Agenda, octombrie-decembrie 1994 (Anul 5, nr. 40-53)

1994-12-24 / nr. 52

Pagina­­_____________________• REFLECTOR_______ |»||anto magazin BULEVARDUL PAVAT CU PTPI-p" 1 în șirul celor mai vizitate obiective turistice din Los Angeles, o porțiune a Bulevardului Hollywood - „Walk of Fame“ - ocupă un loc deosebit, atrăgând anual peste 2 milioane de curioși de pe toate meridianele globului. Drumul lung de 6 km care face legătura între zona centrală și vestita suburbie în care sunt amplasate platourile de filmare și studiourile cinematografice este flancat de magazine, cinematografe, agenții artistice, sedii de filme și birouri, precum și de blocuri de locuințe. Sectorul a devenit celebru datorită faptului că pe o distanță de aproximativ 4 km trotuarele sale sunt pavate cu plăci de granit roșu, tăiate în formă de stea în cinci colțuri, având gravate direct sau scrise pe plăci de cupru numele câte unui star al cinematografiei mondiale. De asemenea, se pot vedea plăci dreptunghiulare din beton, pe a căror suprafață sunt imortalizate auto­grafele, urmele palmelor sau pantofilor unor vedete din lumea filmului, teatrului, radiofoniei, televiziunii și muzicii. Această colecție unică s-a constituit treptat, de-a lungul ultimelor 6-7 decenii, transformându-se în cele din urmă într-un inedit muzeu în aer liber. Ideea realizării acestui pavaj a aparținut antre­prenorului Harry Sugarman. Inițial, „Walk of Fame“ a făcut parte dintr-un amplu proiect conceput de specialiștii Camerei de Comerț din Los Angeles, în scopul eternizării numelor vedetelor care au făurit și întreținut prestigiul Hollywood-ului. La început, proprietarii terenurilor și imobilelor de pe Bulevardul Hollywood n-au fost prea încântați de inițiativă, deoarece trebuiau să suporte toate chel­tuielile. La vremea respectivă, suma totală a investiției se cifra la 1,25 milioane de dolari. După lungi discuții, proiectul a fost acceptat și s-a trecut la amplasarea celor 2518 blocuri de granit. Actrița Joanne Woodward și actorul Burt Lancaster s-au aflat printre primele 8 staruri ale căror nume au fost trecute pe câte o stea, în decurs de trei decenii și jumătate, au fost inscripționate numele a încă 1­900 de vedete; în rândul vedetelor, părerile în legătură cu această formă de idolatrizare sunt controversate. în anul 1976 Barbra Streisand a refuzat să se prezinte la ceremonia dezvelirii stelei sale. De atunci, starurile nominalizate au obligația de a se angaja că vor participa la manifestare. Paul Newman a respins de trei ori până acum măgulitoarea ofertă, iar de mai multă vreme se așteaptă răspunsurile din partea actorilor Clint Eastwood, Robert Redford, Richard Gere, Michelle Pfeiffer, precum și ale celor 3 membri în viață ai formației Beatles. Tot pe Bulevardul Hollywood se află și celălalt punct de atracție, și anume plăcile­ de beton ce poartă semnăturile sau urmele palmelor și tălpilor superstarurilor. Locul este amplasat în fața cinematografului „Mann's Chinese Theatre“, în care se prezintă de obicei, premierele filmelor realizate în studiourile hollywoodiene. Se spune că acest muzeu inedit s-a născut din pură întâmplare, în timp ce vizita șantierul în care se construia teatrul, actrița Mary Pickford a călcat din greșeală pe o suprafață de ciment proaspăt turnat. La propunerea proprietarului noului cine­matograf, Sid Grauman, în data de 15 aprilie 1927, cu o lună înaintea inaugurării oficiale a edificiului și-au pus „amprentele“ pe lângă el, trei vedete ale filmului mut­­ Mary Pickford, Douglas Fairbanks și Norma Talmadge. De atunci, majo­ritatea starurilor s-au supus acestui ritual. LS. ÎN VIZORUL ȚARULUI , Lev Tolstoi a fost spionat de poliția țarului încă de la vârsta de 33 de ani, când a avut proasta inspirație să deschidă o școală pentru țăranii de pe domeniul său de la Iasnaia Poliana. In dezorganizarea ce domnea în perioada respectivă în imperiul rus, ce va funcționa perfect­ spionajul. Pe vremea lui Ivan cel Groaznic, de altfel și în timpul regimului comunist, serviciile secrete supravegheau pe fiecare cetățean ce părăsea teritoriul de rezidență. „ Viața fiecărui suspect era scormonită, înregistrată, arhivată, “ spune Vitali Sentalinski în cartea sa „Manuscrisele nu ard“, dedicată miilor de dosare din arhiva secretă a KGB-ului. Printre aceste dosare a fost descoperit și cel al marelui scriitor. Voluminosul tom dedicat contelui Tolstoi demonstrează „ atenția “ de care s-a b­ucurat tânărul romancier și interesul pe care l-au manifestat cancelaria țarului, șeful jandarmeriei și serviciului secret al suveranului față de „spiritul revoluționar“ al acestuia. Un rebel ca Tolstoi era considerat un potențial autor de teze prohibite. Pe una din filele dosarului, datată 1861, scrie: „Contele Tolstoi este în atenția celei de-a treia secțiuni pentru următoarele rațiuni - în 1861 a cerut și obținut permisiunea de a publica un periodic intitulat «Iasnaia Poliana». La sfârșitul aceluiași an, pe domeniul contelui a fost găzduit fostul student al Universității din Moscova, Sokolov, aflat sub acuzația de difuzare de texte antițariste. Tot pe domeniul său au fost descoperiți șapte foști studenți ai Universității moscovite, exmatriculați pentru comportament politic suspect­. ----------------------------------------------------------------­In urma rapoartelor întocmite de agentul secret Scipov, casa lui Tolstoi a fost per­cheziționată. Scriitorul a trimis un protest­­ adresat țarului. Incidentul s-a aplanat, dar poliția l-a ținut în continuare sub observație. In 1880, după ce și-a făcut publică poziția critică față de Biserică, rapoartele serviciului secret nu au mai fost întocmite semestrial ci lunar. In dosarul lui Tolstoi, alături de felicitarea adresată de scriitor contesei Vera Ivanovna, se afla și un raport din 1887, asupra eseurilor semnate de scriitor. In 190­7 a fost excomunicat de Biserică. Poliția i-a urmărit fiecare mișcare. In 1910, Tolstoi a părăsit Iasnaia Poliana, aflăndu-și moartea în mica localitate Astapovo, la 200 de kilometri de casă. Jandarmii au ținut sub strictă obsen­ație sicriul cu rămășițele pămân­tești ale marelui scriitor de teamă ca înmor­mântarea să nu se transforme într-o mani­festație subversivă. C.H. 1994 - CĂLĂTORIE SPRE CENTRUL PĂMÂNTULUI „Există viață în adâncurile Pămân­tului“ - afirmă specialiștii din cadrul Departamentului Federal American pentru Energie. Excavând în căutare de petrol, în loc de aur negru, ei au descoperit microorganisme ascunse în porii rocilor, capabile să supraviețuiască la temperaturi și presiuni enorme, în lipsa oxigenului. După unele ipoteze, masa lor este mai mare decât masa totală a speciilor animale și vegetale de la suprafață. O biosferă necunoscută, formată din vietăți care, de sute de milioane de ani, mult înainte de apariția dinozauri­lor, nu au nici un raport cu suprafața Terrei. Existența unei lumi subterane mis­terioase a fost imaginată în trecut de mulți scriitori, de la Howard Lovecraft la Rene Guenon. Jules Verne, în urmă cu 130 de ani, și-a imaginat centrul Pământului populat de dragoni și șerpi. Astăzi, știința dispune de noi tehnologii de explorare a adâncurilor, iar rezultatele obținute pun sub semnul întrebării teoriile geofizice și geochimice. Protagoniștii romanului lui Verne au pătruns în măruntaiele Pământului prin craterul unui vulcan din Islanda. Până nu de mult, aceasta părea o ipoteză științifico-fantastică, în această vară însă, un robot construit de NAS­A a făcut exact ceea ce Verne a prevăzut. Dante, robotul telecomandat, înalt de 2,5 metri, cu opt picioare și lat de 3 metri a coborât la o adâncime de 200 de metri în interiorul craterului vulcanului Monte Sparr din Alaska. Experimentul a vrut să testeze rezistența auto­matului la temperaturi de 700- 800 de grade. Cercetările nu s-au oprit aici. Cu ajutorul sondelor de forare, s-a reușit străpungerea calotei terestre până la o adâncime de 3 000 de metri. Cercetătorii de la Oregon Graduate Institute din Portland au individualizat astfel „bacillus infernus“, un micro­organism unicelular, unic în lume. „Este o descoperire fără precedent“ - scria „New York Times“. David Boone, unul din cercetătorii care au participat la forare, declară: „Este vorba despre primul bacil anaerobic descoperit sub Pământ. Nu este exclus ca aceste microorganisme să fi contribuit la formarea depozitelor de gaz și metale prețioase cum ar fi: aurul, argintul și platina“. Ipoteza cea mai fascinantă aparține lui Thomas Gold, doctor docent în geo­­chimie la Cornell University din New York. „Biosfera adâncurilor este extrem de întinsă. Ceea ce blochează dezv­oltarea vieții în adâncuri este crusta terestră și temperatura înaltă. Masa totală a acestor organisme vii ar putea fi de 200 trilioane de tone. Dacă această materie organică ar fi adusă la suprafață, calota terestră s-ar mări cu jumătate de metru“. c.H. Culegere și paginație computerizate. Redacția AGENDA. Tipar executat la S.C. TIM­PRESS S.A

Next