Apărarea Patriei, aprilie 1952 (Anul 8, nr. 78-103)
1952-04-01 / nr. 78
.................................................................................. / APĂRAREA PATRIE» Pregătirea din timp asigură buna desfășurare a muncii sportive în tabără In unitățile Forțelor noastre Armate s'a încheiat de curând activitatea sportivă de iarnă. Această activitate a fost anul acesta mai bine organizată ca în trecut, mai bine pregătită și mai ales mai puternic sprijinită de către lucrătorii politici, organizațiile de partid și utemiste. Progresul acesta a fost scos în evidență, cu deosebire, la Campionatele de Schi pe Armată, care au marcat o creștere serioasă a pregătirii tehnice și morale a concurenților, ca și o creștere însemnată a numărului militarilor ce practică schiul, acest important sport de iarnă. In curând întreaga activitate sportivă va fi mutată din cazărmi în tabere,, unde ea va trebui lărgită pentru a cuprinde întreaga masă a militarilor. Pentru aceasta este însă necesar să fie luate din vreme măsuri organizatorice concrete. Experiența anului trecut ne învață , că unitățile și subunitățile care s’au preocupat serios și la timp potrivit de buna rezolvare a acestei probleme au obținut succese însemnate în pregătirea de luptă și pregătirea politică a militarilor. Ele au făcut față cu succes mai ales în aplicabile care au loc în condițiuni apropiate de realitatea câmpului de luptă, și care cer din partea militarilor eforturi fizice sporite. Pentru a putea rezista cât mai bine la asemenea eforturi, militarii trebue să aibă pe lângă alte calități și o temeinică pregătire fizică. In tabără, pregătirea fizică poate fi însușită în condițiuni mult mai bune decât în cazarmă, pentru că viața în aer liber, în mijlocul naturii, îmbie spre terenul de sport, spre jocuri sportive, chiar și pe militarii care nu au avut în cazarmă preocupări de felul acesta. Terenurile și instalațiile sportive sunt ușor de amenajat, nu necesită cheltuieli și pot cuprinde lesne, întreg efectivul. Anul trecut în multe unități și subunități ale Forțelor noastre Armate s’a dus din timp o muncă organizată de pregătire a inventarului și de asigurare a tuturor elementelor cerute de o intensă activitate sportivă în tabără. Aceste unități și subunități au reușit să dea viață activității sportive chiar din primele zile ale instalării lor în tabere, antrenând mase largi de militari la practicarea planificată a sportului. Așa de pildă, în unitatea din care face parte și locotenentul Niculescu Gh., pregătirea pentru activitatea sportivă în tabără a fost din timp și temeinic realizată. Atât comandantul unității, cât și locțiitorul său politic, cu sprijinul larg și înflăcărat al comuniștilor și al utemniștilor, s’au preocupat îndeaproape de rezolvarea acestei probleme, reușind să asigure tot inventarul sportiv necesar unei intense activități sportive în tabără. Mai întâi, materialul existent, echipamentul și instalațiile sportive au fost verificate și puse la punct. Apoi, fiecare subunitate a fost dotată cu echipament propriu și cu diferite aparate de gimnastică: capre de sărit, bârne pentru echilibru și bare fixe. In același timp, au fost reorganizate echipele sportive ale subunităților și s-au luat măsuri pentru alcătuirea de noi echipe care, încă din cazarmă, au început un intens antrenament în vederea concursurilor de vară planificate de unitate pentru a fi desfășurate in tabără. La timpul hotărît, unitatea a transportat în tabără instalațiile sportive de care dispunea, instalații care au fost apoi desvoltate, în măsura necesităților, prin folosirea judicioasă a materialelor existente. In tabără s-a dus, sub imboldul și prin exemplul personal al comuniștilor și al atemiștilor, o muncă intensă de amenajare a unei baze sportive complexe. Această bază cuprindea un teren pentru jocurile de fotbal, handbal și oină, înconjurat de o pistă reglementară de alergare. S’au amenajat, de asemeni, gropi de nisip pentru sărituri și locuriruncări. Pista militară, speciale pentru aca și pista cu obstacole G.M.A., au fost construite pe o pajiște încântătoare, într-un decor natural din cele mai pitorești. Datorită acestui fapt, exercițiile pe aceste piste au antrenat un număr foarte mare de militari, care, în timpul liber, nu scăpau niciun prilej de a se perfecționa la trecerea diferitelor obstacole. Tabăra fiind instalată în apropierea unei ape, s’a amenajat după prescripțiunile regulamentare un loc pentru înot mulți militari au învățat în cursul unde venii acest sport frumos și cu larg caracter aplicativ, o bună parte din ei trecând cu succes norma de înot în cadrul complexului G.M.A. Este lesne de înțeles că astfel pregătită, munca sportivă în tabără s’a dus cu intensitate, roadele obținute fiind din cele mai bune. Militarii, în marea lor majoritate, s’au desvoltat fizicește, s’au oțelit și au reușit să execute fără eforturi prea obositoare diferitele exerciții tactice din cadrul pregătirii de luptă. Ei au putut în același timp să utilizeze bine și cu folos timpul lor liber. Învățămintele căpătate anul trecut, precum și însușirea experienței unităților în care munca aceasta s-a dus în și mai bune condițiuni, trebue să servească de exemplu unităților care nu au dat importanța cuvenită acestei probleme. In primul rând, trebue avut în vedere că nu este suficient să se asigure muncii sportive în tabără o bază materială, chiar complexă, pentru a se considera că lucrul principal a fost făcut și că restul nu are nicio importanță sau că... se va face de la sine. Trebue dusă în același timp o muncă de organizare a activității sportive potrivit regulamentului de organizare conducere a pregătirii fizice. Aceasta înși seamnă exercitarea efectivă de către comandanți a conducerii acestei activități, de care răspund personal, așa după cum prevede Ordinul Ministrului Forțelor Armate. In perioada premergătoare ieșirii în tabără, pregătirile pentru viitoarea activitate sportivă se fac după un plan care trebue să cuprindă deopotrivă elemente teoretice și practice, ce urmează a fi însușite în primul rând de către instructori. Accentul se va pune cu deosebire pe exercițiile de pistă militară, de gimnastică la aparate, de luptă corp la corp, pe probe de marș, de cros, pe curse cu obstacole și altele. Pentru aceasta, organizarea în cluburile ostășești a unor lecții teoretice cu organizatorii, instructorii și activiștii sportivi, pentru a le îmbogăți cunoștințele și a le forma deprinderi metodologice, este de cea mai mare importanță. Munca de propagandă și agitație în vederea atragerii către sport a unui număr cât mai mare de militari trebue dusă, de asemeni, cu deosebită intensitate în această perioadă. Membrilor de partid și utemiștilor le revine sarcina de a militarii într-o activitate sportivă antrena continuă. Pentru aceasta ei trebue să folosească toate mijloacele de agitație și propagandă pe care le au la îndemână și bineînțeles să fie exemplu personal. Ei trebue să demonstreze celor din jur că prin practicarea sporturilor în cadrul complexului G. M. A. militarul ajunge nivelul de pregătire fizică necesar mânuirii cu succes a tehnicii de luptă ce i-a fost încredințată, că, oferindu-se, va reuși să suporte mai ușor exercițiilor tactice, va reuși să greutățile facă față cu cinste misiunilor pe care s’a legat prin jurământ să le îndeplinească fără șovăire. In pregătirea și organizarea muncii sportive premergătoare ieșirii în tabără, un rol important revine locțiitorilor politici. Ei au datoria să sprijine îndeaproape pe comandanți și pe ofițerii cu pregătirea fizică în îndeplinirea planului întocmit pentru asigurarea condițiunilor necesare unei bune desfășurări a acestei activități și nu trebue să uite nicio clipă că sportul și pregătirea fizică constitue mijloace însemnate de educare comunistă a tineretului. Este necesar ca în adunările de partid și atemiste, să se discute în spirit critic și autocritic rezultatele sezonului sportiv de iarnă, să se traseze sarcini concrete în vederea unei cât mai bune desfășurări a sezonului sportiv de vară în tabără. In unități trebue să se elaboreze și să se analizeze planul competițiilor sportive viitoare și să se pună un accent deosebit pe asigurarea mijloacelor unei desvoltări cât mai largi a sporturilor strâns legate de pregătirea de luptă cum sunt: tirul, gimnastica, atletismul, lupta înotul, corp la corp și trecerea obstacolelor. Prin muncă dusă cu înalt spirit de răspundere în vederea unei juste aplicări a prescripțiunilor regulamentare, comandanții, lucrătorii politici, organizațiile de partid și atemiste vor asigura și pe linia sportului o bună pregătire a ieșirii în tabără. In acest mod, se va asigura o importantă contribuție la munca pentru ridicarea pe o treaptă înaltă a nivelului instrucției de vară. Recompensați pentru munca depusă Zilele trecute, comandantul unității noastre și locțiitorul său politic au făcut bilanțul muncii depuse de militari. In cadrul acestui bilanț au fost recompensați militarii care au obținut cele mai frumoase succese în pregătirea de luptă și pregătirea politică, cei care au dat dovadă de sârguință și conștiinciozitate în muncă. Pentru munca depusă în instruirea și educarea subordonaților, a fost recompensat sergentul Florescu Vasile. El a fost avansat la gradul de sergent major în termen și dat ca exemplu bun, pe care trebue să-l urmeze toți militarii unității noastre. Pentru dragostea și râvna depusă la instrucție și pentru inițiativă în muncă, au mai fost avansați la gradul de soldat fruntaș, soldații Dorel Văcaru, Marincaș Ludovic, Bataragă Petre și Giurgea Ioan. In fața întregii unități, militarii evidențiați și recompensați și-au luat angajamentul de a depune și mai multă sârguință în munca de pregătire de luptă și pregătire politică, pentru formarea lor ca apărători pricepuți și devotați ai patriei și poporului muncitor, Iv Fănică VOINEAG In cadrul bilanțului ținut de curând, ofițerul Zaharia B. a făcut analiza muncii depusă de militarii subunității pe care o comandă. El a scos în evidență frumoasele succese obținute, în ultima săptămână, în pregătirea de luptă și pregătirea politică. Pentru recompensarea militarilor care au obținut rezultate bune în muncă, comandantul subunității a aplicat prescripțiunile Regulamentului Disciplinar, acordându-le scrisori de mulțumire. Printre cei care au primit această frumoasă recompensă se numără și soldatul fruntaș Napău Gheorghe. Primirea acestei scrisori i-a mărit și mai mult dragostea față de muncă, i-a întărit și mai mult hotărîrea de a se instrui cât mai temeinic pentru a deveni un bun luptător, un bun apărător al patriei și poporului muncitor. Corespondent întărind disciplina Subunitatea noastră a înregistrat în ultimul timp rezultate bune, atât în pregătirea de luptă, cât și în pregătirea politică. In munca practică s-a constatat că acei militari care sunt perfect disciplinați înregistrează succese din cele mai frumoase în întreaga lor viață și activitate ostășească, pe când acei care au abateri de la disciplină au lipsuri mari și în pregătirea de luptă și în pregătirea politică. Astfel, soldații Popescu Nicolae și Dinculescu Constantin, care sunt cei mai disciplinați militari din subunitate, au obținut rezultate foarte bune, atât în instrucția de specialitate, cât și la celelalte categorii de pregătire. Soldatul Stanciu Stelian însă nu merge pe aceeași linie. El este nedisciplinat și, ca urmare a acestui fapt, este codat în pregătirea militară și în pregătirea politică. Acest lucru trebue să dea de gândit soldatului Stancu Stelian. El trebue să lupte cu hotărîre pentru a lichida aceste lipsuri, pentru a fi mai atent la lecții și la instrucție, contribuind cu toate puterile lui la îmbunătățirea muncii subunității noastre, în vederea obținerii de succese și mai mari în viitor, întărind necontenit disciplina așa cum cer regulamentele noastre militare, așa cum ne-am legat prin jurământ, noi dovedim în mod concret că merităm să purtăm cu cinste înaltul titlu de apărători ai patriei noastre dragi, Republica Populară Ro.B.C.U. JM. EMINESOT A. Aurel BILCA &rți literare •vit si sovietice . (Dela corespondentul nostru). — „Librăria Noastră” dintr’o garnizoană a organizat in unitatea „N” un stand de cărți literare ruse și sovietice. Prin munca organizației U.T.M. și a soldatului fruntaș Cocoș Petre, bibliotecarul unității, această acțiune a fost popularizată în rândul ostașilor. Militarii au vizitat sala unde era amenajat standul, cumpărând cărți în valoare de câteva sute de lei. Ostași ca Ciurea Ștefan, Murgea Petre și alții au cumpărat broșuri care popularizează experiența artileriștilor sovietici. Ofițerul Savu Ion a cumpărat de asemeni numeroase cărți printre care și volumul „Servesc Patria“. Apărând bunurile armatei, și-au respectat jurământul militar Tot mai numeroase și grăitoare sunt faptele care dovedesc că militarii Forțelor noastre Armate își respectă cu hotărîre jurământul militar. O astfel de faptă plină de inițiativă, pricepere, curaj și patriotism „înflăcărat, a săvârșit-o echipa de pompieri a unității din care face parte ofițerul Vilaia Mihai. Cu ocazia unui incendiu, echipa de pompieri, trecând prin mari primejdii, a reușit să stingă complet focul îa mai puțin de 30 minute. Localizarea și stingerea focului s-au făcut numai cu mijloace din dotare, care au fost mânuite cu multă iscusință, așa cum s’a învățat la ședințele de pregătire. Prin avântul cu care au muncit, militarii acestei echipe au dovedit că nu precupețesc niciun efort pentru a apăra bunurile armatei, pentru a îndeplini cu cinste cerințele jurământului militar. In această muncă s’au evidențiat în mod deosebit caporalii Maniche Anton, Neculiță Năstase, Serghei Iacob, Lucaci Mihai și Brânză Gheorghe. Plutonier Alexandru CUZUIOC rilie ■1952 Nr. 78 (1762). Festivitatea cu prilejul celui de al 300-lea număr al ziarului „Marina Nouă” In cadrul unei însuflețite festivități, avut loc în ziua de 29 Martie a. c., sprebătorirea apariției numărului 300 a gazetei de educație ostășească „Marina Nouă“. Au participat corespondenți ai gazetei, fruntași în pregătirea de luptă și pregătirea politică, precum și numeroși ofițeri Deschizând festivitatea, ofițerul Burada Constantin a dat cuvântul comandantului marinei, care a vorbit despre importanța pe care o are gazeta „Marina Nouă” în educarea maselor de matrozi, subliniind printre altele faptul că „Marina Nouă” constitue un factor mobilizator în pregătirea marinărească și politică a cartnicilor și matrozilor. Vorbitorul a evidențiat colectivul redacțional al ziarului, cât și un mare număr de colaboratori și corespondenți voluntari. S’a dat apoi citire Ordinului nr. 42 al Comandantului Marinei Militare, prin care au fost citați un mare număr de canonici și matrozi, corespondenți fruntași ai gazetei, cărora li s’au înmânat de către comandant și locțiitorul politic premii în cărți ideologice, de literatură, stilouri, etc. Printre cei premiați sunt corespondenții : miciman Miu Vasile, cartnic major Serghevski Svetoslav elevii Roșea loan și Aramă Ioan, matroz Barbu Gheorghe și alții. Am luat cuvântul numeroși militari premiați care și-au luat angajamentul ca pe viitor să dea material de calitate mai bună ziarului „Marina Nouă“. Luând cuvântul, redactorul șef al gazetei s’a angajat în numele de redacție să îmbunătățească colectivului și mai mult calitatea ziarului și să lichideze toate slăbiciunile avute până acum. S’au dat apoi citire unor materiale mai importante scrise de corespondenți și redactori , schițe, reportaje, foiletoane, etc. Schița „Din carnetul lui Vologea“ și reportajul „Pe vânt de forța a 9-a“ au plăcut foarte mult. Festivitatea s’a încheiat cu un reușit program artistic dat de ansamblul Marinei. Un succes deosebit au avut tablourile „Sărbătoarea în colhoz", dansurile românești, „Tablou Marinăresc“. S’au remarcat de asemeni Mircea Zabalon, soliștii Valeria Marcu și Petre Alexandru. In felul acesta, matrozii, cartnicii și ofițerii din Marina noastră Militară au sărbătorit bogatul bilanț al celor 300 de numere din „Marina Nouă” apărute până în prezent, numere care au contribuit din plin la formarea unor marinari apărători dârzi ai granițelor maritime și fluviale ale scumpei noastre patrii. Au obținut rezultate bune la trageri (De la corespondentul nostru). Zi de zi, militarii unității noastre, ca o consecință a eforturilor pe care le depun pentru ridicarea continuă a măestriei lor militare, obțin succese din ce în ce mai importante. De curând, la o tragere de instrucție A. T., militarii unei subunități au obținut calificativul general „foarte bine”. Acest rezultat oglindește în mod convingător dragostea militarilor din această subunitate de a se instrui, de a-și îndeplini jurământul militar, pentru a deveni buni apărători ai patriei. Dintre militarii care au obținut cele mai frumoase rezultate la această tragere s-au evidențiat în mod deosebit servanții tunurilor comandate de caporalul utemist Rusu Constantin, de caporalul Mihai Traian și de sergentul utemist Constantin Vasile, care au lovit machetele tancurilor respective cu toate proectilele alocate. Tunul comandat de caporalul Rusu Constantin, pe lângă faptul că a îndeplinit condiția, a reușit să execute tragerea în jumătate din timpul prevăzut. Pentru rezultatele frumoase obținute la tragere, la bilanțul care a urmat, comandantul subunității și locțiitorul lui politic au adus mulțumiri tuturor militarilor pentru succesul obținut, evidențiind în mod deosebit tunurile comandate de caporalii Rusu Constantin și Mihai Traian. (De la corespondentul nostru) La o tragere, executată de curând, subunitatea comandată de ofițerul Drăguiescu Gheorghe a obținut însemnate succese. Aceste succese se datoresc muncii temeinic organizate dusă de către comandantul subunității, lui permanent primit din partea ajutorulocțitorului său politic, cât și activității neobosite a instructorilor.Printre militarii care s’au evidențiat în mod deosebit sunt elevii Feneși Emeric, Costescu Ion, Farcaș Emeric și Chichioaca Adam, care au obținut calificativul „excelent”. In cadrul tragerii au ieșit la iveală și unele lipsuri, care au făcut ca nu toți trăgătorii să obțină cele mai bune rezultate. Așa, de exemplu, elevii Filip Aurel și Anton Constantin, nedând atenția cuvenită instrucției focului nu au realizat acelaș număr de puncte ca și tovarășii lor. Acești militari vor trebui să depună mai mult interes, la această categorie de pregătire, să-și însușească temeinic toate exercițiile și procedeele de tragere, pentru a deveni și ei trăgători de frunte.i (De la corespondentul nostru). Rezultate bune la tragere a obținut și subunitatea comandată de ofițerul Ilie Tonel. Munca neobosită a comandantului și-a arătat roadele în poligon, unde majoritatea subordonaților au îndeplinit condițiile de tragere cu calificativul „foarte bine“ și „bine“. Printre militarii care s’au evidențiat în mod deosebit se numără soldatul Vasilescu Marin și soldații Coban Trofin, Tărbieru Dobre și Nolu Mihai, care, de asemeni, au obținut rezultate foarte bune. A (De la corespondentul nostru). Subunitatea noastră a obținut rezultate bune la tragere, rezultate care merită a fi popularizate. Trebuesc subliniate în deosebi succesele soldaților Dumangiu Dumitru, Mărgăritescu Aurel, Leo Constantin și alții, care au obținut calificativul „excepțional“, trimițând toate gloanțele în „figură“. Aceste succese se datoresc muncii pline de elan a militarilor, din subunitatea noastră, precum și interesului pe care îl depun comandanții noștri, care se străduesc zi de zi să ne formeze ca buni apărători ai patriei. (De la corespondentul nostru). La ședința de tragere ce a avut loc săptămâna trecută, subunitatea comandată de ofițerul Moraru Alecu a obținut frumoase rezultate. S'au evidențiat în mod deosebit soldatul Tudorache Marin, care a înregistrat cel mai mare număr de puncte, obținând calificativul „foarte bine“. Soldații leandră Ștefan și Alexe Constantin Buau realizat de asemenea un număr important de puncte. La această ședință de tragere, un exemplu demn de urmat l-au constituit locțiitorul politic al subunității, sergentul Dincă Dobre, sergentul Popescu I. și sergentul Ghețuloan, care au obținut un punctaj foarte ridicat. Militarii care au obținut rezultate foarte bune au fost evidențiați la bilanțul zilei și recompensați. Decada literaturii ruse Ilya Ehrenburg . AL NOUĂLEA VAL Fragment — Cunoscutul scriitor sovietic Ilya Ehrenburg lucrează în prezent la noul său roman „Al nouălea val”, care este continuarea romanului „Furtuna“. Acțiunea romanului „Al nouălea val” se desfășoară în diferite țări : Uniunea Sovietică, Franța, Statele Unite, Germania, Cehoslovacia. Ea începe în vara anului 1948 și continuă până în prezent. Subiectul romanului este axat pe lupta care se desfășoară pe plan internațional între forțele mereu crescânde ale lagărului păcii și forțele negre ale ațâțătorilor la un nou război. Reproducem mai jos un fragment din acest roman, în care este zugrăvit entuziasmul cu care reprezentanții forțelor păcii din lumea întreagă participă la Congresul Mondial al partizanilor păcii de la Paris, din Aprilie 1949. Marie o ducea greu. Lucra ca broșeuză. Acum trei ani era mult de lucru, pe atunci magazinele de confecțiuni și de articole de menaj erau pustii, nu erau mărfuri. Poate că de aceea oamenii cumpărau mai bucuroși cărți. Sau poate că mai era vie în inimi emoția anilor când cei neînfricați tipăreau ziare clandestine, copiau versuri interzise, atacau posturile fasciste, deschideau drumul spre libertate? Acum editorii se plângeau de criză și Marie nu lucra decât patru zile pe săptămână... Marie avea 29 de ani. Ochii îi erau mari și triști. Acești ochi rămâneau triști chiar și atunci când Marie râdea, îl iubise prea puternic pe Jean, prea mult îi dăruise, prea des își amintea de ei, nu ca despre o fantomă, ci ca despre un soț viu, pe care îl strângea în brațe, îl săruta. Extrem de clar își amintea de ultima lor noapte. Era în ajunul anului nou. A doua zi, Pépé l-a împușcat pe gestapistul Schöller. Tot timpul său liber, iar acum avea mai mult timp liber, Marie și-l închina partidului. Ea nu lipsea deja nicio întrunire, colecta bani pentru greviști, îi convingea pe cei șovăeinici. Se bucura de un mare prestigiu, nu numai pentru că oamenii își aminteau de actul de eroism al lui Pope (scrisoarea sa scrisă înainte de moarte fusese păstrată și publicată), dar și pentru că Marie lucrase în toți anii rezistenței cu Lejean, când transportase arme, împărțise manifeste, fusese agent de legătură, iar în zilele insurecției dăduse foc unui tanc german. La alegerea delegaților la Congresul Partizanilor Păcii, numele Măriei Millet fu numit printre primele. Marie se găti. Ea mergea la Congres ca la o sărbătoare foarte mare... Intrând în sala uriașă, îi scăpă de pe buze o exclamație de admirație. Desigur, toți spuneau că Congresul va fi mare, dar la așa ceva nu se aștepta. Aici erau oameni de pretutindeni, țărănci franceze în rochii negre, și americani,ruși („veniți direct din Moscova !“) și negri, foarte mulți negri, despre unul i se spuse că este un mare poet, fete din India înfășurate în șaluri frumos colorate, cu un mic semn de aur pe frunte, greci, polonezi, preoți, unul dintre ei purta un uriaș potcap alb, chinezi, într’un cuvânt, nu lipsea nimeni. Pe ziduri se vedeau inscripții în diferite limbi, chiar și în chineză, scrise cu slove frumoase și enigmatice. Marie văzu oameni pe care îi cunoștea numai după nume. Ei erau arătați : „Iată, la tribună, uite-i, acela slab care citește, și-a , pus acum ochelarii, e Joliot- Curie... iar cel bătrân, cu sprâncene groase, e profesorul Dumas... colo la stânga se află Aragon... cela bronzat, cu părul alb, care își pune căștile, e Picasso, îl știi, acela care a făcut porumbița...“ Marie sorbea din priviri sala. Acolo sunt ai noștri, îi recunosc, din Belleville1, apoi de la uzinele Betty, Morillo... Despre ăsta se spune că e general. Preotul are o față atât de blândă, iată-1 că zâmbește. Alături de Marie se afla Mado. Ea îi spunea : „Marie, uite-i pe vietnamezi“... Au sosit oameni din Vietnam, acolo se duce „războiul murdar“, francezii îi prigonesc, dar ei știu că la Congres nu se află nici Modi, nici Bédier... Bătrânul vietnamez strânge puternic mâna băiețandrului de la uzina Gnome et Rhone...“ Câtă lume! Nimeni nu vrea război. Să vină încoace bossii americani, să vadă cât de puternici suntem ! ! Intre două ședințe, o tânără femeie cu fața obosită, dar frumoasă, se apropie de Marie și îi spuse : Dumneata ești Marie Millet ? Da. Pe soțul d-tale nu-l chema Pépe . Marie dădu din cap. Atunci tânăra femeie 0 îmbrățișă. Marie nu înțelegea de ce îi spune „dumneata“, înseamnă că nu-i de-ale noastre. De unde mă cunoaște ? Desigur, Pépé era cunoscut de mulți, dar ea a spus „Marie Millet“. Și are o înfățișare atât de ciudată ! Nu, nu e de-ale noastre. — Trebue să vă vorbesc, spuse tânăra femeie. Vă caut de mult, dar de abia adineaori mi s-a spus că sunteți aici, la Congres. Putem ieși. Până la începerea ședinței a mai rămas o oră. Mă cheamă Lucie Richard, dar acest nume nu vă va spune nimic. Am fost judecată împreună cu soțul d-tale... Intrară într-o mică cafenea, unde nu se afla nimeni. Marie asculta cum Lucie, foarte emoționată, își povestea viața. Avea nouăsprezece ani când începuse războiul. Tatăl ei era general de rezervă. De mic copil auzise că există doar o singură țară care merită cu aadevărat acest nume — Franța — „fiica iubită Domnului și a bisericii“. Desigur că în Franța nu toate mergeau cum trebue. De ce muncitorilor li se permite să lenevească ? Demonstrațiile trebue împrăștiate... Lucie nu se gândea dacă tatăl ei are sau nu dreptate. I se părea că toate raționamentele sale, deși plictisitoare, erau totuși incontestabile. Când tatăl ei află despre capitulare, el izbucni în splâns iar apoi spuse că Pétain are dreptate, păcatele trebue ispășite și că mai bine germanii decât comuniștii. Pentru prima oară Lucie se îndoi de justețea celor spuse de tatăl ei. O jumătate de an mai târziu ea făcu cunoștință cu un student în medicină. Il chema Robert Renaud. Ei se împrieteniră. Robert îi destăinui în curând că se pregătea să intre într-o organizație clandestină . Franța trebue eliberată Ea intră în „Grupul necruțătorilor“. Nu prea au avut ei timp să facă multe , au tras la rotativă un manifest adresat studenților, au transportat două lăzi cu puști automate, care le fuseseră aruncate cu parașuta de englezi. Aceste lăzi nimeriră la Leblanc, care îi trăda pe toți. Lucie simțea că îl îndrăgise pe Robert, dar nu îndrăznea să i-o mărturisească... Era într'o seară la Gemineaux. Gemineaux îi lăsase singuri, scriind un articol în camera alăturată. Deodată Robert o îmbrățișă pe Lucie. Ea strigă de bucurie. El râse și arătă spre perete , mai încet... Deodată îl auziră pe Gemineaux strigând : „Cine e acolo ?“ Veniseră gestapiștii. Gemineaux începu să tragă, rănind un neamț. El fu împușcat. Pe Robert și Lucie i-au dus la Gestapo. Acolo Lucie fu torturată. I-au smuls unghiile de la mâini. Il zărise pe Robert la Greiser. Era călăul care îl torturase și pe Pépé. Buzele lui Robert sângerau. El nu a divulgat însă niciun nume. Și nici Lucie... Il văzuse pe Pépé în cabinetul lui Greiser. S-a purtat ca ur erou. Și la tribunal... Fusese arestat întâmplător la locuința lui Fermiger și acuzat de asasinarea lui Leblanc. El nu a spus că e comunist. Nu vroia să-i facă rău lui Robert și nici lui Lucie. Abia după aceea ea a aflat că el a fost eroul care a împușcat pe gestapist. A fost condamnat la moarte prin împușcare. Robert fu osândit la douăzeci de ani, iar ea, Lucie, la zece. Și-au luat rămas bun la tribunal. Nu le mai era sortit să se revadă. Robert a murit în închisoare. Lucie fu deportată la Ravensbruck, dar s'a întors. A intrat la universitate. Mama ei murise. Tatăl, deși senil, repeta mereu — „Alai bine bomba atomică decât comuniștii... Un inginer, Robinet, se îndrăgosti de ea. El îi plăcu. Ea își spunea mereu: oricum, nu voi mai întâlni pe unul ca Robert, trebue să trăiesc... In 1947 s'a măritat. Foarte curând înțelese că nu-și iubea soțul. Robinet spunea că principalul sunt banii, râdea de Lucie, o numea „idealistă“ Lucie îl părăsi. Fu nevoită să abandoneze universitatea și să-și ia o slujbă la prrimărie. Nu știe pentru ce a fost aleasă delegată la Congres, în „lagărul morții“ ? Poate pentru că a fost Ea nu e comunistă, dar urăște pe acei care vor război. La Ravensbruck, în brațele ei a murit Claudine. Era comunistă și îi spunea : „ai să vezi, după război totul va fi altfel, mai curat“... Dar după război, Lucie a văzut multă josnicie. Ea vroia să se întâlnească cu Marie, pentru că este singură, nu are pe nimeni apropiat; își amintește de Pepe la proces. Pentru ea, el era ca o conștiință... Când Marie se întoarse în sală, vorbea un jurist englez. Mario o întrebă — S'a întâmplat ceva ? Abia atunci Marie își dădu seama că plânge. Își șterse repede ochii. — Nu, nimic... Această femeie l-a cunoscut pe Pope, i-au judecat împreună... A luat apoi cuvântul un rus, se spune despre el că fusese aviator și că dăduse dovadă de un nemaiîntâlnit eroism. Avea un aer modest, se simțea jenat de aplauze, și nu știa ce să facă cu mâinile. Mado își scoase căștile. „Ursul“ nu a învățat-o să scrie corect rusește, dar pricepea aproape toate cuvintele. Nu-și găsea foc, se ridica deseori în picioare, aplauda întinzând mâinile ca și cum ar fi vrut să ajungă la rus. Apoi, uitându-se la Marie, îi spuse : — A vorbit foarte bine. Simplu. Despre Stalingrad... despre suferințele pe care le-au îndurat... a spus că sunt puternici, dar că nu vor război... Dar de ce îți spun toate acestea? Doar ai ascultat când se traducea... Pronunță literar la fel ca și „ursul“...Se gândi... și ca Serghei... dar nu o spuse Mario și Marie au fost împreună la demonstrație. Mergeau în coloana femeilor. Deasupra lor flutura o uriașă pancartă tricoloră pe care se puteau citi cuvintele : „Niciodată poporul Daniellei Casanova nu va lupta împotriva poporului Stalingradului“. Uriașul stadion Buffalo era plin până la refuz. In fața tribunelor unde se aflau delegații la Congres, treceau sute de mii de bărbați și femei. Treceau minerii cu lămpile lor. Participaseră la luptele care avuseseră loc nu de mult. Mario îi recunoștea pe prieteni și îi saluta : ei veniseră aci din cătunele lor negre, dar purtau porumbița albă. De multe porumbițe, mici și mari, din flori, din lemn, din sticlă, din hârtie ! Apoi se dădu drumul unui stol de porumbei vii. Marie se gândi , păcat că nu l-am putut lua pe Jeanot... Profesorul Dumas fu chemat în tribună. Dar el refuză. Pășea alături de foștii deținuți din „lagărele morții“, sprijinindu-se greu pe baston. Dar ochii îi sclipeau plini de tinerețe și de veselie. Văzându-i, oamenii strigau : „Pace ! Pace ! Pace !“. Era o căldură înăbușitoare, cum se întâmplă uneori în August. Cerul părea exagerat de limpede și viu, toți simțeau că se apropie o furtună. Trecu Lejean într-o coloană de muncitori de la Berry. El îi strigă lui Mado : „Noroc France !“... Mado căuta cu privirea pe delegații din departamentul Haute Vienne. Probabil că Dodé a venit... In jurul stadionului, mulțimea forfotea, iar pe străzile învecinate se formau mereu noi coloane. Se părea că întreaga Franță a venit aci, pentru a jura că nu va mai fi nici urletul sirenelor, nici șosele cu refugiați și nici temnițe. Doi ani de-a rândul, oamenii citind ziarele de Chinuiră așteptând, nu îndrăzniseră să privească în viitor, și iată că astăzi ei au înțeles că sunt foarte mulți la număr, că ei sunt o forță, că războiul poate fi oprit, că Franța poate fi salvată. In tribune se aflau oameni din toate zirile lumii. Fetele aruncau flori grecilor, le vine greu, ei își varsă sângele, sunt singuri, acolo în munții îndepărtați, dar fericirea va veni și la ei. Chinezii fură viu aclamați , luptă, pășesc, înving. Când Mario și Marie se văzură în fața tribunei în care se aflau rușii, ele se opriră. Părea că toate florile Franței îi înconjurau pe delegații sovietici : florile lui Aprilie — lăcrămioare modeste, stelele narciselor, garoafe purpurii, trandafiri gălbui, albi, sângerii, liliac, anemone, micșunele, glicine mov, lalele. Marie spuse : " — Hai, Mado, să dăm o fugă până la ei. Doar știi rusește... ! Ele își croiră drum prin mulțime spre aviatorul care vorbise la Congres. Marie îl spuse : — Ne punem speranțele în voi. El zâmbi jenat, cu un zâmbet de copil. — Nu înțeleg franțuzește... ! Ne mai putându-se stăpâni, Marie îl imbrățișă. Aviatorul se intimidă și mai mult Mario spuse : — A avut un prieten. El a ucis un fascist. A fost împușcat. Vorbiți rusește ? — se miră aviatorul. Putin. In detașamentul nostru a fost un rus — „Ursul“. Am mai cunoscut încă un rus. A fost omorît în război... Pot să vă sărut ?. Când își reluară locul în coloană, Marie o întrebă : — Ce i-ai spus î — Despre Pépe și că sunt comunistă. I se lărga că a spus tocmai aceasta