Adevěrul, octombrie 1897 (Anul 10, nr. 2958-2987)
1897-10-10 / nr. 2967
Abonament« încep la 1 si ÎS ale necarei luni şi se plătesc înainte: tin an in tară 30 lei; in străinătate 50 lei Şase luni 15 „ „ „ 25 « Trei luni 8 „ „ „ 13 „ Numărul 10 bani In străinătate 15 bani La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul 10 bani Un număr vechiu 20 bani R e d a c ţ i a PASAGIUXI BĂNCEÎ NAŢIONALE (TELEFON No. 25). Administraţia PASAGIUL BĂNCEÎ NAŢIONALE (TELEFON No. 25). Edl^ia de seara Sa te ferești Romíne de cuiț strein în casă V. Alexandri. VINE RI® 10 OCTOMBRE 1897 Anunciupînd primesc direct la Administrația ziarului Xiinia pagina Vl-a ” •* ,^“a » a» IV-ft leî 0.50 bani » 2.-a« »» Doourile de la Constanta Şase pagini la fle-care ediţie Pentru „Tribuna” Ultimele ştiri venite din Transilvania legitimează aceea ce am scris şi eri cu privire la situaţia ziarului «Tribuna». Guvernul de la Pesta a hotărît suprimarea ziarului prin sărăcire, prin osînde succesive şi prin amenzi covîrşitoare. Acuma a sosit ceasul să dovedim noi ceştia din regat cit sîntem de patrioţi şi cîte sacrificii putem face pentru cauza naţională. Acuma a sosit momentul ca, sărind cu mic şi cu mare, şi punînd mină de la mină să venim în ajutorul gazetei urgisite de Unguri. «Tribuna» e condamnată ca să piară ? Ei bine, să o ajutăm cu toţii, să facem abonamente în toate oraşele, în toate satele, în toate casele fiecare Romín să aibă «Tribuna» pe masă, «Tribuna» să fie ziarul fiecărui Romín. Să facem o manifestaţiune grandioasă, unică în felul ei, să facem şi noi Romînii ceva grandios, deosebit, care să înmărmurească pe Maghiari, care să dovedească lumea ,că Romînii n’au pierit încă şi că pentru cauza neamului lor şti face toate jertfele. Să organizăm şi să realizăm o subscripţie colosală, să facem ipopo de abonamente, 20,000, dacă vom putea 100,000. Să ne adresăm la toţi, la bogaţi şi la săraci, să primim abonamente de un an, de jumătate an şi de trei luni, să supunem la acest «imposit naţional» pe tot Românul, să nu acordăm nici un caz de scutire. Să dovedim energie şi patriotism prin fapte şi prin sacrificii. Numai cu vorbe sonore, numai cu parada întrunirilor care, de cele mai multe ori, satisface cel mult vanitatea oratorilor, sau numai cu acele manifestation de tribună destinate să slujească interesele partidelor, nu se salvează «Tribuna». încă o dată, momentul este al faptelor și al jertfelor. Momentul este să procurăm luptătorilor nervul războaelor, adică să le punem la dispoziţie fondurile îndestulătoare. Şi fie siguri acei cari se interesează de chestia naţională, că nimic nu va ustura mai tare peUnguri şi nimic nu va întări mai mult pe fraţii obijduiţi, ca un asemenea ajutor spontaneu, eficace şi, în adevăr, patriotic. Cîtă vreme propaganda se va mărgini la meetinguri de indignare şi de protestare, cîtă vreme partidele politice se vor ascunde în dosul marei cauze pentru a-şî face treburile pentru sau contra d-lui Sturdza, cîtă vreme chestia naţională va rămîne numai un pretext, iar nu un scop, atîta timp Ungurii au să doarmă liniştiţi pe amîndouă mustăţile şi au să ne lase să ne ameţim singuri în mijlocul zgomotului steril. Dar dacă voim să-l usturăm pe duşman, să vorbim mai puţin şi să lucrăm mai mult. Deocamdată să începem cu ceva practic, foarte practic , să bă găm mîna în buzunar şi să scoatem preţul unui abonament la «Tribuna». Iar pentru ca nici vorbele acestea să nu fie vorbe seci, destinate bătaiei vîntuluî, mă înscriu cel d’întîi cu un abonament. Şi acuma, parafrazînd o veche vorbă, voiu zice Romînilor : «Cine iubeşte chestia naţională, să mă urmeze /» Const. C. Bacalbaşa SATIRA POLITICA Baroul Colectivitatea a dovedit incă odată cit este de populară în ţara aceasta. Fiind să se facă alegerea corpului de... indisciplină al advocaţilor, poporul suveran s’a manifestat. Din 400 şi ceva de aveaţi membrii marcanţi al colectivităţeî, au întrunit un număr considerabil de voturi, precum urmează : C. Nacu 11 voturi, C. Stoicescu 7, Matei Corbescu 3, Ferichidi 1, iar Iorgu Paladi 2, adică unul al sau şi cel l’alt al lui Naeaucatu, amicul de zile negre. Le balotaj colectivitatea s’a evaporat şi s’a concentrat în uriaşul baroului, Gheorghe Danielopolu, carele, de îndată ce s’a identificat cu oculta, a pierdut 95 la sută și din spirit și din succese. Vax. Salisbury „Silsbury“—cine n'a auzit despre acest nume? Ca şi Beaconsidld şi Gladstone, el figurează în multe evenimente de cea mai mare importanţă politică şi diplomatică. Marchizul de Salisbury, este primul ministru al Marei Britane. In această calitate el fatal trebuie să joace un rol de frunte in politica internaţională modernă. Primul ministru englis este o autoritate, ■şi o autoritate mult mai mare decit primul ministru germam sau austriac. Căci aceştia sunt numiţi şi depind de monarchi, pe când Salisbury depinde numai de parlament. Salisbag s’a născut în 1830, este decum vîrstă de 67 de ani, şi ştirea răspîndită de „Standard” că premierul se retrage din camă de boală, nu e tocmea lipsită de aparenţe de adevăr. Dar după cum se ştie,bătrlnul prim-ministru s’a grăbit si dezmintă ti ..Standard?, lost. Dosurile de la Constanţa Se ştie că s'a votat an credit pentru construirea unor dokurî la Constanţa. Importanţa dokurilor pentru Constanţa care trebue sa fie cel maî important port al ţarei o înţelege oricine şi nu e nevoe săo maî arătăm aci Pentru grînele noastre în special, se impune construirea lor, căci lăsîndu-se producătorii de grîne la discreţia proprietarilor de magazii din acel port, aceştia hotărîsc cu înlesnire preţul lor, mai ales dacă proprietarii magaziilor de producte sînt exportatori Se va înţelege fi mai bine aceasta cînd vom arăta ce se petrece acum la Constanţa. Asociaţia de bancheri Statul n’a început încă construirea doburilor, şi încă nici nu se ştie cînd se vor face. O asociaţie de bancheri, în care rolul principal—se spune—căi joacă mare bancă din Germania, s’a format în scopul de a construi la Constanţa magazii mari pentru producte. Această asociaţie a şi început să cumpere la Constanţa pe malul măreţ, întinse terenuri în acest scop. In curind asociaţia de bancheri va începe construirea magaziilor. Scopul 51Sosi.afi®í Iată care ar fi scopul pe care îl urmăreşte asociaţia de bancheri: Construind magaziile ei, asociaţia va fi stăpână pe piaţa Constanţei şi cum toţi bancherii din asociaţie se ocupă. Vederi din ţară GHECETUL Iată, Ghecetul, micul orăşel din faţa Brăilei locuit mai mult de pescari. De aci, la 1877 Cerchezii şi basibuzucii trăgeau focuri asupra bateriilor ruseşti de pe malul Brăilei. In faţa Ghecetului s’a înecat şi faimosul vapor turcesc de război LufuGelie. cu negoţul de producte, ea va putea să hotărască preţurile grînelor noastre cu înlesnire. Producătorii noştri, neavînd la Constanţa nici alte magazii, nici doburî, vor fi siliţi să se adreseze asociaţiei de bancheri. Neputînd să ţină grînele mult timp—mai întîi din cauza nevoii de bani şi al doilea din cauza temere! că vor vinde alţii mai înainte şi deci poate să rămîie cu grînele nevîndute fiecare se va grăbi să primească condiţiile asociaţiei stăpînă a magaziilor. Ce face guvernul? Se poate ca pericolul să nu fie extraordinar de mare, dar fără îndoială faptul de care ne ocupăm va influenţa într’un chip destul de hotăritor asupra preţului grînelor pentru ca să îngrijască pe toată lumea. De aceea întrebăm ce face guvernul şi dacă are de gînd să ia măsuri ca afacerea pe care vrea s’o realizeze asociaţia de bancheri, să nu fie un pericol pentru ţară. Chestia e foarte delicată, de aceea noi o aducem la cunoştinţa publicului şi a guvernului. Acei cari cunosc mai de aproape chestia aceasta vor putea să arate mai lămurit cari pot să fie urmările ei. Repi Procesul asasinarel lui Ciofian In zorii zilei de eri, justiţia societăţi romîneşti a dat un verdict, prin: care■ se trese în rîndul criminalilorşi se răpeşte libertatea a trei ţărani, din cari unul n’a atins însă anii de majorat: Ilit Gheorghe Mila şi Tudor lordsahe la 10 ani—minorul Pavel lordache la 5 ard muncă silnică. S’a cetit verdictul? Jus trei condamnaţii au izbucnit in plîns ciudoşi au scîrşit, oprit lacrimile cu pumnul — şi au plecat intre baionete. Societatea a fost înc’odată salvată! Se ştie că cei trei ţărani au fost acuzaţi de asasinarea proprietarului Ciofian de pe moşia Belciugatele, jud. Ilfov. Peripeţiile crimei sunt în detaliu cunoscute cetitorilor „Adevărului“. Stabilit a fost şi scris negru pe alb de către însuşi primul-procuror, care a anchetat cazul, cum că proprietarul Ciofian era de o „rigurozitate extremă cu ţăranii”. Constatat a fost iarăşi că satul Belciugatele întreg s’a ridicat contra neomeniilor proprietarului asasinat. Mai departe, însăşi familia asasinatului, constituită parte civilă—pentru a reclama de la trei ţărani calici 10.000 hi despăgubiri! — însăşi familia vine şi recimoaşte că a fost un complot al satului întreg şi că cei trei acuzaţi trebuie să fi fost traşi la sorţi ca să asasineze pe proprietarul Ciofian. Şi, în fine, maî aflaţi şi acest detaliu caracteristic cî sugestia: tatăl şi bunicul asasinatului n’aul murit nici ei de altă moarte— fapt care a şi silit pe unul din apărători— care numai de revoluţionar nu poate fi bănuiţi—să constate că, din generaţie l« generalii, proprietarii Ci,dau ceil fost nişte odioşi exploatatori şi astfel şi-au atras urgia satului. Cu toate acestea — ba nu, tocmai pentru toate acestea societatea a răpit celor trei nefericiţi ţărani libertatea şi onoarea— şi cine ştie dacă măcar aceştia sînt tei trei sorţifi de obştia Bolciugatelor, etUt phtă ba sfîrşit ei au negat şi doar... un nasture era dovada de care se ţinea reprezentimiia ministerului public! O spunem d aci fără înconjur : sentinţa în procesul asasinată proprietarului Ciflan nu poate fi considerata ca o sentinţă a justiţiei populare: e o sentinţă de clasă, verdictul populaţiei burgheze, orăşeneşti, care reflectează toată înstrăinarea oraşelor de viaţa dramatică a ţărănimei rommeşti. Sentinţa de eri e confirmarea adevărului sociologic că justiţia de azi—chiar în manifestarea ei cea mai democratică, cum e Curtea cu juraţi — încă a rămas tot sentinţa stăpînitorilor asupra stăpîniţilor. O justiţie populară se va putea numi numai aceea în care toate straturile societăţi vor fi egal reprezentate. Niciodată un jurat ţăran n’ar fi putut dicta sentinţa de om a trei cm juraţi. Silex. REMANIARE Ultimul cuvînt al politicianizmuluî, e remaciarea cabinetului. Iu schimbarea a două trei exce- Ienţe, guvernul îşi caută elixirul, c.’.re sâ-i prelungească existenţa. Să se gîodească la o remaniare — e foarte natural din partea d-luî Sturdza, care ştie că situaţia grupărilor la deschiderea ParlamentUlui nu va permite guvernului un train senin pe pat de roze. Dar tot atît de fireac e ca orice cîrpeală ministerială s’ar face, ca s& nu servească întru nimic pe guvern— pentru că a sacrifica pe cutare personagii pentru cutare, înseamnă să eși la aceeași socoteală, să-ţi creezi alţi duşmani, în locul celor de mai înainte. O întrebare capitală e însă dacă într’o eventuală remaniare gruparea aurelianistă ar primi tîrgul cu guvernul pe chestii deportofolii. Dacă în acest sens se va efectua o ramaniare— existenţa guvernul— poate fi prelungită cîtva timp, va fi insă o existenţă ofticoasă şi sfârşitul va fi fatal, nu numai pentru formaţiunea ministerială, ci pentru partidul liberal întreg. Nota situaţiunei ie că gruparea aurelianistă are răspunderea în ce priveşte existenţa actuală a unui regim liberal. Să vedem cum va şti să fie la înălţimea acestei situaţiuni. S. U. R. Tot eu sireacul! aesimma abatorului din Iaşi şi a îiwitdread rakd Lueger a venit în discuţia presei maghiare. Ungurii văd in aceasta, o lovitură proiectata la potriva tirgurii de vite din Budapestit, şi că această lovituă vine de la Ticna. Ziarele ungureşti însă spun că graţie d-Mi Stuidza, aceasta nu se va întimpla şi de adaigă că astfel se şi explică revor’irea înviiârii ce s’a făcut â ruluî Lueger, de către comuna din Iaşi, fără ştirea guvernhcă. Nu ştim pînă la ce punct este adevărată ştirea şi versiunea ziarelor din Pesta. Ceea c« tuşa e cert, e că el» sunase perfect pe „ignobilul“ şi cînd e vorba de uni act josnic şi tinist şi de apărarea intereselor mireşti, el trebue să se ofere imediat. Tot el sireacul! Cos. TRIPOURILE Am făgăduit că vom sluji încă o dată morala publică, urmărind cu energie noua „bandă neagră“ cu maî multe capete, toate acele case de joc și de ruină care se numesc „Hotel de France”, „ Tomescu" „Cananău“ ele., ele., ele. Am făcut alaltă-era apel la energia parchetului și revenim încă odată. Căci toate tripourile acestea, funcţionează numai cu învoirea poliţiei, adică cu învoirea interesată a unora dintre agenţii poliţiei; în sfirşit nu e tripou care să nu subvenţioneze pe comisarul respectiv. Aşa se explică pentru ce toate descinderile parchetului rămîn fără nici" un rezultat. Aşa se explică pentru ce un Tomescu, deexemplu, a fost arestat şi depus poate de zece ori şi întotdeauna a scăpat şi şi-a reînceput meseria jefuitoare. Aşa se explică pentru ce un tripou periculos, care a făcut nenumărate victime, precum e cel de la Hotel de France, poate funcţiona poartă Ungă poartă cu Prefectura Poliţiei In această privinţă atragem şi atenţiunea d-luî prefect al poliţiei rugindu-l să se intereseze de aproape şi să cerceteze care este rolul agenţilor săi în existenţa tripourilor. In sfirşit, înainte de a reveni cu alte amănunte, noi cerem intervenţiunea nemiloasă a autorităţilor îndrituite. Drago? Regele, ignobil şi tribunal „Tribunul“ în vînătoarea lui după o „chestie“, crede că a pus mîna pe aşa ceva, rencepînd campania sa în potriva d-lui Sturdza prin întruniri şi manifestaţiuni. Tema d-sale e că primul ministru este singurul vinovat în cestiunea umilire de la Pesta şi cere pedepsirea vinovatului. D. Fleva, în această cestiune poate fi sigur că va face faliment. Azi nu mai e Român în ţară care să nu ştie că marele vinovat este regele, că lui îi se datoreşte umilirea ţăreî şi trădarea cauzei naţionale. Oricît am fi de duşmani ai „ignobilului“ totuşi nu putem să înşelăm ţara şi să dăm asupra lui răspunderea unor fapte de cari tiu şi e vinovat, mai mult ca Lascar Catargiu, ori ca însăşi d. Fleva. Dacă toţi oamenii politici s’ar fi pronunţat cu energie în potriva mergerei la Pesta, Carol nu îndrăznea să facă această ultimă ruşine Romîniei. Toţi politicianii însă au tăcut, şi dl. Sturdza şi şeful conservatorilor şi „Tribunul“ chiar, care „post festum“ a declarat că aceasta e o greşală. Nu voim să se deplaseze responsabilităţile. Singur regele trebue considerat ca vinovat de trădarea de la Pesta şi el singur trebue să-i suporte urmările. „Chestia“ d-luî Fleva, nu este de natură să prindă. D. Sturdza va cădea de sigur; are prea multe păcate și prea în multe încurcături a intrat, ca să o mai poată duce înainte. „Tribunul“ însă nu trebue să creadă că „de astă dată“, el o va da jos și victoria pe care o va căpăta, va fi desigur datorită împrejurărilor, nu agitaţiunilor d-sale. In tot cazul, noi vom sta veeinic la postul de onoare pentru a nu lăsa ca ţara să fie înşelată şi răspunderile deplasate. Ungurul nostru de astă dată nu este d. Sturdza, e Carol I, regele trădător al Romîniei, iar Sturdza nu-i decît iresponsabilul săi flacheu. C. M. Muşamalele Ghid am ndicat glasul nostru m ■potriva sălbătăciilor a cărora victimei au căzut nefericiţii Tudor Dumăş- Godeanu, nu ne-am făcut nici o iluziune. Ştiam perfect cu cine avem aface şi ele aceea ne-am aşteptat că să se facă muşama şi aceste două crime militaro-civile. Au trecut aproape două luni şi oficialmente nu ştim absolut nimi din privinţa anchetelor pe cari guvernul le-a numit ca să cocoloşească lucrurile. In privinţa felcerului asasin Nicoreanu, atît ştim că s'a prezentat la examenul de maior şi că ministerul ar fi dat un ordin confidenţial ca specificul să nu maî fie întrebuinţat. In ceea ce priveşte omul lui Tudor David, ministrul de interne cfuristigiul Ferichide, tace ca cel maî conştineios peşte. McS n’a crezut de cuviinţă sâ lumineze opiniunea publică alarmată şi să publîce un comunicat în Monitorul Oficial care să arate cum stau lucrurile, cel puţin, după versiunea oficială. Aceste două fapte dovedesc dispreţul ce-l au guvernanţi pentru ţară. Se mulţumesc să tacă, să înghită toate adevărurile ce i le spune presa şi să arunce muşamaua şi uitarea asupra tuturor sălbătăciilor şi crimelor. Toate aceste sunt de natură a întări convingerea că in ţara românească nu mai există dreptate. Aceasta cum am zis şi altă dată, este primejdios, de oarece lumea exasperată ştiind că de la autorităţi dreptate nu va căpăta, şî-o va lua singură, pedepsind după legea luî Lynch pe toţi Nicoreniî, Stăneştiî şi Cimpeniî.. Guvernanții ne imping la anarhie Sfinx. La curtea cu juraţi Judecarea presupuşilor asa- Simi ai lui Ciofian. Obiectivitatea preşedinţilor cărţilor cu juraţi. — Rezumarea dezbaterilor. Multe pene reputate s’au încercat să descrie starea sufletească a acelora cari au nenorocirea de a şedea pe banca acuzaţilor, avînd la spate jandarmul ca baioneta pe armă, iar dinainte pe cei doui-spre-zece cetățeni, de o vorbă a cărora depinde cinstea și viitorul unui omA.?° °k*ar »le unei familii întregi. Citi dintre acei cari au asistat la dezbaterea procesului asasinare! lui Cionan, nu s’au gîndit la aceasta. In fundul sălei, colo pe perete, se vede atîrnat portretul mîntuitorului răstignit şi sîngerînd. El par’câ spune acelor nenorociţi cari îşi aruncă privirile lor rătăcite spre diinaul: „fericit! cei ce pentru dreptate sufăr...“ Dedesubtul acestui mintuitor stau judecătorii, cari, îmbrăcaţi în robele lor negre, veghiază la stricta îndeplinire a legei. «..^cuza^l fraţii Iancu şi cărăuşul Mitu, privesc înainte le, par’că n’ar’avea simţire, sunt pierduţi. O viaţă plină de chinuri ce au moştenit'o de la chinuiţii lor părinţi, i-a îndobitocit, a tăcut să nu şi mai poată da seama de nimic ce e omenesc, sufletesc, în om. De aceia şi vedem feţele lor neschimbate, cu aceiaşi expresie incalificabilă, un fel de frică expresie incalificabilă, amestecată cu stupefacţie. Pot fi oare aceşti oameni vinovaţi de moarte de om ? Şi dacă da, ce s-a făcut să comită acest act odios; ca groaznică trebuie să fi fost suferinţa aceluî minor care — după spusa părţei civile— s a sacrificat pentru un sat întreg, ridicînd viaţa lipîtorei satului, proprietarului care condamna prin foame, pe aceia cari cu braţele lor îi agonisiau avutul? • Şi acum aceşti nenorociţi se află în faţa judecăţeî „poporului“. Cei 12 juraţi sunt sever supravegheaţi. Nu-i da ajuns că sunt străini de viaţa de la ţară, nu-i „ de ajuns că nu pot avea nici cea mai slabă idee despre suferinţele ce le-au îndurat sclavii lui Ciofian, toate acestea nu sunt de ajuns. D. preşedinte supraveghiasă cu cea mai mare încordare, ca nu cumva o rază de milă să se furişeze în inima juraţilor. El nu tolerează cel mai mic semn de aprobare dat apărătorilor, — din contră, el singur făcea goturi, prin cari, fără voie poate, cearcă să puie în evidenţă părţile mai slabe ale apărărei, sau să’şi rîdă de acele contra cărora argumente serioasa nu se pot invoca. Şi tocmai aci e o cestiune serioasă, căreia discuţiune se impune, dacă nu vroim să avem ca~ ' nedrepte... o serie de condamnări Preşedintele curţeî cu juraţi, trebuie să fie obiectiv. Acesta este ’principiul fundamental al legei. El trebuie să fie o bucată de ghiaţă, de marmoră, inaccesibil milei şi compătimirei, şi inaccesibil patimei şi prejudiciului.’ El nu are dreptul să aprobe pe apărător, după cum nu are dreptul să aprobe pe acuzator,— el trebuie să conducă numai dezbaterile în aşa chip, încît să contribuiască la luminarea obiectivă a juraţilor. Aşa vrea legea şi deci aşa ar trebui să fie, şi aşa vor să fie preşedinţiicurţilor cu juraţi. Dar oare e cu putinţă ceia ce voieşte legea ? Oare e cu putinţă ca în decursul cercetărilor şi a dezbaterilor, preşedintele să nu fie influenţat într’o direcţie sau alta ? Oare preşedintele nu este şi el om , nu are şi el simpatiile şi antipatiile sale, dragoste şi ură, stimă şi dispreţ ? O obiectivitate absolută, mai mult încă, chiar o obiectivitate relativă, sunt cu neputinţă. Preşedintele, fatal va conduce dezbaterile după cum însăşi va fi convins de vinovăţia sau de nevinovăţia acuzaţilor, şi conducînd astfel dezbaterile va influenţa pe juraţi, în favoarea sa, în defavoarea acelora pe cari au a-i judeca. O pildă va lămuri cele spuse. Dacă preşedintele crede pe acuzaţi vinovaţi, el le va pune aşa întrebări în cît să’î încurce, se va adresa lor în aşa mod, în cît să-i intimideze, şi cine a avut nenorocirea să apară vre o dată nevinovat înaintea unei instanţe judecătoreşti, ştie ce lesne e într’un asemenea caz, să te pierzi în contraziceri, să’ţi pierzi capuî şi să ajungi să afirmi şi să «probi lucruri cari nici prin vis nu ’ţi-au trecut. Cazul contrar se poate tot aşa de bine întimpla : are însă avantagiul că nu este aşa de primejdios, aşa de nefast în urmările sale, căci vechiul proverb al poporului, reprezintă şi astăzi încă un mare şi adine adevăr: „mai