Almanah Bucurie Turism Tinerețe, 1989
2205 km ROMÂNIA Ivan Mihail, autorul acestei performanțe sportive, este încă elev. El se află acum intr-un moment al vieții cînd totul i se pare posibil. De aceea el și-a propus pentru vara anului 1987 trei lucrări : 1. Să dea examen la Facultatea de medicină veterinară (pentru că-i plac animalele ți viața la țară). 2. Să facă armata la marină (pentru că ii plac călătoriile ți vrea să cunoască lumea) ți 3. De fapt legat de primele două puncte, dacă va intra la facultate (pentru că există, ca întotdeauna și un „dacă“), să parcurgă pe jos traseul București — Budapesta — Belgrad — Sofia — București cu un mesaj al elanului tineresc, al sportului și al păcii. Citeva proiecte, perfect realizabile, pentru superba virstă de 18 ani. Succes Ivan Mihail ! S-a întîmplat în vara anului 1985. Tînărul nostru se numește Ivan Mihail și este acum elev în clasa a XII-a la Liceul agroindustrial din Brănești. Intr-o zi se afla în metrou și citea revista Sănătatea. Privirile i-au căzut pe un articol care explica pe larg avantajele mersului pe jos. Acesta a fost punctul de plecare pentru ceea ce a urmat mai tîrziu. L-am căutat, mărturisește Mihail, pe Nicolae Nicolae, știam că este unul dintre globtroterii noștri. In 1972 a plecat pe jos pentru a participa în ziua deschiderii la Jocurile Olimpice de la München. M-a stimulat foarte mult performanța pe care a obținut-o. Mai tîrziu, cînd l-am întîlnit și a devenit într-un fel antrenorul meu, am aflat că făcuse la rîndul lui turul României. I-am spus că doream din tot sufletul să reactualizez performanța lui și a traseului pe care l-a parcurs cu 18 ani în urmă. Nu mi-a pus la îndoială nici o clipă ambiția, nici puterile, nici dorința mea. Am început antrenamentul, am început să învăț să merg, să respir, să-mi pun în valoare la maxim plămînii și mușchii. Problema cea mai grea mi s-a părut aceea de a le aduce părinților la cunoștință intențiile mele. Mama a fost prima care m-a înțeles și m-a încurajat. Părinții mei sînt amîndoi șoferi. Mama, la Centrul de hematologie, tata pe Salvare. Știam că ei cunosc strada sub toate aspectele ei. Cu atît mai mult aveam nevoie de aprobarea lor. PREGĂTIRILE DE PLECARE In dimineața zilei de 16 iulie 1985, Mihail Ivan pleacă așadar să facă turul României la pas. Va străbate 20 de județe în 67 de zile. Avea cu sine un rucsac care cîntărea 20 de kg cuprinzînd : o diagramă cu orașele respective, un atlas rutier, hărți, citeva cărți, îmbrăcăminte, medicamente, un bidon cu 2 litri de apă, folosind pentru mers, două perechi de pantofi sport și o pereche de sandale. A rămas stabilit sub cuvînt de onoare că dacă mă îmbolnăvesc, mă întorc imediat acasă. Mama a fost aceea care m-a sprijinit foarte mult. A avut încredere în mine pentru că mă cunoștea foarte bine, așa cum ne cunoaște pe toți cei patru copii ai ei. Aveam asupra mea o recomandare din partea Societății de Cruce Roșie adresată către toate Comitetele județene de Cruce Roșie. „Vă rugăm — se specifica printre al НЯННННИНННЯМННЯНЯРРРВН ИтДаI И tele — ca atunci cînd se află pe teritoriul județului dv. să-l sprijiniți în caz de nevoie pe elevul Ivan Mihail din București care întreprinde turul României pe jos în cadrul A.I.T. sub egida Crucii Roșii“. мнрнрнрмцннщннвван ' ЕД ||Я '’.ф^ййИ 8 * 3 44