Apărarea Patriei, august 1953 (Anul 9, nr. 181-206)

1953-08-01 / nr. 181

2 APĂRAREA PATRIEI Aniversarea eroicei­­ Armate Chi­neze de Eliberare Pentru întărirea apărării naționale, pentru apărarea păcii TELEGRAMA Tovarășului CIU DE Comandantul suprem al Armatei Populare Chineze de Eliberare PECHIM­ Cu ocazia sărbătoririi celei de a 26-a aniversări a glorioasei Armate Popu­lare Chineze de Eliberare, militarii Forțelor Armate ale Republicii Populare Ro­mâne transmit călduroase felicitări vitejilor ostași ai Armatei Populare Chineze de Eliberare, Ministrul Forțelor Armate ale Republicii Populare Române General de Armată EMIL BODNARAS Prietenia legată în lupta pentru apărarea păcii Ziua de 1 August a anului curent este ziua celei de a 26-a ani­versări a întemeierii Armatei Populare Chi­neze de Eliberare. Poporul chinez și toți militarii sărbătoresc cu o bucurie nemărginită și cu multă însufle­țire această dată mi­nunată, ca pe o mare sărbătoare a victoriei. Drumul glorios de lupte și victorii al Ar­matei Populare Chineze de Eliberare con­stitue o dovadă grăitoare că politica agre­siunii armate din partea oricărui agresor imperialist, care în aparență pare a fi pu­ternic, ți politica oprimării forțelor revolu­ționare în interiorul țării sunt sortite eșe­cului, că un popor care luptă­­ pentru inde­pendență națională, democrație populară și pentru o pace trainică este de neînvins. Dușmanii interni și externi care au asu­­­prit poporul chinez erau înarmați până în dinți și atunci poporul­­ chinez, în numele existenței și libertății sale, a fost nevoit să ia armele în mâini. încă în anul 1926, tova­rășul Stalin a spus în cuvântarea sa „Des­pre perspectivele revoluției în China“ : „In China, revoluția armată luptă împotriva con­trarevoluției armate. Aceasta este una din particularitățile și unul din avantajele revo­luției chineze“. In­­ 1939, în articolul de fond publicat în prima ediție a revistei „Comu­nist”, tovarășul Mao Tze­ dun a arătat de a­­semeni că „Fără luptă armată în China n’ar fi fost loc nici pentru proletariat, nici pentru popor, nici pentru Partidul Comunist. Fără luptă armată nu este de conceput nici­­ victoria revoluției“. Tocmai ca rezultat al o­­fensivelor întreprinse de imperialiști și de forțele reacționare interne împotriva po­porului chinez, Armata Populară Chineză de Eliberare s’a transformat într’o forță uriașă. Urmând linia politică și militară promo­vată în spiritul marxist-leninist de către to­varășul Mao Tze­dun, armata poporului chi­nez s‘a transformat în decurs de 26 ani dintr’o armată mică, slabă, compusă din de­tașamente de partizani, într-o armată mare, puternică, o armată regulată, modernă, care dispune­a de toate genurile de arme. Iar duș­manii, care erau înarmați până în dinți, au fost nimiciți și isgoniți din China continen­tală După proclamarea Republicii Populare Chi­neze, poporul chinez a trecut la construcția pașnica. Dar, având in vedere că agresorii străini continuă să amenințe securitatea Pa­triei noastre, Armata Populară Chineză de Eliberare este nevoită să-și ridice capacitatea de luptă pentru a îndeplini misiunea ei sfântă — aceea de a întări apărarea Patriei noastre, da a apăra pacea. încă în Septembrie 1949, după victoria revoluției poporului chinez în întreaga țară, tovarășul Mao Tze­ dun în­­ cuvântarea rostită la deschiderea primei sesiuni a Comitetului Politic Consultativ al poporului chinez a a­­rătat că : „Apărarea noastră națională va fi întărită, niciunui stat imperialist nu i se va îngădui să cotropească din nou teritoriul nostru. Forțele noastre armate trebue să fie păstrate și desvoltate, având ca bază eroica și încercata Armată Populară de Eliberare“. In apărarea păcii, Armata Populară Chi­neză de Eliberare, urmând exemplul puter­nicei Armate Sovietice, pășește rapid înainte pe calea modernizării. Intr’un termen scurt noi am creat o aviație puternică, o flotă ma­ritimă militară, unități de artilerie și de tancuri și alte genuri de unități tehnice, iar armata noastră de uscat a fost dotată cu o tehnică de luptă modernă și și-a perfecționat pregătirea ei de luptă. „Să învățăm de la Armata Sovietică“ — a devenit o lozincă­ mobilizatoare in rândurile comandanților și soldaților Armatei Populare de Eliberare. Noi știm foarte bine că Ar­mata Sovietică este cea mai puternică și mai înaintată armată din lumea întreagă, bastion al păcii generale. A învăța de la Ar­mata Sovietică înseamnă însușirea strălu­citei științe militare so­vietice, însușirea teh­­nicei de luptă mo­derne superioare și ex­perienței războiului modern acumulată de Armata Sovietică, în­sușirea disciplinei con­știente și ferme a Ar­matei Sovietice, înaltul ei spirit al internațio­nalismului și patriotis­mului, ascuțita ei vigilență politică, precum și înaltele ei calități morale. De aceea, a în­văța sistematic și din toate punctele de ve­dere de la Armata Sovietică este o sarcină de mare cinste pentru armata poporului chinez. In luna Februarie a anului curent, tova­rășul Mao Tze-dun, în cuvântarea rostită la Comitetul Politic Consultativ al poporului chinez, a arătat : „Pentru a ne clădi țara, noi trebue să creăm o mișcare largă, pe scară națională, pentru a învăța dela Uniunea Sovietică”. Această indicație înțeleaptă a fost salutată cu entuziasm în întreaga ar­mată a țării. Poporul chinez a devenit de acum un fac­tor puternic în lupta pentru pace în lumea întreagă. Poporul chinez nu are intenții a­­gresive față de alte popoare și se împotri­vește cu tărie agresiunii din partea altor state. Poporul chinez, sprijinindu-se cu deplină încredere pe puternicele sale forțe de apărare, va da o ripostă hotărâtoare ori­căror agresiuni din partea imperialismului și va construi cu perseverență și fermitate mi­nunatul său viitor — socialismul. Ziua de astăzi a Uniunii Sovietice este ziua de mâine a țării noastre. întărirea continuă a Armatei Populare Chi­neze de Eliberare este o contribuție impor­tantă dată de poporul chinez cauzei păcii în lumea întreagă. Când­­ iau jocul în mână și vă scriu acest articol, tovarăși din Ar­mata Republicii Popu­lare Române, inima mea este plină de bucurie. Deși suntem despărțiți prin mii de kilometri, totuși inimile noastre sunt strâns legate. Astăzi, când noi, ostașii Armatei Populare Chineze de Eliberare, împreună cu întregul nostru popor, sărbătorim cu bucurie și însuflețire marea sărbătoare a poporului nostru, cea de a 26-a aniversare a întemeierii Armatei Populare Chineze de Eliberare, avem simțământul că și voi, tovarăși din Forțele Armate ale R.P.R., îm­părtășiți bucuria noastră, pentru că victoria poporului chinez este o victorie comună a tuturor popoarelor iubitoare de libertate. Se împlinesc în cu­rând patru ani de când poporul nostru, com­plet eliberat de sub ju­gul imperialismului și al reacțiunii interne, și-a făurit statul său democrat popular. In domeniul politic, în țara noastră au fost efectuate în acești ani o serie de reforme politice, dictatura democrației populare se consolidează zi de zi, mișcarea de rezistență împotriva agresorilor poporului coreean și pentru ajutorarea acestuia a obținut un suc­ces strălucit prin încheierea armistițiului în Coreea. In acești ani, țara noastră a termi­nat munca de refacere economică și a în­ceput pe scară mare opera de construcție economică planificată. Militarii Armatei Populare Chineze de Eli­berare, sub conducerea înțeleaptă a pre­ședintelui Mao și a Comandantului Suprem Ciu­de, au luptat și luptă pentru făurirea unei armate bine­­ pregătite, care să stăpânea­scă tehnica nouă. Bazându-se pe o infanterie puternică, armata noastră și-a format eroi­cele sale forțe aeriene. De asemenea, ea și-a făurit puternice forțe maritime care păzesc întinsele țărmuri ale patriei noastre, o puter­nică artilerie, precum și celelalte genuri de arme moderne. In pregătirea de luptă și po­litică s-au realizat succese frumoase. Mili­tarii noștri își însușesc zi de zi știința mi­litară și tehnica modernă, pe baza experien­ței căpătate în luptele pentru nimicirea ce­lor 8 milioane de soldați din armata lui Cian Cai­ și. Succesele obținute de militarii noștri se datoresc faptului că armata noastră învață neîncetat din experiența glorioasei Armate Sovietice, că militarii noștri sunt profund convinși că știința militară sovietică este știința militară cea mai înaintată a epocii noastre. Ne mândrim cu faptul că învățăm mereu din exemplul Armatei Sovietice. Realizările regimului democrat-popular din R.P.R. ne însuflețesc și pe noi. In fa­bricile din R.P.R., pe terenurile petrolifere de lângă Ploești, în școli și pe ogoare, peste tot se duce o muncă creatoare , ceea ce vă privește pe voi — soldați ai Ar­în­matei R.P.R. — munciți cu stăruință pentru apărarea păcii și a viitorului luminos și fe­ricit ai poporului vostru. Toate acestea, cre­dem din adâncul inimii, sunt strălucite con­tribuții pe care poporul român, sub condu­cerea înțeleaptă a Partidului Muncitoresc Român, le aduce la cauza apărării păcii. Suntem adânc emoționați de dovezile de simpatie arătate nouă de poporul român , prietenia pe care o poartă poporul român poporului chinez, manifestată și cu prilejul vizitei în țara noastră a Ansamblului de Cântece și Dansuri al Forțelor Armate ale R.P.R., ne-a însuflețit și mai mult. Prietenia puternică dintre poporul chinez și poporul român se va întări zi cu zi în lupta pentru cauza noastră comună — apăra­rea păcii. LIU Cin-CIEN Șeful Secției de Propagandă din Direcția Generală Politică­­ de pe lângă Consiliul Militar Popular Revoluționar al Guvernului Central Popular Chinez TAI O Erou al Armatei Populare Chineze de Eliberare o unitate de tancuri a Armatei Populare Chineze de Eliberare ­ Sâmbătă 1 August 1953 Nr. 181 (2176)’ Salutăm cu bucurie încheierea armistițiului în Coreea O zi memorabilă Nu voi putea uita niciodată ziua de 27 iulie 1953, zi în care întreaga omenire a primit mult îmbucurătoarea veste a semnării armistițiului și a încetării focului în Coreea. Cu admirație privesc popoarele la bravii fii ai Coreei, care, cu arma în mână, respectân­­du-și jurământul, au luptat și înfruntat plini de bărbăție și dârzenie pe intervenționiști, apărând libertatea patriei lor, pământul lor drag, independența și suveranitatea po­porului Armistițiul a fost semnat. Acest eveni­ment, această victorie a partizanilor păcii, dă un nou imbold luptei popoarelor p­entru­ pace și progres. De acum înainte voi munci și mai mult, pentru ca, împreună cu tovarășii mei, să pot contribui la întărirea și apărarea păcii. Urez minunatului popor coreean victorie deplină în lupta lui hotărîtă pentru instaura­rea unei păci trainice în Coreea, pentru re­construcția țării, pentru unitate, pentru feri­­cire și progres, luptă în care este sprijinit de toate popoarele iubitoare de pace și progres. Locotenent D. STEFANESCUI Niciodată nu poate fi ungenunchiat un popor care lupta pentru o cauza dreaptă Când am auzit vestea încheierii acordului de armistițiu în Coreea, mi s’a umplut inima de bucurie. Ca muncitor liber, într’o țară li­beră, patrie bună a tuturor celor ce muncesc, fără deosebire de naționalitate, îmi dau bine seama că încetarea focului în Coreea este o mare victorie a păcii și democrației. Eu, laolaltă­­ cu toți muncitorii dela uzina „Flamura Roșie“—Arad, am fost întotdeauna alături de lupta eroică, plină­ de curaj și dâr­zenie a poporului coreean. De aici, din Arad, de la mii de kilometri de Coreea, am admirat vitejia cu care au luptat Armata Populară Coreeană și voluntarii chinezi în toată peri­oada războiului de apărare a patriei împotri­va intervenționiștilor. Semnarea acordului din Coreea ne demon­strează că orice problemă internațională, ori­cât ar părea de complicată, poate și trebue să fie rezolvată nu pe calea armelor ci pe calea tratativelor între țările interesate, pe calea înțelegerilor. Evenimentele din Coreea ne dovedesc că un popor liber, stăpân pe soarta sa, care a cunoscut roadele libertății și făuririi unei vieți noi spre binele său, nu poate fi nicio­dată răpus, îngenunchiat. Eu, ca și toți muncitorii uzinei noastre, știm că acordul de armistițiu a fost impus prin voința de pace a popoarelor. De aceea, de acum încolo fiecare dintre noi trebue să-și intensifice și mai mult lupta pentru pace, lupta pentru întărirea și înflorirea pa­triei, pentru că orice succes al nostru înseam­nă o cărămidă pusă la temelia păcii și so­cialismului. Paralel cu aceasta, trebue să ne ascuțim și mai mult vigilența față de dușmanii fă­țiși sau ascunși ai păcii, ai vieții fericite pe care ne-o construim sub conducerea înțeleap­tă a partidului. Eu dau astăzi produse în contul anului 1959. Dar, bucuros de încheie­rea armistițiului în Coreea — o mare vic­torie pentru pacea lumii — mă angajez să muncesc și mai intens pentru a contribui și mai mult la întărirea patriei noastre scumpe, factor activ în marele front al păcii și de­mocrației GHEORGHE ROHANY Stahanovist la uzina „Flamura Roșie"—Arad, Recepția dată în cinstea participanților la Congresul Mondial al Tineretului Joi seară a avut loc la restaurantul „Pes­căruș“ din Parcul de Cultură și Odihni „I. V. Stalin“ o recepție dată în cinstea par­ticipanților la cel de al III-lea Congres Mondial al Tineretului. Au participat membri ai Consiliulu­i.M.T.D., conducători ai delegațiilor și nu­meroși delegați, invitați și observatori la ce de al IlI-lea Congres Mondial al Tinere­tului. Au participat de asemenea Icuo Diam, și Elisa Branco, laureați ai Premiului Inter­național Stalin „Pentru întărirea păcii în­tre popoare”, compozitorul sovietic Iurii Sa­porin, scriitorul francez André Wurmser , alți oaspeți de seamă ai Festivalului. La recepție au luat parte dr. Petru Groza președintele Prezidiului Marii Adunări Na­ționale, Gh. Apostol și Gh. Vidrașcu, vice­președinți ai Consiliului de Miniștri, acad. I. Murgulescu, ministrul învățământului Su­perior, M. Roșianu, președintele Comitetu­lui de Radio, St. Moraru, președintele Con­siliului Central al Sindicatelor, C. Blidaru, președintele Comitetului Executiv al Sfatu­lui Popular al Capitalei, reprezentanți ai Co­mitetului Național pentru Pregătirea Festi­valului, ai Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R., oameni de știin­ță, artă și cultură, ziariști, etc. Recepția s’a desfășurat într’o atmosferă de caldă prietenie- Decorarea unor muncitori, tehnicieni, ingineri și proiectanți, care au lucrat la construcțiile Festivalului Prezidiul Marii Adunări Naționale R. P. R. a dat un Decret prin care se con­­­feră Ordinul Muncii următorilor muncitori, tehnicieni, ingineri și proiectanți care s’au evidențiat cu ocazia executării proiectelor și lucrărilor pentru cel de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților „ORDINUL MUNCII” Clasa II-a tovarășilor : Tudose Vasiliu, director Intrep. 30 Con­strucții : Cireșeanu Petre, inginer șef Intrep. 30 Construcții: Straian Augustin, lăcătuș mec. șef Intrep. 30 Construcții ; Teodorov Gheor­­ghe, mecanic șef Bază Utilaj Intrep. 30 Construcții ; Paraschiv Bekar, prim secretar al raionului 23 August ; Reznicenco Alexan­dru, organizator de partid șanț. 23 August ;­­Juster Willy, arhitect. Clasa III-c tovarășilor : Szilagy Francisc, șef șantier S.R.C. Mu­zeu R. P. R. ; Moise Munteanu, meșter cio­plitor piatră șanț. Muzeul R. P. R. ; Nanu Vasile, mecanic comand, brig. Muzeul R. P. R. ; Gavriș Gheorghe, lăcătuș Intrep. 30 Construcții: Straian Augustin, lăcătuș me­canic (S.C.R. U.T.M.) Intrep. 30 Construcții; Fazacaș Francisc, resp. cu prod. și calificarea în cadrul Comand. de șanț. Intrep. 30 Con­strucții ; Moldoveanu Nicolae, comand. de unitate Intrep. 30 Construcții ; Sziksd­ Iosif, responsabil prod. în Comand. Unit III.’ întreprinderea 30 Construcții ; Motan­u Sandu, comand, brig. 70 Intrep. 30 Con­strucții ; Florea V. Ioan, comand, brig. 73, unit. III, Intrep. 30 Construcții ; Zurescu Ștefan, inginer șef șanț. Intrep. 30 Construcții; Diaconu Florea, mecanic. Intrep­­strucții ; Popazu Constantin, meșter 30 Con­, fierari beton, Intrep. 30 Construcții ; Olaru Dumi­­­tru, șef bază transport Intrep. 30 Construc­ții ; Chiriac­hie, șofer, Intrep. 30 Con-’’ strucții ; Herșcovici Ștefan, șef atei, montaj,­­Intrep. 30 Construcții; Târnăveanu Cornel, strungar Intrep. 30 Construcții ; Vodanovici Gheorghe, tehnician; Intrep. 30 Construcții ; Seminav Uliana, comand, brig. Intrep. 30 Construcții ; Aznavorian Garabet, inginer ; Bacalu Dan, arhitect ; Porumbescu Nicolae, Miclescu Paul Emil, arhitect; Giurgea Ion arhitect ; Dâmboianu Anton, arhitect. Au mai fost distinși cu Medalia Muncii un însemnat număr de muncitori, tehnicieni, ingineri și proiectanți care au evidențiat cu ocazia executării lucrărilor pentru Festival. Gao Zui-bao, scriitorul-luptător din Armata Populară Chineză de Eliberare Numele lui a devenit repede cunoscut. Astăzi, milioane de cititori așteaptă cu nerăbdare apariția marelui său roman au­tobiografic. Ziarul „Jenminjibao“ și multe alte ziare și reviste au publicat articole spe­ciale pentru a face cunoscut cititorilor pe tânărul scriitor și opera lui. Atunci când i-am vorbit acestui soldat în vârstă de 26 de ani, îmbrăcat într-o uniformă verde, de culoarea ierbii, de faptul că el este un scrii­tor cunoscut, el a zâmbit timid și a spus cu sinceră modestie : —■ „Tovarășe, eu sunt doar un ostaș obiș­nuit al poporului !“ Gao Zui-bao, încă de mic copil, a lucrat la un moșier ca păzitor de porci. Tatăl lui a fost un țăran sărac. Mama și sora lui cu­legeau legume sălbatice care serveau drept hrană familiei. Când a împlinit 8 ani, un învățător cu inima bună de la școala din sat, uimit de aptitudinile lui, s'a oferit să-l instruiască gratis. Dar, la câteva zile după ce Gao Zui-bao a început să învețe, moșie­rul l-a obligat să părăsească școala, „învă­țătura — a spus moșierul — îl va îm­piedica să vadă de porci“. In anul urmă­tor, foametea și mizeria au izgonit această familie de țărani săraci din satul natal și au obligat-o să caute adăpost în orașul Dalni. Aici, tânărul Gao Zui-bao a încercat să-și câștige existența în calitate de mun­citor tâmplar la fabrică... Dar sub stă­pânirea cotropitorilor japonezi și a mario­netelor lor, viața în China de Nord-Est de­venea tot mai insuportabilă. Bunicul lui, mama, unchiul și unul din frați au murit din cauza foamei sau a bolilor — aceste în­soțitoare permanente ale mizeriei. Numai Gao Zui-bao și tatăl lui s-au întors în satul na­tal, cu mâinile goale, fără speranțe într-o viață mai bună. Gao Zui-bao a început din nou să lucreze ca păstor la moșier. In acești ani plini de amărăciune, Gao Zui-bao trăia cu un sin­gur vis, care licărea ca o stea în beznă. El auzise deseori vorbindu-se despre „ar­mata săracilor“, care lupta împotriva tira­niei, undeva spre Nord­ și Răsărit. In el trăia speranța că această armată va veni și în satul Sunjiatun. IAN IU Tânărul scriitor militar chinez Gao Zui-bao se găsește în momentul de față în Capitala țării noastre, ca membru al delegației chineze la Festivalul Mon­dial al Tineretului și Studenților, împre­ună cu toți ceilalți tineri și tinere din delegația țării sale,, el a venit să aducă tineretului lumii asigurarea hotărîrii fer­me a tineretului marii Chine de a lupta pentru pace și prietenie între popoare. Și în cele din urmă ea a venit.. Aceasta s-a întâmplat în Noembrie 1947. Micul sătuleț Sunțiatun a fost eliberat de către Armata Populară de Eliberare. Atunci când prima unitate a intrat în sat, Gao iui-bao repara cotețul de porci al moșieru­lui. El privi spre cei veniți cu surprinderea celui care-și vede înfăptuit cel mai minu­nat vis. Apoi sări în picioare și strigă : „Ia sfârșit, ați venit, armată a săraci­lor — „Armata Populară!“ exclamă Gao Zui­­bao, continuându-și­­ depănarea amintirilor. Aceștia erau oameni tineri la fel ca și mine. Ne înțelegeau deja primul cuvânt, ca și cum ar fi crescut printre noi. Când au venit, le-au interzis moșierilor să mai asuprească po­porul. Ei au ajutat la înfăptuirea reformei agrare. Cei care trăiau în nevoie au căpă­tat pământ și case. Țăranii și-au revenit. Eu am hotărît să plec cu armata, deoarece știam că aceasta este cu adevărat propria noastră armată. Tovarășe, eu nu știu cum să descriu Ar­mata noastră de Eliberare. Ea este o școală mare, o­ universitate pentru fiecare soldat. In acea perioadă se ducea războiul de eli­berare împotriva goridanului. Eu am par­ticipat la câteva campanii faimoase — la bătălia de lângă Sead­an, la bătălia pentru Calgan. Chiar în cursul luptelor și marșu­rilor noi nu încetam să învățăm. Regimen­tul efectua un marș din Nord-Est către Guansi, pe o distanță de peste 4.000 km. In cursul marșului, fiecare dintre noi purta pe spate o tăbliță de lemn pe care erau scrise în fiecare zi noi hieroglife — lecția zilnică pentru a fi învățată de către osta­șul ce mergea în urmă. Iată în ce mod am început și eu să învăț să citesc“. Când Gao Zui-bao vorbește despre Armata Populară de Eliberare, ochii lui strălucesc de mândrie. El a intrat în armată în anul 1947 și în anul următor, pe front, a fost primit în Partidul Comunist Chinez. Pentru mun­ca plină de zel, pentru fermitate și vitejie în luptă, el a fost menționat în repetate rânduri ca slujitor merituos al poporului. — „Armata noastră de eliberare seamă­nă cu o mare familie. Fiecare om care se găsește în rândurile­ ei vă va spune aceasta. Dacă cineva se îmbolnăvește pe drum de pi­cioare, oricare dintre noi îi va duce cu plăce­re arma, iar la popas ii pregătim mâncarea. Atunci când poposeam, lucram împreună cu locuitorii la câmp. Procedând în felul acesta, noi ne simțeam fericiți. Dacă pot face indiferent ce pentru a ferici pe alții, o voi face întotdeauna cu bucurie“. Aflându-se în rândurile armatei, Gao Zui-bao și-a dat­­ seama că posedă un deo­sebit talent de povestitor. In cursul îndelun­gatelor marșuri obositoare, povestirile lui făceau pe tovarășii săi să uite de oboseală. Deîndată ce se așeza și începea să pove­stească, în jurul lui se adunau imediat oa­meni și-l ascultau cu atenție. De tânăr ei captivaseră faptele eroilor din antichitate. Atunci când Gao Zui-bao se afla încă în Dalhi, el locuia în vecinătatea unui povesti­tor de profesie. In fiecare seară, băiatul stătea la fereastră, ascultând povestirile lui. In armată, după ce a învățat să citească, de fiecare dată când primea rația în bani, cumpăra câteva cărți cu ilustrații. In felul acesta a adunat un mare număr de pove­stiri. Dar, el a observat că din toate povesti­rile sale, povestirea propriei­ sale vieți im­presiona cel mai mult auditoriul. Când vor­bea despre copilăria sa, evocând amintirile amare despre cruzimea cotropitorilor japo­nezi, a bandiților comindaniști și moșieri­lor, când își amintea de mizeria fără de li­man la care erau condamnate familiile să­racilor, el vedea lacrimi în ochii tovarășilor săi. Ostașii căliți strângeau pumnii. Inimile lor erau pline de indignare. In unitatea unde servea Gao Zui-bao mai exista încă un bun povestitor. Acesta era tovarășul Ci Cji-iuan, șeful secției de propa­gandă și cultură. Ci le istorisea de aseme­nea deseori povestirile sale. Gao Iui-bac vorbea tovarășilor săi despre faptele eroilor din antichitate, iar tovarășul Ci le vorbea despre noii eroi, le făcea cunoscute istoria desvoltării societății și operele literaturii revoluționare, ca, de pildă, romanul „Așa s'a călit oțelul“ și altele. In August 1949, unitatea în care servea Gao Zui-bao se afla în orașul Ciansa, care tocmai fusese eliberat. La 25 August, orele 10 dimineața­­ Gao Zui-bao își aduce bine aminte de această zi), în timp ce își făcea lecția de scriere, văzu în carte un copil cu o carte ilustrată nouă în mâini. Cartea se numea „Tânărul Mao Tze-dun”. Mao Zui-bao ceru cartea și cu o adâncă emoție o citi în întregime. Următoarele rânduri l-au im­presionat îndeosebi : „In conștiința lui Mao Tze­ dun s’a născut întrebarea: De ce eroii tuturor povestirilor pe care le-am citit sunt dregători suspuși și generali sau oameni tineri talentați și femei frumoase? De ce prin­tre ei nu există și oameni din popor, țărani simpli ?“ Gao Zui­ bao chibzui asupra acestei idei. Intr’adevăr, de ce așa ? De ce omul să­rac, cinstit, este descris atât de rar în cărți ca erou? — își punea el întrebarea. Din nou i-au apărut în memorie chipul îndurerat al răposatului bunic, chipurile mamei, unchiu­lui, fratelui și ale altor asupriți, imaginea odioasă a japonezilor, a bandiților și mo­șierilor gomindaniști. El luă hotărîrea să scrie o carte despre oameni obișnuiți. La 27 August, el și-a făcut singur un caiet și a început să scrie. In acel timp, Gao Zui-bao știa să scrie doar câteva hieroglife. In decursul multor zile, el a lucrat la opera pe care o concepea. Dar în 7 cazuri din 10 nu știa să scrie cu­vintele de care avea nevoie. De fiecare dată, când îi trecea prin gând să renunțe la lu­cru și să depună condeiul, el se întreba de ce nu a avut posibilitatea să învețe la școală, și sentimentul de ură față de vechea socie­tate îl îndemna să-și continue lucrul. El își vepeta mereu sfatul pe care Lenin l-a dat tineretului : învățați, învățați și încă odată învățați Știind că Gao Zui-bao învăța cu râvnă, tovarășul Ci îl aproba și îl ajută. Lucrăto­rul de la secția de propagandă și cultură, San Tzi, a primit sarcina specială de a-1 ajuta și ei învățau zi de zi. Pentru a accelera pro­cesul de scriere a cărții sale, Gao Zui-bao a folosit următoarea metodă: El a făcut 2 caiete. Intr’unul scria cu ajutorul lui San Tzi. In altul, scria în lipsa învățătorului: Atunci când avea nevoie de o hieroglifă pe care nu o putea scrie, desena în locul ei un semn con­vențional oarecare. De pildă, în locul hiero­glifei cuvântului „man” — „ochi”, el desena un ochi ; în locul hieroglifei cuvântului „man“ — „preocupat”, desena un chip cu pi­cături de sudoare ce se prelingeau de pe frunte. Când venea profesorul lui, scriau împreună în text hieroglifa necunoscută. In plas, el mai avea de înlăturat o serie de greutăți obișnuite la mai toți scriitorii. Une­ori, nu putea să-și amintească o scenă sau un nume oarecare. El chibzuia cu multă ardoare la opera sa, se plimba de la un ca­păt la celălalt al odăii, făcea nopți albe,­până ajungea să-i doară capul. Totuși, continua cu dârzenie munca, și cartea creștea rapid. Odată, în Decembrie 1950, când Gao Zui­­bao terminase de acum câteva capitole, tova­rășul ei l-a întrebat de ce este atât de­ preo­cupat. Gao i-a arătat manuscrisul. Acesta începea cu capitolul „Incidentul din 18 Sep­tembrie”. Aici se descriau suferințele de nesuportat ale unei familii de țărani săraci, sub stăpânirea gomindanului și a ocupan­ților japonezi. Povestirea trebuia să se ter­mine cu descrierea vieții fericite pe care personajele principale o duc în rândurile Armatei Populare de Eliberare. „Vreau ca lumea întreagă să afle despre aceasta” — spunea Gao Zui-bao. Știrea despre munca lui creatoare s-a răspândit rapid. Toți tovarășii îl aprobau și insistau să-și continue munca. Tovarășul­ui a scris în caietul lui : „To­varășe lui-bao, sper că vei continua să scrii și să creezi un roman asemenea romanului „Așa s’a călit oțelul“. In Ianuarie 1951, după ce a trecut ceva mai mult de un an, prima ciornă a ro­manului lui Gao Zui-bao era pe masa redactorului revistei „Literatura Armatei de Eliberare”. Manuscrisul era însoțit de o scri­soare către redactor : „Vreau ca frații să­raci din întreaga țară să o citească și să nu uite de dușmanii afurisiți, vreau ca ei să țină puternic în mâinile lor armele și să eli­bereze întreaga noastră țară, pentru a putea­ construi o Chină nouă”. Gao Zui-bao a fost invitat fără întârziere la Pec­in, unde cartea lui, capitol cu capitol,­ a fost discutată de scriitori și critici expe­­rimentați. La 21 iulie 1952, o asemenea discuție a fost organizată de către Uniunea din în­­treaga Chină a activiștilor pe tărâm cultu­­­ral, la care au participat peste 40 de perso­nalități. Scriitoarea Din Lin a spus că crea­ția lui Gao Zui-bao și succesele lui vor da­ fără îndoială un mare impuls muncitorilor, și țăranilor, care au un bogat trecut de luptă, pentru a păși pe calea creației lite­rare. Scriitorul Ciao Lu­li a relevat că stilul operei lui Gao Zui-bao este național, că lim­ba este cu adevărat populară și că tocmai asemenea opere foarte accesibile sunt bine primite de către masele largi de cititori. Toți cei care au luat cuvântul au subliniat că apariția unui asemenea scriitor, ca scrii­torul militar Gao Zui-bao, este posibilă doar, datorită faptului că Partidul Comunist Chi­nez se îngrijește neîncetat de educarea și ridicarea nivelului cultural al maselor. Unele capitole din romanul autobiografic al lui Gao Zui-bao au început să fie publi­cate, încă din 1951, sub formă de povestiri separate în ziarul „Jenminjibao” și în re­vista „Literatura Armatei de Eliberare“. Au fost tipărite de pildă povestirile : „Coco­șul care cântă noaptea”, „Confiscarea cerea­lelor“, „Plâns în satul Sunjiatun”, „Două morminte”, etc., constituind, fragmente din romanul său. Eroii povestirilor sunt oameni reali, evenimentele sunt luate din viață. Discutarea romanului cu scriitorii a fost de un mare ajutor pentru Gao Jui-bao. Acum, el își revede cartea, recitind fiecare cuvânt. „Cred că voi putea să-mi termin opera la sfârșitul anului viitor. După aceasta mă voi reîntoarce la regiment. Copilăria și tinere­țea mea au fost foarte amare. Numai mama a manifestat față de mine o dragoste pro­fundă, dar ea a murit demult. Acum am gă­sit în Armata Populară de Eliberare ceea ce înlocuește pentru mine dragostea de mamă — adevărata tovărășie. Eu sunt doar un soldat obișnuit, dar aparțin unei armate neobișnuite. Despre această armată se poa­te scrie la nesfârșit. Dacă ostașii Armatei noastre de Eliberare vor citi aceste opere,­­atunci voi scrie până la capătul vieții mele“*

Next