Apărarea Patriei, aprilie 1955 (Anul 11, nr. 77-99)

1955-04-02 / nr. 77

2 _____________ . . , t . ! .­ ■ APĂRAREA­ PATRIET . SîmbatS 2 aprilie 1955 Nr. 77 (2689) ’iTiinTiiULji— L [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]l­ ukb­i.i_iimainjiTiiummi miirm­iiimiri TiiiTiiiTiin­ TiTTiirrwiTiinTiii­ mi mi­ntiihiii —mi mi [UNK] ■ maimm.....— m ______________________________________________________________________________________­­■................... . ............ ■­­ ■­ ................................... Fiecare militar, un bun aruncător de grenade în lupta modernă, cu toată existența unui mare număr de mijloace de foc pu­ternice, grenada își găsește o largă în­trebuințare atît­­ pentru nimicirea inami­cului în timpul atacului, cît și pentru res­pingerea atacului său. Aruncarea grenadelor de mină, a gre­nadelor antitanc și a sticlelor incendiare în lupta apropiată cu infanteria și tancu­rile inamice revine nu numai infanteriști­lor, ci tuturor categoriilor de luptători din toate armele. Nenumărate sînt exemplele pe care ni le oferă și în această privință vitejii os­tași sovietici. In Marele Război al Uniu­nii Sovietice pentru Apărarea Patriei, ei au scos din luptă, cu ajutorul grenadelor, zeci de tancuri fasciste, au făcut să amu­țească pentru totdeauna zeci de guri de foc, au distrus poduri, adăposturi, no­duri de transmisiuni, puncte de comandă, observatoare și depozite de muniții. învățarea tehnicii aruncării grenade­lor de mînă cere multă practică din par­tea militarilor. Aceștia trebuie să învețe să arunce grenada din poziția în picioa­re, din genunchi, din poziția culcat, din tranșee și din mers asupra țintelor insta­late în teren liber, în tranșee, în șanțuri de comunicație, precum și asupra ținte­lor instalate în clădiri, învățarea arun­cării grenadelor din aceste poziții se face printr-un antrenament îndelungat și me­todic. Iată, de exemplu, cum a procedat ofi­țerul Grigorescu I. pentru instruirea mi­litarilor din subordine în aruncarea gre­nadelor de mînă. In scopul de a trezi de la început in­teresul militarilor și a le cultiva încre­derea în calitățile grenadei, care consti­tuie un prețios mijloc de foc în lupta apropiată, ofițerul Grigorescu I. a orga­nizat un exercițiu demonstrativ în­ care a arătat militarilor caracteristicile tactico­­tehnice ale grenadelor ofensive, defen­sive și antitanc și în cadrul căruia mili­tarii au fost inițiați asupra procedeelor și regulilor de aruncare a grenadelor. El a prezentat militarilor grenadele de război din dotarea subunității, dînd scurte expli­cații asupra caracteristicilor lor tactico­­tehnice. Pentru a demonstra efectele grenade­lor de război, ofițerul Grigorescu I, a dus soldații la un grup de ținte instalat îna­poia unei acoperiri, explicîndu le că acest grup de ținte nu ar putea fi nimicit cu focul puștii sau al automatului, ci numai cu ajutorul grenadelor, de­­ mînă. Apoi a dus soldații într-un adăpost amenajat în acest scop și a dat ordin sergentului Toader Ion să se pregătească pentru a­­runcarea grenadei de război. La comanda ,,Pregătiți grenada“, sergentul a scos o grenadă din sac și a amorsat-o. La co­manda „Asupra inamicului, cu grenade — foc“, aruncătorul de grenade a scos cuiul de siguranță și a aruncat grenada în obiectiv. După explozie, soldații au fost duși la ținte pentru a vedea efectul schijelor. Demonstrarea procedeelor de aruncare a grenadelor din­ diferite poziții s-a făcut cu grenade de exercițiu. Pentru aruncarea grenadei de pe loc asupra țin­telor fixe, instalate în cercuri, ofițerul Grigorescu I, a instalat o țintă în picioa­re, în mijlocul a trei cercuri concentrice. La comanda ,,Cu grenade — fcc“,­ser­gentul Toader a amorsat grenada și, luînd poziția corectă,iar turis­tic în țintă. I­n­­acest timp, ofițerul Grigorescu I, a atras soldaților atenția că dacă grenada este aruncată sub un unghi de 40—45 grade, eă merge mai departe, cade perpendicu­lar pe țintă și nu mai sare într-o parte. Pentru demonstrarea aruncării grena­delor din mers, aruncătorii de grenade au ocupat loc în tranșee, iar la comanda „La atac — înainte“ au sărit repede din șanț și, trăgînd din mers cu puștile (au­tomatele), s-au îndreptat în pas viu spre obiectiv. Ajungînd aproape de tranșeea „inamică“, s-au avîntat cu strigăte de „ura", au trecut arma în mîna stingă, au scos o grenadă din sac, au scos­­ cuiul de siguranță și, fără a se opri, au aruncat grenada asupra „Inamicului“ din tran­șee. Sărind apoi în tranșeea „inamică“, fiecare aruncător de grenade a aruncat grenada următoare asupra celui de al doi­lea grup de ținte instalat după o cotitură a tranșeei sau a șanțului de comunicație. In ședințele următoare ,militarii au fost învățați și antrenați de sergenți să arun­ce grenadele de pe loc și din mers. Pentru a deprinde pe soldați să arunce grenadele cu precizie și la distanță, ser­gentul Păun C. a folosit următorul pro­cedeu : A întins o sfoară pe doi stîlpi, la o a­­numită înălțime, peste care soldații au a­­runcat grenadele, obișnuindu-i astfel să le arunce cu o traiectorie curbă, sub un unghi de 40—45 grade. Apoi a mărit succesiv atît înălțimea, prin ridicarea sforii, cît și distanța de a­­runcare. In ceea ce privește poziția de aruncarea grenadei, sergentul Păun C. a explicat soldaților că trebuie să stea cu fața spre țintă, să țină arma în mîna stîngă, iar cu mîna dreaptă să scoată o grenadă din sac și s-o amorseze ; totodată se face un pas înapoi cu piciorul drept, se întoarce corpul spre dreapta și spre înapoi. In timpul instruirii și antrenării sol­daților, sergentul Păun C. a urmărit ca fiecare soldat, cînd aruncă grenada, oda­tă c­u mișcarea înainte a miinii drepte, să aplece corpul înainte pentru a mări forța aruncării grenadei. Lucrînd cu fie­care soldat î­n parte, sergentul Păun C. a corectat greșelile fiecăruia, a evidențiat pe cei mai buni și s-a ocupat în special de soldații care nu și-au însușit bine teh­nica aruncării grenadei. Pentru a deprinde soldații să arunce grenada pe direcție, ofițerul Ionescu D. a întrebuințat următorul procedeu : a mar­cat cu stegulețe un culoar lat de 5 m. și lung de 40 m. La ordinul său, cîte un soldat a aruncat grenadele, ofițerul ce­­rînd să fie aruncate numai în culoarul marcat. Cine a aruncat bine 3 grenade în acest culoar a fost pus să arunce în al doilea culoar, mai îngust (3 m.). In ca­drul exercițiilor de aruncarea grenade­lor, ofițerul Ionescu IX a organizat con­cursuri de aruncarea grenadelor cu ur­­­mătoarele obiective: „Cine aruncă gre­nada mai departe“; „Cine aruncă pe rînd mai multe grenade, intr-un cerc cît mai mic“ ; „Cine folosește mai puțin timp în aruncarea grenadelor“ (concurs de vite­ză ) Antrenarea și perfecționarea soldaților în aruncarea grenadelor nu se limitează la orele special prevăzute în program pentru aceasta, ci se fac și la exercițiile tactice, și la pregătirea fizică, unde tre­buie să se pretindă soldaților să arunce grenade de exercițiu, confecționate în­tocmai ca și case de război, în ceea ce privește greutatea, forma și construcția cuiului de siguranță. Trebuie urmărită cu perseverență problema îmbinării arun­cării grenadelor la distanță cît mai mare, cu tragerea din mers în timpul atacului. Numai un antrenament continuu și me­todic, în cadrul căruia se vor evita sim­plismul dăunător și convenționalismul, va pu­tea da, sab­tel­or, deprinderi temei­nice și siguranța necesară în folosirea pradelor de război, în mîinile unui soldat bine instruit, grenada este un mijloc puternic pentru îndeplinirea cu succes a misiunii de luptă primită de la comandant. Comandanții, ajutați de lucrătorii politici, de organi­zațiile de partid și U.T.M., au sarcina de a forma din fiecare militar un bun aruncător de grenade, îndeplinind astfel ordinul Ministrului Forțelor Armate. Colonel S. CHIRCULESCU Au început lucrările de amenajare a taberei In unitatea noastră, problema ieșirii în tabără este în atenția organizației de partid și a organizației utemiste. Numeroși comuniști și utemiști au primit sarcini concrete pentru a sprijini îndeplinirea măsurilor ce se iau în vederea ieșirii în tabără. In organizația U. T. M. s-a prelucrat problema ieșirii în tabără și s-au făcut o serie de propuneri prețioase. Utemiștii s-au angajat ca, în timpul lor liber, să execute toate reparațiile care sînt nece­sare taberei. De asemenea s-a întocmit planul unui poligon al centraliștilor, unde speciali­știi centraliști și telefoniști își vor desă­­vîrși cunoștințele căpătate în cazarmă și vor căpăta noi deprinderi în specialita­tea lor. Locotenent D. IOVAN Pe teme de pregătire de luptă Despre surprinderea în luptă Desfășurarea cu succes a luptei subuni­tăților este determinată de mai multe condiții. Una din aceste condiții este rea­lizarea surprinderii. Acțiunile de luptă se organizează și se duc, de obicei, avînd drept punct de plecare un anumit raport de forțe între trupele noastre și cele ale inamicului. Acțiunile de luptă executate prin surprindere pot favoriza succesul în luptă chiar și în condițiile cînd ra­portul de forțe nu ne este favorabil. Surprinderea, de regulă, micșorează ca­pacitatea inamicului de a opune o rezis­tență organizată. Astfel, subunităților pro­prii le este creată posibilitatea de a in­fringe inamicul în luptă, cu forțe mai puține și cu pierderi mai puține. De a­­ceea, în orice situații ale luptei, subuni­tățile trebuie să folosească toate proce­deele pentru a realiza surprinderea. Surprinderea se poate realiza în pri­mul rînd prin deschiderea pe neașteptate a focului. Surprinderea prin deschiderea pe neașteptate a focului are o deosebită eficacitate în ambuscade și în apărare. De exemplu, o grupă de pușcași primește misiunea să organizeze o ambuscadă pe direcția de înaintare a unei subunități inam­ice. Succesul în îndeplinirea misiu­nii grupei va depinde în primul rînd de modul în care comandantul de grupă va ști sâ-și amplaseze grupa pentru a putea realiza, prin surprindere, eficacitatea ma­xima a focului întregului armament al grupei, dezlănțuit pe neașteptate asupra inamicului. Dacă comandantul de grupă va ști să-și plaseze în așa fel pușca mi­tralieră și oamenii din grupă, nicit ei să nu fie descoperiți de siguranța inami­cului, tot focul grupei se va putea con­centra prin surprindere și de la mică dis­tanță asupra forțelor principale ale ina­micului. Intr-o asemenea acțiune, cînd, pentru a se asigura maximum de efica­citate, s-a ales just momentul de deschi­dere prin surprindere­ a focului, grupa de pușcași poate să nimicească din primele două-trei salve pînă la un pluton de sol­dați inamici și să captureze pe cei ce au mai rămas, nedîndu-le astfel posibilitatea de a trece la acțiuni organizate de împo­trivire In cazul nostru, alegerea momentului potrivit de deschidere a focului prin sur­prindere, precum și a distanței­ la care trebuie lăsat să se apropie Inamicul, se­­face în funcție de bătaia eficace a auto­matului. Alegerea prea devreme a mo­mentului, și anume cînd inamicul este încă prea departe, va lipsi grupa de apor­tul prețios al automatului, eficacitatea focului va scădea, lovitura cu foc nu va fi îndeajuns de puternică și, deci, nu se va putea realiza surprinderea. Intr-un teren favorabil, cu acoperiri, surprinderea rea­lizată prin deschiderea pe neașteptate a focului din ambuscadă, asupra inamicu­lui, se poate desăvîrși prin lovituri date cu grenada și baioneta. Din cele de mai sus rezultă că surprinde­rea inamicului se realizează în primul rînd prin repeziciunea și hotărîrea în ac­țiune și executarea în ascuns a acțiunilor de luptă. Folosirea cu iscusință a terenului și a timpului favorabil pentru infiltrare în dispozitivele de luptă ale inamicului și executarea, pe neașteptate, a loviturilor în flanc și în spate, contribuie de aseme­nea la realizarea surprinderii în luptă. A lovi inamicul în locul și momentul cînd el se așteaptă cel mai puțin, aceasta tre­buie să fie tendința oricărui comandant care vrea să realizeze surprinderea asupra inamicului și să-l înfrîngă. In acest scop se folosește, de obicei, înșelarea inami­cului asupra dispozitivului și mijloacelor de foc ale subunității proprii, precum și asupra caracterului acțiunii pe care o pre­gătește comandantul. La subunități, înșe­larea inamicului în vederea obținerii sur­prinderii se realizează, de obicei, prin mascare minuțioasă și prin lucrări și zgo­mote false, menite să-l inducă în eroare pe inamic asupra adevăratelor intenții ale comandantului. O deosebită importanță pentru realizarea surprinderii în luptă o prezintă studiul atent și minuțios al ina­micului în scopul de a-i cunoaște felul cum luptă, procedeele tactice pe care le folosește, obișnuințele sale, modul cum este organizat, serviciul și orariul zilnic al vieții de campanie a Inamicului etc. Astfel, de exemplu, comandantul unui pluton de pușcași a avut de executat (în cadrul subunității superioare) atacul asu­pra unui inamic trecut în grabă la apă­rare, în urma unei retrageri. Din studiul anterior al inamicului pe care-l avea în față, comandantul de pluton constatase că inamicul era foarte sensibil la tragerile de artilerie și aruncătoare de mine. Ata­cul urma să se execute după o scurtă pregătire de artilerie.Observînd efectul primelor lovituri de artilerie trase asu­pra obiectivului său de atac, comandan­tul de pluton văzu cum inamicul, potri­vit obiceiului său, a părăsit, și de data aceasta, în grabă, tranșeele și s-a ascuns în niște adăposturi din apropiere. Coman­dantul de pluton luă atunci hotărîrea de a folosi această situație la inamic, pentru a-l surprinde. Fără a mai aștepta semna­lul general­­ de plecare la atac, el porni cu oamenii săi asupra obiectivului, ast­fel incit, odată cu căderea ultimelor pro­iectile ale artileriei proprii, întreg pluto­nul se afla­­ în poziția inamicului. Prin lo­vituri repezi și hotărîte date în flanc și în spate, plutonul a nimicit inamicul de pe limita dinainte și a continuat impe­tuos ofensiva în adîncimea apărării. Ac­țiunea executată prin surprindere și în­cununată de succes a plutonului a ușurat atacul subunităților vecine și a contribuit prin aceasta la îndeplinirea cu succes a misiunii de către companie. Surprinderea este, deci, rezultatul îmbi­nării unui complex întreg de acțiuni, ală­turi de care nu pot lipsi inițiativa, îndrăz­neala, hotărîrea și, în deosebi, ingeniozi­tatea comandantului în găsirea celor mai eficace procedee și metode de ducere a luptei în situația cînd inamicul se așteaptă cel mai puțin. Șablonismul și aplicarea formelor și metodelor de luptă învechite vor lipsi întotdeauna pe comandant de posibilitatea de a realiza un factor atît de important pentru obținerea succesului cum este surprinderea. De aceea, la exercițiile și aplicațiile tactice se recomandă crearea de situații cît mai variate și folosirea de date cît mai numeroase despre inamic, pentru a da posibilitate micilor comandanți să gîndească și să acționeze în așa fel nncit să poată realiza surprinderea în lupta cu „Inamicul“ Maior M. GHEORGHE Desen de G. BALAȘOV din revista „Sovietski Voin“ FOILETON „DRUM B­U­N“ Ofițerul Crețu Gheorghe a fost mu­tat. După ce șeful i-a strins mâinile, și după ce i-­a­ spus sa­­ se ducă la ofi­țerul Grigorovici ■ să-și ia foile de baga­je, i-a urat din tot sufletul. In mod părintesc : — Din partea mea sper la muncă și drum buni... Intr-un suflet, ofițerul Crețu s-a pre­­zentat la Grigorovici, care l-a primit amabil, zimbitor și l-a sfătuit în mod frățesc — Mult succes in muncă la noua u­­nitate ! Vezi să nu ne faci de rușine ! A. să nu uit, foile de bagaje le scoți de la comandament, de la biroul plu­tonierului Popescu, încolo... drum bun și să auzim de bine!... Tovarășul Crețu a plecat spunindu-și în sine : Cumsecade om... Are perfectă drep­tate !... Apoi, tovarășul Crețu a alergat la comandament, la biroul tovarășului Po­pescu, unde, pe drept cuvînt și pe baza unui ordin superior, i s-a spus cu bună­voință : — Foile de bagaje ce scoateți de la biroul ofițerului loan­­. Apoi vă ur­­cați un tren și... drum bun !... Ștergîndu-se de nădușeală, tovarășul Crețu a luat „drumul bun“ și mai ales lung, la biroul ofițerului loan, bineînțe­les după ce a constatat : — Cumsecade om și ăsta... Are și el dreptate... A fost primit cu dragoste, bucurie și atenție deosebită chiar de ofițerul Ioan A. care, pe baza unui ordin superior și pe bună dreptate, l-a sfătuit : — Dragul meu, să fii atent în timpul călătoriei. Primăvara răcești ușor, de aceea vreau să-ți urez din suflet drum bun... Despre foile de bagaje, Iaca, scriu aici. Și, cu mînă proprie, a scris grijuliu și caligrafic pe adresă : „Ofițerul pri­mește foile de drum prin grija unită­ții din care face parte și plutonierul Popescu". S-a purtat atît de grijuliu și atent, incit la plecare, ofițerul Crețu a fost obligat să-și mărturisească un gînd : — Cumsecade om și Ioan A­da, are și el dreptate !... De la această unitate, ofițerul Crețu a fost trimis la biroul din care face parte ofițerul Benescu și micimanul Stoienică. Strașnici oameni și săritori nevoie mare la greu! I-au oferit chiar și scaunul cel mai comod din birou. L-au ascultat înduioșați, apoi i-au redresat mo­ralul : — Foi de bagaje? A, o nimica toată... Cît ai bate din palme s-au și aranjat... Ochii lui Crețu scintc­ iau de bucurie. O moleșeală plăcută îi cuprinse tot corpul, îndrăzni cu recunoștință și căl­dură in glas : — Pot să le iau acuma ? Răspunsul a venit imediat . — Cum de nu ! imediat. Datorită unui ordin superior și pe bună dreptate, le ridicați in cîteva clipe de la... ofițe­rul Ioan A. Simplu, nu? Pînă atunci, nu știu dacă v-a mai spus cineva, dar eu vă zic... drum bun... Pe scări, Crețu rosti cu mai puțină convingere : — S-au cam încurcat ițele ! Dar to­tuși, oameni cumsecade, binevoitori.. Au și ei dreptate! Intre timp, in stație a sosit și va­gonul, eveniment ce-l îndreptăți pe Crețu să judece a înviorat : — Acum va merge repede. Bine c-a sosit, vagonul, foile se vor aranja cu­ ai clipi din ochi... Greul a trecut... Cind l-a revăzut Ioan­a­, l-a pri­mit și mai politicos, l-a invitat pe fo­toliu, apoi oral și în scris, l-a lămurit îndelung cu lux de amănunte : — Ce te frăminți atita pentru niște bagatele ? Pentru niște foi de bagaje ? Iată, în acest ordin vei citi cit de re­pede se eliberează foile de bagaje... Așa că te duci la micim­anul Stoienică și el. Nu știu ce-a mai spus Crețu cind a ieșit din birou, dar în clipa cind l-am iniinuit era supărat foc, îmi spuse cu amărăciune : — Oameni cumsecade... Binevoitori... Atenți... vedeți, asta mă scoate din să­rite. Fiecare are dreptate in felul lui. Ioan A. se pricepe foarte bine cum biroul plutonierului Popescu ar putea să-mi elibereze foile de bagaje. La rindul său, plutonierul Popescu se pri­cepe cu deplină competență cum biroul micimanului Stoienică este în drept să­m­i elibereze foile de bagaje. Dar și mi­cimanul Stoienică, cu bogate cunoștin­țe în cele scriptoricești, dovedește negru pe alb că ofițerul Ioan A. este acel care poate să-mi elibereze foile de bagaje... Fiecare se pricepe foarte doct și savant în felul cum celălalt birou ar rezolva a­­ceastă problemă. Am ajuns să fac un fel de „pronobirou", un fel de pronobi­­rou al foilor de bagaje... E un fel de cerc vicios în care mă invirt pină ame­țesc... Am plecat împreună cu Crețu la plu­tonierul Popescu. Tovarășul Popescu e un om intr-adevăr cumsecade. A cerut și un sfat. I l-am oferit cu toată dra­gostea : — Știți cum se poate rezolva această problemă ? Văd că fiecare dintre dvs. vă pricepeți foarte bine la biroul celui­lalt. Ați văzut cum se face rotația la jocul de volei ? Ați­ văzut când un ju­cător ocupă locul celuilalt ? ,4ș pro­pune să faceți și dvs. o rotație. Dum­neata, de exemplu, să treci în locul lui Stoienică, Stoienică in locul lui loan A., loan A. in locul dumitale și atunci treaba ar fi gata in cîteva clipe ! Căci, reiese clar, din cele ce mi-ați spus, că de fapt fiecare birou ar putea să elibe­reze foile de bagaje. Astfel, am putea dovedi că omul sfințește biroul și nu invers. Tovarășul Popescu m­i-a promis că va oferi foi de bagaje ofițerului Crețu. La plecare, m-am adresat lui Crețu. — Ce spui de propunerea mea cu ro­tația ? Ofițerul m-a privit blajin și mi-a spus „ Aveți și dumneavoastră dreptate. Dar un singur lucru vă rog, să nu-mi urați cumva „drum bun", că mă cu­prinde un fel de amețeală... Prefer un drum obișnuit, dar cu foile de bagaje in mină... Maior NICOLAE TAUTU Vor deveni semn­ari de frunte (De la corespondentul nostru). — Formarea personalului sanitar auxiliar are o deosebită importanță pentru ar­mata noastră. De aceea, pe timpul pre­gătirii lor este nevoie să se acorde impor­tanța cuvenită însușirii cunoștințelor te­oretice și practice. Numai în felul acesta tinerii ostași, care vor deveni instructori sanitari, atunci cînd se vor întoarce ln unitățile lor, vor putea­ face față cu cinste sarcinilor ce le stau în față. De curînd am vizitat o unitate. Aici viitorii instructori sanitari au găsit dormitoare curate, săli de clasă spa­țioase și luminoase. Elevii au toate con­dițiile materiale necesare pentru a-și pu­tea însuși cît mai bine materiile predate. Ținînd seama de nivelul cunoștințe­lor elevilor, profesorii se străduiesc să predea lecțiile pe înțelesul lor. Ara asistat la cîteva ore de clasă. Am­ fost plăcut im­presionat cînd am auzit răspunsurile clare și precise pe care le dădeau, elevii. Numeroși elevi obțin rezultate frumoase în activitatea lor. De exemplu, utemis­tul Ionescu : Ion are­­ noțiuni precise des­pre diferite boli. Nu mai puțin docu­mentați­­ și stăruitori în pregătirea lor sînt soldații utemiști Radu I. Ion, Nis­tor Radu, Dobacu­ Francisc și mulți alții. Zilnic, în sala de documentare a uni­tății, numeroși cursanți își pregătesc lec­țiile și studiază aparatele și instrumen­tele cu care sînt dotate spitalele și punc­tele medicale. In munca de formare a viitorilor sa­nitari, în această unitate mai sînt însă și unele lipsuri. De exemplu, ofițerul Mitică Nicolae nu are o planificare ju­dicioasă a materiei, nu păstrează o evi­dență a rezultatelor obținute. Ofițerul Petraru N. nu acordă suficientă atenție lecțiilor teoretice, le neglijează chiar. In vederea ajutorării elevilor rămași în urmă este foarte necesar să se organi­zeze grupe de studiu, în care aceștia să fie ajutați. Pentru o cît mai bună pregătire prac­tică și teoretică de specialitate, ofițerii Iordan I. și Popescu G. trebuie să de­pună toată stăruința pentru a asigura cursanților rechizitele și materialul di­dactic de care aceștia au nevoie. Caietul cu coperte roșii era deschis la fila 3. Aici făcuse comandantul prima însemnare despre practica disciplinară. De atunci trecuse multă vreme și el nota cu regularitate fiecare caz interesant. Și tot cam de pe atunci luase obiceiul să-și recitească periodic însemnările, trăgînd învățăminte pentru sine și subordonați. Nu erau acolo numai cazuri petrecute în subunitatea lui. Tot ce întîlnise mai deosebit în legătură cu problema aceasta notase în caiet. Și fapta, și măsura care sa luase. Iar la sfîrșitul fiecărui caz fă­cuse — scurt — un comentariu personal. I-au prins nespus de bine însemnările făcute. Cînd se ivea un caz de încălcare a disciplinei sau a ordinei interioare, ori cînd se savîrșea o faptă care se cerea recompensată, caietul îi era sfătuitor. Il ajuta să ia măsura cea mai potrivită. Și numai rareori dăduse greș. Iar disciplina în subunitatea lui era de fier. Poate că tocmai de aceea îl alesese comandantul unității chiar pe el să țină, la consfătuirea programată pentru săptămîna­­ următoare, referatul despre practica disciplinară. Și acum își pregătea materialul. De cîte ori își răsfoia caietul, își adu­cea aminte de fiecare caz notat în el. De pildă, uite și acum, își amintește limpede de tot de Arsenescu Gheorghe. Ce formalism la ofițerul ăsta ! Ceva dacă greșea un militar, el — gata „il ardea“. Fără discernămînt. Și numai cu arest. Era un comandant pe care nu-l interesau îm­prejurările, greșeala, omul. Odată, pe sol­datul Dulä D. îl pedepsise cu două zile de arest pentru că-l întîlnise descheiat la bluză. Pe Voloșciuc fise tot așa. De bună seamă că soldații au fost vi­novați — își zise comandantul în gînd. Dar oare vina lor era atît de mare in­cit să fie pedepsiți așa de aspru? Par ce ne facem cu un militar care, să zicem, întîrzie din învoire? Pe el cu ce-i mai pedepsim? Și ce efect obținem cînd dic­tăm pedepse excesive ? Dar Arsenescu nu-și punea asemenea probleme. El repeta mereu același cîntec : arest, arest, arest. A mai întors o filă comandantul. Alt nume i s-a așternut sub ochi. Pe ofițerul Ioniceanu I, îl cunoscuse bine. Temeinic pregătit și dornic de învățătură. Cu practica disciplinară, însă, nu stătea prea bine. Ce-i drept, o practică disciplinară tot avea. Trecea nepăsător­ pe lingă orice faptă rea. Cel mult dacă-l mustra pe vinovat. Și nu așa,... energic. Părintește. Să nu se supere cumva pe el. Dar asta se în­­tîmpla mai rar. De obicei se prefăcea a nu băga de seamă lipsurile. Vorba aceea, n-am văzut, n-am auzit. Ei, uite, două atitudini diferite : de-o parte Arsenescu, de cealaltă Ioniceanu. Dar amîndouă la fel de greșite. Exemplele acestea le va trece în referat. Din ele oamenii vor învăța. Și-a amintit apoi de ofițerul Mija Ni­­colae. Asta da ! Odată comandant! Știa să procedeze. Subunitatea lui era mereu în frunte. Dar tot avea și Mija un cusut“. El nu voia să vadă mai departe­ de subu­nitatea lui. Spunea că nu-i interesează ce fac alții. La el să meargă lucrurile strună, încolo nu-i păsa. Chiar dacă observa nere­guli la vecini, la ofițerii Duțu Gheorghe și Petran. O tăcea. Nu seziia, nu discuta cu ei, nu raporta. Și doar un comunist nu poate proceda așa. Un membru de par­tid nu-i Individualist. El îi ajută și pe alții să muncească bine. Nu-i egoist. De bună seamă că pe Mila va trebui să-l scuture puțin. Șl are să se schimbe. E convins. Mai întîlnise el cîndva un ofițer care vedea la fel de strîmt. Cînd se-ntîmpla să nu-i salute un interior pe stradă, tă­cea chitie. Dacă vedea vreun militar stră­in de unitatea lui în neorînduială, își în­torcea privirile în altă parte. Probabil că-și spunea în gînd : „Să mă leg la cap dacă nu mă doare ? Mă rog, comenduire este? Este. Păr c^că este, să poftească pe teren, să facă rinduială. Scurt ! Eu nu mă bag. Nu-i treaba mea.“ Probabil să mai fie ofițeri cu astfel de concepții. Dar ei greșesc. Soldații nu-s „ai mei, ai tăi, ai lui“. Ei sînt „ai noștri“, ai armatei. Și ea, armata, este unitară. La temelia ei stă disciplina militară fer­mă. Soldații și sergenții mai greșesc din cînd în cînd. Ba, uneori, și cîte-un ofițer mai calcă pe de lături. Putem noi să-l lă­săm așa? Nici pomeneală. Organele co­­menduirii au, nici vorbă, datoria să ve­gheze. Dar orice ofițer e obligat să ia măsuri de îndreptarea răului. A săvirșit un militar o încălcare a disciplinei sau ordinei? Tu, ofițer, ești obligat să in­tervii. Ți-o cere datoria ta de ofițer. La fila 9, numele sergentului Gana­­ciu A. izbi privirea comandantului. Era un bun sergent. Ce-i drept e drept. Ener­gic, priceput și exigent. Dar comandantul lui prea-1 ridica în slăvi. Și prea-1 lăsa necontrolat. Așa se și explică lipsurile lui de mai tîrziu, cînd a-nceput „să sară peste cal“. Plecase într-o dimineață la pansaj. In timpul deplasării de la dormitor la grajd, un militar, soldatul Frunzăreanu, a rămas în urma grupei. Era aceasta o abatere disciplinară? Nu era. Sergentul, totuși, s-a decis să-l pedepsească. Și ce pedeapsă l-a dictat? Instrucție de front. Dar între timp sosise comandantul. Și el l-a întrerupt. A ordonat soldatului să plece la subunitate, iar pe Ganaciu l-a mustrat. De­ atunci nici un sergent din subunitate n-a mai folosit instrucția de front drept pedeapsă disciplinară. Ganaciu însuși, îndrumat de comandant, a găsit, o lună mai tîrziu, un procedeu mai potrivit de îndreptare a unor lipsuri mai mărunte. Avea el un subordonat care dădea pansajul peste cap. A stat de vorbă cu soldatul, dar fără rezultat. L-a prelu­crat în fața grupei. Nici așa n-a mers. L-a criticat în adunarea U. T. M. S-a sfă­tuit apoi sergentul cu colegiul de re­dacție al gazetei de perete. A doua zi, în gazeta de perete a apărut o caricatură. Desenul reprezenta o gloabă costelivă și murdară. Calul îngenunchiase în fața unui militar pe care-l implora să-l panseze. Explicația de sub caricatură preciza că este vorba de soldatul Stanislav Gh. A fost atunci mult haz în baterie. In repausul de la amiază aproape n-aveal loc­­ în club. Erau acolo toți soldații și sergen­ții din subunitate. Ba mai veniseră și din subunitățile vecine. Doar Stanislav lipsea. A fost găsit de comandant, un sfert de oră mai tîrziu, în grajd. Trăgea de zor cu peria pe cal. Căzu pe gînduri comandantul. Și gîndul îl purtă spre oameni și spre fapte, își a­­minti de ofițerul Chifu loan. Destoinic co­mandant ! Și inimos ! Dar, uneori cam repezit. Pripeala l-a făcut odată să cadă într-o greșeală. E cam vreun an de-atunci. Era în poligon, la tragere. Aproape tot plutonul trăsese foarte bine. Ce bucuros fusese Chifu ! Dar, spre sfîrșit, doi mi­litari — soldații Nistor Ioan și Popa Gheorghe — stricaseră calificativul. Ei nu putuseră obține de­cît un rezultat de mijloc. Și ofițerul și-a ieșit din fire. Să-i strice lui „acești doi motologi" clasifi­carea? A hotărît să-l pedepsească. Zis și făcut. Dar seara la cazar­mă, comandantul l-a mustrat. Iar Chifu s-a convins că săvîrșise o greșeală : vă­zuse o abatere acolo unde nu era decît o lipsă în instrucție. Tot din mustrarea comandantului a învățat ofițerul Chifu că niciodată nu e bine să te pripești atunci cînd este vorba de pedepse sau de recom­pense întoarse încă două file comandantul. Notase acolo, la sfîrșitul unei însemnări, vre­o cîteva învățăminte : să aplicăm pe­­depse regulamentare ; să le dozăm în func­ție de omul vinovat, de fapta săvîrșită și de împrejurări ; să prelucrăm pedeapsa dată; să controlăm executarea ei; să urmă­rim efectul. Iar la sfîrșit de tot scria așa: pedeapsa are scop educativ; ea trebuie să ducă la îndreptarea celui vinovat și să prevină săvîrșirea unor noi abateri. Fila se-ncheia cu următoarea formulare, pe care comandantul o subliniase apăsat : faptul că subordonații tăi comit abateri demonstrează că tu, comandant, nu te o­­cupi destul de educarea lor. Căzu din nou pe gînduri. Desigur ca mai sînt probleme multe. Practica disci­plinară are o mie una de aspecte. Și la consfătuire se vor discuta destule. De pildă, recompensele. Pe tema lor se poate discuta mai multe ore în șir. Problemele, firește, sînt interesante. Caietul comandantului conține numeroase cazuri. La fila 20, de pildă, scrie despre ofițerul Crișan I., care făcea abuz de re­compense. A minuit soldatul pușca bine? Gata recompensa. A îndeplinit soldatul , condiția de tragere ? Mulțumiri în fața frontului­. A curățat sectorul grupa 3-a? Exemplu pe subunitate. Ei, uite, procedeul ăsta e greșit. Căci recompensa are și ea rostul ei. Ea trebuie să fie pentru mili­tari un stimul­ent. Dar dacă pentru sim­plul fapt că ei își execută regulamentar serviciul, comandantul îi recompensează, atunci ea se banalizează, conținutul ei educativ se pierde. Se înțelege de la sine că șeful nu tre­buie să fie nici sgîrcit în acordarea re­compenselor. A dovedit subordonatul zel, pricepere și dragoste în muncă ? Dă-i ceea ce i se cuvine. Cum face ofițerul Cristea, bunăoară. El știe cum să stimuleze zelul militarilor de sub comandă. Avea el un sergent, pe Ciki Carol. Și Ciki ăsta ajun­sese să iubească mult animalele și tunul. Știuse Cristea cum să-l stimuleze. Ar fi, desigur, indicat ca, la discuții, să ia și ei cuvintul și să-și expună procedeele de muncă. Va sta neapărat cu el de vorbă în privința aceasta. Ar fi ceva de spus și despre materia­lizarea recompenselor. Ai un sergent fruntaș in pregătirea de luptă și politică, de pildă. Ai anunțat în fața frontului că fotografia lui va fi expusă la tabla de onoare. Pune-i­e. Nu face niciodată cum s-a precedat cu caporalul Ionescu I. Să fie vreo doi ani de atunci. La un bilanț al unității s-a dat citire ordinului de front prin care caporalul Ionescu era recompensat, cu fotografierea în fața dra­pelului desfășurat al unității. S-a bucu­rat și caporalul, s-au bucurat și coman­danții lui. S-au bucurat tovarășii de mun­că. Era o recompensă bine meritată. Dar recompensa a rămas doar pe hîrtie. Foto­grafia nu s-a mai făcut. Motivul : n-aveau fotograf. Efectul : caporalul s-a descu­rajat Și­ acum, o altă situație : să zicem că­ un subordonat al tău a săvirșit odată o abate­re. L-ai­ pedepsit. Perfect. Dar omul sa îndreptat. Acum­ muncește foarte bine. Și nici abateri nu mai are. Ce faci cu ei? N­ lași să poarte mai departe pecetea u­­nei boroboațe pe care a făcut-o în urmă cu — să zicem — două luni? Nu-i bine. Are omul merite deosebite ? Recompen­­sează-1. Și prima recompensă pe care i-o acorzi să fie ștergerea pedepsei. Așa s-a procedat cu sergentul Dardarici Vi­­cențiul Era un bun sergent. Odată în­să a făcut o poznă. Credea că i se trece cu vederea. Dar nu s-a întîmplat așa. A fost sancționat sever. L-a frămîn­­tat pedeapsa pe sergent. Nici n-a mîncat în ziua respectivă. Apoi s-a pus din nou pe treabă. Iar după cîtva timp, pedeap­sa i-a fost ridicată. Nivelul disciplinei în subunitate a crescut în urma acestui fapt. O ultimă problemă ar mai vrea să pună comandantul în discuție : sinceritatea șefului în întocmirea situației discipli­nare. Au fost abateri în subunitate ? S-au luat măsuri ? Prea bine. Scrie pe hîrtie. Așa-i cinstit. Așa-i folositor. Nu căuta să-ți furi căciula singur. Noi nu ne speriem de greutăți, de lipsuri. Dimpotrivă. Luptăm cu ele și le lichi­dăm.. Iar dacă nu putem răzbate singuri, cerem sprijin de la comandanți. Dar co­mandanții pot să ne ajute numai cînd cu­nosc­­ precis adevărata situație Caietul cu coperte roșii era­ deschis la cea din urmă filă scrisă. Comandan­tul era mulțumit. II ajutase iar caietul. Notase pentru referat probleme im­portante. Desigur, subiectul nu era e­­puizat. Dar rămîneau discuțiile. Și ele a­­veau să lămurească multe alte lucruri. Iar disciplina în subunități se­­ va întări. Maior NICOLAE COMANICI Cîteva probleme ale practicii disciplinare CUM E­RAU ȘI CUM E BINE ? Spicuiri din scrisorile corespondenților BUNI TELEFONIȘTI — BUNI TRĂ­GĂTORI CU PUȘCA. Acordînd o mare atenție antrenamentului subordonaților în vederea ședinței de tragere cu pușca, ofi­țerul Gore Gavrilă, comandantul unei subunități de transmisiuni, a obținut bune rezultate. Printre cei care s-au eviden­țiat în mod deosebit sînt și telefoniștii caporal Mirică Panait, soldații Strîmbei loan, Anghel Ioan, Miloșescu Lucian și Raiciov Nicolae, care au Îndeplinit con­diția de tragere cu „foarte bine”. Locotenent major IOAN MOLOR ARUNCATORIȘTII. De curînd, subuni­tatea comandată de ofițerul Mircea Con­stantin a executat o ședință de tragere cu aruncătorul. In vederea acestei ședințe, comandantul și locțiitorul său politic au studiat temeinic regulamentul de tragere cu aruncătorul, după ale cărui prevederi și-au pregătit subordonații. Totodată, în cadrul unei adunări a organizației U.T.M., ei au pus în fața utemiștilor sarcinile ce le reveneau, Insistînd asupra muncii po­litice pe care trebuie să o ducă în rindul militarilor pentru executarea precisă a mișcărilor și păstrarea unei stricte disci­pline în poligon. Sergenților li s-au tra­sat sarcini în legătură cu conducerea fo­cului. La această ședință de tragere, subuni­tatea a obținut calificativul „foarte bine". Locotenent maior IOAN POPESCU ARMURIERUL UNITĂȚII. Armamen­tul unității noastre este bine întreținut, iar militarii au o mare încredere în el. Aceasta se datorește — printre altele — și muncii depuse de ofițerul Cornell Emil, armurierul unității, care se ocupă, după o planificare aprobată de comandant, de controlul armamentului, de instruirea me­todică a sergenților, ducînd în același timp muncă pentru educarea militarilor în spiritul grijii permanente față de ar­mamentul din dotare. Pentru munca de­pusă, ofițerul Corneli Emil a fost citat prin ordin de front. (De la un corespondent voluntar).

Next