Amvonul, 1892 (Anul 2, nr. 1-46)
1892-02-23 / nr. 7
ANUL II. No. 7. & $ N'am venit să stric, ci să plinescu. Math. 5. 17.AMVON BUCURESTI.123 FEBRUARIE 1892. I Apare de patru ori pe lună. ORGAN AL GLEBUI REDACTAT DE COMITETUL SOCIETĂȚII „A PREȚUL ABONAMENTULUI In țară............................10 lei anual „ „ ................. 6 „ V ani In străinătate..............12 lei anual. # Prin noi înșine. ) Cu Dumnezeu. V . ( S) ----------București, 23 Februarie 1892. Actualele corpuri legiuitoare, după cum ni se presintă chiar de la început, par a fi maî rodnice ca precedentele lor, și rodnicia lor va fi cu atât mai mare ca a celor-lalte, cu cât vedem că, între celelalte necesităţi mănuşi greoaie ale ţărei,cestiunea bisericii şi a membrilor ei, pare a fi un fapt pus pe cale de a se îndeplini. Nu este vorba că, poate şi în celelalte corpuri legiuitoare de mai ’nainte să se fi vorbit multe de biserică şi clerul ei, multe s’au vorbit, dar tote aceste nu erau de cât promisiuni întunecose. Astă-ţi însă vedem că aceste făgăduinţe au început a fi maî temeinice, întru cât ele nu sunt eşite numai din gurele celor ce ne-a solicitat votul de deputat sau senator şi trecute în mesagiile de deschidere a corpurilor legiuitoare, dar ca nici o dată ele au început a fi publicate de fiecare grup, care caută ca prin cinste şi onestitate să vină la cârma patriei noastre, mod care după noi pare a fi mai nemerit, căci dupăţişa latinului Scripta manent. Deci dacă este adevărat că cele scrise rămân, apoi nu credem că cei ce fac lucrul acesta vor neglijea un moment de a se abate de la sarcinile ce şi-au luat asupră-sî spre a le împlini, căci atunci vai de cel ce fagădueşte şi pecetlueşte făgăduinţele sale, întrucât totă lumea î i va bate cu însuşi faptele lui. Şi, aşa fiind lucrul, nu va mai putea nici o dată ca să-şi ridice capul său sau să-şi arate ochii în lume, căci mare va fi peirea lui. Amzis că actualele corpuri legiuitoare vor lucra şi face mai mult pentru biserică şi clerul ei, cu cât încă de pe acum ne vine a crede acesta, de oarece chiar mai ’nainte de a se alege, Guvernul, de care ele atârnă, a şi făcut un pas în acesta cale, prin recunoişterea profesorilor facultăţii de teologie ca profesori stabili ai acestei instituţiuni. Dar acest fapt poate că ar rămânea nulaţie, căci nefiind nici o cale deschisă absolventului şi licenţiatului teolog, apoi urmeză de la sine ca facultatea să rămână, Domne fereşte, pustie. Şi atunci profesorii de-şi stabili, însă neavând unde semăna seminţele luminilor lor, va urma,de la sine, ca să aibă soarta celor de mai ’nainte. De aceia credem că pe lângă stăruinţele ce va trebui să depună fiecare din noi şi mai cu semă diarele clericale, care e drept de la apariţiunea lor—de 2 ani şi mai bine— au făcut mare alarmă în ţară şi par a fi mai bine ascultate ca cele ce au apărut în timpurile posteriore lor, de cât vor trebui încă să ciară cu mai multă tărie realizarea a ROMAN“.