Adevěrul, februarie 1897 (Anul 10, nr. 2745-2768)
1897-02-14 / nr. 2756
ANUNCIURI ABONAMENTE CE» ILA 1 Sl U MMM «lasnLucnc «natn^aildik o • NUMĂRUL 10 BANI l MrauM&to 15 BAIU mm NUMĂRUL 10 BANI I ptreetor poMtte: AM. ▼. ■ » ■AcT— 80 MUU Interpelarea Luptele din Preta D-lui Fleva Starea de nesiguranţă în care se găseşte Europa, precum, mai ales, şi evenimentele ce se petrec în insula Creta, au redeşteptat îngrijirile lumei noastre politice cu privire la armată. Aceste îngrijiri sunt mărite, nu numai de lipsurile reale ale oştirei, dar, mai cu seamă, de unele declaraţiuni nesocotite ale pătimaşilor noştri politiciani, printre cari nu trebuie să uităm pe fostul ministru de rǎzboiu, D. general Budişteanu. Făcută în împrejurările actuale, interpelarea deputatului de Prahova avea o deosebită importanţă, căci ţara poate fi chemată în foarte scurtă vreme ca să ia parte la unul din cele mai crîncene războaie ce a sîngerat omenirea. De aceea interesul tuturora, întru cît priveşte starea armatei, e mai deştept astăzi decît altădată, iar declaraţiile D-lui ministru de rǎzboiu, ascultate cu mai multă atenţiune. D. Fleva — rezemat pe informaţiuni primite, pare-se, din izvoare milităreşti competinte — a arătat că oştirei noastre îi lipsesc multe, mai îi lipsesc muniţiunile, puştile, ofiţerii în număr suficient şi caii în număr considerabil. D-sa a mai arătat că vorbele generalului Budişteanu, cum că arma Manlicher e un ciomag, nu numai că a îngrijit serios ţara, dar încă a provocat neîncrederea soldatului în puşca ce o are în mînă. Răspunsul D-luî ministru de rǎzboiu a fost ascultat cu băgare de seamă. Ministrul apărarei naţionale avea de data aceasta un rol superior, el nu mai era ministrul de rǎzboiu din timpurile ordinare şi liniştite, chemat numai să ţie piept atacurilor opoziţiunea şi să dezarmeze, prin răspunsuri meşteşugite, pe adversarii guvernului. Generalul Berendel avea rolul uinui bărbat de stat chîemat să vorbească cu mîna pe conştiinţă, chîemat să spuie ţărei tot adevărul în momentele supreme în cari, poate, se găseşte. Să sperăm că D sa, înţelegînd şi gravitatea împrejurărilor şi importanţa declaraţiunilor ce trebuia să facă, n’a spus de cît aceea ce se cerea de la omul conştiincios, de la bărbatul de stat cinstit, de la patriotul luminat, adică : adevărul. Răspunsul generalului, în parte ne-a bucurat, în parte ne a dovedit, încă o dată, incapacitatea şi uşurinţa majorităţei politicianilor noştri. Cu privire la puşca Manlicher, D-sa a ţinut să liniştească ţara şi să redea soldatului încrederea pe care o ridicase declaraţia generalului Budişteanu. Puşca Manlicher, ne a spus ministrul de rǎzboiu, este admirabilă, achiziţiunea cu o fericire pentru ţară, iar vestita denunţare a fostului ministru de rǎzboiu o greşală regretabilă. Totodată D. general Berendel a recunoscut cum că armatei îi lipsesc muniţiunile şi caii. Aci ar fi momentul să întrebăm pe conducătorii noştri, pe marii noştri fruntaşi, pe toţi bărbaţii gravi cari au monopolizat cîrma ţârei, pentru ce nu s’au ocupat de înarmarea ţărei, pentru ce au lăsat ca evenimentele să ne surprindă cu puştile fără cartuşe, cu cavaleria fără cal, cu tunurile fără hamuri şi aşa mai încolo. Aci ar mai fi momentul să întrebăm pe D. Dimitrie Sturdza şi pe fostul ministru de rǎzboiu, pentru ce au neglijat echipamentul şi pentru ce generalul Budişteanu a refuzat cu încăpăţinare aprovizionarea armatei cu cartuşe ? Graţie fostului cabinet liberal, armata romînă, deşi în primul moment ar putea face bună figură pe cîmpii de rǎzboiu, n’ar fi capabilă să susţină o luptă mai îndelungată căci, după două săptămînî, s’ar găsi, în adevăr, înarmată numai cu ciomege. Actualul guvern are datoria patriotică de a face aceea ce n’a ştiut îndeplini ministerul Sturdza-Budişteanu. Nu mai e timpul să ne ocupăm de recriminări; acuma şi guvernul, şi parlamentul, şi conducătorii oștire n’au decît o datorie , la lucru. Const. C. Bacalbașa. SATIRA ZILEI • .#%***.. c . * Chestiunea cretană Ruminica S poştă următoarea cartă de Am primit prin vizită: NICOLAS BATAQEU Chef d’ Orchestre Roumain Membre fondateur de la Socidt© „Monde Hum#nitaire de Pari3.tt St. PHtrsbourg i Âceastă cartă de vizită este a cetăţeanului lăutar Nicolae Matache, care, de cînd cu Expoziţia din Paris, a început să viziteze străinătatea şi să se dea la limba streină». Dupe cum văd cititori, nea Niculaie Matache a devenit, aşa „sins japon“ Nicoas Matageu şi Membre fondateur de la Société „Monde iuraanitaire de Paris“. La cafenelele din strada Sfinţilor, această cartă de vizită a produs o senzaţie nemaipomenită, muscalagiii şi cobzarii au izbucnit în achmaţiuni frenitice, iar in Scaune putea să se întîmple revoluţie. Adică de ce Matetgeu! ?..., Uite asta nu-mi intră mie in cap! ♦SmKt-s Vax, comprimînd acţiunea Greciei în Creta, cU nu ma voiu supune, ca până acum, la hotărlrile lor. Declaraţii categorice «Cunosc prea bine, a mai zis regele George, şi puterea mea şi slăbiciunea Europei. Astăzi eft sânt arbitrul păcel şi sânt hotărât să profit de această Împrejurare. De mă veţi bloca în Creta, mă voi îndreta spre fontieră şi voi intra în Macedonia cu 300,000 de greci. Atunci vom veda ce va deveni concertul european şi cum vor coopera puterile spre a exercita presiunea lor asupra Greciei pentru pecea europeană». Se afirmă că diplomatul străin căruia regele George î a ţinut acest limbagiu este ministrul Franţei din Atena. Pan. Ordinea de zi de încredere este votată cu 115 voturi contra 1. Turciî •îmi anexarea cu Grecia Consulii din Creta au primit depeşa următoare de la un vice consul din netymno . Prelungirea situafisanci actuale ar avea consecinţa grave. Turcii doresc restabilirea ordinea și sunt gata să primească ori ca, chiar anexarea cu Grecia. ---------------------4------------------------- SCUZES Ministrul de externe al Greciei Declaraţiile regelui Greciei Observaţiilor unui reprezintant străin Unul din reprezintanţii puterilor stăine, plecînd din Atena, cu ocazia ultimei sale vizite făcută la palat, a comunicat regelui George că acţiunea Greciei în afacerea Cretei este foarte temerară. Limita răbdarei După cum se afirmă în cercurile înalte din Atena, regele ar fi răspuns următoarele : — «Timp de 35 de ani de câd domnesc în Grecia, am dovedit tuturor că nu mă las a fi influenţat de impresiile momentului şi că nu mă supun necondiţionat curentelor populare, fapt pentru care am devenit şi nepopular. «Timp de trei zeci şi cinci de ani m-am încrezut în dreptatea Europei. Astăzi voinţa naţiune! s’a manifestat limpede şi hotărît. Suferinţele Cretei şi ineficacitatea măsurilor Europei sunt evidente. «Dacă şi di astă dată puterile, punmd înainte interesul lor, liniştea şi pacea Europei, se vor arăta egoiste şi nedrepte. VOTUL UNIVERSAL Duminecă 16 Februarie, la orele 2, va avea loc în Piatra-Neamţu O MARE ÎNTRUNIRE PUBLICĂ în favoarea VOTUL UNIVERSAL Vor lua parte la această întrunire Dnii deputaţi : Paul Ciorgo», Ventilă C. A. Rosetti, C. Popovici, Vasile Kogălniceanu şi V. O. Moţun, precum şi D-nii Const. Molle și Ioan Nădejde, membri ai uniune! Votului universal. C Situaţia în Creta — Prin fir telegrafic — Detaşamente mixte la Canea Se anunţă din Atena Agenţiei Hwas că idea care predomină in corpul consular din Canea, este debarcarea de detaşamente mixte. Rezultatul bombardăre. La Palakchora şi la Kandano, unde creştinii blochează pe turci, rezultatul bombardărei a fost: 3 morţi şi 15 răniţi, după verificarea unui ofiţer italian de jandarmerie. Poliţia coastelor Patru torpiloare încrucişează coastele nord-vestice ale insa- Creta, spre a împiedica debarcarea de proviziuni pentru lagărul elenic, care ar mai avea nutrimente pentru câteva zile. Guvernatorul militar înarmează pe musulmani. Populaţia oretană contra amiralilor Comandantul grec, Invitat de amiralii străini să meargă cu dânşii la faţa locului bombardărea, pentru a verifica efectele ei şi a îngriji răniţii, dacă sunt, n’a primit propunerea, neputând garanta siguranţa vieţei amiralilor, din cauza mareî îndârjiri cauzată de bombardare- Din Camera grecească Camera deputaţilor.—Majoritatea depune o propunere, protestînd în contra bombardare şi invitînd guvernul la o politică de acţiune. D. Delyannis declară că propunerea impila o idee de neîncredere şi zice că nu e demn de a formula protestări energice. 3 Deputaţii opoziţiei propun Camerei să exprime durerea elenizmului faţă de măsurile coercitive leute de Europa. D. Delyannis pune cestiunea de încredere. ARMATA GREACA 9 C STARECRITICA Se pare, după ultimele depeşe, că tripla alianţă şi-a trăit traiul şi că o nouă constelaţie politică e njghebată. Rusia, Germania şi Austria sunt pe cale a se pune de acord pentru rezolvirea cestiuneî orientale. Dacă acest lucru se întîmplă, situaţiunea Romîniei devine critică. Sîntem incontestabil aliaţii Austriei, dar cine poate să ne garanteze că aceasta va fi o aliată fidelă şi că ne va protege? Recunoştinţa şi ţinerea făgăduinţelor în politica dintre state sînt pure minciuni, aşa că orîcînd ne putem aştepta ca să fim părăsiţi de imperiul vecin» Azi se vede perfect stupiditatea nobilului cînd, ţinîndu-se de pulpana lui Frantz Iosef, se răţoia obraznic, strigind : Noi şi ne temem de Rusia! Iată azi posibilitatea de împăcare a Austriei cu Rusia şi noi lăsaţi în voia întîmplărilor şi a bună-voinţei celor doni aliaţi. Toate aceste, fireşte, sunt supoziţiuni. Nimic pînă acum nu a confirmat înţelegerea celor trei imperii. E totuşi ceva posibil şi de aceea am atras atenţiunea cititorilor asupra situaţiii.uei noastre într’un asemenea caz. Viitorul este plin de încercări. Ceea ce însă ne întristează mai mult, e lipsa de oameni în adevăr capabil şi cu autoritate, cari în aceste încurcături şi păsuri grele de trecut, să conducă înţelepţi'Ste destinele ţăreî. â^n*. iri ! DIN CANEA (De la corespondentul nostru particular Atem, 4R97, Februari. In fuga condeiului, vă comunic amănunte despre măcelurile crîncene și incendiul din Canea, la cari am azistat. Joti, pe la trei ore după amîazî, aflîndu-mă pe cheiul din dreapta măre!, de-odată aud o detunătură de vre-o 500 puşti şi în acelaş timp mii de oameni alergau ca un val enorm pe stradele oraşului. Detunăturile continuate, gloanţele suerau în alei, trase de către turci şi greci. împreună cu o sumă de lume, m’am refugiat într’o casă care mi a ieşit înainte şi în care nu se afla nici un bărbat, ci mai au vre-o zece femei. La orele 5 şi jumătate auzim de o dată sunînd clopotele bisericilor şi în acelaş timp se văzură izbucnind limbi de flăcări din toate părţile.« Nu se poate descrie panica grozavă ce cuprinse pe toată lumea. Flăcările au încins cu o repeziciune uimitoare mai multe strade locuite de greci. Nu putea ieşi nimeni din această parte a cetăţei, fiind sigur că-i aşteaptă de-o parte cuţitul turcesc spre a-l măcelări, de altă parte valurile măre spre a-i înghiţi. Pe strade nu îndrăzneau iarăşi să iasă pentru a scăpa de incendiu, căci cădea sub ploaia de gloanţe ce curgea din toate părţile. Cu toţii cei refugiaţi în casă aşteptam cu groază moartea teribilă. In zori de ziuă, am izbutit a mă strecura prin cîteva strade strimte locuite de greci pînă la malul mărei. împuşcăturile încetaseră. Pe strade zăceau cadavre de bărbaţi, femei, copii, şi turci şi greci. Vaietele răniţilor erau sfîietoare. Eram buimăcit de groază. Văzut o barcă a vaporului de razboi, Maria Theresa, staţionat înaintea poştei austriace. Am spus că sunt supus român şi imediat un subofiţer, comandantul bărcei, m’a primit. De asemeni toţi austriacii, nemţii cari veniseră împreună cu mine, au fost cu toţii primiţi pe Maria Thereza. * Pînă în momentul plecăreî noastre, Sîmbătă, 25 (6) Februarie, la orele 7 p. m., incendiul nu fusese încă potolit. Cinci strade au fost cu totul nimicite. Casele arse era locuite de vre-o 500—600 de persoane. Au ars o biserică şi o şcoală grecească, precum şi biserica şi şcoala catolică şi alte case în diferite puncte ale oraşului. Pagubele se socoteau la mai mult de două milioane de lire otomane. Pe lingă incendiu n’au lipsit nici jafurile atît din partea turcilor r şi bengaziştiior, cît şi din partea soldaţilor turci. In timpul staţionăreî noastre pe bastimentul de razboi, Maria Theresa, comandantul vasului, D. Frosche, s’a purtat cu noi toţi, precum şi cu supuşii greci, turci, etc. etc, refugiaţi pe vapor, cu o adevărată nobleţă de inimă. Am fost nu se poate mai bine trataţi, atît ca hrană cît şi ca dormit, cu toate că nu avea proviziuni de ajuns. Bastimentul, care se afla în Pireu, îndată ce a primit ordinul telegrafic de a pleca cu toată urgenţa la Canea, a dat foc la cîte pate cazanele şi în interval de 7 ore a şi sosit în Canea, fără a mai avea timp să se a rovizioreze. Comandantul ne-a declarat că o să ne alimenteze cît îi vor ajunge proviziunile ce avea, şi aşa a şi făcut. Cerînd comandantului o escortă de soldaţi şi o barcă pentru a mă duce în oraş spre a-mi lua bagajele, am fost numai decît satisfăcut.* Imî este imposibil a descrie ceea ce am văzut pe strade şi pe malul mărei. Gemetele, urletele de durere, scrîşnirile din dinţi ale răniţilor, cari luptau în sînge alături cu cadavrele mutilate mânfiorau de groază. Imî tremura tot corpul. Pe malul mărei, mii de oameni staţionau şi cereau, plingînd, ajutor, galbeni la faţă. Femeile erau aproape despoiate, copiii goi, bărbaţii, cu capul gol, tremurînd, cădeaţi în genunchi şi se rugai de comandanţii basmentelor puterilor străine ca să-l primească pe bord. Aceştia nu aveau însă ordinul de a primi pe vrr-un străin, ci numai pe supuşii lor. Singure bastimentele austriac şi italian, fără ordin, au prioit pe nenorociţi. Comandantul, ca şi consulul Lances Blanche, nu numai că n’a voit a primi pe străini, dar nici chiar pe toţi supuşii francezi, cari le cereau ajutor. Citîva dintre dîcşii mi au spus că şi acei cari au