Apărarea Patriei, ianuarie 1953 (Anul 9, nr. 1-25)

1953-01-03 / nr. 1

2 APĂRAREA' PATRIEI Pregătirea conducătorilor de lecții politice — chezășia unei înalte calități a lecției politice Lecțiile politice constitue una din cele mai importante mijloace de educare poli­­tico-ideologică a militarilor Forțelor Ar­mate ale R.P.R. Prin lecțiile politice, mi­litarii sunt educați în spiritul dragostei patriotice față de Republica Populară Română, față de guvernul țării și de Par­tidul Muncitoresc Român, sunt educați în spiritul mândriei militare de apărători ai cuceririlor revoluționare ale minunatului nostru popor muncitor. Prin lecțiile politice, militarii sunt edu­cați in spiritul internaționalismului pro­letar, al dragostei față de U.R.S.S. și de marele Stalin, în spiritul prieteniei și co­laborării cu țările de democrație populară, în spiritul dragostei pentru lupta dusă de popoare pentru libertate și independență împotriva imperialismului cotropitor. Tot in cadrul lecțiilor politice, condu­cătorul de lecții insuflă militarilor ura neînduplecată față de dușmanii patriei și ai poporului muncitor, ura de moarte față de imperialiștii americano-englezi și a bandei de asasini titoiști. Îndeplinirea cu succes a sarcinilor e­­ducației politice a militarilor depinde însă în mare măsură de conținutul lecțiilor po­litice, depinde de nivelul pregătirii condu­cătorilor de lecții politice. In legătură cu aceasta, V. I. Lenin a arătat că : „la oricare școală lucrul cel mai important este orientarea politico-ideologică a lecțiilor. Ce determină această orientare? In între­gime și exclusiv compoziția corpului de lectori... Niciun control, niciun program, etc. nu sunt în stare să schimbe câtuși de puțin orientarea lecțiilor, determinată de compoziția corpului de lectori“. Prin ur­mare, orientarea politico-ideologică, cali­tatea lecțiilor ținute, depind în primul rând de nivelul de pregătire al propagan­distului. De aceea, Partidul Muncitoresc Român cere în permanență propagandiștilor să-și ridice nivelul teoretic, să-și îmbogățească necontenit bagajul de cunoștințe, de aceea conducătorii de lecții politice din Forțe­le Armate ale R.P.R. au datoria să stu­dieze în permanență învățătura marxist­­leninistă, să-și însușească temeinic între­gul material bibliografic indicat pentru lecția politică respectivă. In unitatea din care face parte ofițerul Vieru Gheorghe, comandanții și lucră­torii politici conduc și îndrumează zi de zi pregătirea personală a conducătorilor de lecții politice. Aci s-au ținut o serie de ședințe pentru îndrumarea metodică și pentru organizarea schimbului de experiență între conducătorii de lecții politice. In cadrul ședințelor de pregătire, conducătorii de lecții politice primesc toate îndrumările practice necesare pregătirii lecțiilor, se fac expuneri model și se urmărește felul în care sunt aplicate directivele date în privința pregătirii lecțiilor. Pentru a adânci cunoștințele ideologice ale conducătorilor de lecții a fost trasată sarcina studierii documentelor Congresu­lui al XIX-lea al P.C.U.S., și îndeosebi lucrarea tovarășului Stalin „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“. Studiul individual al conducătorilor de lecții politice a dat rezultate bune. La convocările ținute pe unitate, conducătorii de lecții politice ridicau în cadrul discuții­lor probleme tot mai interesante legate de munca lor. In această unitate se organizează lunar câte un stand de cărți, unde se expun ul­timele noutăți literare și ultimele lucrări ideologice pe care toți ofițerii, dar mai ales propagandiștii și conducătorii de lecții politice, trebue să le aibă. De o deo­sebită popularitate s-a bucurat broșura „Cum trebue să fie ținute lecțiile la școala politică”. Punând în practică îndrumările cuprinse în aceste broșuri, conducătorii de lecții politice au îmbunătățit pregăti­rea lecțiilor și au făcut expuneri mai vii. Mulți conducători de lecții politice au î­iceput să-și întocmească planuri conspec­te și lecții mai bune, pregătind din timp, împreuna cu ajutorul conducătorului ac lecții materialul demonstrativ și ilustrând expunerea cu exemple din literatura be­letristică. Folosirea beletristicii în pregă­tirea lecțiilor începe să fie aplicată tot mai mult, îmbogățind cu idei noi și ima­gini frumoase lecțiile politice. Ofițerii Șerban Gheorghe și Mustețea Pantelimon dau atenție deosebită aplicării metodelor recomandate, și studiază a­­proape toate broșurile noi apărute și își organizează biblioteca lor personală. Da­torită pregătirii conștiincioase, acești ofi­­țeri prezintă întotdeauna în fața militarilor din subordine lecții bune. Ei folosesc în timpul expunerii material demonstrativ : hărți, planșe, scheme, grafice și colecții de reviste, pe care militarii pot să le studieze în orele de repaos și la orele de studiu. Acolo unde cu toată insistența comandanților și a lucrătorilor politici, conducătorii de lecții nu aplică metodele de muncă recomandate, acolo nici rezul­tatele nu sunt satisfăcătoare. Ofițerul Scârneci Aurel, întocmind planurile cons­pect fără să studieze materialul bibliogra­fic, reduce calitatea lecțiilor. In cadrul ședințelor de pregătire se atrage întotdeauna atenția conducătorilor de lecții politice asupra importanței ale­gerii juste a fragmentelor și a exemplelor din literatură folosite pentru susținerea tezelor expuse în lecțiile politice. Ofițerul Cojocăriță Nicolae, conducător de lecții politice, știe că folosind cu pri­cepere părțile cele mai expresive din unele opere literare obține două lucruri de­odată: înfrumusețează lecția, o face mai atractivă și formează gustul militarilor pentru cititul cărții. La lecția cu subiectul: „Serviciul militar, îndatorire de onoare a cetățenilor din R.P.R.“, ofițerul Cojocăriță, vorbind despre greutățile și privațiunile vieții militare și despre măreața îndatorire de a apăra patria, a folosit câteva frag­mente bine alese din romanul „Șoseaua Volocolamskului”. Astfel el nu numai că a îmbunătățit lecția, dar a reușit să a­­tragă atenția auditorilor de la început până la sfârșit. Este însă necesar ca literatura bele­tristică să fie folosită în mod just. Este greșit procedeul ofițerului Anton Ene, care a organizat citirea literaturii în orele programate pentru studiul mate­rialului bibliografic recomandat la secția politică. El nu a ținut cont că citirea unei lucrări literare trebue să se facă în ca­drul activității de club și nu în cadrul orelor de studiu. Și chiar atunci citirea literaturii e bine să fie îndrumată de a­­jutorul conducătorului de lecții politice. Ocupându-se în mod temeinic de pro­blemele învățământului politic de masă, de calitatea lecțiilor politice, aparatul po­litic al unității „N“ a subliniat adeseori necesitatea formării unor pricepuți aju­tori ai conducătorilor de lecții politice. Pregătirea lor se face odată cu pregă­tirea conducătorilor de lecții politice. Ei sunt chemați să țină lecții suplimentare cu soldații și sergenții care au lipsit de la lecții, să ajute la organizarea studiului, să sprijine pe militarii mai slab pregă­tiți și să pregătească materialul demon­strativ, îndeplinind îndatoririle ce-i revin, ser­gentul Costea Petru este un bun ajutor al conducătorului de lecții politice. El ur­mărește îndeaproape modul în care stu­diază tovarășii din grupa sa și ajută în­totdeauna pe cei care nu se descurcă cu notițele sau nu înțeleg materialul biblio­­grafic. După fiecare lecție, el discută cu soldații asupra problemelor înțelese și lămurește singur sau cu sprijinul condu­cătorului de lecții politice părțile mai grele ale lecției. Organizarea justă muncii ajutorului conducătorului de lecții a­politice cu cei ce au rămas în urmă și, grija ca ei să însușească bine metodele de lucru juste au o influență puternică asupra rezultatelor obținute de întreaga grupă, îndrumați și sprijiniți de organizația de partid și organizațiile utemiste, con­ducătorii de lecții politice din unitatea „N” folosesc toate mijloacele de a-și ri­dica în măsură cât mai mare calificarea lor pedagogică. Ei se străduesc să însu­șească bogata experiență a muncii de învățământ din Armata Sovietică. Folo­sind învățămintele din materialul apărut în ziare și broșurile editate de D.S.P.A., au fost organizate pe unitate o serie de convocări la care s-au desbătut proble­mele pregătirii conducătorului de lecții, unele metode de expunere și cu privire la studiul individual, precum și importan­ța literaturii beletristice. Pentru înlesnirea studiului individual, care este metoda de bază a pregătiri conducătorului de lecții politice, s-a or­ganizat o sală de lectură cu toată bi­bliografia necesară pregătirii lecțiilor po­litice și cu întreaga literatură beletristi­că ce poate fi folosită în cadrul acti­vității de club în sprijinul studiului fă­cut de soldați și sergenți. Venind în sala de lectura, ofițerii conducători de lecții politice pot discuta împreună problemele muncii lor, pot face un schimb de expe­riență în privința metodelor folosite și pot hotărî împreună ce fel de material demonstrativ să fie întrebuințat. U­n rol important în asigurarea bunei pregătiri a conducătorilor de lecții poli­tice Îl are conducerea muncii lor de că­tre comandanți și locțiitorii politici. De­oarece conducerea și controlul muncii de educație politică a militarilor este o în­datorire regulamentară a comandanți­lor și a locțiitorilor politici, ei răspund de pregătirea conducătorilor de lecții politi­ce și de calitatea învățământului poli­tic de masă. Conștienți de acest lucru, comandanții de subunități și locțiitorii lor politici din această unitate, sprijiniți de organizațiile de partid și cele utemiste, conduc efectiv întreaga muncă de pregătire a condu­cătorilor de lecții politice în vederea ob­ținerii unei înalte calități a lecțiilor po­litice: Locotenent major IULIU SZAB £) Iși îndeplinește jurământul Când patria l-a chemat să se instruia­scă, tânărul Varga Gheorghe a lăsat plu­gul și a plecat. In urma lui au rămas fapte minunate întipărite adânc în min­tea tovarășilor din brigadă. Toți se gân­deau la el , cât era de vesel și cu ce spor mânuia uneltele agricole, răsturnând zilnic normă după normă. Alături de el muncea soția lui cu același avânt sporit. El cât și familia lui făceau cinste colec­tivei „Partizanul păcii“. Ajuns în cazarmă, soldatul Varga tot așa de vesel muncea cu spor ca și în co­lectivă. Sub îndrumarea comandanților, învăța lucruri noi, lucruri de care până atunci nu avusese cunoștință. In timpul liber la club, sau la biblio­teca subunității, citea cărți de literatură, ziare, broșuri ideologice, asculta cuvân­tul agitatorilor și al fruntașilor în pregă­tirea de luptă și pregătirea politică. S’a obișnuit repede cu viața de ostaș. „Când am depus jurământul — a spus el — gândul m’a dus departe la colectiva din sat unde-mi lucrează soția și părinții și unde am lucrat și eu cu multă dragoste alături de ceilalți colectiviști. In fața drapelului am jurat să-mi apăr patria, să-mi apăr colectiva, viața tot mai fru­moasă și mai îmbelșugată a poporului nostru muncitor, a familiei mele“. Zilele în cazarmă treceau parcă mai re­pede una ca cealaltă. In caietul de notițe al soldatului Varga Gheorghe apăreau lu­cruri tot mai multe și mai noi pe care tre­buia să le studieze amănunțit. Comandantul de subunitate a observat încă din primele zile dorința soldatului Varga de a-și însuși tot ce se predă în timpul orelor de program. Era sigur că o să devină un militar bun. N’a trecut mult timp și cu ajutorul co­mandantului, soldatul Varga Gheorghe a reușit să-și însușească tot ceea ce la în­ceput credea că pentru el nu va fi prea ușor. Cunoștea bine arma și noțiunile de balistică, își însușise problemele legate de instrucția focului, cunoștea în bună măsură regulamentele și le aplica în practică cu multă stricteță. Datorită ace­stui fapt, de multe ori comandantul său l-a dat ca exemplu în fața subunității. Fiind evidențiat, soldatul Varga nu se înfumura de pe urma succeselor, ci studia și mai mult. Când un tovarăș ti cerea un sfat, îl dădea cu dragoste așa cum îi dă­duse și lui comandantul de subunitate. Odată cu însușirea instrucției infante­ristice, militarul Varga s-a pregătit te­meinic și în specialitatea lui de transmi­sionist. Pentru el, centrala telefonică deve­nise tot așa de cunoscută ca și plugul cu care ara ogorul colectivei „Partizanul păcii“, îndrăgise mult centrala telefonică și o în­grijea ca pe cel mai de preț bun. Toată ziua o ștergea cu cârpa și-i controla fi­șele să vadă dacă funcționează. Prin muncă stăruitoare, în scurt timp a de­venit bun transmisionist. Pentru rezultatele obținute în mu­ncă a fost avansat și recompensat de mai multe ori. Astăzi este unul dintre sergenții fruntași ai unității, fiind distins cu sem­nul onorific „transmisionist de frunte”. Dorința lui de a-și însuși temeinic cu­noștințele militare și de a fi fruntaș în pregătirea de luptă și pregătirea politică s’au îndeplinit. Acum muncește cu același elan ca și mai înainte, pentru a forma pe subordonații săi fruntași în pregătirea de luptă și pregătirea politică, așa cum este el De curând a primit o scrisoare de la ta­tăl său din colectivă în care îi scrie : „In acest an am realizat 450 zile muncă și iată ce am primit : 2.500 kg. grâu, 2.300 kg. porumb, 450 kg. cartofi, ceapă, fasole, zarzavaturi și pe lângă toate acestea am mai primit 1.500 lei. Avem în casă mult belșug, cât n’am avut niciodată. De noi să n’ai nicio grijă, că o ducem bine“. Cu bucuria în suflet că ai lui trăiesc fără grija zilei de mâine și la fel ca ei trăiesc toți colectiviștii, sergentul Varga muncește cu elan pentru a se pregăti mai bine, pentru a purta cu cinste semnul o­­norific care strălucește pe pieptul lui. Co­lectiviștii din sat au auzit că și în arma­tă, Varga este fruntaș. Se mândresc cu el, așa cum se mândrește și comandantul lui de subunitate care l-a instruit.­ Sublocotenent STELIAN IONESCU O sarcină importantă a comandantului — Ce te-a făcut să-ți schimbi arma ? îl întrebă comandantul. — Teama de a nu-mi îndeplini condiția de tragere, recunoscu caporalul Nan Ian. Deia bun început, comandantul înțelese că, caporalul Nan nu are încredere în arma sa. Și această neîncredere trebuia înlăturată pe loc. De aceea, îi ordonă să-și ia arma și să execute tragerea. In același timp, comandan­tul aminti caporalului Nan Ion despre fapta soldatului Antipov și ale altor ostași sovie­tici care, datorită încrederii pe care au a­­vut-o în armamentul lor, datorită îngrijirii și păstrării lui cu grijă, au săvârșit acte de eroism, lovind de moarte pe dușmanii pa­triei, fasciștii germani. Nu pentru prima oară, auzea caporalul Nan Ion vorbindu-se despre faptele minunate ale ostașilor sovietici. Nu pentru prima oară au­zise el pe comandant și pe locțiitorul său politic vorbindu-i despre militarii noștri care au obținut rezultate foarte bune la poligonul de tragere. Și aceasta s-a datorat faptului că acești militari și-au îngrijit armamentul ca pe lumina ochilor, au învățat să-l mânuiască la precizie, au avut o deplină încredere în precizia și eficacitatea lui. Ocupând linia de tragere, ochind așa cum­ a învățat, caporalul Nan Ion a obținut cu arma lui calificativul „foarte bine“. In subunitatea comandată de ofițerul Ion S. se acordă o mare atenție muncii de edu­care a ostașilor în spiritul dragostei față de armament și tehnica de luptă. La clubul sub­unității, ofițerul Valeriu G. din această sub­unitate a ținut numeroase convorbiri cu o­­stașii despre armele cu care ei se instruesc, le-a arătat ostașilor cum, cu aceste arme, în anul trecut, militari ca Popescu Ioan sau Chira Iosif au dobândit cele mai bune re­zultate la trageri. Un loc deosebit de important în cultivarea la ostași a dragostei față de armament ocupă discuțiile despre succesele obținute de el cei mai buni trăgători. Trăgătorii de frunte sunt chemați să-și expună experiența lor, să arate metodele întrebuințate în păstrarea ar­mamentului, în cunoașterea și folosirea lui. Caporalul Săulescu este cunoscut în sub­unitate ca un bun trăgător. Pentru acest lu­cru, zilele trecute el a fost invitat de locții­torul politic al comandantului să explice os­tașilor cum a reușit să devină un bun tră­gător. Din cuvintele simple ale caporalului Săulescu, militarii și-au dat seama că pentru a deveni un bun trăgător trebue să-ți cu­noști bine arma, să o­ îngrijești ca pe un lucru de mare preț, să ai încredere în ea. Și caporalul Moldovan Traian, care a di­strus multe ținte cu tunul la care el este ochitor, a fost invitat să vorbească tovară­șilor lui. Caporalul Moldovan are mare dragoste de tunul pe care-l deservește. El este ferm convins că din fața tunului său nu va scăpa teafăr niciun inamic, așa cum la ultima tra­gere nu a scăpat nicio țintă nelovită. Din primul proiectil ținta din fața tunului a să­rit în aer, prefăcută în țăndări. In munca pe care comandantul și locțiito­rul său politic o duc în vederea educării mi­litarilor în spiritul dragostei față de arma­ment și tehnica de luptă, un aport serios îl aduc comuniștii și utemiștii. Cu aprobarea comandantului, aceștia organizează discuți despre armamentul lor, despre eficacitatea și precizia lui, despre trăgătorii de frunte. Munca sistematică ce se duce în această subunitate dă rezultate din ce în ce mai bune. Zilnic se mărește numărul militarilor fruntași la trageri, crește tot mai mult dra­gostea și încrederea lor în armamentul tehnica de luptă, crește dorința de a-l cu­și noaște și mânui la perfecție. IOAN CORDOȘ Ieri muncitor fruntaș, azi militar exemplu înainte de a veni în armată elevul ser­gent Hârbu Dumitru a muncit la căile fe­­rate. Împreună cu echipa sa el depășea re­gulat normele și drept răsplată conducerea căilor ferate l-a trimis să urmeze cursu­rile de pregătire ale unei școli sindicale. Când a îmbrăcat haina militară, munci­torul Hârbu s-a hotărît să muncească și în armată cu aceeași dragoste cu care a muncit în viața civilă. El și-a respectat a­­cest angajament și astăzi este unul din cei mai buni elevi ai unității noastre școa­lă. Exemplul lui mobilizează și pe ceilalți elevi în însușirea temeinică a cunoștințe­lor militare și politice. Elev fruntaș V. ILINESCU Elev C. DRAGI' Scurte știri militare Comitetul A.R.S.U.S. al cărui secretar este ofițerul Codescu Ioan acordă o deose­bită atenție popularizării succeselor obți­nute de către oamenii sovietici în munca de construire a comunismului în U.R.S.S. De asemeni, ofițerul Codescu, împreună cu colectivul său,, cu sprijinul organizației de partid, a reușit să mobilizeze majoritatea cadrelor unității și pe angajații civili pen­tru a se înscrie la cursul de limba rusă ce se ține în cadrul unității. Toți cei înscriși la acest curs își dau toată silința pentru a-și însuși cât mai bine și mai repede limba lui Lenin și Stalin­. Astfel, la ultima lecție ce a avut loc s-au evidențiat în mod deosebit ofițerii Rădulescu Alexandru, Răduceanu Constan­tin și alții. Locotenent Petre ANTONE Pe lângă cursurile practice și celelalte activități culturale-educative, ce se desfă­șoară în cadrul Casei Armatei cu familiile de militari din garnizoana noastră, există și cursurile politice. Un interes deosebit acordă familiile mi­litarilor însușirii lecțiilor ce se predau în legătură cu cunoașterea patriei noastre și realizările regimului nostru de democrație populară. Astfel, la seminarul ce a avut loc la ultima lecție în legătură cu realizările re­gimului nostru de democrație populară s’a văzut un deosebit interes din partea cursantelor. La acest seminar s’au eviden­țiat în mod deosebit în ceea ce privește justețea răspunsurilor și claritatea lor tovarășele Coman Elena, Pop Maria, Tenea Ana și altele Locotenent Vasile BONTEA Soțiile militarilor din garnizoana „N” și-au propus să înzestreze și să amenajeze cu tot confortul necesar camera mamei și a copilului din gara acestui oraș. Pentru a se duce la bun sfârșit această hotărîre, s-a format un colectiv în frunte cu tovarășa Eugenia Dragomir. Colectivul format și-a început activitatea cu strânge­rea obiectelor necesare carierei mamei și a copilului. In munca de îndeplinire a acestei fru­moase acțiuni pornite de către familiile de militari din garnizoana noastră s’au evi­dențiat în mod deosebit tovarășele Ionescu E., Niculescu Marin, Iliuță A. și altele. * * * (Dela corespondentul nostru). In cadrul unității noastre, la cluburile de subunități se desfășoară o intensă muncă de comba­tere a misticismului și de lămurire a dife­ritelor probleme în legătură cu fenomenele ce se desfășoară în natură. Astfel, zilele trecute, soldatul fruntaș Lu­pu Ion, agitator, a ținut un referat despre: „Originea, forma și mișcările pământului“. După referat, militarii au ridicat o serie de probleme în legătură cu cele expuse. Datorită bunei pregătiri ce o are și ajuto­rului dat de către propagandistul unității, agitatorii! Lupu a reușit să răspundă do­cumentat la toate întrebările puse de către militari. Conținutul referatului a constituit subiec­tul discuțiilor între militari în tot cursul serii. In atenția sergenților și cartnicilor Revista Sergenților și Cartnicilor anunță că a apărut Nr. 6 al revistei (Noembrie— Decembrie 1952). Acest număr cuprinde un bogat material tactico-tehnic și de metodică pentru fie­care armă și specialitate în parte, precum și articole de educație și de cunoștințe ge­nerale, care interesează pe toți sergenții și caronicii. In revistă se găsește un formular înti­tulat „CĂTRE CITITOR“ pe care cititorii sunt rugați a-l completa și preda până la 15.01.53 la statele majore ale unității din care fac parte pentru a fi înaintat de către acestea direct Revistei Sergenților și Cart­nicilor. Corespondenți ai revistei I Mobilizați pe sergenți și cartnici să ci­tească revista, să completeze formulare și să-l predea la statul major al unității. Ingrijiți-vă ca formularele completate să fie trimise revistei până la 31.01.53. Sâft­bàta S Tantraïle 1953 Nr. 1 (1996)' Așezarea justă a puștii în umăr are o importanță deosebită pentru calitatea și precizia tragerii: înainte de a așeza pușca în umăr, trăgătorul trebue să aibă o pozi­ție de tragere comodă, în care mușchii corpului, mâinilor și picioarelor să nu fie încordați. Așezarea corectă a puștii în umăr asi­gură armei stabilitatea în timpul tragerii și prin aceasta crește precizia și gruparea tragerii. Dacă patul puștii nu este bine a­­șezat în scobitura umărului, poziția puștii în timpul tragerii va fi nestabilă și va mări împrăștierea loviturilor. In timpul mișcării glonțului în canalul țevii, arma se deplasează înapoi cam cu 1,5 mm. Această mișcare a armei înapoi, numită recul, este amortizată de rezistența îmbrăcămintei și a umărului trăgătorului Trăgătorul simte lovitura patului în umăr abia după ce glonțul a ieșit din canalul țevii. Dacă trăgătorul așează corect patul în scobitura umărului, aproape că nici nu va simți reculul. Dacă însă trăgătorul nu fi­xează bine patul în scobitura umărului, reculul va fi resimțit ca o lovitură a pa­tului în umăr, arma se va mișca, făcând astfel un unghiu de svâcnire mare, care va face ca loviturile să nu fie grupate, ci îm­prăștiate. Patul puștii este bine fixat atunci când se sprijină pe toată suprafața tălpii patu­lui, în scobitura umărului. (Fig. 1). In acest caz glonțul sboară în direcția unde vrem noi să-1 trimitem. Dacă patul este așezat în scobitura umă­rului cu colțul de deasupra, glonțul se duce mai jos de focul în care vrem să-l trimitem. (Fig. 2). Aceasta, din cauză că forța de recul și rezistența umărului nu coincid. Rămânând loc liber între umăr și colțul dedesubt al patului, forța de recul, prin acțiunea sa, face ca gura țevii să meargă în jos. Dacă patul este așezat în scobitura umă­rului pe colțul de jos, glonțul va lovi mai sus. (Fig. 3). Pentru a controla pe trăgător dacă are patul bine așezat în umăr, comandantul îi ordonă să ridice mâna în sus. Dacă patul puștii nu este bine și strâns fixat în umăr, la ridicarea mâinii, alunecă în sus sau în jos din scobitura umărului. Trăgătorul nu trebue să împingă puternic patul puștii în umăr, căci această împin­gere înapoi adăugată la forța de recul face ca unghiul de svâcnire să crească și deci și împrăștierea loviturilor să fie mai mare. Așezând pușca în umăr, trăgătorul trebue să aibă grijă ca aceasta să nu fie înclinată spre dreapta sau spre stânga. Dacă pușca este înclinată spre dreapta, axul canalului țevii se îndreaptă mai jos și mai la dreapta de linia de ochire și deci și glonțul se va abate spre dreapta și jos. (Fig. 4). Din contră, dacă pușca este înclinată spre stânga, loviturile cad în stânga jos. (Fig. 5). Pe timpul unei trageri din poziția reze­mat, pentru a controla dacă trăgătorul a­­șează bine arma în umăr și în același loc după fiecare lovitură, comandantul poate folosi următorul procedeu. Pune pe reazim un semn (bețișor) și, după ce trăgătorul a așezat arma în umăr, și a aplecat capul li­pind obrazul de patul puștii, însemnează cu creionul poziția obrazului față de patul puștii. La a doua așezare a puștii în umăr*] comandantul observă dacă pușca a fost re­’­zemată în același Ioc și dacă obrazul are aceeași poziție față de pasul puștii. Comandanții și soldații trebue să cu­noască regulile așezării corecte a puștii în umăr, precum și influența negativă asupra preciziei tragerii din cauza așezării greșite a puștii în umăr. Cunoscând importanța deosebit de mare pentru precizia și calitatea tragerii a așezării puștii în umăr, coman­danții vor putea desfășura cu succes lupta Fig. 5. — Arma înclinată spre stânga. Lovitu­rile merg în Qimn rfn pentru creșterea numărului bunilor trăgă­tori în subunitățile pe care le comandă,­­lucru care duce la creșterea puterii com­bative a subunităților și unităților Forțelor noastre Armate, scutul puternic de apărare al Republicii Populare Române. In ajutorul micilor comandanți Cum trebue să așezăm pușca în umăr Fig. 1. — Patul puștii bine așezat in scobitura umărului trăgătorului. Loviturile merg in punctul ochii. fig­ 2. — Patul puștii incorect așezat in scobitura umărului trăgătorului (sprijinit pe colțul de sus). Loviturile merg jos. Fig. 3. — Patul puștii incorect așezat în scobitura umărului trăgătorului, (sprijinit pe colțul de jos). Loviturile merg sus. Fig. 4. — Arma înclinată spre dreapta. Lovitu­rile merg în dreapta jos, Pentru buna desfășurare a lecțiilor politice cu soldații (Dela corespondentul nostru), In unitatea din care face parte ofițerul Tudor Ioan, lecțiile politice se desfășoară în condițiini bune. Pentru aceasta, condu­cătorii de lecții politice care țin lecțiile sunt temeinic pregătiți și controlați de că­tre organul politic. După ce țin lecțiile, conducătorii de grupe dau consultații in­dividuale soldaților. In această muncă sunt antrenați și ajutorii conducătorilor de grupă, care se ocupă în mod special cu sprijinirea soldaților mai slab pregătiți și cu aceia care încă nu cunosc bine carte. Organul politic a antrenat în această muncă organizația de partid și organizația U. T. M. Secretarul organizației de bază a luat măsuri concrete pentru sprijinirea bunei desfășurări a secțiilor politice cu soldații, repartizând sarcini precise membrilor de par­­tid. Astfel, comunistul Mândreanu Octavian­ are sarcină precisă de a ajuta pe aceia cari rămân în urmă. In timpul liber îi cheamă și la arată cum se ia notițe și cum trebue con­spectat apoi ceea ce s’a citit. Utemistul Constantinescu Petre are sarcină din par­­tea organizației U.T.M. de a se ocupa de soldații mai slab pregătiți din aceeași grupă de studiu. Se depune un interes deosebit în ridica­rea conținutului ideologic al lecțiilor și ri­­­dicarea nivelului de discuții în seminare, pentru ca acestea să devină într’adevăr mijloace puternice de educare și formare a ostașului de tip nou, apărător puternic al patriei noastre scumpe. Cartea este școala vieții, spunea Alexei Maximovici Gork­i. Ea lărgește și aprofun­dează cunoștințele cititorului, îi îmbogă­țește bagajul de cunoștințe, îl ajută să în­țeleagă just evenimentele și fenomenele care au loc în viața de toate zilele. In țara noastră, cartea a pătruns adânc în viața și traiul oamenilor sovietici, a devenit pentru ei o cerință de toate zilele. E­ste greu să găsești la noi un om care să nu citească cărți. Pe mine însă, ca pro­fesor, mă interesează și o altă chestiune — cum trebue studiată o carte, pentru că a­­ceastă întrebare poate fi pusă de elevi și chiar pe bun­ă dreptate, înainte de a face parte din școala militară, elevii au citit mult, dar nesistematic. Acum însă, căutând să-și ridice calitatea lucrului cu cartea și sâ folosească cât mai rațional timpul rezervat studiului, ei se interesează tot mai des de felul cum și în ce fel trebue să citească. Observând studiul elevilor asupra cărții, constatăm că o singură rețetă, valabilă pentru toți, nu se poate da. Fiecare își are metoda sa. Dar totuși pot fi indicate unele principii generale. Primul lucru și cel mai important în studierea bibliografiei este res­pectarea consecutivității. Marele savant și academician rus I. P. Pavlov, în urările transmise tineretului patriei noastre, scria : „Chiar de la începutul activității voastre în­vățați să păstrăți o strictă consecutivitate în acumularea cunoștințelor. Studiați trep­tele științei înainte de a încerca să vă urcați pe culmile ei. Nu vă apucați nicio­dată de un lucru următor, fără a vă în­suși pe cel precedent”. Acest sfat este ur­mat de mulți dintre elevii noștri. In acest fel, spre exemplu, studiază o carte elevul Reabinin. In alegerea cărților el cere în tot- Maior V. ASURCOV deauna sfatul profesorului sau al consul­tantului Prima imagine cu privire la carte, des­pre conținutul ei, sau problemele ridicate de autor, Reabinin și-o formează citind re­cenzia, prefața sau introducerea la această carte. Apoi, începând studierea unui capi­tol, Reabinin citește întâi întregul text al materialului, referitor la tema dată, stabi­lește principalele probleme, după care, în gând, răspunde la fiecare din ele. Dacă răspunsul la o anumită problemă i se pare incomplet, el se întoarce la citirea din nou a paginilor respective. " Pentru fixarea temeinică a cunoștințelor este necesar să facem un conspect al celor citite. Dar acesta trebue făcut numai a­­tunci când materialul a fost studiat și chibzuit pe deplin. Astfel procedează elevul Gracev, fruntaș în pregătirea de luptă și pregătirea politică. In conspectele lui se constată priceperea de a formula pe scurt principalele teze pe care le conține cartea. Practica activității de predare confirmă că în cursul unui seminar sau oră de clasă își expune cu profunzime ideile lui și trage concluzii juste acel elev care citește cărțile în mod sistematic. Regularitatea citirii este tot atât de necesară, ca și consecutivitatea. Voi da un exemplu. Intr’una din clasele noastre studiază elevii Alisanov și Carasie. Ambii participă la lecțiile acelorași profe­sori, trăiesc în aceleași condiții, au același nivel cultural și aceeași pregătire de spe­cialitate. Totuși, Alisanov învață excepțio­nal, iar Carasie — mediocru. Una dintre cauzele acestui fapt îl constitue tocmai a­­titudinea diferită în studiul asupra cărțib Elevul Carasie citește cărțile neregulat și nesistematic. Pentru lecții el se pregătește în cea mai mare parte după conspect. Cu totul altfel procedează Alifanov. Pen­tru însușirea mai temeinică a materialului el nu se mărginește la citirea notițelor lua­te în cursul lecției. Alifanov citește cu re­gularitate cărți, se folosește adeseori de dicționare și broșuri informative. Iată de ce și cunoștințele lui sunt mai temeinice decât ale elevului Carasie. Firește, o mare însemnătate în însușirea disciplinelor politice și militare de către elevi o are citirea literaturii beletristice. Sar­cina pedagogului nu este numai de a expu­ne bine materialul unei lecții, ci și de obține însușirea ei temeinică de către elevi. a Pentru aceasta, profesorul trebue să sădeas­că în permanență la elevi dragostea față de carte.­­ In practica muncii mele eu am povesti adeseori elevilor felul cum studia cărțile V. I. Lenin și felul cum le studiază I. V. Stalin , îi ajut în același timp să-și aleagă literatura, ii sfătuesc cum trebue să o ci­tească. Studiul individual asupra cărții deține un loc important în sistemul de instruire și edu­care a elevilor. Sădind la militari interesul față de carte și învățându-i cu pricepere să studieze o operă oarecare, noi, pedagogii militari, ajutăm prin aceasta comandantu­lui să ridice calitatea pregătirii de luptă și a pregătirii politice a efectivului sub­unității sau unității. (Din Stalinschi Socol) Din experiența Armatei Sovietice Folosirea cârtii în timpul studiului individual al elevilor

Next