Adevěrul, februarie 1897 (Anul 10, nr. 2745-2768)

1897-02-14 / nr. 2756

ANUNCIURI ABONAMENTE CE» ILA 1 Sl U MMM «lasnLucnc «natn^aildik o • NUMĂRUL 10 BANI l­ MrauM&to 15 BAIU mm NUMĂRUL 10 BANI I ptreetor poMtte: AM. ▼. ■ » ■AcT— 80 MUU Interpelarea Luptele din Preta D-lui Fleva Starea de nesiguranţă în care se găseşte Europa, precum, mai ales, şi evenimentele ce se petrec în in­sula Creta, au redeşteptat îngrijirile lumei noastre politice cu privire la armată. Aceste îngrijiri sunt mărite, nu nu­mai de lipsurile reale ale oştirei, dar, mai cu seamă, de unele declaraţiuni nesocotite ale pătimaşilor noştri po­liticiani, printre cari nu trebuie să uităm pe fostul ministru de rǎzboiu, D. general Budişteanu. Făcută în împrejurările actuale, in­terpelarea deputatului de Prahova avea o deosebită importanţă, căci ţara poate fi chemată în foarte scurtă vreme ca să ia parte la unul din cele mai crîncene războaie ce a sîn­­gerat omenirea. De aceea interesul tuturora, întru cît priveşte starea ar­matei, e mai deştept astă­zi de­cît altă­dată, iar declaraţiile D-lui mi­nistru de rǎzboiu, ascultate cu mai multă atenţiune. D. Fleva —­ rezemat pe informa­­ţiuni primite, pare-se, din izvoare milităreşti competinte — a arătat că oştirei noastre îi lipsesc multe, mai îi lipsesc muniţiunile, puştile, ofiţerii în număr suficient şi caii în număr considerabil. D-sa a mai arătat că vorbele generalului Budişteanu, cum că arma Manlicher e un ciomag, nu numai că a îngrijit serios ţara, dar încă a provocat neîncrederea solda­tului în puşca ce o are în mînă. Răspunsul D-luî ministru de rǎz­boiu a fost ascultat cu băgare de seamă. Ministrul apărarei naţionale avea de data aceasta un rol supe­rior, el nu mai era ministrul de rǎz­boiu din timpurile ordinare şi liniş­tite, ch­emat numai să ţie piept ata­curilor opoziţiunea şi să dezarmeze, prin răspunsuri meşteşugite, pe ad­versarii guvernului. Generalul Berendel avea rolul ui­nui bărbat de stat chîemat să vor­bească cu mîna pe conştiinţă, chîe­mat să spuie ţărei tot adevărul în momentele supreme în cari, poate, se găseşte. Să sperăm că D sa, în­­ţelegînd şi gravitatea împrejurărilor şi importanţa declaraţiunilor ce tre­buia să facă, n’a spus de cît aceea ce se cerea de la omul conştiincios, de la bărbatul de stat cinstit, de la patriotul luminat, adică : adevărul. Răspunsul generalului, în parte ne-a bucurat, în parte ne a dovedit, încă o­ dată, incapacitatea şi uşurinţa majorităţei politicianilor noştri. Cu privire la puşca Manlicher, D-sa a ţinut să liniştească ţara şi să re­dea soldatului încrederea pe care­­ o ridicase declaraţia generalului Budiş­teanu. Puşca Manlicher, ne a spus ministrul de rǎzboiu, este admirabi­lă, achiziţiunea cu o fericire pentru ţară, iar vestita denunţare a fostului ministru de rǎzboiu o greşală regre­tabilă. Tot­o­dată D. general Berendel a recunoscut cum că armatei îi lip­sesc muniţiunile şi caii. Aci ar fi momentul să întrebăm pe conducătorii noştri, pe marii noştri fruntaşi, pe toţi bărbaţii gravi cari au monopolizat cîrma ţârei, pentru ce nu s’au ocupat de înar­marea ţărei, pentru ce au lăsat ca evenimentele să ne surprindă cu puştile fără cartuşe, cu cavaleria fără cal, cu tunurile fără hamuri şi aşa mai încolo. Aci ar mai fi mo­mentul să întrebăm pe D. Dimitrie Sturdza şi pe fostul ministru de rǎzboiu, pentru ce au neglijat echi­pamentul şi pentru­ ce generalul Budişteanu a refuzat cu încă­păţi­­­nare aprovizionarea armatei cu car­tuşe ? Graţie fostului cabinet liberal, ar­mata romînă, de­şi în primul mo­ment ar putea face bună figură pe cîmpii de rǎzboiu, n’ar fi capabilă să susţină o luptă mai îndelungată căci, după două săptămînî, s’ar găsi, în adevăr, înarmată numai cu ciomege. Actualul guvern are datoria pa­triotică de a face aceea ce n’a ştiut îndeplini ministerul Sturdza-Budiş­­teanu. Nu mai e timpul să ne ocupăm de recriminări; acuma şi guvernul, şi parlamentul, şi conducătorii oști­re­ n’au de­cît o datorie , la lucru. Const. C. Bacalbașa. SATIRA ZILEI • .#%***.. c . * Chestiunea cretană Ruminica S poştă următoarea cartă de Am primit prin vizită: NICOLAS B­ATAQEU Chef d’ Orchestre Roumain Membre fondateur de la Socidt© „Monde Hum#­­nitaire de Pari3.tt St. PHtrsbourg i Âceastă cartă de vizită este a cetăţeanului lău­tar Nicolae Mata­che, care, de cînd cu Expoziţia din Paris, a început să viziteze străinătatea şi să se dea la limba streină». Dupe cum văd cititori, nea Niculaie Matache a devenit, aşa „sins japon“ Nico­as Matageu şi Membre fondateur de la Société „Monde i­u­­raanitaire de Paris“. La cafenelele din strada Sfinţilor, această cartă de vizită a produs o senzaţie ne­mai­pomenită, muscalagiii şi cobzarii au izbucnit în achmaţiuni freni­tice, iar in Scaune putea să se întîmple re­voluţie. Adică de ce Matetgeu! ?..., Uite asta nu-mi in­tră m­ie in cap! ♦SmKt-s Vax, comprimînd acţiunea Greciei în Creta, cU nu ma voiu supune, ca până acum, la hotărlrile lor. Declaraţii categorice «Cunosc prea bine, a mai zis regele George, şi puterea mea şi slăbiciunea Eu­ropei. Astă­zi eft sânt arbitrul păcel şi sânt hotărât să profit de această Împrejurare. De mă veţi bloca în Creta, mă voi îndr­eta spre f­ontieră şi voi in­tra în Macedonia cu 300,000 de greci. Atunci vom ved­a ce va deveni concer­tul european şi cum vor coopera pute­rile spre a exercita presiunea lor asupra Greciei pentru pecea europeană». Se afirmă că diplomatul străin căruia regele George î a ţinut acest limbagiu este ministrul Franţei din Atena. Pan. Ordinea de zi de încredere este votată cu 115 voturi contra 1. Turciî •îmi anexarea cu Grecia Consulii din Creta au primit depeşa următoare de la un vice consul din netymno . Pre­lungirea situafisanci actuale ar avea consecinţa grave. Turcii doresc restabilirea or­dinea și sunt gata să primească ori­ ca, chiar anexarea cu Gre­cia. ---------------------4-------------------------­ SCUZES Ministrul de externe al Greciei Declaraţiile regelui Greciei Observaţiilor unui reprezintant străin Unul din reprezintanţii puterilor stăine, plecînd din Atena, cu ocazia ultimei sale vizite făcută la palat, a comunicat rege­lui George că acţiunea Greciei în afacerea Cretei este foarte temerară. Limita răbdarei După cum se afirmă în cercurile înalte din Atena, regele ar fi răspuns următoa­rele : — «Timp de 35 de ani de câd domnesc în Grecia, am dovedit tuturor că nu mă las a fi influenţat de impresiile momentu­lui şi că nu mă supun necondiţionat cu­rentelor populare, fapt pentru care am devenit şi nepopular. «Timp de trei­ zeci şi cinci de ani m-am încrezut în dreptatea Europei. Astă­zi vo­inţa naţiune! s’a manifestat limpede şi hotărît. Suferinţele Cretei şi ineficacitatea măsurilor Europei sunt evidente. «Dacă şi di astă dată puterile, punmd înainte interesul lor, liniştea şi pacea Eu­­ropei, se vor arăta egoiste şi nedrepte. VOTUL UNIVERSAL Duminecă 16 Februarie, la orele 2, va avea loc în Piatra-­Neamţu O MARE ÎNTRUNIRE PUBLICĂ în favoarea VOTUL UNIVERSAL Vor lua parte la această întrunire D­nii de­putaţi : Paul Ciorgo», Ventilă C. A. Rosetti, C. Popovici, Vasile Kogălniceanu şi V. O. M­oţun, precum şi D-nii Const. Molle și Ioan Nădejde, membri ai uniune! Votului universal. C Situaţia în Creta — Prin fir telegrafic — Detaşamente mixte la Canea Se anunţă din Atena Agenţiei Hwas că ide­a care­ predomină in corpul consular din Canea, este deb­arcarea de detaşamente mixte. Rezultatul bombardăre. La Palakchora şi la Kandano, unde creştinii blochează pe turci, rezultatul bombardărei a fost: 3 morţi şi 15 răniţi, după verifi­carea unui ofiţer italian de jan­darmerie. Poliţia coastelor Patru torpiloare încrucişează coastele nord-vestice ale insa- Creta, spre a împiedica debar­carea de proviziuni pentru lagă­rul elenic, care ar mai avea nu­trimente pentru câte­va zile. Guvernatorul militar înarmează pe musulmani. Populaţia oretană contra amiralilor Comandantul grec, Invitat de ami­ralii străini să meargă cu dânşii la faţa locului bombardărea, pentru a verifica efectele ei şi a îngriji răniţii, dacă sunt, n’a primit propunerea, ne­putând garanta siguranţa vieţei ami­ralilor, din cauza mareî îndârjiri cauzată de bombardare- Din Camera grecească Camera deputaţilor.—Majoritatea depune o propunere, protestînd în contra bom­bardare­ şi invitînd guvernul la o politică de acţiune. D. Delyannis declară că propunerea im­­pil­­a o ide­e de neîncredere şi zice că nu e demn de a formula protestări energice. 3 Deputaţii opoziţiei propun Camerei să exprime durerea elenizm­ului faţă de mă­surile coercitive leute de Eur­o­pa. D. Delyannis pune cesti­unea de încredere. ARMATA GREACA 9 C STARECRITICA Se pare, după ultimele depeşe, că tripla alianţă şi-a trăit traiul şi că o nouă con­stelaţie politică e njghebată. Rusia, Ger­mania şi Austria sunt pe cale a se pune de acord pentru rezolvirea cestiuneî orientale. Dacă acest lucru se întîmplă, situaţiunea Romîniei devine critică. Sîntem incontesta­bil aliaţii Austriei, dar cine poate să ne garanteze că aceasta va fi o aliată fidelă şi că ne va protege? Recunoştinţa şi ţi­nerea făgăduinţelor în politica dintre state sînt pure minciuni, aşa că orî­cînd ne pu­tem aştepta ca să fim părăsiţi de imperiul vecin» Azi se vede perfect stupiditatea nobi­lului cînd, ţinîndu-se de pulpana lui Frantz Iosef, se răţoia obraznic, strigind : Noi şi ne temem de Rusia! Iată azi posibilitatea de împăcare a Austriei cu Rusia şi noi lăsaţi în voia întîmplărilor şi a bună-vo­­inţei celor doni aliaţi. Toate aceste, fireşte, sunt supoziţiuni. Nimic pînă acum nu a confirmat înţelege­rea celor trei imperii. E totuşi ce­va po­sibil şi de aceea am atras atenţiunea ci­titorilor asupra situaţiii.uei noastre într’un asemenea caz. Viitorul este plin de încercări. Ceea­ ce însă ne întristează mai mu­lt, e lipsa de oameni în adevăr capabi­l şi cu autoritate, cari în aceste încurcături şi păsuri grele de trecut, să conducă înţelepţi'Ste desti­nele ţăreî. â^n*. ir­­i ! DIN CANEA (De la corespondentul nostru particula­r Atem, 4R97, Februari­­. In fuga condeiului, vă comunic amănunte despre măcelurile crîncene și incendiul din Canea, la cari am azistat. Joti, pe la trei ore după amîazî, aflîn­­du-mă pe cheiul din dreapta măre!, de-o­­dată aud o detunătură de vre-o 500 puşti şi în acelaş timp mii de oameni alergau ca un val enorm pe stradele oraşului. De­tunăturile continuate, gloanţele suerau în alei, trase de către turci şi greci. împreu­nă cu o sumă de lume, m’am refugiat în­­tr’o casă care mi a ieşit înainte şi în care nu se afla nici un bărbat, ci m­ai au vre-o zece femei. La orele 5 şi jumătate auzim de o dată sunînd clopotele bisericilor şi în acelaş timp se văzură izbucnind limbi de flăcări din toate părţile.« Nu se poate descrie panica grozavă ce cuprinse pe toată lumea. Flăcările au încins cu o repeziciune ui­mitoare mai multe strade locuite de greci. Nu putea ieşi nimeni din această parte a cetăţei, fiind sigur că-i aşteaptă de-o parte cuţitul turcesc spre a-l măcelări, de altă parte valurile măre­ spre a-i înghiţi. Pe strade nu îndrăzneau iarăşi să iasă pentru a scăpa de incendiu, căci cădea sub ploaia de gloanţe ce curgea din toate părţile. Cu toţii cei refugiaţi în casă aşteptam cu groază moartea teribilă. In zori de ziuă, am izbutit a mă stre­cura prin cîte­va strade strimte locuite de greci pînă la malul mărei. împuşcăturile încetaseră. Pe strade ză­­ceau cadavre de bărbaţi, femei, copii, şi turci şi greci. Vaietele răniţilor erau sfî­ie­­toar­e. Eram buimăcit de groază. Văzut o barcă a vaporului de razboi, Maria Theresa, staţionat înaintea poştei austriace. Am spus că sunt supus român şi imediat un sub­ofiţer, comandantul băr­­cei, m’a primit. De asemeni toţi austriacii, nemţii cari veniseră împreună cu mine, au fost cu toţii primiţi pe Maria Thereza. * Pînă în momentul plecăreî noastre, Sîm­­bătă, 25 (6) Februarie, la orele 7 p. m., incendiul nu fusese încă potolit. Cinci stra­de au fost cu totul nimicite. Casele arse er­a locuite de vre-o 500—600 de per­soane. Au ars o biserică şi o şcoală gre­cească, precum şi biserica şi şcoala cato­lică şi alte case în diferite puncte ale o­­raşului. Pagubele se socoteau la mai mult de două milioane de lire otomane. Pe lin­gă incendiu n’au lipsit nici jafurile atît din partea turcilor r şi bengaziştiior, cît şi din partea soldaţilor turci. In timpul staţionăreî noastre pe basti­mentul de razboi, Maria Theresa, co­mandantul vasului, D. Frosche, s’a purtat cu noi toţi, precum şi cu supuşii greci, turci, etc. etc, refugiaţi pe vapor, cu o adevărată nobleţă de inimă. Am fost nu se poate mai bine trataţi, atît ca hrană cît şi ca dormit, cu toate că nu avea proviziuni de ajuns. Basti­mentul, care se afla în Pireu, îndată ce a primit ordinul telegrafic de a pleca cu toată urgenţa la Canea, a dat foc la cîte pat­e cazanele şi în interval de 7 ore a şi sosit în Canea, fără a mai avea timp să se a rovizioreze. Comandantul ne-a declarat că o să ne alimenteze cît îi vor ajunge pro­­viziunil­e ce avea, şi aşa a şi făcut. Ce­­rînd comandantului o escortă de soldaţi şi o barcă pentru a mă duce în oraş spre a-mi lua bagajele, am fost numai de­cît satisfăcut.* Imî este imposibil a descrie ceea­ ce am văz­ut pe strade şi pe malul mărei. Gemetele, urletele de durere, scrîşnirile din dinţi ale răniţilor, cari luptau în sînge alături cu cadavrele mutilate mâ­­nfiorau de groază. Imî tremura tot corpul. Pe malul mărei, mii de oameni staţio­nau şi cereau, plingînd, ajutor, galbeni la faţă. Femeile erau aproape despoiate, co­piii goi, bărbaţii, cu capul gol, tremurînd, cădeaţi în ge­nunchi şi se rug­ai de co­mandanţii bas­­mentelor puterilor străine ca să-l primească pe bord. Aceştia nu a­­veau însă ordinul de a primi pe vrr-un străin, ci numai pe supuşii lor. Singure bastimentele austriac şi italian, fără ordin, au prioit pe nenorociţi. Comandantul, ca şi consulul Lances Blanche, nu numai că n’a voit a primi pe străini, dar nici chiar pe toţi supuşii francezi, cari le cereau ajutor. Citî­va dintre dîcşii mi au spus că şi acei cari au

Next