Adevěrul, decembrie 1894 (Anul 7, nr. 2048-2074)
1894-12-03 / nr. 2050
A NOI, Vîî.. No 2050 NUMERULJI0 BANI ABONAMÉNTELÉ ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIECĂREI LUNI 61 SE PLĂTESC TOTIVA-UNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Judeţe şi Streinătate prin " .manca» a POŞTALE ON AN In ŢARĂ 30 LEI; ÎN STREINĂTATE 50 LE»ASE LUNI . . 15 » I » 25 » R&t LUNÍ .. 8 » » » 13 » U» numer in «trevnata.(e $0 bnsni Să te fereşti Române de cuiți strein în casă EDIŢIA A TREIA MIHERUMO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la Administraţie din Streinătate, direct la administraţie is la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI la pag .iv..............0,30 b. linia » » » iii .... . 2,— lei * » » » ii..............3,— » * INSERTIELE ȘI RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. ia Paris, ziarul se flXsESjsgws yîpzARE CU NUMERUS kioscul No. 192, Boul MANUSCRIPTELE* NU SE* INAPOIAZA y. Alexandri. jmn numer i ^ Awk _____________________.? *_______-v ^CT TSnotjs i ■ i-iv^.n - - • '" -V4-V—— . T - I .1,11 I..IIL1 um iu J 1,1, I, 1 I M l .. J 1 -I - I . I . -----------—.......... ............................................... mg, KrtrTM,fif| —Z-JL«. ^ ...awip.ir^r- /■ «—*r«.nmkR.. T.'iin.».r, -» "■»"■»' „ ..i um ■■■ .. .«-tu ,■, :■'■•■.— — ——*-------——Kj» 'j AD^tîNiSTRATIA Director politic • ALEX V RFTDIM A NU REDACŢIA PASAGIUL BĂNCEI NAŢIONALE (ftgELE «ARAGEORGEVICI) iUlCCIOI POIUIC . ALU,A. V. KULDIMAAU PASAGIUL BANCEI NAȚIONALE (CASELE KARAGeSScI) BALOTAGIUL 11 LA IAŞI Nu trebue niciodată să pretinzi unui om ca să priceapă ceea ce trece limitele îngustei sale inteligenţe. Aşa de pildă, Lascar Catargiu nu poate înţelege ca, fiind el ministru de interne, uil oraş să ’Şi aleagă un consiliu comunal care să nu fie conservator, şi încă conservator catargist. Consiliul comunal al Brăilei a fost dizolvat, pentru că a îndrăznit să desfiinţeze legea maximului, lege scumpă actualului ministru de interne. Acel de Craiova este un ajun de a avea aceeaşi soartă, pentru acelaşi motiv. In Iaşi, la alegerile comunale din Septembre, opoziţia, după o luptă crincenă, a fost aleasă la colegiul Interu; candidaţii guvernamentali au fost aleşi la al doilea. In asemenea condiţiuni majoritatea consiliului aparţinea opoziţiei, şi Vasile Gheorghian era să fie ales primar. Fără pic de ruşine, Lascar Catargiu casează alegerea colegiului Intriu, fiindcă cumnatul sau Iancu Ventura la asigurat că infama opoziţie a comis cele mai nedemne ingerinţe.—Risum teneatis. La 29 ale lunei trecute, a fost în Iaşi alegerea colegiului iniiru comunal şi, cu toată desfăşurarea aparatului comunal şi poliţienesc, cu toate presiunile şi ameninţările venturiste, lista opoziţiei, cu Vasile Gheorghian in frunte, a eşit victorioasă, însă nu cu majoritate absolută de voturi. „ Miine, Duminică, va avea loc balotagiul. Noi de la Adevĕrul nu putem decit să dorim căderea listei în fruntea căreia se află lancu Diamandy. In lipsa unei liste democratice, preferinţa noastră nu poate fi pusă în dubiu. Cunosc pe lancu Diamandy; onorabilitatea sa este mai presus de orice bănuială, dar el este conservator şi, înainte de a fi primar al Iaşului, va fi agent devotat al lui Lascar Catargiu, şi ca atare va menţine in toată rigoarea ei legea maximului, această odioasă lege care apasă asupra clasei sărace. Vasile Gheorghian, bărbat inteligent, onest, conştiincios, va fi cel mai bun primar pe care Iaşul îl poate avea astăzi, în momentele critice prin care ţara trece. El nu va avea ochii aţintiţi spre palatul ministerului de interne când va lua o măsură priincioasă intereselor oraşului. Om de iniţiativă, Vasile Gheorghian va pune capăt destrăbălărei în care se află finanţele comunei, va echilibra bugetul, dind impozitelor comunale o repartiţie mai dreaptă. In convorbiri intime ce am avut cu el, îmi zicea: — fără a se gîndi un minut la primărie — că Iaşului îi trebue absolut trei lucruri :— Canaluri, ecleragiă şi apă. Iată programul la realizarea căruia va lucra Vasile Gheorghian şi, aceste lucrări isprăvite, el va merita bine-cuvintările acestui nenorocit oraş. Iie la primarul Nicu Ganea încoace nimic nu s’a lîlai făcut pentru această horopsită populaţie ieşeană. Eu, ca fiu bătrîn al bătrînului Iaşi, doresc a vedea ieşit din amorţeala care fa coprins, din mizeria în care se zvîrcoleşte, di aceea nu pot îndestul îndemna şi ruga pe alegătorii colegiului Interu comunal să meargă miine. Duminică, la vot strins uniţi şi să voteze lista in capul căreia se află numele lui Vasile Gheorghian. Alex. V.llehitiinami. DIN DEALUL DIURNEI Diwiis'Itiil unul unul. — încă un rimnifi ţăran. — Contra ţăranilor. Ce-a fost ieri la Cameră, să dea Dumnezeu în toată viaţa. Preşedintele anunţă că D. Anastase Stolojan are cuvintul. La aceste vorbe, se produce in Cameră o forfotă teribilă. Deputaţii părăsesc locurile, tribuna damelor se găteşte de flirt, în tribuna presei încep să se înalţe rugi către Domnul pentru ca să ţie cit de mult cuvintul D-lui Stolojan. *■ ¥ ¥ Şi de ce oare toate astea! Pentru un motiv foarte binecuvintat: D. Stolojan este un orator delicios; vorbeşte de absolut toate chestiile din absolut toate lumile şi expune absolut toate părerile, in plus, are avantajul că nu se aude nimic, absolut nimic, ci se vede pur şi simplu un ghem cu mustăţi albe, care gesticulează mereu, — pe cind noi putem dormi mereu... * * # Cind ra’am deşteptat, era ora 4. Camera, luminată a gionio, avea aspectul unei camere mortuare. La capul Dlui Stolojan ardea o luminare și,— lucru sinistru,— mortul vorbea încă. Un moment, şi el sfirşise. Preşedintele rosti grav: — Suspend şedinţa. O ilaritate mare cuprinse Camera. Fiecare se ’ntreba : — Dar pin’ acuma n’a fost tot suspendată"? * * *După D. Stolojan, D. Rosetti-Teţcanu. Dintr’o bancă se ridică un soin de pomejnic, un om roşu-spălăcit, cu cap de maimuţă. Auziţi’l cum vorbeşte : un fel de declamator gîngav, care scoate vorbei, cu cleştele, care declară că e ţăran şi care respindeşte un miros teribil de ciocoiu conservat în unt ţărănesc. Ciocoiul a făcut o lungă şi anostă şi mizerabilă pledoarie în potriva ţăranilor,—şi a sfirşit gudurîndu-se la picioarele D-lui P. P. Carp. Uran. DEMONSTRAŢIE GREŞITĂ D. C. C. Arion a voit să convingă Camera că partidul conservator e foarte patriot, cel puţin tot aşa fie patriot ca şi partidul liberal. In asemenea chestii’, trebue să credem oamenii şi partidele pe cuvînt; o declaraţie categorică e suficientă. Dacă D. Arion se oprea la afirmaţia de mai sus, făcea înminunat de bine. Din nenorocire D-lui a voit să-şi demonstreze afirmaţia cu exemple din trecut, a venit să arate că conservatorii sunt patrioţi prin tradiţie şi că lor li se datoreşte reînvierea naţionalităţilor crezute moarte, cum de pildă Italia*. Foarte rau a făcut D. Arion. Cercetarea trecutului, în chestii de patriotism, e foarte defavorabilă conservatorilor. Pururea ei au fost cu guvernele tari, chiar cind acele guverne erau compuse din cei mai aprigi dușmai ai patriei lor. Austria n’a guvernat Italia numai prin ajutorul baionetelor, ci şi prin ajutorul rasei şi decăzutei nobilimi indigene. Polonia a căzut în ghiarele Rusiei, a Germaniei şi a Austriei, mulţumită luptelor meschine şi mizerabile dintre nobili. Şi acelaşi lucru vom găsi la toate popoarele şi în toate timpurile. Cronicile ţării noastre sunt o pată ruşinoasă pe fruntea marei majorităţi a boerlinei din trecut, o înlănţuire de cele mai monstruoase trădări de patrie. Dacă conservatorii vor să fie patrioţi, să nu caute exemple în trecut, ci să se mulţumească a ne da dovezi de patriotism pe viitor. Şi dovezile lor vor trebui să fie cu atit mai puternice şi mai reale, tocmai fiindcă trecutul îi apasă greu, la noi şi în toate ţările din Europa. Index. SATIRA ZILEI De ale lui Teţcanu Se spune prin Moldova, că ’n judeţul Bacăului trăieşte unu pe căre i cheamă Rosetti-Teţcanu şi că Teţcanul acesta ar fi avînd o bibliotecă foarte frumoasă. L’am auzit ieri la Cameră vorbind pe acest paznic, —şi mi-am zis : Multe cărţi sunt dar puţine Sunt cu foile tăiate ! Rosetti-Teţcanu a făcut ieri la Cameră o nuvelă literară. începutul e aşa — Eram la ţară. Eră în postul paşteluî. Mă dusesem să ciocnesc ouă conform datinelor strămoşeşti. Doamne ! şi frumoasă era natura în mijlocul ouâlor, şi frumoase erau ouăle in mijlocul nature!... — ... Şi slujeră Teţcanu în mijlocul naturii şi al ouălor...* Tot ieri la Cameră şi tot Rosetti-Teţcanu a făcut teoria următoare : — Eu sunt democrat. Dar regret că presa tratează chestia ţărănească, pentru că ţăraniî înţeleg rău presa. Concluzie : presa să trateze numai despre Rosetti- Teţcanu, căci Teţcanu înţelege bine presa. Pun rămăşag însă, că dacă vei spune că’i prost, Teţcanu o să înţeleagă că l’aî făcut deştept,—fiindcă Teţcanu e ţăran“ şi ţăranii înţeleg rău presa... Rigolo. ♦ * CAMERA ŞI AZIL De cite ori se naşte în Cameră vre-o discuţie serioasă, vre-o desvoltare de teorii mai înalte sau vre-o expunere de fapte pozitive şi documentate, general Manu e înlocuit cu Morfea, zeul somnului, şi deputaţii încep să aţipească. Şi cu cit oratorul devine mai serios, mai strins, mai înalt în expunere, cu atit băncile se golesc şi somnul celor ce rămîn în Cameră devine mai profund. O idee frumoasă e întotdeauna primită la noi cu semne de impacienţă sau cu căscaturi De îndată ce discuţia ia o altătorsătură, de îndată ce ideile sunt înlocuie de injurii, cu trivialităţi sau cu vorbe mai mult sau mai puţine de spirit, zeul Morfeu nu mai prezidează Camera şi deputaţii încep să reinvieze, să devie sgomotoşi şi toţi fac haz şi se bucură de cele ce aud. Cu tot respectul pe care l aş avea faţă de reprezentanţii ţării legale a prefecţilor, sunt nevoit să constat că e o mare asemănare între caracterul şi apucăturile degeeeraţii, slabilor de minte şi a copiilor, cu caractere şi apucăturile D-lor. Singura deosebire e că întreţinerea unui degenerat, trimes la azil, costă mai eftin pe stat, decît întreţinerea unui deputat. I. Th. AFILIAŢIE ŞI COLECTIVITĂŢI! Ca Hercule de haina lui Nessus, partidul liberal nu se poate dezlipi de epitetul de colectivitate. Dar pentru a face o diversiune, D. Delavrancea a încercat să demonstre, că la rîndul lui partidul conservator nu e decit o afiliațiune de interese. Și în acest scop D-sa a arătat că neaoşii conservatori, ca I. Păucescu şi alţii, l’au părăsit şi că locurile lor au fost ocupate de oameni cari n’au nici un rost în acest partid, ca D-nii Voinov, Seulescu etc. Observaţia e justă, fără îndoială, căci nimic din trecutul politic al acestor Domni, din ideile exprimate de ei, nu le îndreptăţeşte şederea pe băncile majorităţei. Domniile lor au cerut cuvintul pentru a se explica în această privinţă. Aşteptăm cu mulă curiozitate să vedem ce au să zică. Pentru noi insă, lucrul nu are nici o explicare, nici o legitimare. E o pildă mai mult a sistemului nenorocit urmat la noi în alcătuirea partidelor, în afiliarea şi dezbinarea personalităţilor. Cei cari au ceva de obţinut, un profit de vînat, trec la guvern , iar paraponisiţii, solicitatorii respinşi, intră în opoziţie. Ce sunt, de pildă, disidenţii conservatori de azi, de cit oameni puţin scrupuloşi, pe caii necazul şi speranţa de a pescui în apă tulbure, îi mînă să facă zile fripte guvernului ? Ce insamnă, de asemenea, împăcările şi pupăturile din partidul liberal? Disidenţa liberală s’a făcut pe strigătele de : Hoţii la puşcărie şi jos camoriştii. Iar împăcarea s’a făcut pentru ce? Ce rost are şederea lui Fieva, de pildă, alăturea cu cel pe care’l desemna odinioară ca şeful camoriştilor ? Ce insamnă împărechierile astea dacă nu afiliaţiuni de interese, dacă nu reînjghebarea vechei colectivităţi? Tot atit de puţin rost au pe de altă parte D-nii Stolojan şi Sturza de a figura în partidul liberal, cît şi Domnii Voinov şi Seulescu de a sta în cel conservator.* Şi un partid şi cel-lalt nu’s de cît nişte aglomeraţii de oameni, călăuziţi nu de vr’o idee’sau de vr’o unitate de program, ci de interese și de calcule înguste. SIMBATA 3 DECEMTRSI 1894 Iată pentru ce noi păstrăm o egală re-fuiziune pentru unii ca şi pentru ceilalţi şi-i combatem de o potrivă. Ar trebui să fim orbi sau politiciani pentru ca luptînd în potriva conservatorilor, pentru că compun o afiliaţie de interese, să nu lovim şi în liberali cari afi remas colectivitatea de odinioară. c. Dan. CIOCOIUL TABAN Eri a debutat la Cameră un a ocolit care poartă numele de Rosetti-Teţcanu. Numitul, un orator de o nulitate perfectă, a început prin a declară că e ţăran. De ce? Pentru ca imediat să declare că in dramele ţărăneşti ce sau desfăşurat in Moldova, provocatorii au fost sătenii, iar administraţia şi trupele s’au purtat ca nişte îngeri. Acest tip de ciocolă guvernamental mi-a făcut impresia jivinelor desgustătoare, care nu pot trăi decit în scursorile murdare. El a scuzat pe toţi Telemanii, pe militari, legile guvernului, tot, — şi a venit, ciocoia îmbogăţit din spinarea robilor de la ţară, să se facă acuzatorul ţăranilor. Desigur, conservatorii şi-au găsit omul cel mai mizerabil pe carel puteau speră, omul care să îndrăznească a susţine infamiile pe care nici anul din slugoii regimului nar cuteză să le apere. Fericit guvern, — căci și-a găsit in fine perfecta lichea! Br. LĂSAŢI COROANA! D. G. C. Arion a fost coprins, în şedinţa trecută a Camerei, de un acces foarte grav de dinasticism. Deputatul neo-junimist s’a făcut apărătorul Regelui, a citat fraze din discursurile liberalilor şi s’a revoltat, —cel puţin aşa se făcea,—de faptul că ei au atacat Coroana. E grozav ! D. Arion are insă un defect; acela că nimeni nu ’i poate lua in serios di misticismul, pentru că nu şî-a făcut încă stagiul. Actele de antidinasticism ale D-lui Ariori şi ale companiei din care face a-sa parte acu« nu s’au prescris încă. Se ’nţelege, n’avem nevoie să înşirăm aci toată campania pe care conservatorii au dus-o în potriva Regelui. Vom aminti numai, că însuşi D. Arion este acela care, împreună cu D-nii Eleva şi Tache Ionescu, aui semnat o proclamaţie în care spuneau că poporul nu va mai aruncă respunderea asupra acelora cari înconjoară Coroana, ci asupra aceluia care o poartă. Slavă Domnului, declaraţia nu -i mai puţin gravă decit acelea pe care le fac liberalii in opoziţie in mod intermitent. Şi iată de ce accentele D-sale grave asupra iubire! de Tron ne făceaţ ieri impresia unei note false. Ce cuminţi ar fi şi unii şi alţii, liberali şi conservatori, dacă s’ar ţine de vorba generalului Leca: — Lăsaţi Coroana, Domnilor! Ce dracu aveţi cu Coroana? T. O. X. UNDEI OMUL? Şi cu ocazia respunsului la mesajul din anul ăsta, ca şi in discuţiile din Parlament iscate in diferite împrejurări, am asistat la următoarea scenă care se repetă la infinit. Liberalii iau d’vilru cuvintul şi fac procesul stăpînirei in aplauzele minorităţei. Ei arată presiunile sevirşite la alegeri, protestează în potriva scoaterei armatei pe stradă, enumeră fărădelegile sevirşite, se pling de destrăbălarea administrativă, se înduioşează de soarta Românilor de peste munţi şi acuză pe guvern de trădare naţională. Se ridică apoi guvernamentalii şi iau punct cu punct recriminările liberalilor, respunzind că întocmai aşa au făcut şi ei cind erau la putere. La fiecare moment auzim exclamaţii: «Dar D-voastră n’aţî făcut tot aşa?» Şi apoi încep a curge denunţările cunoscute, care au făcut atita zgomot odinioară şi care au adus căderea partidului liberal. Liberalii pleacă pentru un moment capul şi apoi reîncep a doua zi. Iată spectacolul schibos la care se dedau zilnic partidele istorice, fără nici o sfială, pare că ar opera o spălare de rufe murdare în familie, iar nu in faţa ţării. Ce păcat că nu e un om în această Cameră, care să stea în afară de aceste coterii, şi care la un moment dat să se ridice pentru a pune faţă în faţă aceste mărturisiri şi să tragă concluziile adevărate din ele! Ce moment frumos ar fi pentru un astfel de orator cînd, după ce ar arăta păcătoşia unora şi a altora, după propriile lor mărturisiri, ar conchide la falimentul partidelor istorice şi la necesitatea ajungere! altor pături la crimă ! Resunetul ce-ar avea in ţara aceasta ar fi imens Din nenorocire însă, momentul acesta încă n’a venit. Politicianii pot să’şi continue în tihnă discuţiile obişnuite. Să sperăm insă că va veni odată vremea ca să se arăte un om care să’î biciuiască cu biciu de foc şi care să facă să lucească înaintea ochilor lor uimiţi, cuvintele fatidice din Biblie. C. D. A. DOCUMENTELE MISTERIOASE Stanilaturile din Italia. Monumentele 11 lui Ciolilci. «» şedinţă furtunoată. Prorogarea probabila a Camerei Ca o nerăbdare lesne de înţeles se aşteaptă în toată Italia şi chiar afară din Italia rezultatul examinării la care Camera din Roma a supus celebrele documente secrete ale D-lui Giolitti, documente despre care s a afirmat în atîtea rînduri că ar fi de natură a compromite pe 0 mulţime de oameni politici ai Italiei, consideraţi pină azi printre cei mai cinstiţi. Nu este setea de scandal, sau mai bine zis nu e numai ea, care cere şi abia aşteaptă ca lumina să se facă asupra acestei cestiunî. Este dorinţa legitimă de a se ieşi odată din nesiguranţa şi din bănuiala care planează astăzi asupra atîtor oameni şi poate asupra multora cari în realitate au rămas cinstiţi. La Cameră De aceea, majoritatea Camerei italiane a primit cu mare satisfacţie declaraţia D-lui Giolitti, că, în urma consultării cu mai mulţi membri marcanţi ai diferitelor partide, s’a hotărît să depună în mînile preşedintelui Camerei, documentele compromiţătoare pe care, ca prim-ministru, găsise la început de cuviinţă a le da la o parte din scandaloasa afacere a Băncilor romane. Atitudinea preşedintelui Bătrânii preşedinte al Camerei, D. Biancheri a remas foarte încurcat in afacerea asta. La început a încercat să evite incidentul petextînd că nu era de tată ministrul preşedinte. D. Giolitti însă respunse că nu e nevoie aci de D. Crispi, deoarece D-sa nu vrea să depună documentele decît în miniie preşedintelui Camerei. Şi zicînd acestea, scoase un pachet destul de voluminos dehirbi şi înainta spre tribuna preşedintelui. D. Biancheri, ridicând vocea: Nu pot săi primesc aceste documente, de... întreruperi sgomotoase din extrema stingă acopăr însă cuvintele preşedintelui: «Să se desfacă documentele! Să se citească tot!» — D. Giolitti depune documentele pe biuroul preşedintelui şi se întoarce liniştit la locul lui. D. Bianchini : — Dar ce vreți să fac cu aceste hîrtii?.. Spune D-ta, D-te Giolitti, e datoria D-tale. Strigă întrerupe iar: «Citește! citește!» «Imediat!» adăogă Imbriani’ cu voceai puternică. — Iar D. Giolitti declară că din moment ce a depus documentele, rolul săli încetează. Camera să facă ce va crede de cuviinţă. Discuţia începe după aceasta o discuţie furtunoasă. D. Bonghi e de părere să se respingă documentele şi să se lase justiţia să lucreze. Gionitti ride. Alţi arator! cer lămuriri, in mijlocul zgomotului crescînd. D. Crispi spune că ar fi primejdios să se ia în considerare documentele, deoarece ele pot cuprinde și calomnii. Murmure zgomotoase respund de pe diferite bănci. Un deputat din extrema stingă strigă: Respunderea va cădea asupra D-lui Giolitti. D. Crispi ripostează. Nu, căci aci e deputat și e acoperit de imunitatea parlamentară , să te publice însă pe respunderea sa ! Mai vorbesc Imbriani şi Cavalodi, cerind citirea imediată; ministrul de justiţie provoacă apoi noui întreruperi zgomotoase vorbind de «suveranitatea justiţiei care trebuie să fie respectată şi de suveranitatea Camerei»... Zgomotul e atit de mare incît ministrul nu poate continua, şi părăseşte sala. Rezoluţia.—Demisia preşedintelui. In sfirşit Camera votează propunerea D-lor Coppino şi Cavaletti de a se numi comisia de 5 membri care să examineze documentele. Propunerea aceasta a fost admisă cu 217 voturi contra 29. In urma acestui vot, preşedintele Biancheri anunţă că îşi dă demisia. Comisia, al cărei raport se aşteaptă acum cu atita nerăbdare, e compusă din .D-nii: Carmine, Cavaletti, Cibrario, Damiani şi Chivaglia. Prorogarea probabilă Astăzi, Agenţia Romină ne transmite din Roma următoarea depeşă, cu data de 1 (13) Decembrie : «Ziarele anunţă că Regele şi D-nul Crispi au avut o lungă conferinţă împreună. «Italia» crede a şti că in cazul cind sar mai reînoi scenele zgomotoase la Cameră, aceasta ar fi prorogata. Regele ar fi semnat deja decretul în această privinţă». Prin urmare, pare a fi vorba de a se cocoloşi scandalul printr’o amînare a şedinţelor Camerei pe timp destul, ca să se poată ajunge la o învoială. Vest