Almanah Convorbiri Literare, 1982
CĂRȚI MEMORABILE CARE NU AU EXISTAT NICIODATĂ NU e un simplu, ieftin și superficial paradox — asemenea cărți ce nu au existat... au existat. E vorba, desigur, de o existență fictivă asupra căreia, adesea, notele de subsol ale paginilor de literatură, ne atrag atenția. Plin de resurse întru atare invențiuni este Sir Arthur Conan Doyle. Romanele sale avîndu-l ca erou pe celebrul detectiv din Baker Street 221В abundă în referiri la diferite „opere" scrise fie de Sherlock Holmes în persoană, fie de nu mai puțin vestitul, nelipsitul Doctor Watson, „fost membru al departamentului medical din armata britanică". Intre „cărțile“ unde Doctorul Watson narează întîmplările misterioase, enigmele impenetrabile, „cazurile" de nerezolvat, limpezite, prin deducții logice, de infailibilul Sherlock, se numără și cea intitulată Curioasa experiență a familiei Patterson pe insula Uffa (The Curious Experience of the Patterson Family on The Island of Uffa). Numai că numita carte nu a fost scrisă vreodată, deși e menționată în trecere de către presupusul ei autor. Dintre volumele pe care Sir Arthur le atribuie însuși eroului său favorit, cîteva atrag negreșit atenția. După cum se exprima însuși „autorul“ fictiv, în romanul Semnul celor patru (The Sign of the Four), aceste opere sînt „monografii, toate tratînd subiecte tehnice". Cea mai larg cunoscută este Asupra diferenței dintre scrumurile diferitelor mărci de tutun (Upon the Distinction Between the Ashes of Various Tobaccos). Având în vedere faptul că titlul apare menționat în cîteva dintre romanele lui Conan Doyle, „apariția" volumului distinsului detectiv ar trebui situată între 1880 și 1890 — amănunt ce va căpăta întreaga sa importanță în volumul pe care îl pregătim (fiind în ton, nu-i așa ?) și care se ocupă de vastul domeniu al istorie literaturii inexistente. Din partea reputatului specialist, primim precizări suplimentare cum că, în „monografia" cu pricina, domniasa înșiră „o sută patruzeci de sorturi de țigări trabucuri și tutunuri de pipă, cu planșe colorate care ilustrează deosebirile dintre scrumuri“ (cf. Semnul celor patru, trad. Lazăr Cassvan și Rodica Lackner, Ed. Minerva, București, 1973, p. 167), ba chiar că volumul era pe cale de a fi tradus și în limba franceză. Aflăm și presupusul traducător : detectivul parizian François de Villard. O altă valoroasă contribuție la cunoașterea omenească aduce și Manualul practic de apicultură (Practical Handbook of Bee Culture), „semnat" de același multilateral Sherlock Holmes. Cu o existență reală la fel de suspectă și alte titluri de cărți au devenit celebre prin faptul că n-au fost scrise. De pildă, pentru amplificarea tensiunii din Prăbușirea casei Usher (The Fall of the House of Usher) E. A. Poe amestecă, între autori și opere veritabile, „volumul“ Călătoria în lumi albastre, atribuindu-l scriitorului romantic german Ludwig Tiec (1773—1853), în același scop, dealtfel, al creării atmosferei potrivite în multe alte povestiri deale sale H. P. Lovecraft amintește de presupusul Necronomicon, „scris" de un anume Abdul Alhazred (ceea ce, în treacăt fie spus, în arabă înseamnă, textual, „arabul cel nebun"), ca de un „îngrozitor simbol“ al cultului, interzis de lege, al „mâncătorului de cadavre" — cult, zice-se, patronat de „inaccesibilul Seng din Asia Centrală“... Revenind la E. A. Poe, se poate spune că nu numai titluri de cărți a inventat el, ci și nume de scriitori. în Tu ești ucigașul (Thou Art the Man), apare numele „scriitorului" Turnapenny (cf. E. A. Poe, Opere alese, E.P.L., București, 1968, p. 462), iar în A o mie și doua poveste a Șeherezadei (The Thousandand Second Tale of Scheherazade), se citează un titlu fictiv: Tellmenow Isitsöornot, „o lucrare mai puțin cunoscută în Europa" (Ibid., p. 489). Simpaticul obicei de a inventa cărți și autori nu e totuși chiar așa de nou. Aflăm de celebrul și, neîndoielnic, temeinicul studiu Despre cum să dai peste cap orele de penitență, „operă“ în.... patruzeci de volume, găsită de Pantagruel în biblioteca mînăstirii Sf. Victor, în timpuri ceva mai apropiate și în scopuri ceva mai prozaic-practice, Charles Dickens etala în biblioteca sa toate cele... nouăsprezece tomuri ale Ghidului pentru somn reconfortant ca și tot atît de documentatul studiu intitulat Strategia modernă (Modern Warfare), „scris" de generalul Tom Thumb (în traducere exactă... Tom Degețelul). Se pare că marele prozator — e vorba de Dickens, firește — folosea false coperte pe care se amuza să scrie titluri și nume inventate pentru a acoperi porțiuni mai puțin arătoase din tapetul camerei sale de lucru. Mihaela GAFENCU 87