Apărarea Patriei, noiembrie 1953 (Anul 9, nr. 261-283)

1953-11-03 / nr. 261

g APĂRAREA PATRIEI In întreaga țară continuă propunerile de candidați pentru sfaturile populare Stahanovistul Dumitru Arjan, Erou al Muncii Socialiste TARGOVIȘTE. — înconjurat de stima și­­ dragostea petroliștilor, a tuturor oamenilor muncii din patria noastră, brigadierul staha­­novist Dumitru Arjan. Erou al muncii so­cialiste, laureat al Premiului de Stat, a fost propus de tovarășii­­ săi candidat al F.D.P. pentru un loc de deputat în sfatul popular­­ raional. Muncitorii petroliști din raionul Târgo­­viște întâmpină evenimentul alegerii deputa­ților în sfaturile populare cu remarcabile succese în producție. In cinstea zilei de 7 I Noembrie și a alegerii deputaților în sfatu­rile populare, petroliștii antrenați în între­cere socialistă au depășit prevederile planu­lui, dând, dela 28 Octombrie, țiței în con­tul celei de a doua decade a lunii Noem­brie. Echipa maistrului mecanic stahanovici Petre Stănescu, folosind din plin metoda so­vietică Cuznețov, a realizat economii, de la începutul anului și până acum, în valoare de peste 100.000 lei. Intensificând lupta pentru înfăptuirea Ho­­tărîrilor plenarei lărgite a C. C. al P.M.R. din 19-20 August, muncitorii de la schela ,,Sovrompetrol“-Târgoviște se străduiesc ca: ieri, pe înserat, tineri și bătrâni se îndrep­tau spre școala elementară Vasile Roaită, din raionul Grivița Roșie. Copiii, care abia ter­minaseră orele, îi întâmpinau cu voioșie și-i conduceau către sala unde urma sa aibă loc adunarea. Au venit aici muncitori de la „Grivița Roșie“, de la depoul București Triaj, de la alte fabrici și întreprinderi din raion, profesorii și întregul personal al școlii, gos­podine din cartier. Sala în care se adunaseră era împodobită ca de sărbătoare, cu flori pe mese, lozinci și drapele. Până la începerea adunării oamenii discutau între ei. Unul vor­bea despre­ minunatele spectacole pe care le-a văzut în timpul verii pe scena teatrului în aer liber „Nicolae Bălcescu“ construit de curând, alții povesteau despre un film in­teresant pe care l-au vizionat la noul cinema­tograf din cartier. O femeie mai în vârstă povestea cu însuflețire că acum câteva zile i-a răsunat deodată casa de o voce necu­noscută : era vocea crainicului, începuse să funcționeze difuzoarele care au fost montate în multe case din cartier. Și așa, in toate col­țurile sălii, oamenii strânși în grupuri vor­beau cu multă dragoste despre realizările în­făptuite in cartierul lor, în anii puterii popu­lare. Când cineva anunță începutul ședinței, în toată sala se făcu liniște. După alegerea prezidiului de conducere a adunării, s'a dat citire capitolului 7 din De­cretul Prezidiului Marii Adunări Naționale cu privire la alegerea deputaților în sfatu­rile populare. Președintele prezidiului a invi­tat apoi pe cei prezenți să facă propuneri pentru un loc de deputat în Sfatul Popular al Muncitorii, inginerii și funcționarii fa­bricii de bere „Grivița“, s-au adunat ieri pentru a propune un candidat în circum­scripția electorală orășenească nr. 331. Du­pă deschiderea adunării, tovarășul Șerban Mihai, din partea F.D.P., a prelucrat ca­pitolul VII din Decretul cu privire la ale­gerile de deputați în sfaturile populare. A­­poi, a luat cuvântul tovarășa Vasilescu Pa­­velica, secretara biroului organizației de partid, care a spus : — „Eu propun candidat în circumscrip­ția electorală orășenească nr. 331 pe tova­rășul maior Vârlan Ioan. Il propun pe to­varășul maior Vârlan — a spus în conti­nuare tovarășa Vasilescu — pentru a f candidatul nostru în alegeri, pentru că-i cunosc meritele. Nl știu încă de când lucra ca muncitor la noi în fabrică. Cred că vă aduceți cu toții aminte de felul cum își în­deplinea sarcinile, atât în producție, cât și pe tărâm politic. Datorită muncii sale sar-alături de toți oamenii muncii din industria petroliferă, să extragă cantități sporite de petrol până la sfârșitul anului 1953. Ziua de 27 Octombrie a fost o zi de sărbă­toare pentru colectivul de la schela „Sovrom­­petrol“-Târgoviște. In adunarea care a avut loc, tov. Constantin Tache, din partea comi­tetului de partid al schelei, a propus drept candidat al F.D.P. pe circumscripția elec­torală raională nr. 123 pe stahanovistul Du­mitru Arjan. El a arătat că vestitul petro­list este un luptător harnic și priceput pen­tru realizarea planului de producție la țiței, pentru ridicarea nivelului de trai al poporu­lui muncitor. Tehnicianul Mihai Niculescu și alții au arătat în cuvântul lor că muncitorii petroliști sunt gata să sprijine prin toate forțele politice partidului și guvernului no­stru, pusă în slujba construirii socialismului, a ridicării nivelului de trai a oamenilor muncii. Adunarea a hotărît în unanimitate să pro­pună candidat al F.D.P. pe circumscripția electorală raională nr. 123 pe stahanovistul Dumitru Arsan, brigadier la schela „Sovrom­­petrol“-Târgoviște. (Agerpres). Capitalei pe circumscripția electorală orășe­nească nr. 392. Primul care a cerut cuvântul a fost tova­rășul Calotă Mircea, din partea consiliului F. D. P. — Tovarăși — a spus el — eu îl propun candidat pentru circumscripția electorală oră­șenească nr. 392 pe tovarășul colonel Io­niță Ion. Propunerea a fost primită cu vii aplauze. — Tovarăși, a continuat vorbitorul, tova­rășul colonel Ioniță Ion depune mare dra­goste și pricepere în educarea copiilor noștri, care se instruesc în Forțele noastre Armate pentru a deveni buni apărători a tot ceea ce a cucerit până acum poporul nostru munci­tor. In munca de răspundere pe care o are în cadrul Forțelor noastre Armate, tovarășul dă dovadă de devotament și abnegație, aplică cu hotărîre linia politică a partidului nostru. A cerut apoi cuvântul tovarășul Răducanu Nicolae, secretarul organizației de bază de la depoul Grivița București Triaj . — Eu îl cunosc pe tovarășul colonel Io­niță lom de mulți ani. Mi-am dat seama de posibilitățile lui de muncă, de dragostea lui față de oamenii muncitori din patria noa­stră. De aceea, eu susțin propunerea cu toată încrederea. Au mai luat cuvântul și alți tovarăși din sală. A vorbit și directorul școlii elementare Vasile Roaită, și gospodina Petrescu Voica, toți susținând cu căldură propunerea făcută. Apoi, întreaga adunare a hotărît în unanimi­tate să propună candidat pentru circum­scripția electorală orășenească nr. 392 pe to­varășul colonel Ioniță Ion­­guiicioaie, partidul l-a ridicat în muncă, dându-i sarcini de conducere. Și în armată, tovarășul Vârlan muncește cu entuziasm pentru întărirea capacității de luptă, a For­țelor noastre Armate“. Propunerea tovarășei Vasilescu a fost primită cu bucurie de muncitorii și func­ționarii prezenți. Luând cuvântul, tovarășul Covaci Ladis­­lau a spus : — „Eu susțin cu căldură propunerea ca tovarășul maior Vârlan să fie candidatul nostru. Plecat din mijlocul nostru, el duce astăzi o muncă neobosită pentru instruirea și educarea tinerilor noștri militari. Acolo unde muncește, el luptă pentru aplicarea liniei politice a partidului nostru“. Adunarea a aprobat în unanimitate pro­punerea ca maiorul Vârlan M. Ioan să fie desemnat candidat pe circumscripția elec­torală orășenească nr. 331, în alegerile de deputați pentru sfatul popular al Capitalei. Reșițenii își propun candidații REȘIȚA.­­ In ac­este zile, orașul oțela­­rilor este însuflețit de propunerea candida­ților pentru alegerea deputaților în sfaturile populare, la care participă mii de oameni ai muncii. Sunt propuși stahanoviști, activiști de partid, cadre conducătoare din întreprinderile și organizațiile de masă, muncitori, tehni­cieni și funcționari, țărani muncitori din cuprinsul raionului. Oamenii muncii de la uzinele din Reșița, în cadrul unei adunări care a avut loc zilele trecute la Casa Muncitorească, au propus candidat al F. D. P. pe circumscripția elec­torală regională nr. 82 , pe tov. Mihai Mun­­teanu, director general adjunct al Combina­tului „Sovrommetal“-Reșița. Numeroși mun­citori, printre care și prim topitorul oțelar Ion Bădescu, au luat cuvântul vorbind des­pre realizările obținute în ultimii ani în com­binat, despre condițiile tot mai bune de mun­că și de trai ale oțelarilor. Pe circumscripția electorală orășenească nr. 62 a fost desemnat candidat al F. D. P. tov. Gh. Modoran, prim secretar al comite­tului orășenesc de partid Reșița. In orașul Reșița au mai fost propuși can­didați ai F. D. P. pe circumscripția electo­rală orășenească nr. 51 cunoscutul maistru stahahovist Iosif Tibenschi, de la fabrica­­ de mașini electrice, pe circumscripția electorală orășenească nr. 79 Iuliu Fochi, secretarul co­mitetului de partid de la „Sovrommetal“, iar pe circumscripția electorală orășenească nr. 67, stahanovista Ana Dörner, frezor. Pe cir­cumscripția electorală orășenească nr. 50 a fost propus subinginerul Francisc Derze, de­la fabrica de roți montate, pe circumscripția electorală orășenească nr. 73, maistrul Fran­cisc Kaschak, pe circumscripția electorală orășenească nr. 76, tâmplarul stahanovist Francisc Svoboda. Minerii și țăranii muncitori din comuna Secul au propus candidat al F. D. P. pe cir­cumscripția electorală raională nr. 41 pe di­rectorul minei din Secul, Pavel Popa. In sa­tul Dezești a fost propus candidat al F.D.P. tov. Ion Lupșa, secretar al comitetului raional de partid Reșița, pe circumscripția electorală raională nr. 10. Țăranul muncitor Ion Azuga II, membru al întovărășirii agricole din comuna Vermiș, a fost propus candidat al F. D. P. pe circum­­scripția electorală raională nr. 11. Un­ sportiv fruntaș TIMIȘOARA.­­ La Atelierele principale C. F. R. Timișoara a avut loc o însuflețită adunare la care au participat muncitori, in­gineri, tehnicieni și funcționari ai întreprin­derii pentru a desemna candidatul F.D.P. pe circumscripția electorală orășenească nr. 402. Luând cuvântul, tov. Pavel Mihai, sudor la Atelierele principale C. F. R. Timișoara, a propus candidat pe tov. Iosif Ritter, cuno­scut sportiv și fruntaș în producție. Vorbi­torul a arătat că tov. Ritter a fost strungar în aceste ateliere. Datorită activității rod­nice pe care a d­epus-o și capacității sale, el a fost ridicat într'o funcție superioară. Muncitorii Cârstea Florea, Cozaru Io­vu și Ianiș Gheorghe au susținut propunerea fă­cută, arătând că pe lângă activitatea pe care o depune în producție, Iosif Ritter este un permanent exemplu de disciplină și conștiin­ciozitate în viața sportivă. Iosif Ritter, unul din membrii de bază ai echipei de fotbal Locomotiva­ Timișoara, a purtat în repetate rânduri, cu cinste, culorile sportive ale pa­triei noastre. Pentru meritele sale în sport, Iosif Ritter a fost distins cu Medalia Muncii. „Susțin propunerea cu toată încrederea" „11 propun pentru că-i cunosc meritele“ Moment O poartă veche... Trepte boierești... Opreau radvane până'n ceas târziu. Intrau la curte domnii din călești... Te alunea cu bici­or'un surugiu!.. Și n'aveai cum privirea să-ți arunci. Șe­ neon­jurau cu gard înalt de fier. Și ferecată poarta, pe atunci, O deschidea cu teamă un străjer. Ba, într'un an, aicea, au semnat Boierii fugăriți in miez de noapte Un ordin scurt: „Porniți cu plumbj in sat' A fost de mult, prin nouă sute șapte.. ... Sunt porțile deschise astăzi larg. Și unde-a fost blazonul cu cunune Un muncitor urcat ca pe-un catarg Scrie atent pe zid cu un cărbune : „Punct de­ agitație 22“ Și un bătrân oprit lângă grilaj Privind cu baba-i literele noi, Și-a amintit de rana-i din obraz, De tot ce-a fost ,de a strigat apoi Intrând nestingherit în curtea mare, — „Să ne'ntâlnim, JA ar ine, amândoi. Și împreună­ am merge la votare!“ Maior NICOLAE TĂUTU In vederea alegerilor (De la corespondentul nostru).­­ In unita­tea din care face parte ofițerul Porime­lean se acordă o atenție deosebită problemei pre­gătirii militarilor în vederea apropiatelor alegeri. Pentru sprijinirea campaniei electorale, în unitate au luat ființă puncte de agitație unde agitatorii desfășoară o rodnică activitate. Pentru înțelegerea temeinică a Decretului, la stația de amplificare a unității sunt pre­lucrate zilnic câte trei capitole din Decret. La lecțiile și informațiile politice, în cadrul ac­tivității de club, lucrătorii politici și agita­torii explică și lămuresc militarilor toate­ pro­blemele de amănunt. In unitate mai sunt totuși și unele lipsuri, din a căror cauză munca de agitație în ca­drul campaniei electorale nu se desfășoară cu toată puterea ei. Gazetele de perete, de exem­plu, sunt insuficient folosite în acest scop. Unele colegii de redacție, cum sunt colegiile gazetelor de perete „Constructorul“, „Biruin­ța“ și „Avântul“ nu au publicat niciun ar­ticol legat de campania electorală și nu au făcut încă nimic pentru a o sprijini. Trebue luate neîntârziat măsurile nece­sare pentru ca munca de agitație să sprijine prin toate mijloacele pregătirea militarilor pentru alegeri. In câteva rânduri... In cinstea celei de a 36-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, soldatul Reimhemberg, din unitatea „N“, și-a luat angajamentul sa efectueze o serie de lucrări prin folosirea resurselor interne. Astfel, muncind cu râvnă și ajutat de os­tașii Scruco Antimir și alții, a terminat con­struirea unor foișoare necesare unității, a unui depozit de­­­ cărbuni și a unei pivnițe pentru păstrarea­ zarzavaturilor pe timpul iernii. El a economisit materiale în valoare de 2.000 lei. Comandantul l-a evidențiat pe soldatul Reichemberg și l-a recompensat cu permisie. Pentru asigurarea materială a instrucției pe timp de iarnă, în subunitatea comandată de ofițerul Herțescu Mihai se desfășoară o intensă activitate. Până în prezent au fost reparate toate aparatele telefonice și cen­trale iar cablul telefonic a fost rebobinat și parafinat. Cu multă însuflețire au muncit caporalul Voican Toader, sergentul Negru Marin și soldatul Bratu Mircea Marți 3 Noembrie 1953 Nr. 261 (2256) Mare este marçdria ofițerilor dintr’o școală militară când află că elevii pe care i-au instruit și educat au ajuns comandanți destoinici ai armatei noastre, vrednici să pregătească sergenții și soldații din subor­dine pentru a deveni luptători dârzi, apăra­­­tori neînfricați ai patriei. Iată scrisoarea unui asemenea ofițer, trimisă redacției ziarului nostru Scrisoare către redacție Un prilej minunat de analiză a propriei mele activități De curând, s'a publicat în ziarul „Apărarea Patriei" un articol de fond inti­tulat „Instituțiile militare de învățământ, model de ordine și disciplină"". In acest arti­col s’a arătat că ofițerul Ciurușniuc Grigore muncește cu multă dragoste și hotărîre pentru a face din militarii subunității, pe care o comandă luptători bine instruiți și educați, modele de ordine și disciplină. In articol se menționează faptul că succesele ofițerului Ciurușniuc se datoresc în cea mai mare parte comandantului său de subuni­tate din școala militară, care s'a străduit întotdeauna să-i servească ca exemplu, să-l instruiască și să-l educe în spiritul respectării cu strictețe a jurământului militar, a re­gulamentelor armatei noastre. Nu pot exprima prin cuvinte emoția care m’a cuprins când am citit rândurile din ziar, deoarece eu sunt acela care am instruit și educat pe ofițerul Ciurușniuc în școala militară. Totodată, nu pot să nu arăt că emoția aceasta se împletește cu o profundă mul­țumire sufletească, datorită faptului că străduințele mele se văd astăzi în rezultatele ob­ținute în munca practică de elevii pe care i-am format pentru a deveni comandanți. Când am citit articolul din ziar, l-au citit și alți ofițeri profesori și instructori din școală. După aceea, ei s'au grăbit să mă întrebe : „Ce spuneți, tovarășe maior, despre ofițerul Ciurușniuc ? Tot așa munciți și astă­zi cu elevii pe care ii aveți în subordine ?" Mărturisesc sincer, însă, că aceste cuvinte m’au făcut să mă gândesc mai serios la re­zultatele pe care le obțin acum în munca mea și aceste rezultate nu sunt în măsură să mă facă mulțumit. Deși a trecut un timp de la începutul noului an de învățământ, n'am reușit să pun în practică, în întregime, metodele folosite în muncă cu subordonații din promoția ofițerului Ciurușniuc. M’am simțit obligat să scriu ziarului, să arăt că citirea articolului de fond nu m’a făcut numai să trăesc clipe de nemărginită bucurie. El a constituit și un prilej minunat de a-mi face o serioasă analiză a proprie­i mele activități, pentru a putea porni cu mai multă hotărîre la realizarea sarcinilor mari pe care le am. După ce am chibzuit bine, am trecut la o mai temeinică organizare a mun­cii in subunitate, la un control și la o îndru­mare mai amănunțite a muncii de instruire și educare. Vreau să arăt, în încheiere,, că sunt hotărît să-mi duc astfel munca, ca elev­ii pe care îi cresc să devină comandanți pricepuți, care să facă cinste Armatei noas­tre Populare. Maior DUMITRU RĂDUCANU Un obiectiv principal al muncii mele de agitator în campania electorală îl con­stitue popularizarea caracterului profund democratic al sistemului nostru electoral. Eu mă străduesc să folosesc toate formele și mijloacele de agitație pentru ca el să fie bine cunoscut și înțeles de către militari. Numai cunoscând bine sistemul electoral, ca și conținutul alegerilor noastre cu ade­vărat democratice, vom putea să ne exerci­tăm din plin dreptul de a alege pe cei ce vor conduce treburile obștești. Ca să pot lămuri pe deplin pe­ militari am căutat să-mi însușesc mai întâi cu proble­mele respective. Sigur că m'am izbit de unele greutăți. Bunăoară, n’am înțeles de la început unele probleme în legătură cu con­stituirea circumscripțiilor electorale și cu propunerile de candidați. Aceste chestiuni le-am ridicat în prima ședință de instruc­taj care s’a făcut cu agitatorii pe unitate. Ele mi-au mai fost pe larg explicate de către locțiitorul politic al comandantului. In munca mea eu mă folosesc de un bo­gat material bibliografic și documentar pe care-l avem la punctul de agitație al sub­unității. De acolo studiez și recomand să studieze și ceilalți militari Constituția țării noastre, expunerea tovarășului Gh. Gheor­­ghiu-Dej la cea de a 9-a aniversare a elibe­rării patriei noastre, colecții de articole din diferite ziare care vorbesc despre sfaturile populare, despre realizările regimului nostru democrat-popular. Deseori am dus discuții aprinse cu mili­tarii din subunitate în legătură cu unele probleme ale alegerilor. Așa, de pildă, sol­datul fruntaș Lola Petre citise Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale cu privi­re la alegerile de deputați în sfaturile popu­lare și văzuse ce înseamnă vot universal, egal, direct și secret, dar tot nu era pe de­plin lămurit., Pentru a-l lămuri am citit din nou rubrica de „întrebări și răs­punsuri“ din „Apărarea Patriei“ din 21 Octombrie și am pregătit o convor­bire colectivă: înarmat cu ceea ce citisem din ziar, am căutat să dau și câteva e­­­xemple din câte auzisem acasă de felul cum se făceau alegerile pe la noi pe timpul când liberalii, țărăniștii și alte stârpituri po­litice votau și în numele morților ca să le iasă numărul. Aceasta însemna la partidele „istorice“ vot universal. Când a venit vor­ba despre „secretul“ votului în regimul trecut, m’au mai completat și alți tovarăși.­­Soldatul fruntaș Mitran a povestit cum u­­nul, Ion Țămbăluță, din satul lui, la alegeri stătea tupilat deasupra cabinei de vot și în­semna pe oameni cu creta pe spate sau cu cenușe pe căciulă. Cei însemnați astfel erau apoi snopiți, în bătaie de bandele lui Țămbăluță, deoarece nu erau de acord cu partidul susținut de acesta. Convorbiri am ținut multe, însă nu a­­ceasta este singura formă de muncă pe care o folosesc. Din propria experiență m’am convins că metoda cea mai potrivită de mun­că cu oamenii este metoda muncii de la om la om. Ca să stai de vorbă cu un tovarăș nu-i nevoie de prea mult timp și de o progra­mare dinainte. Astfel, de multe ori, eu am stat de vorbă cu soldatul fruntaș Ciocănescu Aurel și am discutat multe probleme. Am stat de vorbă cu unii militari și le-am pro­pus să scrie la gazeta de perete de la punc­tul de agitație, articole în legătură cu cam­pania electorală. Pe soldatul fruntaș Sașu ■ Eugen­,,­spre­ examplar-L am ajutat să scrie un articol în care să vorbească despre realizările obținute în muncă. In munca mea ca agitator, eu mă stră­duesc să duc și înuncă organizatorică. Caut să cunosc ora și locul unde se des­fășoară diferite activități în cadrul punctu­lui de agitație pe unitate, cum sunt confe­rințele, referatele sau audițiile radio și mobilizez militarii să participe în număr cât mai mare. Faptul că am reușit și obțin unele rezul­tate în munca de agitație se datorește aju­torului permanent pe care-l primesc din par­tea locțiitorului politic și a membrilor de partid. Sergent NICHIFOV NICHIFOR Tribuna agitatorilor Din munca mea de agitator Printre piesele noi pe care Teatrul Arma­tei din B-dul Magheru le-a înscris în reper­toriul său în această stagiune face parte și piesa „De partea cealaltă“, de scriitorul so­vietic Anatolii Barianov. Acțiunea piesei se desfășoară în perioada­­ de la sfârșitul celui de al doilea război mon­dial, când în Apus Armata Sovietică ur­mărea pas cu pas armata hitleristă, iar în Extremul Orient stătea de veghe gata de a face față oricăror încercări ale imperia­liștilor japonezi. La granița dintre Uniunea Sovietică și Manciuria ocupată de japonezi se petre­ceau evenimente ciudate : avioane nipone violau spațiul aerian sovietic, zilnic erai capturați 1­apioni, cu aparate fotografice asu­pra lor, noaptea se făceau mișcări de trupe se auzea zgomot de motoare, tropot de cai etc. Toate acestea dădeau de gândit Servi­ciului de informații sovietic și, în special colonelului Baturin, șeful serviciului de in­formații de pe lângă statul major al fron­tului. Pentru a se obține date precise des­pre mișcările niponilor este chemat de pe front și trimis „de partea cealaltă“ maiorul Ignatiev, ofițer din Serviciul de informații, împreună cu maiorul Ignatiev va pleca și locotenentul Nicolaeva Valentina, de aseme­nea ofițer în Serviciul de informații. Autorul a dovedit, încă din primul act, că posedă un deosebit simț al replicilor, reușind să con­tureze caracterul acestei fete sovietice, ho­­tărâtă să înfrunte orice obstacol pentru a se arăta demnă de sarcina nobilă, dar plină de riscuri, ce i s-a încredințat. Ajunși la Harbin, soții Boldariev — așa se numesc acum cei doi ofițeri sovietici — sunt primiți cu răceală și neîncredere de cercurile emigranților ruși, alcătuite în în­tregime din foști partizani ai lui Colceac, foști moșieri, foști ofițeri țariști, care, fugind în Extremul Orient, unelteau împotriva Sta­tului Sovietic. Ei tânjeau după moșiile și conacele pierdute pentru totdeauna lucrau în solda imperialismului japonez ră­și când planuri utopice de dărâmare a Puterii Sovietice. Un drum spinos, presărat cu cele mai per­fide șiretlicuri și capcane, se deschide în fața celor doi ofițeri sovietici care se înfrun­tă cu abilitate, reușind să câștige încrederea bandei de emigranți. Ei sunt declarați demni de a intra în „Asociația emigranților ruși din Manciuria“. Maiorul Ignatiev face cuno­ștință cu „alesele“ ei căpetenii : fostul gene­­rel Kislov, Prejdețchi, fost ofițer în armata Țaristă, acum agent al Serviciului de infor­mații japonez, precum și cu patronii ace­­stor­a , colonelul Mudzimura, șeful unei im­­­portante secții a misiunii militare japoneze la Harbin și cu locotenentul colonel Sugi­­iyama, care are un rol de seamă în Serviciul­­ de informații japonez. ” “Asistăm la ciocnirea dintre două lumi, lumea celor care au scuturat jugul ex­ploatării și-și apără cu eroism libertățile cu­cerite, și lumea capitalistă, perfidă și fără scrupule, care simte că i se apropie sfârși­tul. Conflictul devine din ce în ce mai as­cuțit. Oglindind cu deosebită putere deca­dența morală și furia neputincioasă a repre­zentanților lumii capi­taliste, autorul piesei scoate și mai mult în relief bogăția sufle­tească, superioritatea morală, dârzenia și curajul omului sovietic. Cu toată încrederea acordată de emi­granții ruși, japonezii păstrează încă o um­bră de bănuială asupra soților Boldariev. Supuși la cele mai neașteptate șiretlicuri, cei doi ofițeri sovietici înfruntă cu istețime și dibăcie toate încercările de verificare ur­zite de japonezi. Valia suportă cu desgust repetatele decla­rații de dragoste ale trădătorului Nietve­­taiev, incult și ușuratic, fugit din Uniunea Sovietică și care lucra în serviciul misiunii militare japoneze din Manciuria. Astfel, ea află toată povestea vieții lui, precum și mi­siunea de agent în slujba japonezilor pe care acesta o îndeplinește cu cinism. In a­­ceastă vreme, japonezii intensificau activi­tatea de spionaj și diversiune împotriva U­­niunii Sovietice. Ei au hotărît să treacă la acțiuni de dinamitări, incendieri, în spatele frontului sovietic. Cei mai sadici teroriști, cei mai­ abili diversioniști, sunt mobilizați de către japonezi pentru aceste acțiuni. Cei doi „emigranți ruși“, sosiți de curând, nu inspiră destulă încredere japonezilor. Ei n’au nimic comun cu pleava rămasă de pe urma foste­lor gărzi albe. In comportarea lor, soții Boldariev au ceva aparte, fundamental deo­sebit, ceva care te face să crezi că sunt dintr’altă lume. De aceea, japonezii se ho­tărăsc să-i pună din nou la încercare. Ei urzesc un plan criminal : maiorul Ignatiev va fi trimis în Uniunea Sovietică pentru a îndeplini o misiune grea și primejdioasă care, în mod normal, nu-i poate fi decât fatală. Și planul este pregătit până în cele mai mici amănunte : maiorul Ignatiev va trebui să îndeplinească o acțiune „Samurai“, în care-și va pierde viața. In timpul absen­ței lui Ignatiev, Valia va lucra la Serviciul de informații japonez, dar va fi în perma­nență suspectată. Și acțiunea ascendentă a piesei se apro­pie de punctul culminant, încă înaintea plecării lui Ignatiev, Valia, care câștigase încrederea lui Niețvetaiev, reușește să-i sustragă documente importan­te care conțineau date asupra atacului pe care-l pregăteau fasciștii niponi împotriva Uniunii Sovietice. De asemenea, Nicolaeva și Ignatiev reușesc să-l descoată pe Nieț­vetaiev și să afle urzelile criminale ale lui Mudzimura îndreptate împotriva lor. Se apropie clipa plecării. Maiorul Ignatiev trebue să plece în Uniunea Sovietică pen­tru a îndeplini misiunea „Samurai“. Loco­tenentul Nicolaeva va rămâne singură printre aceste hiene intrigante care-i pândesc ori­ce mișcare sau vorbă. Plin de duioșie și de patetism este tabloul despărțirii dintre cei doi ofițeri sovietici: maiorul Ignatiev este gata de plecare. Ii întinde mâna Valiei care, emoționată, transmite prin el patriei și tovarășilor dragi fierbintele ei salut. Pentru Ignatiev însă locotenentul Nico­laeva a devenit Valia, tovarăș drag, de care cu greutate se desparte și la care se va gândi mereu. Agenții Serviciului nipon de spionaj sunt înfățișați de autor cu deosebită forță artis­tică, în toată hidoșenia și cruzimea faptelor lor, în­­ tabloul ÎI, când Valia, care nu reu­șise să adoarmă bănuielile colonelului Mud­zimura, este torturată sălbatic pentru a măr­turisi adevărul. Dar locotenentul Ni­colaeva este ofițer so­vietic. Ea suportă cu tărie și abnegație cele mai grele chinuri și se consideră asemeni celor care-și vărsau sân­gele pe front împotriva hitleriștilor cotropi­tori. Deși torturată, ea nu mărturisește nimic și astfel este întemnițată, îndeplinind sarcinile ce și le-a asumat în cadrul acordurilor încheiate între aliați, Uniunea Sovietică declară războiul cu Ja­ponia. Ofițeri sovietici vor fi lansați cu pa­rașuta în spatele inamicului pentru a pune mâna pe criminalii de război, pentru a îm­piedica distrugerea hârtiilor importante și orice act de sabotaj. Primul grup de parașutiști va­­ fi condus de maiorul Igna­tiev, iar al doilea de colonelul Baturin. Japonezii, luați prin surprindere, sunt cu­prinși de panică. Colonelul Mudzimura dă ordine disperate — dar nimic nu-i mai poa­te salva pe fasciștii japonezi de la pieire ; nu le mai rămâne altceva de făcut decât să-și vândă serviciile și mai ales experiența lor de spionaj yanchen­or. Maiorul Ignatiev și colonelul Baturin pă­trund în viesparul japonezilor și îi găsesc pe cei căutați : pe Valia, torturată, și pe o­­fițerul sovietic Denisov, care reușise să se strecoare până la ea pentru a o salva. Sunt momente de mare intensitate dramatică. Prin imagini scenice puternice, tabloul final îți sporește mânia și revolta împotriva fasciști­lor niponi ; în același timp, simți o mare sa­tisfacție sufletească și o admirație în fața măreției și umanității omului sovietic. Conflictul piesei, axat pe momente ca­racteristice din înfruntarea celor două lumi, fără acțiuni inutile, crește din tablou în ta­blou și îl urmărești cu atenția încordată. Regia și interpreții au reușit, în cea mai mare măsură, să valorifice textul, respec­tând și subliniind în mod creator intențiile autorului. G. Demetru a jucat sobru și corect rolul colonelului Baturin, comandantul sovietic, care își iubește subordonații și, împreună cu ei, ia parte la acțiunile cele mai grele, i-a lipsit însă o mai mare prestanță scenică care îi este absolut necesară în rolul pe care-l are. George Carabin și Margareta Butuc au interpretat just și cu sensibilitate artistică rolul ofițerilor sovietici trimiși să culeagă informații în Extremul Orient. ■ Trebue arătat însă — și aici este și o lipsă a direcției de scenă — că artiștii care au jucat rolurile personajelor pozitive nu au reu­șit totuși să se ridice, în interpretarea lor, la un înalt nivel artistic. G. Demetru, G. Carabin, Margareta Butuc, au interpretat corect rolul ofițerilor sovietici ; ei n’au re­dat însă cu suficientă putere de convingere tipul ofițerului sovietic, energia, hotărîrea, tăria de caracter și abnegația cu care înde­plinește orice sarcină ce i se încredințează oricât de grea ar fi ea. In ceea ce privește interpretarea tipurilor negative, trebue însă de spus, că majoritatea actorilor care dețin aceste roluri, și în special A. Ferrat, au reu­șit să înfățișeze întregul aspect de decă­dere morală, de corupție și bestialitate, care caracterizează aceste tipuri și care fac ca întreaga ură a maselor să se îndrepte îm­potriva lor. A. Ferrat a reușit, prin mimică și un joc excelent, printr-o deosebită abili­tate artistică să prezinte tipul desgustător al fascistului japonez, viclean, perfid, crud și laș. Liliana Tomescu ne-a arătat, în rolul Da­riei, soția contrarevoluționarului rus emi­grant Presdețschi, o femeie frivolă și ușu­­ratecă, preocupată numai de lux și de in­trigi de salon. In roluri de mai mică întindere, artiștii V. Maximilian, artist emerit al­ R.P.R., și­­­ Ronea au izbutit să redea figurile emigran­ților ruși Kislov și Prejdețschi, epave în solda japonezilor, cu pretenții de gentle­meni și cu purtări de plutonier major ța­rist Nucu Păunescu a redat cu multă pricepe­re artistică figura lui Jorka „spaima buzu­narelor", nume sub care s-a deghizat ofițe­rul sovietic Denisov, pentru a pătrunde în pivnița clădirii unde se afla închisă Varia. Nucu Păunescu trebue să-și mai tempereze jocul, fiindcă are uneori tendințe de a alu­neca spre șarjări scenice. Rolul servitorului Fedoseev este interpre­tat — așa cum se obișnuește de altfel în distribuția pieselor sovietice, jucate pe scena Teatrului Armatei — de Sandu Sticlaru. Direcția de scenă, George Rafael, asistenți Ecaterina Ion și C. Codrescu — au reu­șit prin imagini scenice artistice și sugesti­ve să pună în valoare admirabilele calități ale piesei. Ei au impregnat spectacolului un caracter veridic. Cu multă competență și măestrie sunt e­­xecutate decorurile și costumele de Th. și V. Kiriacoff-Suruceanu. Spectacolul „De partea cealaltă“ face cin­ste Teatrului Armatei și marchează un in­contestabil succes al colectivului de artiști, regizori și tehnicieni, în această stagiune. Este o încununare a eforturilor depuse de colectivul artistic al teatrului pentru a pre­zenta o atât de valoroasă piesă sovietică. Piesa, având un caracter educativ deose­bit, trezește în spectator ura crâncenă îm­potriva dușmanilor Uniunii Sovietice, îm­potriva dușmanilor păcii. A. DOBRE, Pe scena Teatrului Armatei „De partea cealaltă" de Anatolii Barianov Un moment din piesă

Next