Magazin Special Cinema, 1978
forma unei grămezi de sîrme fumegînde. El poartă nume exotice, cum ar fi Artoodetoo sau Threepio sau GWX1096, este învins cu ușurință la șah și dame, face, cu o evidentă neîndemînare, pe secretarul, dar poate fi un bucătar acceptabil. Aceasta ar fi o schiță de ficțiune. Realitatea momentului este, în materie de roboți, cu totul diferită. Microminiaturizarea a ajuns aproape de limita cunoștințelor actuale, toate funcțiile unui robot, începînd cu jocul de șah, continund cu talentele de secretar și bucătar și terminînd cu posibilitatea de a calcula, în cîteva milionimi de secundă, traiectoria unei nave spațiale, pot fi înghesuite pe o așchie de siliciu de dimensiunile unei bucăți de zahăr cubic. Robotul fabricat în 1978 este capabil să conducă un laminor, să proiecteze un pod de cale ferată, să deseneze profilul aerodinamic al unei aripi de avion supersonic sau să stabilească un regim alimentar. El interpretează analize de laborator, electrocardiograme și electroencefalograme, stabilește locul exact al unei intervenții chirurgicale și pune diagnostice de mare finețe. In formele sale simplificate, el găsește un cîntec pe banda casetofonului, desenează și pune în mișcare elementele unui joc desfășurat pe un canal liber al televizorului, sau arată ora exactă cu o precizie mai mare decît o secundă pe secol, efectuînd, în pauze, calcule matematice care ar constitui coșmarul oricărui elev. E drept, el nu arată prea spectaculos. De obicei este compus dintr-o claviatură, o unitate de calcul și un afișaj. Ceva mai puțin mobil fizic decît eroul literaturii sau filmului de ficțiune științifică, robotul autentic își cîștigă o glorie binemeritată printr-o mobilitate a funcțiilor care ne permite să vorbim, la propriu, de inteligențe artificiale. Și dacă explorarea altor planete este informație cotidiană, robotul, mai asemănător cu o insectă decît cu un om metalic, este cel care au un cuvînt foarte greu de spus. Mai exact de transmis, printr-un emițător de radio, nu mai puțin robot, de data aceasta și în sensul de automat relativ inteligent și în sensul original al cuvîntului, cel care muncește pentru oameni. Un personaj fioros: raza morții de la clasici (vezi H.G. Wells) la romantici (vezi H.P. Lovecraft) la moderni (vezi cam pe oricine din lumea bună a autorilor de si-fi) descrierea armelor folosite de invadatori contra pămîntenilor, sau de pămînteni contra populației locale a vreunei planete de pe lîngă Terra sau mai de pe la marginea Galaxiei, nu s-a putut îndepărta prea mult de o armă radiantă sau electro-optică, mai pe scurt o «rază a morții». Voci entuziaste au văzut în aceste descrieri, multe dintre ele mai degrabă precare, o genială anticipare a folosirii radiațiilor coerente, adică maserii și mai ales laserii. Evoluția realității, anticipată sau nu, s-a dovedit a fi foarte departe de fantezia,regretabil limitată, a autorilor, producătorilor și scenografilor. De la atacul marțienilor, înarmați cu raze ucigătoare, din Invadatorii din stele (bazat pe «Războiul lumilor» de Wells) și pînă la senzaționalul duel cu săbii/laseri din Războiul stelelor, fasciculele de lumină pură și coerentă au fost folosite în cele mai puțin pașnice scopuri: au căzut capete, s-au tăiat mîini și picioare, au fost vaporizați (desigur, cu ajutorul efectelor speciale) nenumărați figuranți și eroi secundari. Ceva mai rar, laserii au fost folosiți pentru a declanșa cîte o bombă sau pentru a scoate din funcțiune vehiculul cu care eroul negativ încearcă să scape de pedeapsa binemeritată. Mai rar, sau chiar deloc, apar pe ecrane laserii civilizați, rezonabili și utili, din laboratoarele și uzinele acestor ani. Laserii care reușesc să adune pe o suprafață mai mică decît gămălia unui ac energia unei hidrocentrale, care prelucrează cele mai dure metale, care înghesuie într-o fibră mai subțire decît firul de păr cîteva zeci sau sute de mii de mesaje, fie ele convorbiri telefonice sau emisiuni de televiziune, care deschid prin placa fotografică, fereastra imaginii în relief. Desigur, există și laseri capabili de distrugere, arme electrooptice. Ar fi însă Peisaj marțial« autentic« o invitație ^ pentru scenografii*» de science-