Amvonul, 1891 (Anul 1, nr. 1-48)

1891-11-08 / nr. 42

2 AMVONUL Nu se poate admite, că pentru elevii trecuţi în cursul superior ar fi de ajuns îndemnul familiei şi al Bisericei, ca să rămână întru cele ce s­­ au învăţat. Se ştie că influenţa fa­miliei asupra copiilor în lucruri de acesta natură, slăbeşte proporţional cu înaintarea copiilor în învăţături. Atunci dupe vorba Românului : „ L’uiul începe să’nveţe pe găi­nă“. Ce priveşte influenţa Bisericei, câţi din­tre elevii cursului superior se mai duc astă­zi la Biserică în Duminici şi serbători, şi cât e de greu­ unui preot, ales în starea lui de faţă, a planta spiritul evangeliei în diferitele dom­enii ale vieţei şi cu deosebire în tineretul din şcoli. Predarea religiunei numai în cursul infe­rior are, pe lângă desavantajul de a lipsi pe elevi de cunoscinţi religioase mai solide şi acela, de a le sugera părerea, că religiunea este o ocupaţiune numai pentru copii, că de­și învață ce nu mai e cineva copil, nu tre­­bue să se mai ocupe cu lucruri copilărești. Apoi numeroasele ruguri pe care s au ars eretici, luptele papismului cu puterea civilă în evul mediu, reforma religioase a luî Lu­ter cu îndelungatele resboie de pustiire ce i-a urmat, desele conflicte între Biserica apu­­sană şi guverne în timpul mai nou, ce se stu­diază în istoria universala în cursul superior, sunt de natură a produce în elevi antipatie cătră religiunea şi Biserică noastră strămo­­şiască, de­şi ea nici­o­dată na provocat atari anomalii în statul nostru, din contra a lucrat tot­deauna la conservarea şi desvoltarea lim­­bei şi naţionalităţei noastre. Dar în cursul superior elevii ne­învăţând nimic în această privire, cum vor şti dacă nu li se propove­­dueşte ? Real­e, că lipsa de aceste cunoştinţi duce la înstreinare şi nepăsare din ce în ce mai mare din partea elevilor către religiune şi biserică chiar dupe ce ajung la maturitate.­­ De aceea, până când e recunoscut rolul re-­ ligiunei şi al bisericei în stat, este necesar a se pune capăt acestui rol, întroducându-se învăţământul religios şi în cursul superior al şcolelor noastre secundare. In caşul acesta, gruparea cea mai neme­­rită dupe noi,a materiei religiose de pre­dat în cursul superior, ar fi următoarea : 33 FOIŢA „AMVONULUI“. AURORA VIEŢEI CREŞTINE. XVII. Ierusalimul era în consternare de la sosirea lui Titus la Cesarea. In fine fugarii aduseră ştirea că numerose trupe trecea prin Samaria și vor fi în câte­va­­file sub zidurile capitalei. Romanii înaintară şi se aşezar­i în valea Spinilor lângă satul Gabat-Saul, situat pe colina lui Saul, trei chilome­­tre departe de Ierusalim. Intr’o sară când locuitorii spăi­­mântaţi priveau din înălţimea zidurilor, temendu-se că în fie­care minunt se vor arătă inimicii neinvinşi, ei ză­­riră un cavaler galopând repede in valea Iosafat, ţinând­­ în mână un steag alb ca semn de pace. Cavalerul acesta­­ trecu Cedronul şi veni pene la porta Apei. Chemând ofi­­cerul de gardă în limba ebraică, ceru să vorbescă cu densul; acesta consimţi şi pofta să deschise cu îngri­jire. Acest trimis, de un aspect nobil şi amabil salută cu curtoasie pre oficer, şi dându-i un mic pachet, îl rugă ca să-l trimită prin un om de încredere la adresa indicata. Mai dădu şi o piesă de aur de mare valoare pentru acel ce va duce pachetul. Pe urmă se închină cu respect şi temându-se de a nu fi lovit de vre­o săgeta a soldaţilor ce se aflau pe ziduri se retrase repede în fuga calului. Ofițerul opri aurul pentru el, căci avariția se răspân­dise în aceste trupe conrupte, şi dădu pachetul unuia din servitorii săi, care-l puse la o parte şi numai a doua di­nara îl duse la destinaţie. Miriam era să se culce, când Semida intră în camera sa şi-i presentă un pachet ascuns pe care era scris în caractere cunoscute : „Miriameî, fiica preotului Iochim“. Curiositatea bătrînei servitoare o reţinu în cameră, pre când juna sa stăpână rupea plicul şi cetea conţinutul scrisoarei. Semida veciu că Miriam se înroşeşte şi o lacrimă că fiu din ochii săi; dar nu o întreba, căci pricepu că era scrisoarea lui Iuliu şi se retrase lăsând pre tânăra agitată să ceteasca și să receteasca scrisoarea logodnicului ei. Scrisoarea lui Iuliu conținea mii de asigurări de afect

Next