Almanah Luceafărul, 1985
T «In Transilvania, marea majoritate a populației o constituia țărănimea iobagă, clasa cea mai oropsită, mai exploatată ți asuprită, care nu se bucura de nici un fel de drepturi și libertăți. Amploarea relațiilor feudale este atestată de faptul că din cele 1960 de așezări rurale ale Transilvaniei, 1866 erau locuite de iobagi, din care peste 1 000 000 români și circa 213 000 maghiari. Ilustrativ pentru situația materială deplorabilă a țăranilor este faptul că din cele 7 zile ale săptăminii, aceștia erau obligați să lucreze pînă la 5 zile de clacă pe moțiile nobililor fără nici o plată. Datorită acestor stări de lucruri, Transilvania a fost de nenumărate ori, în decursul secolelor, teatrul unor mari răscoale țârănești. Este, astfel, cunoscut marele război țărănesc din 1514, purtat de armata revoluționară a iobagilor conduți de Gheorghe Doja împotriva nobilimii asupritoare, care a înspăimîntat de moarte clasele stăpînitoare ți a stîrnit un profund ecou în întreaga Europă. Una dintre cele mai profunde ți mai răsunătoare mișcări țârănești cunoscute pe continentul nostru a fost, de asemenea, răscoala iobagilor de la 1784 condusă de Horea, Cloțca și Crițan, care a produs o puternică frămîntare și agitație în întreg Imperiul habsburgic. In aceste mari răscoale țărănești, ca și în toate înfruntările de clasă cu exploatatorii feudali, in lupta pentru condiții de viață mai omenești, pentru drepturi ți libertăți sociale, iobagii români ți maghiari s-au aflat întotdeauna umăr la umăr, în strînsă frăție ți unitate, animați de aceleași interese ți țeluri, conștienți că numai împreună pot dobîndi victoria împotriva dușmanului de clasă comun, îți pot asigura libertatea ți fericirea». NICOLAE CEAUȘESCU