Adevěrul, decembrie 1894 (Anul 7, nr. 2048-2074)

1894-12-03 / nr. 2050

A NOI, Vîî.. No 2050 NUMERULJI0 BANI ABONAMÉNTELÉ ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIE­CĂREI LUNI 61 SE PLĂTESC TOT­IVA-UNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Judeţe şi Streinătate prin " .manca» a POŞTALE ON AN In ŢARĂ 30 LEI; ÎN STREINĂTATE 50 LE»­ASE LUNI . . 15 » I » 25 » R&t LUNÍ .. 8 » » » 13 » U» numer in «trevnata.(e $0 bnsni Să te fereşti Române de cuiți strein în casă ED­I­ŢI­A A TREIA M­IHERUMO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinătate, direct la administraţie is la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI la pag .iv..............0,30 b. linia » » » iii .... . 2,— lei * » » » ii..............3,— » * INSERTIELE ȘI RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. ia Paris, ziarul se flXsESjsgws yîpzARE CU NUMERUS kioscul No. 192, Boul MANUSCRIPTELE* NU SE* INAPOIAZA y. Alexandri. jmn num­er i ^ Awk _____________________.? *_______-v ^CT TSnotjs i ■ i-iv^.n - - • '" -V4-V—— . T - I .1,11 I..IIL1 um iu J 1,1, I, 1 I M l .. J 1 -I - I . I . -----------—.......... ............................................... mg, KrtrTM,fif| —Z-JL«. ^ ...awip.ir^r- /■ «—*r«.nmkR­­­­­.. T.'iin.».r, -» "■»"■»­­' „ ..i um ■■■ .. .«-tu ,■, :■'■•■.— — ——*-------——Kj» 'j AD^tîNiSTRATIA Director politic • ALEX V RFT­DIM A NU­ REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (ftgELE «ARAGEORGEVICI) iUlCCIOI POIUIC . ALU,A. V. KULDIMAA­U PASAGIUL BANCEI NAȚIONALE (CASELE KARAGeSScI) BALOTAGIU­L 1­1 LA IAŞI Nu trebue nici­odată să pretinzi unui om ca să priceapă ceea ce trece limitele îngustei sale inteli­genţe. Aşa de pildă, Lascar Catargiu nu poate înţelege ca, fiind el ministru de interne, uil oraş să ’Şi aleagă un consiliu comunal care să nu fie conservator, şi încă conservator ca­­targist. Consiliul comunal al Brăilei a fost dizolvat, pentru că a îndrăznit să desfiinţeze legea maximului, lege scumpă actualului ministru de in­terne. Acel de Craiova este un ajun de a avea aceeaşi soartă, pentru ace­laşi motiv. In Iaşi, la alegerile comunale din Septembre, opoziţia, după o luptă crincenă, a fost aleasă la colegiul Interu; candidaţii guvernamentali au fost aleşi la al doilea. In asemenea condiţiuni majori­tatea consiliului aparţinea opoziţiei, şi Vasile Gheorghian era să fie ales primar. Fără pic de ruşine, Lascar Catargiu casează alegerea colegiului Intriu, fiind­că cumnatul sau Iancu Ventura la asigurat că infama opo­ziţie a comis cele mai nedemne in­gerinţe.—Risum teneatis. La 29 ale lunei trecute, a fost în Iaşi alegerea colegiului iniiru comunal şi, cu toată desfăşurarea aparatului comunal şi poliţienesc, cu toate presiunile şi ameninţările venturiste, lista opoziţiei, cu Vasile Gheorghian in frunte, a eşit vic­torioasă, însă nu cu majoritate ab­solută de voturi. „ Miine, Duminică, va avea loc ba­­lotagiul. Noi de la Adevĕrul nu putem de­cit să dorim căderea listei în fruntea căreia se află lancu Diamandy. In lipsa unei liste democratice, preferinţa noastră nu poate fi pusă în dubiu. Cunosc pe lancu Diamandy; ono­rabilitatea sa este mai presus de ori­ce bănuială, dar el este conser­vator şi, înainte de a fi primar al Iaşului, va fi agent devotat al lui Lascar Catargiu, şi ca atare va men­ţine in toată rigoarea ei legea maxi­mului, această odioasă lege care a­­pasă asupra clasei sărace. Vasile Gheorghian, bărbat inteli­gent, onest, conştiincios, va fi cel mai bun primar pe care Iaşul îl poate avea astă­zi, în momentele critice prin care ţara trece. El nu va avea ochii aţintiţi spre palatul ministerului de interne când va lua o măsură priincioasă interese­lor oraşului. Om de iniţiativă, Vasile Gheor­ghian va pune capăt destrăbălărei în care se află finanţele comunei, va echilibra bugetul, dind impozi­telor comunale o repartiţie mai dreaptă. In convorbiri intime ce am avut cu el, îmi zicea: — fără a se gîndi un minut la primărie — că Iaşului îi trebue absolut trei lu­cruri :— Canaluri, ecleragiă şi apă. Iată programul la realizarea că­ruia va lucra Vasile Gheorghian şi, aceste lucrări isprăvit­e, el va merita bine-cuvintările acestui ne­norocit oraş. Ii­e la primarul Nicu Ganea în­coace nimic nu s’a lîlai făcut pentru această horopsită populaţie ieşeană. Eu­, ca fiu bătrîn al bătrînului Iaşi, doresc a­­ vedea ieşit din a­­morţeala care fa coprins, din mi­zeria în care se zvîrcoleşte, di aceea nu pot îndestul îndemna şi ruga pe alegătorii colegiului Interu co­munal să meargă miine. Duminică, la vot strins uniţi şi să voteze lista in capul căreia se află numele lui Vasile Gheor­­ghian. Alex. V.­llehitiinami. DIN DEALUL DIURNEI Diwiis'Itiil unul unul. — încă un rim­nifi ţăran. — Contra ţăranilor. Ce-a fost ieri la Cameră, să dea Dumnezeu­ în toată viaţa. Preşedintele anunţă că D. Anastase Stolojan are cuvintul. La aceste vorbe, se produce in Cameră o for­fotă teribilă. Deputaţii părăsesc locurile, tri­buna damelor se găteşte de flirt, în tribuna presei încep să se înalţe rugi către Domnul pentru ca să ţie cit de mult cuvintul D-lui Sto­­lojan. *■ ¥ ¥ Şi de ce oare toate astea­! Pentru un motiv foarte binecuvintat: D. Sto­­lojan este un orator delicios; vorbeşte de abso­lut toate chestiile din absolut toate lumile şi expune absolut toate părerile, in plus, are avantajul că nu se aude nimic, absolut nimic, ci se vede pur şi simplu un ghem cu mustăţi albe, care gesticulează mereu, — pe cind noi putem dormi mereu... * * # Cind ra’am deşteptat, era ora 4. Camera, luminată a gionio, avea aspectul unei camere mortuare. La capul Dlui Stolojan ardea o luminare și,— lucru sinistru,­— mortul vorbea încă. Un moment, şi el sfirşise. Preşedintele rosti grav: — Suspend şedinţa. O ilaritate mare cuprinse Camera. Fie­care se ’ntreba : — Dar pin’ acuma n’a fost tot suspendată"? * * *­După D. Stolojan, D. Rosetti-Teţcanu. Dintr’o bancă se ridică un soin de pomejnic, un om roşu-spălăcit, cu cap de maimuţă. Auziţi’l cum vorbeşte : un fel de declamator gîngav, care scoate vorbei, cu cleştele, care declară că e ţăran şi care respindeşte un mi­ros teribil de ciocoiu conservat în unt ţărănesc. Ciocoiul a făcut o lungă şi anostă şi mizera­bilă pledoarie în potriva ţăranilor,—şi a sfirşit gudurîndu-se la picioarele D-lui P. P. Carp. Uran. DEMONSTRAŢIE GREŞITĂ D. C. C. Arion a voit să convingă Camera că partidul conservator e foarte patriot, cel puţin tot aşa fie patriot ca şi parti­dul liberal. In asemenea chestii’, trebue să credem oamenii şi partidele pe cu­­vînt; o declaraţie categorică e suficientă. Dacă D. Arion se oprea la afirmaţia de mai sus, făcea înminunat de bine. Din nenorocire D-lui a voit să-şi de­monstreze afirmaţia cu exemple din tre­­cut, a venit să arate că conservatorii sunt patrioţi prin tradiţie şi că lor li se dato­­reşte reînvierea naţionalităţilor crezute moarte, cum de pildă Italia*. Foarte rau a făcut D. Arion. Cerce­tarea trecutului, în chestii de patriotism, e foarte defavorabilă conservatorilor. Pu­rurea ei au­ fost cu guvernele tari, chiar cind acele guverne erau­ compuse din cei mai aprigi dușmai ai patriei lor. Austria n’a guvernat Italia numai prin ajutorul baionetelor, ci şi prin ajutorul rasei şi decăzutei nobilimi indigene. Polonia a căzut în ghiarele Rusiei, a Germaniei şi a Austriei, mulţumită luptelor meschine şi mizerabile dintre nobili. Şi acelaşi lucru vom găsi la toate po­poarele şi în toate timpurile. Cronicile ţării noastre sunt o pată ru­şinoasă pe fruntea marei majorităţi a boe­­rlinei din trecut, o înlănţuire de cele mai monstruoase trădări de patrie. Dacă conservatorii vor să fie patrioţi, să nu caute exemple în trecut, ci să se mulţumească a ne da dovezi de patrio­tism pe viitor. Şi dovezile lor vor trebui să fie cu atit mai puternice şi mai reale, tocmai fiind­că trecutul îi apasă greu­, la noi şi în toate ţările din Europa. Index. SATIRA ZILEI De ale lui Teţcanu Se spune prin Moldova, că ’n judeţul Bacăului trăieşte unu pe căre i cheamă Rosetti-Teţcanu şi că Teţcanul acesta ar fi avînd o bibliotecă foarte fru­moasă. L’am auzit ieri la Cameră vorbind pe acest paz­­nic, —şi mi-a­m­ zis : Multe cărţi sunt dar puţine Sunt cu foile tăiate ! Rosetti-Teţcanu a făcut ieri la Cameră o nuvelă literară. începutul e aşa — Eram la ţară. Eră în postul paşteluî. Mă duse­sem să ciocnesc ouă conform datinelor strămoşeşti. Doamne ! şi frumoasă era natura în mijlocul ouâlor, şi frumoase erau ouăle in mijlocul nature!... — ... Şi sluj­eră Teţcanu în mijlocul naturii şi al ouălor...* Tot ieri la Cameră şi tot Rosetti-Teţcanu a făcut teoria următoare : — Eu sunt democrat. Dar regret că presa tratează chestia ţărănească, pentru că ţăraniî înţeleg rău­ presa. Concluzie : presa să trateze numai despre Rosetti- Teţcanu, căci Teţcanu înţelege bine presa. Pun rămăşag însă, că dacă­­ vei spune că’i prost, Teţcanu o să înţeleagă că l’aî făcut deştept,—fiind­că Teţcanu e ţăran“ şi ţăranii înţeleg rău presa... Rigolo. ♦ * CAMERA ŞI AZIL De cite ori se naşte în Cameră vre-o discuţie serioasă, vre-o desvoltare de teorii mai înalte sau vre-o expunere de fapte pozitive şi documentate, general Manu e înlocuit cu Morfea, zeul somnu­lui, şi deputaţii încep să aţipească. Şi cu cit oratorul devine mai serios, mai strins, mai înalt în expunere, cu atit băncile se golesc şi somnul celor ce rămîn în Cameră devine mai profund. O idee frumoasă e întotdeauna pri­mită la noi cu semne de impacienţă sau cu căscaturi De îndată ce discuţia ia o altă­­­tor­­sătură, de îndată ce ideile sunt înlocuie de injurii, cu trivialităţi sau cu vorbe mai mult sau mai puţin­e de spirit, zeul Morfeu nu mai prezidează Camera şi deputaţii încep să reinvieze, să devie sgomotoşi şi toţi fac haz şi se bucură de cele ce aud. Cu tot respectul pe care l aş avea faţă de reprezentanţii ţării legale a prefecţi­lor, sunt nevoit să constat că e o mare asemănare între caracterul şi apucăturile degee­eraţii, slabilor de minte şi a co­piilor, cu caractere­ şi apucăturile D-lor. Singura deosebire e că întreţinerea unui degenerat, trimes la azil, costă mai eftin pe stat, de­c­ît întreţinerea unui deputat. I. Th. AFILIAŢIE ŞI COLECTIVITĂŢI! Ca Hercule de haina lui Nessus, par­tidul liberal nu se poate dezlipi de epi­tetul de colectivitate. Dar pentru a face o diversiune, D. De­­lavrancea a încercat să demonstre, că la rîndul lui partidul conservator nu e de­cit o afiliațiune de interese. Și în acest scop D-sa a arătat că neaoşii conserva­tori, ca I­. Păucescu şi alţii, l’au­ părăsit şi că locurile lor au fost ocupate de oa­­m­eni cari n’au nici un rost în acest par­tid, ca D-nii Voinov, Seulescu etc. Observaţia e justă, fără îndoială, căci nimic din trecutul politic al acestor Domni, din ideile exprimate de ei, nu le îndreptăţeşte şederea pe băncile m­ajo­­rităţei. Domniile­ lor au cerut cuvintul pentru a se explica în această privinţă. Aştep­tăm cu mulă curiozitate să vedem ce au să zică. Pentru noi insă, lucrul nu are nici o explicare, nici o legitimare. E o pildă mai mult a sistemului neno­rocit urmat la noi în alcătuirea parti­delor, în afiliarea şi dezbinarea persona­lităţilor. Cei cari au ceva de obţinut, un profit de vînat, trec la guvern , iar paraponi­siţii, solicitatorii respinşi, intră în opo­­ziţie. Ce sunt, de pildă, disidenţii conservatori de azi, de cit oameni puţin scrupuloşi, pe caii necazul şi speranţa de a pescui în apă tulbure, îi mînă să facă zile fripte guvernului ? Ce insamnă, de asemenea, împăcările şi pupăturile din partidul liberal? Disidenţa liberală s’a făcut pe strigătele de : Hoţii la puşcărie şi jos camoriştii. Iar împăcarea s’a făcut pentru ce? Ce rost are şederea­­ lui Fieva, de pildă, alăturea cu cel pe care’l desemna odi­nioară ca şeful camoriştilor ? Ce insamnă împărechierile astea dacă nu afiliaţiuni de interese, dacă nu reîn­­jghebarea vechei colectivităţi? Tot atit de puţin rost au pe de altă parte D-nii Stolojan şi Sturza de a fi­gura în partidul liberal, cît şi Domnii Voinov şi Seulescu de a sta în cel con­servator.* Şi un partid şi cel-l­alt nu’s de cît nişte aglomeraţii de oameni, călăuziţi nu de vr’o idee’sau de vr’o unitate de program, ci de interese și de calcule înguste. SIM­BATA 3 DECEMT­RSI 1894 Iată pentru ce noi păstrăm o egală re-f­uiziune pentru unii ca şi pentru cei­­lalţi şi-i combatem de o potrivă. Ar trebui să fim orbi sau politiciani pentru ca luptînd în potriva conserva­torilor, pentru că compun o afiliaţie de interese, să nu lovim şi în liberali cari afi remas colectivitatea de odinioară. c. Dan. CIOCOIUL TA­BAN Eri a debutat la Cameră un a ocolit care poartă numele de Rosetti-Teţcanu. Numitul, un orator de o nulitate perfectă, a început prin a declară că e ţăran. De ce? Pentru ca imediat să declare că in dramele ţărăneşti ce sau desfăşurat in Moldova, provocatorii au fost sătenii, iar administraţia şi trupele s’au purtat ca nişte îngeri. Acest tip de ciocolă­ guvernamental mi-a făcut impresia jivinelor desgustătoare, care nu pot trăi de­cit în scursorile murdare. El a scuzat pe toţi Telemanii, pe militari, legile guvernului, tot, — şi a venit, ciocoia îmbogăţit din spinarea robilor de la ţară, să se facă acuzatorul ţăranilor. De­sigur, conservatorii şi-au găsit omul cel mai mizerabil pe carel puteau speră, omul care să îndrăznească a susţine infa­­miile pe care nici anul din slugoii regimului nar cuteză să le apere. Fericit guvern, — căci și-a găsit in fine perfecta lichea! Br. LĂSAŢI COROANA! D. G. C. Arion a fost coprins, în şedinţa tre­cută a Camerei, de un acces foarte grav de di­­nasticism. Depu­tatul neo-j­uni­mist s’a făcut apă­rătorul Regelui, a citat fraze din discursurile liberalilor şi s’a revoltat, —cel puţin aşa se fă­cea,—de faptul că ei au atacat Coroana. E grozav ! D. Arion are insă un defect; acela că ni­meni nu ’i poate lua in serios di misticismul, pentru că nu şî-a făcut încă stagiul. Actele de antidinasticism ale D-lui Ariori şi ale compa­niei din care face a-sa parte acu­­­« nu s’au prescris încă. Se ’nţelege, n’avem nevoie să înşirăm aci toată campania pe care conservatorii au dus-o în potriva Regelui. Vom aminti numai, că în­suşi D. Arion este acela care, împreună cu­ D-nii Eleva şi Tache Ionescu, aui semnat o proclamaţie în care spuneau că poporul nu va mai aruncă respunderea asupra acelora cari înconjoară Coroana, ci asupra aceluia care o poartă. Slavă Domnului, declaraţia nu -i mai puţin gravă de­cit acelea pe care le fac liberalii in o­­poziţie in mod intermitent. Şi iată de ce accentele D-sale grave asupra iubire! de Tron ne făceaţ­ ieri impresia unei note false. Ce cuminţi ar fi şi unii şi alţii, liberali şi conservatori, dacă s’ar ţine de vorba genera­lului Leca: — Lăsaţi Coroana, Domnilor! Ce dracu aveţi cu Coroana? T. O. X. UNDEI OMUL? Şi cu ocazia respunsului la mesajul din anul ăsta, ca şi in discuţiile din Parlament iscate in diferite împrejurări, am asistat la următoarea scenă care se repetă la infinit. Liberalii iau d’vil­ru cuvintul şi fac procesul stăpînirei in aplauzele minorităţei. Ei arată presiunile sevirşite la alegeri, pro­testează în potriva scoaterei armatei pe stradă, enumeră fără­de­legile sevirşite, se pling de de­străbălarea administrativă, se înduioşează de soarta Românilor de peste munţi şi acuză pe gu­vern de trădare naţională. Se ridică apoi guvernamentalii şi iau punct cu punct recriminările liberalilor, respunzind că întocmai aşa au făcut şi ei cind erau la pu­tere. La fie­care moment auzim exclamaţii: «Dar D-voastră n’aţî făcut tot aşa?» Şi apoi încep a curge denunţările cunoscute, care au făcut atita zgomot odinioară şi care au adus căderea parti­dului liberal. Liberalii pleacă pentru un moment capul şi apoi reîncep a doua zi. Iată spectacolul schibos la care se dedau zil­nic partidele istorice, fără nici o sfială, pare­ că ar opera o spălare de rufe murdare în familie, iar nu in faţa ţării. Ce păcat că nu e un om în această Cameră, care să stea în afară de aceste coterii, şi care la un moment dat să se ridice pentru a pune faţă în faţă aceste mărturisiri şi să tragă concluziile adevărate din ele! Ce moment frumos ar fi pentru un ast­fel de orator cînd­, după ce ar arăta păcătoşia unora şi a altora, după propriile lor mărturisiri, ar conchide la falimentul partidelor istorice şi la necesitatea ajungere! altor pături la crimă ! Resunetul ce-ar avea in ţara aceasta ar fi imens Din nenorocire însă, momentul acesta încă n’a venit. Politicianii pot să’şi continue în tihnă discuţiile obişnuite. Să sperăm insă că va veni odată vremea ca să se arăte un om care să’î biciuiască cu biciu de foc şi care să facă să lucească înaintea ochilor lor uimiţi, cuvintele fatidice din Biblie. C. D. A. DOCUMENTELE MISTERIOASE Stanilaturile din Italia. Monu­­­m­entele 11­ lui Ciolilci. «» şedinţă furtunoată. Prorogarea probabila a Camerei Ca o nerăbdare lesne de înţeles se aş­teaptă în toată Italia şi chiar afară din Italia rezultatul examinării la care Ca­mera din Roma a supus celebrele docu­mente secrete ale D-lui Giolitti, docu­mente despre care s a afirmat în atîtea rînduri că ar fi de natură a compromite pe 0 mulţime de oameni politici ai Italiei, con­sideraţi pină azi printre cei mai cinstiţi. Nu este setea de scandal, sau mai­ bine zis nu e numai ea, care cere şi abia aş­teaptă ca lumina să se facă asupra ace­s­tei cestiunî. Este dorinţa legitimă de a se ieşi odată din nesiguranţa şi din bă­nuiala care planează astă­zi asupra atî­­tor oameni şi poate asupra multora cari în realitate au rămas cinstiţi. La Cameră De aceea, majoritatea Camerei italiane a primit cu mare satisfacţie declaraţia D-lui Giolitti, că, în urma consultării cu mai mulţi membri marcanţi ai diferite­lor partide, s’a hotărît să depună în mî­­nile preşedintelui Camerei, documentele compromiţătoare pe care, ca prim-mi­nistru, găsise la început de cuviinţă a le da la o parte din scandaloasa afacere a Băncilor romane. Atitudinea preşedintelui Bătrânii preşedinte al Camerei, D. Bi­­ancheri a remas foarte încurcat in afa­cerea asta. La început a încercat să evite incidentul petextînd că nu era de tată ministrul preşedinte. D. Giolitti însă re­s­­punse că nu e nevoie aci de D. Crispi, deoare­ce D-sa nu vrea să depună docu­mentele de­cît în miniie preşedintelui Camerei. Şi zicînd acestea, scoase un pachet des­tul de voluminos dehirb­i şi înainta spre tribuna preşedintelui. D. Bianch­eri, ridicând vocea: Nu­ pot săi primesc aceste documente, de... întreruperi sgomotoase din extrema stingă acopăr însă cuvintele preşedinte­lui: «Să se desfacă documentele! Să se citească tot!» — D. Giolitti depune do­cumentele pe biuroul preşedintelui şi se întoarce liniştit la locul lui. D. Bianchini : — Dar ce vreți să fac cu aceste hîrtii?.. Spune D-ta, D-te Giolitti, e datoria D-tale. Strigă întrerupe iar: «Citește! citește!» «Imediat!» adăogă Imbriani’ cu voceai puternică. — Iar D. Giolitti declară că din moment ce a depus documentele, rolul săli încetează. Camera să facă ce va crede de cuviinţă. Discuţia începe după aceasta o discuţie furtu­noasă. D. Bonghi e de părere să se res­pingă documentele şi să se lase justiţia să lucreze. Gionitti ride. Alţi arator! cer lămuriri, in mijlocul zgomotului crescînd. D. Crispi spune că ar fi primejdios să se ia în considerare documentele, de­oa­­re­ce ele pot cuprinde și calomnii. Mur­mure zgomotoase respund de pe diferite bănci. Un deputat din extrema stingă strigă: Respunderea va cădea asupra D-lui Giolitti. D. Crispi ripostează. Nu, căci aci e deputat și e acoperit de imu­nitatea parlamentară , să te publice însă pe respunderea sa ! Mai vorbesc Imbriani şi Cavalod­i, ce­­rind citirea imediată; ministrul de jus­tiţie provoacă apoi noui întreruperi zgo­motoase vorbind de «suveranitatea justi­ţiei care trebuie să fie respectată şi de suveranitatea Camerei»... Zgomotul e atit de mare in­cît ministrul nu poate con­tinua, şi părăseşte sala. Rezoluţia.—Demisia preşedintelui. In sfirşit Camera votează propunerea D-lor Co­ppino şi Cavaletti de a se numi comisia de 5 membri care să examineze documentele. Propunerea aceasta a fost admisă cu 217 voturi contra 29. In urma acestui vot, preşedintele Bian­­cheri anunţă că îşi dă demisia. Comisia, al cărei raport se aşteaptă a­­cum­ cu atita nerăbdare, e compusă din .D-nii: Carmine, Cavaletti, Cibrario, Da­­miani şi Chivaglia. Prorogarea probabilă Astă­zi, Agenţia Romină ne transmite din Roma următoarea depeşă, cu data de 1 (13) Decembrie : «Ziarele anunţă că Regele şi D-nul Crispi au­ avut o lungă conferinţă împreună. «Italia» crede a şti că in cazul cind sar mai reînoi scenele zgomotoase la Cameră, aceasta ar fi prorogata. Regele ar fi sem­nat deja decretul în această pri­vinţă». Prin urmare, pare a fi vorba de a se co­coloşi scandalul printr’o amînare a şe­dinţelor Camerei pe timp destul, ca să­ se poată ajunge la o învoială.­­ Vest

Next