care a ţinut în prevenţie atîta timp pe nenorociţii săteni ? Cine va răsplăti zilele pierdute, ogoarele rămase nelucrate, familiile de floţi, cărora li s’a răpit sprijinul ? Cine plăteşte toată jalea şi toată mizeria revărsată asupra satelor devastate, asupra bordeielor pustiite ? Noi am văzut la oraş multe imi- Liţii de revolte între albi şi roşii. Dar după toate mascaradele astea de o zi nu s’a arestat nimeni, nu s’a ţinut nimeni in prevenţie,—pentru că se tem unii de alţii şi n’ar vroi un razboiu de exterminare. La ţară însă, e de ajuns ca un subprefect caraghios şi venal să dea alarma, pentru ca robii să fie bătuţi, schingiuiţi şi aruncaţi în puşcării. Apoi... dacă justiţia achită pe cei schingiuiţi, lor nu li se cuvine nici o reparaţie. Să sufere mojicul ! Şi, în sfirşit, o a treia întrebare: Se ştie că prefectul Teleman, mişelul fără pereche, banditul acesta pus de Lascar Catargiu să cîrmuîască în Moldova, este acela care a înscenat barbaride de la sate; se ştie că acest demn urmaş ăl ruşineî ambulanţe de la Interne, a ucis cu mina lui un sătean; să ştie, in fine, că Teleman a aruncat învinuirea de revoltă. Ei bine, cum rămîne cu Teleman? Mai poate el rămîne prefect? Nu crede guvernul că mizerabilul asasin şi calomniator, care a stîrnit furtuna şi a însîngerat satele şi a acoperit cu moarte şi cu doliu câmpiile Moldovei, merită cel puţin de a fi asvirlit de fundul pîrpiţelor din prefectură? Iată ce am dori să ne răspundă guvernul, care provoacă lumea prin legi nesăbuite şi trimite armata ca să ucidă un popor nevinovat. După achitarea sătenilor din Fălciu, prezenţa lui Teleman în capul unei prefecturi de o rușine și o infamie. Arch SS sae attes așa. "IA A TREIAE A.M,MARȚI 8 NOEMBRE 18*4 CRIfflA DE LA OBOR Sja spitalul C®lesit»Ms«. - Ua patul "vSetlmei Depazifi«* xiettmel.-Fuga haiatului.-BjM locul «rintef.VeeMSl.-Poliția.-'Bău'B«eăisîe Eanusei. - Um«1o-I aaaslBiMâ.-Ets soţia Baialsalalog. Stmbătă, pe la ore de-amiază, nişte cetăţeni au venit să nu epue cum ea s’a comis perina, îngrozitoare înspre Obor, pe şoseaua Mihai-Bravul, că victima, un copil de 13 ani, e pe moarte la spitalul Colentina, iar criminalul a dispărut, fără ca poliţia să-l poată da de urmă. La spitalul Colentina M’am transportat imediat la spital, unde am găsit pe băiatul Ştefan Nicolae într-o stare de prins. Internul de servicii mi-a spus că băiatul a fost adus acolo joi seară, pe la orele 7 trecute, de către comisarul secţiei 47. El prezenta o rană foarte gravă la gît, avină o lungime de 10 centimetri şi o adîncime de 4 centimetri, vinele jugulare şi carnea tăiate pina aproape de trachee şi de arterele carotide. Bietul copil perduse o mare cantitate de singe. Din examinarea rănei se vedea că ea fusese făcută cu un cuţit rotund la virf şi că asasinul a încercat in trei rîndurî să taie gitul copilului. Victima mai avea o mulţime de tăeturi pe sub bărbie şi pe ambii obrazi. La patul victimei Cînd m’am apropiat de patul in care zăcea, băiatul dormea, cu capul înfăşurat într’o mulţime de pansamente. Cum m’am alăturat de pernă, el s’a deşteptat şi s’a uitat la suine cu nişte ochi speriaţi. Avea o figură frumoasă şi blinda de copil cuminte. L’am întrebat dacă cunoaşte pe asasin. — Da, mi-a respuns el cu o voce slabă şi înecată în lacrimi. — Cum 11 chiamă, băeţaş. — Nae Stănescu. — Da de ce a dat el cu cuţitul la tine ? — Nu ştifi, D-le. Văzindu-i că respunde cu o voce aşa de slabă şi de plingătoare, că de-abia putea respira, nu l’am mai întrebat nimic. Internul mi-a afirmat că dacă nu se întîmplă nici o complicaţie, băiatul poate să scape ilar va sta săptămînî un spital; la cea mai mică complicaţie însă, se duce, căci rana e de o mare gravitate. Depoziţia victimei Parchetul a luat, Vineri dimineaţa, interogatorul victimei. Iată depoziţia în rezumat: Victima era băiat în prăvălia D-lui Alexandru Constantinescu, o braşovenie de pe şoseaua Mihai Bravul 92. Vis à-vis se găsea depozitul de cherestea a D-lui C. Stănescu, unul din cei mai mari cherestegii din partea locului şi frate cu fostul deputat Jean de la obor. Fiul lui C. Stănescu, Nae Stănescu, un băetan de aproape 21 de ani, nu se ştie pentru ce, purta simbetele lui Alexandru Constantinescu. El căuta intr’una ca să se pue în relaţie cu Ştefan Nicolae, băiatul din prăvălie. Stăpînă-său îl vestise însă că să nu’l vadă cumva vorbind cu Nae Stăneseu şi băiatul se păzea de el. Treime şi spun ,că acest Nae Stăneseu, era groaza întregei mahalale şi a ţăranilor cari tîrguiau pe alol»; se certa şi se batea cu toată lumea. După cîte reiese din depoziţia victimei, Nae Stănescu voia ori să’l bage pe Alexandru Constantinescu într’o belea mare, ori să’i prade, ori amindouă la un loc. Spre acest sfirşit, toui seara pe la orele 6, crezînd că toată lumea era dusă la luminăţie sau la masă, Nae Stănescu a intrat în curtea prăvăliei luiConstantinescu, unde a găsit pe băiatul Ştefan Nicolae. Călăul a tidrat la vorbă de victima şi rugat Schiţ arifte unde-i odacă de culcare a casei. Băiatul, fără nici o bănuială, l’a băgat în odae şi i-a arătat’o. S’a început următoarea conversaţie: — Unde doarme stăpinu-tăfi, mă? — In patul de la fereastră. — Dar tu? — Pe lavița din fund. — Da în cufărul de sub pat ce este ? — Nu știu nene. Atunci, fără veste, Nae Stănescu apucă pa băiat de gît și încerca să’l omoare. Băiatul, de frică, a căzut pe pat. Asasinul, crezînd că l’a dat gata pe băiat, a scos un cuțit cu care probabil voia sa deschidă cufărul. Băiatul care se deşteptase din leşin, văzînd cuţitul începu să ţipe. Atunci Nae Stănescu s’a repeziti la el, l-a trintit jos, i-a pus genunchii pe piept şi a tăiat gitul. Băiatul nu şi-a pierdut toate simţirela căcî el afirmă că după aceea asasinul a luat lampa de pe masă, s’a dus la uşa care da în prăvălie şi care era închisă, încercând s’o deschidă cu forţa. Uşa fiind puternică şi asasinul văzînd că nu-i chip s’o strice, a pus lampa jos şi a fugit lăsind pe băiat scăldat într’un lac de singe. Fuga băiatului Atunci bietul băiat s’a sculat cum a putut, a eşit afară printr’uri coridor, sprijinindu-se dil mîinele de păreţi şi a dat in curte, unde lucrau nişte calfe de eisinm. Pierzind prea mult singe, nenorocitul n’a mai putut Înainta ci a căzut, grămadă peste calfe striglnd «Nae Stănescu m’a omorît», şi a leşinat. Calfele, speriate, au dus pe copil la secţia 47, unde kiindulás,* interogatorul, el au spus că în adevăr victima înainte de-a leşina a exiamat cu putere cuvintele de mai sus. La locul crimei De la spital m’am dus la prăvălia lui Constantinescu, ca să vizitez edaea în care s’a săvirşit crima. In fundul unei prăvălii întunecoase, e o odae mică şi aproape fără lumină, mărginită de un coridor care dă într’o curte tot Întunecoasă. Cînd am pătruns Înăuntru, m’am găsit în faţa unui spectacol Înfiorător : pe podele era un lac enorm,de singe negru şi închegat, iar pe de lături se vedeai urme de degete pline de singe şi pete mari de stage în care se cunoaşte bine ea sebuciumase ca putere un corp omenesc. Mai încolo, un şervet plin de singe, de care asarinul îşi ştersese cuţitul pe cai*“ l-a luat cu dineul. Minerul lamps de tinichea, avea şi el pete de singe. Lingă uşa care da în coridor, precum şi de-a lungul coridorului, păreţi! poartă urme dese de palme şi de degete pline de singe ; — pe acolo s’a sprijinit băiatul cînd a fugit. De-a lungul coridorului şi in curte se văd picături de singe. Vecinii Pe vremea cînd priveam acest spectacol hidos şi luam note pe un colţ da masă, odaia şi coridorul s’au umplut de vecini. Toţi mi-au afirmat că asasinul era groaza mahalalei, un râu şi jumătate şi toţi se mirau de puţina sărguinţă pe care o pune poliţia in prinderea lui. Cu toţii se îndoia ei că-l va prinde, şi unii aiceau cu un sufla trist: «are tată-său cu ce-i scăpa, D-le! Gamiile o să-l vedem iar la prăvălie şi cine ştie pe care din noi o să-i mai vie cheful să-l omoare». Poliţia E drept că poliţia a fost, în afacerea asta, de o neglijenţă culpabilă. Crima s’a petrecut joi seara şi nimeni n’a aflat despre ea în oraş, nici măcar ziarele guvernamentale. Tatăl asasinului n’a fost de loc neliniştit de poliţie. Nici perchiziţie nu i s’a făcut,—cu toate că unii Minial că asasinul era ascuns în canalul tatu-sac, —şi nici măcar pază de gardişti nu s’a pus în jurul caisei. Comerciantul Constantinescu plingindu-se inspectorului Lipati de neglijenţa asta care părea intenţionată, inspectorul i-a răspuns ca să se pue el, comerciantul, la pîndă, şi dacă o zări cumva spe asasin să vie să dea de veste la secţie! Băctuelile lumei Lumea bănueşte, şi cu drept cuvînt, că poliţia caută mai curind să facă afacerea muşanăa, deoarece tatăl asasinului e un om avut şi un important agent electoral al guvernului. Se zice chiar că poliţia a aşteptat ca mai întiî asasinul să fugă şi apoi să vie la lotul crimei pentru a face cercetări. Unde-i asasinul? C. Stănescu întrebat de vecini ce s’a făcut fecioru-sau, a spus că a plecat la moșia lui de la Brazi. Un băiat din prăvălia lui Stănescu a spus că asasinul a furat 1000 de lei din tejghea, înainte de-a fugi. Sunt bănueli prin partea oborului căNae Stănăscu trebue să fie refugiat pe la Puţul lui Crăciun, la vre-un cherestegiu de pe-acolo, prieten cu tată-său. Se zice chiar mai mult: că un ţăran Far fi intilnit Vineri deţamiază jpe la Puţul lui Crăciun şi Fa întrebat ■« canin pe-acolo. Asasiţiul a răsplins Ca ăibăp'tă nişte care cu cherestea. Acestea sunt zvonurile care circulă printre oboreni, le dăm şi noi tot ca simple zvonuri. Emoţia mahalalei Lumea de la obor e foarte emoţionată de crima asta, mai cu samă fiind dată calitatea asasinului. In acelaşi timp toţi sunt miraţi şi îngrijiţi de quasi complicitatea poliţiei, sau mai bine zis de influența pe care tatăl asasinului o exercită asupra ei. SATIRA ZILEI Povestea unui steaig Erf sínt un steag. Să nu mă întrebaţi de unde şi cum am fost adunat şi compus. Băţul meu a fost, sărmanul, şi el odinioară ceva, — pe cînd stetea în pădure, acoperit de frunze şi luminat de soare. Cele trei bucăţi de cîrpă, roşu, galben şi albastru sínt cumpărate tocmai din hala vechiturilor. Un comisar comunal mi-a dat naştere sub forma mea actuală şi m’a destinat să slujesc la parăzî, în zilele de entusiasm oficial. O, Doamne! Prin cîte peripeţii am trecut şi cîte am văzut în viaţa mea. Am fost şi liberal şi conservator. Cu aceeaşi brutalitate m’au înfipt şi unii şi alţii pe aliii, înjurîndu-mă şi bătîindu-mă cu ciocanul. Şi cu aceaaşi brutalitate m’au azvîrlit şi unii şi alţii’ în podul Primăriei, după ce li s’a stins entusiasmul. Am văzut defilînd pe lingă mine regimentele de soldaţi, cetele de agenţi, cîrdinile de curioşi şi stolurile de fete... Nu mă întrebaţi cine am văzut, — căci mî-ar fi ruşine. Aud că,se spune cum că eu sînt un simbol. Dar dac’aţi şti cum mă tratează în fond tocmai aceia cari impun naivilor să mă respecte, aţi ieşi de cinismul celor de sus. Am fost înfipt, de zece ani de cînd slujesc, şi la palat şi la oţel Nemţoaica şi la barieră... Dar pretutindeni am observat aceeaşi batjocură din partea păzitorilor mei. Odată, a fost trist. Se sfirşise parada şi mă scoseseră din pămînt. Pînă să vie agentul care adună pe toţi colegii mei, eu aşteptam trîntit ln pămînt. Un cîine, trecmd p.' lingă mine, m’a ultragiat... Am simţit roşul meu devenind şi el galben, — şi m’am lăsat să fiu dus la primărie, zdrobit, mort, plouat... Acum, nu mi-e de alta, dar mor de.ciudă cînd văd în catastifurile primăriei treeîndu-se la fie-care paradă : «cheltueli pentru steaguri")... Ce cheltuelî? Dar nu sînt tot eu, care slujesc de atîțîa ani ? Rigolo. CONVENŢIE? Astă-vară guvernul austro-ungar, făcînd imposibilă porcilor şi vitelor noastre trecerea graniţelor, ne lua imul din avantajiile concedate prin convenţia comercială încheiata. Acum na ia şi cel din urmă avantaj rămas şi cu care se laudă abia guvernul,— avantajul importului urielor noastre. Această nouă lovitură ce se dă convenţiei, echivalează cu denunţarea şi din partea Austriei. Dacă noi nu mai avem nici un avantaj în schimbul concesiunilor ce-am acordat, pentru ce am respecta convenţia aceasta in loc de a o denunţa şi noi ? La ce ne-am mai supune la sacrificii grele, eîisă nu căpătăm nimic in schimb . De cite orî atacam convenţia aceasta •nenorocită, guvernul ne răspundea pînă acum cu avantajul deschidereî pieţei Austriei pentru urinele noastre. Acum cind şi acest pretext s’a spulberat, ce mai poate invoca guvernul in sprijinul dăinuirei unei convenţii dăunătoare industriei noastre ! Somăm pe guvern să denunţe convenţia cu Austria, — sau să ne explice pentru ce motiv o mai menţine. .. LIBERALII ŞI SATENII De cîtva timp, coloanele Voinţei Naţionale nu mai conţin decit tirade pline de foc şi de înduioşare pentru săteni, in fiecare zi se vestejeşte atitudinea guvernului faţă de pretinşii resvrătiţi, in fiecare zi se varsă lacrime pentru nenorociţii ţărani, care cer pline şi li se răspunde cu gloanţe. Cetind aceste pagini, ar crede cineva că liberalii noştri sunt animat de dragostea cea mai caldă pentru săteni, de simpatia cea mai vie. Şi cu toate acestea, cit de false, sînt din nenorocire asemenea manifestaţiuni, şi cît de făţarnice. Zilnic faptele vin să o dovedească tot mai mult. Eri un fruntaş liberil din judeţul Bacău D. Iuniu Lecca, în loc sa se înflăcăreze de frumoasele cuvinte ale Voinţei, punea mîna pe bîlă şi znopia pe un nenorocit sătean. Vrea să zică ne ridicăm în potriva magistraţilor şi a funcţionarilor care îndrăznesc să lovească pe săteni, dar cind interesele noastre de mare proprietar sunt în joc, atunci nu-i păcat să pui mina pe bîtă şi să loveşti fără cruţare. Atunci, faptul nu face ca Voinţa să se indigneze şi să ceară darea în judecată a culpabilului. Dar pare că acest caz nu era de ajuns pentru a ne lumina asupra adevăratelor sentimente ce animă partidul liberal. De la Dorohoia, de astă dată, ne vine o nouă probă. In consiliul judeţean de acolo, în care au intrat şi cîţiva liberaţi, unul , din ei D. D. Atanasiu în ultima sesiune a venit cu o propunere foarte însemnată. Iată în ce termeni ne spune Timpul că s’a formulat această propunere. Onorabilul consilier liberal a început prin a se plînge în potriva legei tocmelilor agri colo, «căci ea conţine tot felul de garanţii pentru sătean, şi nici un fel de garanţie pentru proprietar, care din această cauză este la absoluta er discreţie». Pentru a pune capăt unei asemeni situaţii, Isa a propus consiliului să manifesteze dorinţa, ca ministrul de interne să vie cu un proiect modificator al legetocmeiilor, prin care să se permită vînzarea tuturor lucrărilor prcnbite pînă azi, adică : boul, vaca, plugul, patul, etc. La această propunere s’au raliat ceil’alţi consilieri liberali. Iată dlar în ce constă dragostea pentru săteni şi democratismul Domnilor liberali ! Nu se mulţămesc Domniile lor cu încătuşările la care sunt supuşi sătenii şi care-i face ca o dată îndatoraţi către proprietar, să nu se mai poată libera nici o dată; ar voi acum să le vîndă şi cenuşa din vatră. Ce le pasă Domnilor liberali dacă vînzîndu se boul, vaca şi plugul săteanului, acesta rămîne pieritor de foame — destui că , iar ca proprietari, pot să fie siguri de a-şî incasa toate dobînziie uzurare ce aruncă in spatele ţăranului. După asemenea dovezi, mai ales cînd Voinţa nu are curajul de a le înfiera, sintem in drept sa zicem liberalilor: mai slăbiţi pe săteni cu protestări de dragoste, căci nu vă pot considera decît ca pe nişte siniştri farsori. C. r. Angliei. REGELE ŞI MANEVRELE De la publicarea articolelor noastre asupra puştii Mannineher şi a manevrelor din astă toamnă, am tot aşteptat să ni se răspundă ceva. Nimeni însă nu s’a învrednicit să o facă — ceea ce dovedeşte mai bine de orice, cit de întemeiate au fost criticile noastre. Şi în adevăr, ne-am ferit de orice exagerare, de orice aserţiune indoelnică, şi am relatat numai cele ce ni s’au afirmat de oameni competenţi, care au luat parte la toate mişcările îndeplinite. Cea maî buna dovadă de aceasta este, că spusele noastre sunt confirmate în mare parte, de critica marilor manevre, făcută de Regele, pe care au publicat’o unele ziare guvernamentale, ziite astea. Regele de pildă, confirmă critica ce am făcut că mai nicăeri nu s’a păstrat cele trei linii ale ordine! de bâtae: tirhori, reservă şi reservă generală şi afirmă şi Ei că mai pretutindeni au intrat cîte treie de o dată în luptă, desfăşurindu-se in lărgime. Oricine îşi poate da seamă de primejdia gravă ce poate* rezulta din o asemenea greşală de tactică. Asemenea Regele confirmă spusele noastre în privinţa distrugere! la care au fost expuse coloanele de infanterie, din partea artileriei dușmane. Iată în adevart ce spune marele arbitru al mainevrelor în critica sa : Divizia a 7-a (în ziua întiia) a fost tot timpul sub focul artileriei, așa că toate batalioanele ei se puteau număra. Divizia 7-a (in ziua a treia) care forma aripa stingă a fost cu totul descoperită şi bătută de artilerie Regele însă nu vorbeşte nimic despre neputinţa in care corpul de Sud a fost pus de a urmări corpul,de Nord (duşmanul), prin faptul că i-au lipsit pontonierii, care să-l facă pod pe Bîrlad. Probabil că nu a ţivut cunoştinţă de acest fapt. No garantăm insă exactitatea lui şi la nevoie îl putem dovedi pe deplin. Asemenea Regele nu vorbeşte de întinderea mişcare la flanc, din ziua a treia, din care cauză, divizia ce ataca de front putea să fie zdrobită. De ce trece Regele asupra acestui fapt nu ştim; noi Ipsu îl afirmam ncă o dată şi la nevoie putem da întreg planul operaţiei, pentru ca nici o îndoială să nu poată încăpea. In schimb însă Regele dă pe faţă un fapt, pe care noi îl păstrasem pentru a zdrobi pe ace! ce ar fi încercat să ne răspundă şi să lege greşelile date pe faţă. Iată despre ce e vorba. Am găsit acolo, zice Regele, o baterie din regimentul 3 care trăgea In infanteria din faţa sa, şi in altă parte, detaşamentul de flanc avea artileria şi infanteria pe acelaş şes şi artileria a tras peste infanteria sa, fiind la acelaş nivel. Iată frumuseţe şi destoinicie: în loc să te omoare duşmani!, te omoară prietenii. Regele maî enumără greşelile comise de cavalerie, pe care no! le-am neglija pentru a nu încurca expunerea. Pentru a încheia, să maî adăogăm că Regele singur mărturiseşte că la urmă izbînda a fost a corpului de Nord. Cititorii noştri n’au uitat de sigur că lucrurile trebuiau să fie tocmai din contră. Faţă cu asemenea confirmare regală a spuselor noastre, sîntem maî îndreptăţiţi de cît orîcînd sa zicem că dacă la o simplă manevră, unde lucrurile se petrec fără nici o surpriză sau emoţie, statul-major a dovedit atîta nedestoinicie, apoi ce are să fie intr’un timp de războini? C. Dan.