Almanahul Sănătății, 1988
igienodietetice precizate mai sus este perfect posibilă evitarea apariției bolii. TRATAMENTUL GUTEI ACUTE ȘI CRONICE în timpul crizelor acute de gută, durerile sunt violente, insuportabile ; de aceea, trebuie instituit, cu promptitudine, un tratament eficace. Medicamentul de elecție, pe care-l administrează medicul căruia i se adresează bolnavul, este Colchicina. Deși folosită de secole, Colchicina își păstrează și astăzi indicația și utilitatea în tratamentul crizelor acute de gută. In cazul în care Colchicina nu este bine tolerată (unor bolnavi le poate provoca diaree), se recurge la Fenilbutazonă sau Indometacin, medicamente ce ameliorează suferința bolnavului în 24—48 de ore. Prin medicamentele de mai sus se pot rezolva crizele acute de gută, prin combaterea inflamației articulare ce le caracterizează, dar fondul metabolic rămîne neinfluențat. Avem la îndemînă două medicamente, cu ajutorul cărora influențăm în sens favorabil acest fond metabolic, caracterizat prin hiperuricemie : Probenecidul și Allopurinolul. Probenecidul favorizează eliminarea urinară a acidului uric și — implicit — scăderea concentrației sale sanguine. Allopurinolul împiedică sinteza acidului uric, prin inhibiția unei enzime. Ambele medicamente trebuie administrate timp îndelungat. Prin normalizarea concentrației acidului uric se împiedică atît repetarea crizelor acute de gută, cît și instalarea manifestărilor sale cronice. Prof. dr. doc. ȘT. ȘUȚEANU ȘEFUL CLINICII MEDICALE Spitalul „Dr. I. Cantacuzino“ UN GEST PENTRU ETERNITATE Exe KitRuft Prof.dr.N.MINOVICI nise deja un veritabil punct de reper și un loc de mare interes turistic, promenadele terminîndu-se, de multe ori, atunci ca și astăzi, la „Vila cu clopoței“. Proprietarul ei, profesorul doctor Nicolae Minovici, ceruse arhitectului Cristofi Cerchez sa întocmească planurile unei construcții care să amintească de vechile cule oltenești, construcții ale căror proporții incintă ochiul și pe care arhitectul a reușit să le transpună și în locuința de odihnă a doctorului. Gîndită inițial ca o vilă de odihnă, construcția va deveni pînă la urmă „vila neodihnei sale“, așa cum însuși N. Minovici o va numi. Aici, profesorul, savantul, medicul, omul își va afla neodihna sufletului și a trupului, muncind la grădina ce înconjura edificiul, va osteni asupra diferitelor obiecte de artă populară românească, pe care le va colecționa cu o deosebită grijă, nu numai în privința valorii iQqppi Pasagerii trăsurilor ce-și prelungeau traseul după bătăile cu flori de la Șosea, ale începutului de secol XX, prin colbul drumului ce părăsea orașul, depășind hipodromul, priveau mirați la schelele ce înălțau construcția unei case în plin cîmp, departe de oraș, în apropierea stației de cale ferată de la Băneasa. După numai un an, prin 1906, construcția înaltă, albă, cu acoperiș din țiglă roșie, care se zărea de la mare distanță, deve 135