Amvonul, 1891 (Anul 1, nr. 1-48)
1891-11-08 / nr. 42
2 AMVONUL Nu se poate admite, că pentru elevii trecuţi în cursul superior ar fi de ajuns îndemnul familiei şi al Bisericei, ca să rămână întru cele ce s au învăţat. Se ştie că influenţa familiei asupra copiilor în lucruri de acesta natură, slăbeşte proporţional cu înaintarea copiilor în învăţături. Atunci dupe vorba Românului : „ L’uiul începe să’nveţe pe găină“. Ce priveşte influenţa Bisericei, câţi dintre elevii cursului superior se mai duc astăzi la Biserică în Duminici şi serbători, şi cât e de greu unui preot, ales în starea lui de faţă, a planta spiritul evangeliei în diferitele domenii ale vieţei şi cu deosebire în tineretul din şcoli. Predarea religiunei numai în cursul inferior are, pe lângă desavantajul de a lipsi pe elevi de cunoscinţi religioase mai solide şi acela, de a le sugera părerea, că religiunea este o ocupaţiune numai pentru copii, că deși învață ce nu mai e cineva copil, nu trebue să se mai ocupe cu lucruri copilărești. Apoi numeroasele ruguri pe care s au ars eretici, luptele papismului cu puterea civilă în evul mediu, reforma religioase a luî Luter cu îndelungatele resboie de pustiire ce i-a urmat, desele conflicte între Biserica apusană şi guverne în timpul mai nou, ce se studiază în istoria universala în cursul superior, sunt de natură a produce în elevi antipatie cătră religiunea şi Biserică noastră strămoşiască, deşi ea niciodată na provocat atari anomalii în statul nostru, din contra a lucrat totdeauna la conservarea şi desvoltarea limbei şi naţionalităţei noastre. Dar în cursul superior elevii neînvăţând nimic în această privire, cum vor şti dacă nu li se propovedueşte ? Reale, că lipsa de aceste cunoştinţi duce la înstreinare şi nepăsare din ce în ce mai mare din partea elevilor către religiune şi biserică chiar dupe ce ajung la maturitate. De aceea, până când e recunoscut rolul re- ligiunei şi al bisericei în stat, este necesar a se pune capăt acestui rol, întroducându-se învăţământul religios şi în cursul superior al şcolelor noastre secundare. In caşul acesta, gruparea cea mai nemerită dupe noi,a materiei religiose de predat în cursul superior, ar fi următoarea : 33 FOIŢA „AMVONULUI“. AURORA VIEŢEI CREŞTINE. XVII. Ierusalimul era în consternare de la sosirea lui Titus la Cesarea. In fine fugarii aduseră ştirea că numerose trupe trecea prin Samaria și vor fi în câtevafile sub zidurile capitalei. Romanii înaintară şi se aşezari în valea Spinilor lângă satul Gabat-Saul, situat pe colina lui Saul, trei chilometre departe de Ierusalim. Intr’o sară când locuitorii spăimântaţi priveau din înălţimea zidurilor, temendu-se că în fiecare minunt se vor arătă inimicii neinvinşi, ei zăriră un cavaler galopând repede in valea Iosafat, ţinând în mână un steag alb ca semn de pace. Cavalerul acesta trecu Cedronul şi veni pene la porta Apei. Chemând oficerul de gardă în limba ebraică, ceru să vorbescă cu densul; acesta consimţi şi pofta să deschise cu îngrijire. Acest trimis, de un aspect nobil şi amabil salută cu curtoasie pre oficer, şi dându-i un mic pachet, îl rugă ca să-l trimită prin un om de încredere la adresa indicata. Mai dădu şi o piesă de aur de mare valoare pentru acel ce va duce pachetul. Pe urmă se închină cu respect şi temându-se de a nu fi lovit de vreo săgeta a soldaţilor ce se aflau pe ziduri se retrase repede în fuga calului. Ofițerul opri aurul pentru el, căci avariția se răspândise în aceste trupe conrupte, şi dădu pachetul unuia din servitorii săi, care-l puse la o parte şi numai a doua dinara îl duse la destinaţie. Miriam era să se culce, când Semida intră în camera sa şi-i presentă un pachet ascuns pe care era scris în caractere cunoscute : „Miriameî, fiica preotului Iochim“. Curiositatea bătrînei servitoare o reţinu în cameră, pre când juna sa stăpână rupea plicul şi cetea conţinutul scrisoarei. Semida veciu că Miriam se înroşeşte şi o lacrimă că fiu din ochii săi; dar nu o întreba, căci pricepu că era scrisoarea lui Iuliu şi se retrase lăsând pre tânăra agitată să ceteasca și să receteasca scrisoarea logodnicului ei. Scrisoarea lui Iuliu conținea mii de asigurări de afect