Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, 1962 (Anul 5)

C. SZABÓ 18 220 ramură, cu o împărțire strictă a piețelor de desfacere între marile societăți cartelate, stabilind totodată o ierarhie precisă a întreprinderilor din acest sector. In unele cazuri, marile întreprinderi dominante din ramura indus­trială respectivă, profitînd de situația gravă în care au ajuns în anii de criză fabricile concurente mai mici, au acaparat aproape întreaga producție din ramură, asigurîndu-și o situație de monopol fără a înjgheba carteluri sau a participa la ele. Un astfel de exemplu îl constituie cazul uzinelor „Dermata“, care în anii 1929—1931, pe căi proprii, a determinat falimentul unei serii întregi de fabrici de încălțăminte din Transilvania și ruinarea în masă a pantofarilor din țară. Planul ofensivei monopoliste a „Dermatei“ a fost conceput de directorul general al uzinei, Moise Farkas, care a reali­zat atotputernicia întreprinderii în ramură refuzînd de la bun început ideea sindicalizării 98. In campania întreprinsă pentru eliminarea concurenței din branșă M. Farkas a recurs la mijloace din cele mai viclene. Astfel, în anul 1929, printr-o circulară adresată fabricilor de încălțăminte „Derby“, „Ursus“, „Carmen“ (Oradea), „Herma“ (Sibiu), „Triumph“, „Turul“ (Timișoara) și „Lentis“ (București), M. Farkas propune formarea unui cartel comun, chemînd pe reprezentanții acestor întreprinderi pentru consultare la Cluj. Consfătuirea, care are astfel loc, alege un comitet de trei, pentru studierea situației fabricilor ce urmau să intre în cartel. Farkaș, fiind președintele comisiei, examinează scriptele întreprinderilor, pătrunzînd în toate tainele lor, după care declară că formarea cartelului nu este posibilă din motive tehnice99. Această manevră l-a ajutat mult pe M. Farkas la ruinarea ulte­rioară a fabricilor de încălțăminte din Transilvania. Prima victimă a ofensivei uzinelor „Dermata“ (denumită pînă în 1930 „Uzinele Frații Renner & Сt;“) a fost fabrica „Turul“ din Timișoara, cea mai mare dintre vechile fabrici de ghete din Transilvania. In urma concu­renței desfășurate de noile fabrici de încălțăminte din Transilvania și în urma pierderii creditelor acordate pînă atunci fabricii de către Banca An­­glo-Austriacă, începînd din anul 1925 producția și beneficiile fabricii „Turul“ scad într-un ritm catastrofal 100. Inregistrînd în primii ani ai crizei pierderi de zeci de milioane lei 101, fabrica „Turul“ fuzionează în 1930 cu fabricile „Frații Renner - Co“, cedînd acestora acțiunile sale la proporția de 8 la 1102. Conducerea fabricii o preiau noii directori, numiți de „Frații 98 Arh. I.I.L. „Fabrica de pielărie și încălțăminte Cluj“, fond. „Dermata“, dos. 1931/2. Adresa către U.G.l.R. — Regionala Cluj în problema sindicalizării, nepag. Răspunzînd la an­cheta întreprinsă de U.G.l.R. în problema sindicalizării, M. Farkas a declarat: „Accep­tăm cu plăcere supravegherea statului și un ajutor din partea lui, dar cerem ca statul să nu se amestece în activitatea noastră, să nu ne forțeze a ne asocia cu alții și să nu ne împartă în întreprinderi cu drepturi depline și întreprinderi fără drepturi depline. Intrarea în sindicate să fie absolut benevolă“. 99 Pest (Budapesta), din 17 dec. 1940, p. 7. 100 Arh. I.I.S. „Fabrica de pielărie și încălțăminte Cluj", fond. „Dermata“, dos. 131. Istoricul fuziunii cu fabrica „Turul“, p. 1. 101 Ibid. iată pierderile fabricii „Turul“ (în milioane lei): 1928 = 21; 1929 = 67,5; 1930 = 57,5. Ibid.

Next