Apărarea Patriei, august 1952 (Anul 8, nr. 181-207)
1952-08-01 / nr. 181
2 APARAREA PATRIEI VineRi 1 August 1852 Nr. 181 (1865) PWagfWimiCT ....II III VminTOniHIIIII lllllll IIIIIIH 'llllllimm Tl II I'111 y Til ’ iiMki'MiMiuminiiBCggCT^iza^ajgpg^^ Trăiască Armata Populară Chineză de Eliberare . Glorioasa cale de luptă a Armatei Populare Chineze de Eliberare Armata Populară Chineză de Eliberare și-a început glorioasa ei cale de luptă acum 25 de ani. Intr’un moment de cotitură în desfășurarea revoluției chineze Situația din China în anii premergători se prezenta în felul următor: Imensa țară era divizată în mai multe pâri prin faptul că clicile de militariști, sprijinite fiecare de unul din statele imperialiste, — S. U. A., Marea Britanie Japonia — își instauraseră puterea într’una sau mai multe provincii și se găseau într-o permanentă stare de războ între ele. Divizată și sfâșiată contenitele lupte armate interne, prin ne Chin devenise o pradă ușoară pentru monopolurile hrăpărețe din statele imperialiste, care exploatau până la sânge poporul muncitor din China. Aliați ai imperialiștilor erau feudalii chinezi, care cu ajutorul acestora își mențineau puterea, mențineau sistemul feudal condamnat demult de istorie. In fața poporului chinez se punea astfel cu toată tăria sarcina unificării țării, a eliberării ei din lanțurile robiei imperialiste, din lanțurile robiei feudale, se punea sarcina desăvârșirii revoluției burghezo-democratice. In acești ani, în extremul Sud al țării, în orașul Canton, s-a format un guvern revoluționar democrat sub conducerea lui Sun Yat-sen. Acest guvern, reprezentant al burgheziei și micii burghezii chineze grupate în Gomindan, a fost sprijinit de partidul clasei muncitoare, Partidul Comunist Chinez, în vederea rezolvării sarcinilor principale ce stăteau în fața poporului chinez. Participarea activă a proletariatului chinez, condus de comuniști, la mișcarea de eliberare națională, a imprimat acestei mișcări un caracter mai hotărît, a făcut ca mișcarea de eliberare națională să capete și un caracter social mai pronunțat, să atragă mase largi ale țărănimii. In 1926, armata guvernului de la Canton a întreprins așa numita Expediție spre Nord, împotriva militariștilor feudali, slugi ale puterilor imperialiste. Partidul Comunist Chinez a sprijinit această campanie militară, trimițând în armată pe cei mai buni comuniști. Cu sprijinul activ al țăranilor din provinciile Chinei Centrale și datorită răscoalelor muncitorimii din Șanhai și Wuhan, armata din Canton a sdrobit în scurt timp trupele militariștilor și a cucerit principalele orașe din China Centrală. In acest moment însă, marea burghezie chineză, intimidată de amploarea luată de mișcarea revoluționară a maselor, a rupt frontul unic de eliberare națională, a trădat mișcarea de eliberare și a trecut în lagărul imperialismului. Comandantul suprem al armatei din Canton, Ciang Cai-și, exponent al cercurilor marii burghezii, a întors armele împotriva muncitorilor și țăranilor și a măcelărit pe muncitorii din Șanhai, care îi ajutaseră să cucerească orașul. Zeci de mii de comuniști, de muncitori, țărani și intelectuali revoluționari au căzut atunci victimă teroarei sângeroase exercitate de trupele Gomindanului trădător. Drepturile câștigate de masele populare prin luptă în anii precedenți au fost lichidate și țara iar supusă robiei imperialiste. In acele zile ale anului 1927, în fața proletariatului chinez și a partidului său stătea sarcina de a se pune în fruntea maselor muncitoare pentru a continua lupta de eliberare a poporului chinez. Această luptă, după cum a arătat tovarășul Stalin în 1927, putea să fie, în condițiile revoluției chineze, numai o luptă armată împotriva contrarevoluției. Trebuiau deci create forțele armate revoluționare și baze teritoriale puternice, ca puncte de plecare a operațiunilor militare viitoare. La 1 August 1927, 30.000 de soldați din garnizoana Nanciang, capitala provinciei Chiangsi, s’au răsculat sub conducerea lui Ciu De, Ciu En-lai, Ho Sun și Ie Tin, împotriva Gomindanului. In Mai 1928, trupele revoluționare din Nanciang s-au reunit în regiunea muntoasă Ding Can Șan cu detașamentele țăranilor răsculați din provincia Hunan, conduse de Mao Tze dun. Aceste trupe reunite au constituit forțele principale ale Armatei Roșii Chineze, care și-a stabilit bazele ei în provincia Chiangsi. Armata Roșie Chineză a avut de înfruntat din primele zile atacurile înverșunate ale forțelor superioare ale armatei Gomindanului. Sub conducerea lui Mao Tze dun și Ciu De, Armata Roșie Chineză a respins atacurile capturând însemnate cantități de dușmane, armament. Victoriile Armatei Roșii Chineze se datorau faptului că, luptând pentru o cauză justă, cauza poporului muncitor, ea s-a bucurat de sprijinul activ al populației. însuflețiți de dreptatea cauzei lor și de dragostea arătată față de ei de către oamenii, muncii, ostașii Armatei Roșii Chineze au arătat minuni de vitejie și eroism în luptele cu dușmanii poporului. Un alt factor important în cucerirea victoriilor Armatei Roșii Chineze a fost conducerea ei pricepută de către Mao Tze-dun și Ciu De. Comandamentul Armatei Roșii Chineze, inspirându-se din experiența de luptă a Armatei Roșii și a partizanilor sovietici din timpul războiului civil din Rusia Sovietică, a aplicat această experiență la condițiile Chinei și a elaborat o strategie și o tactică elastică, precum și principii de organizare și educare adecvate. Conferința de la Cutlen a organizațiilor comuniste ale Armatei Roșii Chineze, din Decembrie 1929, a aprobat principiile generale ale muncii in legătură cu armata, elaborate de Mao Tze dun, dând în același timp o lovitură abaterilor oportuniste, manifestate de unii membri ai partidului și ai armatei. In luptele împotriva trupelor reacțiunii chineze, Armata Roșie s’a întărit și s’a călit. In anul 1934 ea număra de acum 380.000 de oameni, înarmați în întregime din capturile făcute deja inamic. In Octombrie 1934, Armata Roșie Chineză a început celebrul ei „Marș lung“ spre Nord-Vestul țării. Parcurgând și lupte neîntrerupte 12.500 km., trecând peste stepe lipsite de ape, peste râuri vijelioase și munți înalți acoperiți de zăpadă, în arșița și ploile torențiale ale Sudului, în viscolul și gerul Seciuanului de Vest, ducând lipsă de alimente, echipament și medicamente, ostașii Armatei Roșii Chineze au înfăptuit acte de eroism care vor trăi îrn veci în cântecele și legendele poporului chinez. Obiectivul principal al acestui marș legendar a fost stabilirea unor noi baze în Nord-Vestul țării, în provinciile Sensi, Cansu și Ninghila, în vederea luptei împotriva cotropitorilor japonezi. In 1937 începe cea de a doua etapă a luptei dusă de Forțele Armate ale poporului chinez. Victoria obținută de Armata VIII-a Populară — denumire pe care o purtau acum aceste forțe — în defileul de la Ping Hsin Cuan, a fost prima victorie importantă repurtată de poporul chinez în războiul antijaponez 1937 --1945. In decursul acestui războiu, Armata VIII-a și celelalte formațiuni armate conduse de Partidul Comunist Chinez au dus tot greul luptelor împotriva cotropitorilor japonezi. Sprijinită de o puternică mișcare de partizani, Armata VIII-a a eliberat întinse teritorii, cu o populație de 100 milioane de locuitori, și a creat 19 regiuni eliberate, în special în Chia de Nord. Efectivele ei au crescut la circa un milion de oameni, în afară de Miliția Populară și de detașamentele de partizani, care numărau 2.200.000 de oameni. Victoriile strălucite ale Forțelor Armate Populare în războiul revoluționar împotriva Gomindanului trădător ( 1927— 1937) și în războiul antijaponez (1937— 1945) au avut un răsunet profund în sânul maselor exploatate și asuprite ale Chinei. Gloria lor militară câștigată în lupte a pătruns până în colțurile cele mai îndepărtate ale Chinei, insuflând maselor populare speranță și încredere în forțele lor. Sdrobirea Armatei din Kuantung, forța de șoc a armatei japoneze imperialiste, de către eroica Armată Sovietică, a însemnat începutul unei ere noi în istoria poporului chinez. Victoria Uniunii Sovietice în cel de-al doilea război mondial a deschis în fața poporului chinez perspectiva continuării, cu și mai mult succes, a luptei sale de eliberare. Armata Populară Chineză de Eliberare, sprijinită de imensa majoritate a poporului, a dus această luptă până victoria finală, învingând bandele gominla daniste și dând o lovitură puternică imperialismului american. Armata Populară Chineză de Eliberare, condusă de Partidul Comunist și de marii comandanți de oști Mao Tze-dun și Ciu De, a eliberat întregul teritoriu al Chinei continentale și a creat premizele pentru înființarea unui stat cu adevărat independent și popular. — Republica Populară Chineză. CIU DE comandant suprem al Armatei Populare Chineze de Eliberare înfrângerea imperialismului american și a slugilor lui gomindaniste Victoriile istorice ale Armatei Sovietice, sdrobirea de către aceasta a imperialismului japonez, au deschis poporului chinez perspective noi de unificare și democratizare a țării, au deschis zorile unui viitor de viață liberă, independentă și fericită. In calea acestor năzuinți legitime ale poporului chinez s-au ridicat imperialismul american și clica comindanistă reacționară în frunte lui Ciang Cai-și. După sdrobirea Japoniei militariste de către Forțele Armate ale U. R. S. S. în Septembrie 1945, trupele americane au ocupat numeroase orașe și porturi din China. 60.000 de soldați și 3 escadre de avioane au ocupat Tindao, Șanhai, Tiantsin, Nanchin, Hancou, Huludao și alte centre importante ale țării. In China au sosit de asemeni importanta forțe americane de poliție, de jandarmerie militară și un mare număr de spioni și agenți de diversiune. Politica imperialismului american în China urmărea două scopuri bine definite. Pe de o parte, imperialiștii americani socoteau să transforme China într-o bază militară, în vederea pregătirii unui atac împotriva Uniunii Sovietice, într’o furnizoare de materii prime pentru industria de război americană, precum și de carne de tun pentru aventuri războinice în Extremul Orient. Pe de altă parte, imperialiștii americani doreau să transforme definitiv China într’o colonie a lor. Magnații Wall Streetului au investit sume enorme în scopul exploatării bogățiilor Chinei. împrumuturile înrobitoare acordate cu dărnicie trădătorului Ciang Cai și de către bancherii americani subjugaseră China, transformând-o într’o colonie a imperialismului american. Poporul chinez nu s-a împăcat cu pătrunderea imperialismului american în patria lui. Sub conducerea Partidului Comunist chinez, el s'a ridicat la luptă necruțătoare și hotărîtă împotriva înrobitorilor. Față de creșterea și intensificarea mișcării de eliberare în marea masă a poporului chinez, imperialismul american a trecut la provocarea fățișă a unui nou război civil în China. Pentru a împiedica consolidarea pozițiilor cucerite de Armata Populară Chineză de Eliberare în Nordul Chinei și în Manciuria, imperialiștii americani au pus la dispoziția lui Ciang Cai și toate mijloacele de transport, necesare pentru a transfera în centrele mai importante ale Manciuriei și Chinei de Nord trupele Gomindartului, instruite și echipate de americani. In iulie 1956, trădătorul Ciang Cai-și a trecut la atac împotriva Armatei Populare de Eliberare, fălindu-se că o va nimici în câteva luni. El miza nu numai pe superioritatea numerică a armatei sale, dar mai ales pe superioritatea ei în armament, pe planurile de ofensivă elaborate de „strategii” americani. Dar toate speranțele sale sau prăbușit, datorită luptei eroice a Armatei Populare, datorită voinței hotărîte a poporului chinez de a-și cuceri libertatea și independența. La chemarea Partidului Comunist și a tovarășului Mao Tze-dun, Armata Populară de Eliberare și întregul popor chinez s-au angajat în lupta neîmpăcată împotriva bandelor gomindaniste și a stăpânilor lor americani. Războiul împotriva hoardelor gomindaniste a durat aproape 4 ani. In decursul lui, ostașii Armatei Populare, au manifestat un eroism în masă și o înaltă măestrie militară. Comandamentul Armatei Populare a organizat o serie de strălucite operațiuni militare, care au dus la încercuirea și nimicirea unor puternice forțe ale dușmanului. Praf și pulbere s-a ales din visurile nebunești ale clicii gomindaniste, care credea că va putea menține poporul chinez în ghiarele imperialismului străin. Praf și pulbere s’a ales din ajutoarele masive, socotite la 6 miliarde de dolari, puse la dispoziția comindaniștilor de către imperialiștii americani. In ultimii patru ani de luptă armată pentru libertatea și fericirea poporului chinez, Armata Populară a eliberat un teritoriu cu o suprafață de 8.495.500 km. patrați, cu o populație de 482.532.000 oameni și 2.031 orașe și reședințe districtuale. In același interval de timp au fost capturate de la inamic 54.430 piese de artilerie, 319.958 mitraliere, 3.161.920 puști și revolvere, 21.462 aruncătoare de grenade, 15.191 puști aruncătoare de grenade, 228 aruncătoare de flăcări, 200 vase de război, 622 tancuri, 389 care blindate, 1016 locomotive, 22.012 autovehicule, 195.475 cai și catâri, 507.984.800 cartușe, 5.527.400 obuze, 3.635.800 grenade de mână, precum și peste 700.000 tone de explozive. 190 de avioane ale Gomindanului au fost doborîte, 159 de tancuri au fost distruse și 9 vase de război au fost scufundate. Astăzi, Armata Populară Chineză de Eliberare stă de strajă vigilentă cuceririlor istorice ale marelui popor chinez. Ea reprezintă de asemeni o forță imensă în opera de refacere și desvoltare a Chinei Populare. In multe regiuni ale țării, soldații Armatei Populare de Eliberare construesc diguri și sisteme de irigație, efectuează vaste lucrări de desțelenire a pământurilor necultivate în trecut etc. Exprimând voința de pace a gloriosului popor chinez, pe veci eliberat din ghiarele imperialismului, Armata Populară de Eliberare își pune sarcina de a elibera și ultimele fâșii de pământ chinez din ghiarele imperialismului american și ale clicii gomindaniste. Eșecul rușinos al politicii imperaliștilor americani în China și eșecul lor militar și politic în Coreea provoacă furia cercurilor conducătoare reacționare din Washington, care își intensifică politica agresivă față de China. Cotropitorii americani continuă să sprijine pe marioneta lor Ciang Cai și și extind construcția de baze militare, aeriene și maritime pe insula Taiwan, ocupată de ei, încearcă să subjuge poporul coreean. Transformând Organizația Națiunilor Unite într-un instrument de agresiune, S.U.A. au organizat luarea hotărîrii rușinoase prin care Republica Populară Chineză a fost declarată agresoare. Dar, oricât s’ar camufla ațâțătorii la război americani în dosul steagului terfelit al O. N. U., politica lor reacționară de deslănțuire a unui nou război se arată în toată goliciunea ei desgustătoare în fața popoarelor iubitoare de libertate din lumea întreagă. Sabotarea tratativelor de armistițiu în Coreea, bombardarea Chinei de Nord-Est și a centralelor hidroelectrice de pe râul de frontieră Yalu, folosirea armei bacteriologice și chimice, măcelărirea prizonierilor de război de pe insula Cocledo, cât și recentele manevre provocatoare ale flotei americane în strâmtoarea de la Taiwan, la coasta Chinei de Est — toate acestea îi demască pe imperialiștii americani ca agresori înveterați, ca dușmani ai omenirii întregi. Toate acestea nu pot decât să întărească și mai mult ura popoarelor împotriva acestor monștri ai omenirii, să întărească voința popoarelor de a lupta cu hotărîre pentru apărarea păcii în Extremul Orient și în întreaga lume. De veghe împotriva uneltirilor imperialiștilor americani în Extremul Orient stă Armata Populară Chineză de Eliberare gata să dea o lovitură sdrobitoare agresorilor care ar îndrăsni să încerce a răpi poporului chinez libertatea și independența cucerite în lupte grele. Armata Populară Chineză de Eliberare, care a arătat lumii întregi forța ei uriașă, sdrobind bandele gomindaniste cu tot ajutorul primit de acestea din partea imperialiștilor americani, ca: arme, dolari, instructori și „strategi“, este astăzi, alături de Armata Sovietică, alături de celelalte armate ale popoarelor libere, o garanție puternică a independenței popoarelor, o strajă de nădejde a păcii în lume. O unitate de artilerie a puternicei Armate Populare Chineze de Eliberare Un batalion ca multe altele ...Era un sat de munte în apropiere de Poden. Sosisem în Coreea abia cu vreo câteva zile înainte. La Poden, am văzut atârnând de un copac trei inimi care bătuseră înainte în trupurile a trei oameni. Atât mai rămăsese din trei ființe nești care trăiseră și iubiseră la fel omeca oricare dintre noi. Am aflat povestea lor tragică de la supraviețuitorii din sat. Intr’o zi — ne-au povestit ei — cotropitorii americani au venit în satul nostru și au încercat să violeze o fată. Pib li s’a împotrivit. Părinții, auzindu-i strigătele, i-au sărit în ajutor. Fiarele americane, văzând că le scapă prada, au scos cu cuțitele inima fetei. Apoi au făcut la fel cu părinții ei. Și așa, aveam acum în fața noastră inimile acestea care atârnau de copacul îndoit și rupt, victimă și el a agresiunii americane. Den, un semnalizator din detașamentul nostru, și-a întors îngrozit privirile de la copac și și-a acoperit fața cu mâinile. Pentru el, priveliștea îngrozitoare și povestea care o însoțea îi aduceau înaintea ochilor vechi amintiri : în timpul războiului împotriva japonezilor, mama lui își pierduse brațul, încercând să-și scape fiica pe care un soldat japonez voia s-o siluiască. Abia sosiser în Coreea. Dar vederea mormanelor de cenușă ce mai rămăseseră din căsuțele pașnice arse până în temelii, copiii fără cămin, cu ochii plini de suferințe, care păreau că strigă: „răzbunaține!“, și cele trei inimi ale familiei ucise, pe care le vedeam atârnând de copacul din apropiere de Poden, ne-au făcut să ne dăm seama cât de adâncă este durerea poporului Coreei luptătoare. Ne-am îndreptat gândurile către frumoasa noastră patrie de pe cealaltă parte a râului Yalu, liniștită și pașnică. Nu! Noi,voluntarii chinezi, nu vom lăsa niciodată ca americanii să ne pustiască țara. Ne stăruia în minte hotărîrea de a-I alunga din Coreea și de a elibera poporul care suferă. In timpul celei de a cincea ofensive, batalionului nostru i-a fost încredințată misiunea de a lupta ca unitate de șoc Această misiune este cea mai mare onoare pentru orice detașament. Noi eram CIU FU-CI Întreaga omenire progresistă și iubitoare de pace urmărește cu admirație lupta eroică pe care o duc poporul coreean și voluntarii chinezi împotriva năvălitorilor americani. Faptele de urme de un eroism legendar caracterizează pe militarii forțelor populare. Justețea cauzei pentru care luptă constitue unul din principalele izvoare ale invincibilității forțelor populare, izvor al eroismului de masă și al abnegației in luptă. Publicăm mai jos un reportaj al voluntarului chinez Ciu Fu-ci, care povestește câteva episoade semnificative din lupta dusă de batalionul din care face parte. Reportajul intitulat „Un batalion ca multe altele" a apărut în revista China Nouă", mândri că partidul avusese încredere în noi pentru a ne da o astfel de misiune. In noaptea de 17 Decembrie, am făcut un marș forțat de vreo 30 de km , strecurându-ne prin trei linii de apărare ale inamicului și am pătruns adânc în zona Taisutong. Misiunea noastră era ocuparea pozițiilor de artilerie ale inamicului, ținerea sub foc a șoselei spre Honcen, tăierea legăturilor dintre statul major al diviziei și cel al regimentelor inamice, spre a deschide astfel calea pentru celelalte unități ale noastre, care trebuiau să dea dușmanului o lovitură hotărîtoare. Comisarul nostru politic ne vorbi înainte de a porni. Tovarăși — ne-a spus el — să ne îndeplinim misiunea cu hotărîre și să luptăm pentru gloria patriei noastre. Atacați cu îndrăzneală , apărați-vă cu îndârjire pozițiile și fiți gata să respingeți cinci, zece sau chiar mai multe contraatacuri ale inamicului. Apoi a început ofensiva. Artileria noas Li este unitate de măsură a lungimilor (distanțelor). 1 și este egal cu 576 metri, stră a deschis un foc puternic. Unitatea noastră de șoc a țâșnit deodată în fața inamicului luat prin surprindere. După o luptă crâncenă, am ocupat poziția de artilerie a inamicului și am tăiat șoseaua. Curând după aceea, inamicul a contraatacat. Soldații veneau în valuri. Tovarășii noștri luptau cu înflăcărare. Comandantul de companie Dao, un comunist, a fost rănit, dar a refuzat să părăsească lupta. Apoi, două proiectile incendiare l-au lovit și l-au aprins. Cu trupul întreg acoperit de flăcări, Dao a arătat tuturor din ce aluat sunt plămădiți comuniștii. Nepăsându-i de durerea îngrozitoare pe care trebue s-o fi suferit, el a numit un tovarăș care să preia comanda. Acestuia i-a spus: Eu mor... dar sunt fericit să mor pentru partid, pentru patria noastră, pentru omenirea întreagă.... Nimiciți-l pe inamic... apărați pozițiile unităților noastre... răzbunați-mă !. Acestea au fost ultimele sale cuvinte. Inamicul se întoarse. De data aceasta am dat una dintre cele mai sângeroase lupte la baionetă din întreaga campanie. Șen, comandant de pluton, a fost rănit de patru ori, dar a ținut piept împreună cu noi în lupta corp la corp. Noi am împins pe dușmani înapoi, forțându-i să părăsească lupta. Când am pornit să ne căutăm răniții, am găsit paturile armelor tovarășilor noștri rupte în două și baionetele îndoite, într’atâta fusese de aprigă lupta lor împotriva dușmanilor urîți. In timp ce luptam în sectorul nostru, o altă unitate de șoc înainta către cartierul general al regimentului 38 inamic. Ținta lor era cota 535. Pentru a ajunge acolo ei trebuiau mai întâi să cucerească un deal pe care era instalat un post de telegrafie fără fir, păzit de două plutoane de soldați cu patru mitraliere. Tovarășii noștri au trebuit să se urce pe deal, târîndu-se pe burtă și smulgând prin luptă încordată fiecare metru de teren. Curând, dintre toți oamenii din pluton, numai comandantul Ciang mai era în stare să lupte, dar și el a fost rănit de două ori în același picior. Dar, Ciang era comunist. Fără să-i pese de rănile primite, el se târî palmă cu palmă spre postul inamic. La vreo douăzeci de metri de acest post, el a fost rănit la mână. Fără să-și piardă cumpătul, Ciang și-a scos trusa de prim ajutor și și-a legat rana chiar acolo unde se găsea, sub focul gloanțelor inamice. Apoi, a luat cu mâna teafără, una după alta, cele trei grenade. Scoțându-le focoasele cu dinții, le-a aruncat pe rând înspre mitralierele dușmane. Două mitraliere și transmițătorul de radio au fost sfărâmate. Din inamicii de pe deal, numai nouă rămăseseră în viață, dar și dintre aceștia șapte erau răniți, iar ceilalți doi erau atât de înspăimântați de eroul nostru cu forțe supraomenești, încât s’au predat victoriosului Ciang. După aceasta, Ciang a intrat de abușerea în postul inamic și a pus stăpânire pe mitraliere. Această captură a lui Ciang dat posibilitate unui alt pluton al nostru a să înainteze fără primejdie prin flanc și să împingă frontul înainte spre cota 535. Nu mult după aceea am cucerit cota 535 Un alt detașament al batalionului nostru a ocupat o poziție în vârful unui deal, aproape de Panhangri. Timp de două zile ostașii au luptat fără încetare, cu desăvârșire lipsiți de hrană și apă. In cea de a doua zi, foamea și setea răniților începură să-l îngrijoreze pe comandantul de pluton Liu. Trebuia găsită apă cu orice preț. Liu, comunist și el, vorbi soldaților Tovarăși, suntem voluntari ai poporului și suntem conduși de marele Partid Comunist. Nicio greutate nu poate prea mare pentru noi. Trebue să luptăm și până la capăt! Trebue să trăim pentru a lupta! Chem pe toți membrii de partid și pe membrii Ligii Tineretului, să pășească înainte ! Trebue să aducem apă ! Imediat, zece tovarăși, membri de partid sau membri ai Ligii Tineretului, au pășit înainte. In acest moment, Mo-Ciu, un băetan care îndeplinea funcția de curier, se plânse : nici Eu nu sunt nici membru de partid, membru al Ligii Tineretului. Dar sunt soldat. De ce nu pot să merg și eu? In cele din urmă, au fost aleși numai trei oameni: Liu, împreună cu un membru al Ligii Tineretului și cu Mo-Ciu. Acestuia din urmă îi strălucea fața de bucurie că i se aprobase să meargă și el. Cei trei bravi, ducând cu ei opt bidoane, își croiră drum spre o vâlcea, care se afla la vreo sută cincizeci de metri de liniile inamicului. Când au ajuns acolo, au găsit la izvor un pluton inamic. Șase grenade de mână, urmate de un foc concentrat al carabinelor, curățiră drumul. Când cei trei se întoarseră, fură întâmpinați cu strigăte pline de bucurie de către toți : „Trăiască Partidul Comunist!“ Liu și cu ceilalți au adus cu ei nu numai apă ci și o mitralieră, carabine și șase automate, și chiar apă minerală și câteva pâini pe care le-au capturat de la plutonul inamic. La distribuirea apei atât de mult așteptată, li s-a dat întâietate răniților. Ceilalți au hotărît de bună voie să se mulțumească doar cu câte trei înghițituri de apă , de câteva ori pe zi. Mai târziu, chiar și această rație redusă a trebuit să fie micșorată la două înghițituri, pentru ca răniții să aibă mai multă. Batalionul nostru și-a dus la bun sfârșit misiunea. Am purtat lupte aprige, fără întrerupere, timp de trei zile și două nopți. Adormeam de îndată ce puneam capul la pământ. Dar nu pentru mult timp. Divizia întâia de marină a inamicului, întărită cu încă patru regimente, a pornit un atac disperat către Nord, unde două regimente încercuite de noi se străduiau acum să spargă cercul. Am primit ordin să apărăm Taisutongul și să nu-l părăsim cu niciun preț. Grupa comandată de Și a primit ordinul să apere o înălțime, care constituia o poziție-cheie. La primul asalt, trei sute dintre dușmanii noștri s-au năpustit turbat asupra înălțimii, dar Și cu cei 12 luptători ai lui, i-a dat de-a berbeleacul înapoi. Inamicul nu se lăsa. A reluat atacul, fiind susținut de 17 avioane, 7 tancuri și vreo zece tunuri grele, care bombardau fără încetare înălțimea. Avioanele au aruncat peste tot bombe explosive și bombe cu napalm, transformând dealul într-o mare de flăcări. Timp de cinci ore, inamicul a atacat fără încetare. Dar cei 12 voluntari s-au ținut dârzi. Ei își alcătuiseră sistemul de apărare cu atâta îndemânare, încât au reușit să scoată din luptă mai bine de o sută de soldați inamici. Până la urmă nu numai că cei 12 eroi au rămas în viață, dar au salvat această înălțime vitală pentru noi. Intre timp, un detașament inamic, care încerca să-și deschidă drum spre Sud, ajunse până în apropierea statului major al batalionului nostru. Eu am fost unul dintre cei care se aflau la statul major. Nu aveam cu noi mulți oameni care să apere poziția. Le-am spus tovarășilor mei . Apelez la voi în numele patriei și al poporului nostru. Iată, a sosit momentul să organizăm un corp de eroi și să arătăm ce suntem în stare să facem. Cine se înscrie? Trebuia să strig pentru a mă face auzit, căci bombele explosive și bombele cu napalm cădeau de jur împrejur. Intr’o clipă, 32 de pumni s’au ridicat cu hotărîre și 32 de oameni au ieșit înainte. Corpul nostru de eroi fu alcătuit din brancardieri, infirmieri, stegari, trompeți, lectori culturali și frizeri. Unul dintre ei era Consemnalizatorul, acela care suferise atât de mult când văzuse inimile coreenilor atârnând de copacul din apropiere de Poden. El tocmai primise ocrisoare de la mama sa în care îi trimesese ultima ei fotografie. „Fiul meu drag, — îi scria ea — nu uita cum mi-am pierdut brațul...“. Am format patru grupe și am pornit la atac. Am respins inamicul și i-am turat retragerea. Bucătarul-șef a capturat un comandant de companie inamic. Den, semnalizatorul, nu s’a întors nici el cu mâna goală: el a pus mâna pe o carabină, un automat și un prizonier. Batalionul nostru e o unitate ca multe altele. E unul dintre atâtea batalioane de voluntari chinezi care luptă în Coreea. Detașamentul nostru e oare o unitate de viteji/ Da! Așa sunt și celelalte. De ce suntem oare viteji? Suntem viteji, cred, pentru că suntem soldați ai poporului. Pe noi ne-au crescut marele nostru președinte Mao Tze-dun și Partidul Comunist Chinez. Tovarășii noștri sunt însuflețiți de spiritul partidului și avem printre noi comuniști înflăcărați ca Dao — comandantul de companie și Liu, comandant de pluton. Ei, împreună cu ceilalți membri de partid înving toate greutățile care se ivesc în cursul războiului. Ei insuflă și celorlalți eroismul. Ei sunt eroi de neînvins..^