Amicul Tinerimii, 1939 (Anul 7, nr. 1-6)

1939-01-01 / nr. 1

Amicul Tenefmin Revistă simestrială pentru îndrumarea morală a Tineretului înscrisă în Registrul Publicaţiilor periodice la Tribunalul Ilfov, Secţ. I. Com. sub. No. 1.103 din 1938. caracterului Un principe tânăr întrebă odată pe învăţătorul său, ce să facă să moară fericit: „Lasă deocamdată aceste gân­duri prea serioase pentru tine", îi răspunse învăţătorul, „căci tu eşti încă prea tânăr şi departe de moarte". „Dar — zise prinţul — am fost la cimitir şi acolo am văzut şi morminte de copii, cari sunt mai scurte decât mine". Sunt prea puţini tineri în lume cari să aibă judecata acestui prinţ. Cei mai mulţi nu se gândesc de­loc la sfârşitul lor, iar, dacă unii îşi amintesc de acest lucru, gân­desc că timpul potrivit pentru pre­gătirea de moarte este abia la bă­trâneţe. Unii ca aceştia uită că o bună pregătire pentru a avea un sfârşit fericit trebue să înceapă încă de timpuriu, chiar din primii ani ai copilăriei.­ Unui copac i se poate da o creştere îngrijită spre a căpăta o formă frumoasă, pito­rească, numai atunci când e mic, când este abia o mlădiţă fragedă de tot. Tinereţea e primăvara vieţii. Ea este cel mai frumos timp din vieaţă. De nimic nu-şi aminteşte omul mai cu drag ca de anii tine­reţii. Ca într'un pom tânăr, zice un autor, aşa se desvoltă într'un om tânăr puterea vieţii şi energia sănătoasă. Fiecare tânăr este ca un pom în Mai. E frumoasă tine­reţea şi pentru că nu e lovită de grijile vieţii. Aşa după cum pri­măvara promite ceea ce toamna are să ne aducă, tot astfel, tinere­ţea promite ceea ce omul va adu­ce când va fi adult. Dar, aşa pre­cum trebue feriţi mugurii cruzi în timpul primăverii de asprimea ge­rurilor tari şi de brumă, tot aşa trebue ferite sufletele plăpânde ale copiilor şi tinerilor de aspri­mile vieţii, de patimile urîte, or­dinare şi josnice. Numai atunci „tineri şi tinere, bătrâni şi copii, vor deveni în stare să laude Nu­mele Domnului". Psalm. 148, 12. Vârsta aceasta frumoasă este cea mai potrivită pentru dobândi­rea bunelor deprinderi, cari să fie de folos în tot timpul vieţii. Este timpul când chiar şi Dumnezeu doreşte să lucreze pentru om, căci „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui". De aceea, Dumnezeu îndeamnă pe oricare tânăr sau tâ­nără: „Adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: ,Nu găsesc nicio plăcere în ei1”. Ecles. 3, 11; 12, 1. „Tinereţea e timpul semănatu­lui. Ea hotărăşte felul şi mulţimea roadelor în vieaţa de acum şi în vieaţa viitoare.... Caracterul se formează mai uşor în copilărie şi în tinereţe. Atunci trebue să câş­tige un om puterea de a se stă­pâni. In casă şi la masă, în vieaţa de familie, se produce o influen-Există pe lume doar o carte din care se poate învăţa ştiin­ţa formării caracte­rului — Biblia, — şi doar un învăţător care să predea acea­stă ştiinţă — mama, — dacă ne gândim că şcoala aceasta în­cepe cu pruncia. Toţi avem destulă putere spre a îndura nefericirile altora.3

Next