Apărarea Patriei, aprilie 1956 (Anul 12, nr. 78-102)

1956-04-01 / nr. 78

Ce măsuri ați luat, tovarășe ? Ne-am adresat cîtorva ofițeri, rugîn­­du-i să ne vorbească despre măsurile pe care le-au luat în vederea îndeplinirii Directivei pentru îmbunătățirea muncii culturale de masă. Iată ce ne-a relatat maiorul Ion Nicolae : „In ziua în care am primit Directiva, ia organul politic avea loc o convocare a comandanților de unități și subunități, împreună cu locțiitorii lor politici, cu propagandiștii și secretarii de partid și U.T.M. Profitînd de acest prilej am pre­lucrat Directiva cu cei convocați și am accentuat că ea trebuie studiată temeinic și aplicată neîntîrziat. Ulterior, Directiva a fost adusă la cu­noștința tuturor ofițerilor din unități. Problema muncii culturale de masă a fost dezbătută și în cadrul adunării comu­niștilor pe M. U„ precum și în adună­rile de partid deschise din unități, unde s-au luat hotărîri corespunzătoare. Con­cret, pentru îndeplinirea Directivei, or­ganul nostru politic a luat o serie de măsuri : a organizat într-o subunitate o cameră de activitate politico-culturală model , apoi asemenea camere au fost amenajate în majoritatea subunită­ților. Așa cum prevede Directiva, p­înă la 1 aprilie toate subunitățile vor avea camere de activitate politico-culturală. Ofițerii din organul politic au orga­nizat într-o unitate o oră culturală de masă model. Ei au combătut, acolo unde a fost cazul, tendința unor lucrători po­litici de a transforma ora culturală de masă într-o prelun­gire a programului de instrucție. Au pus accentul pe caracte­rul recreativ și edu­cativ al activităților din ora culturală, pe sprijinul pe care utemiștii trebuie să-l dea bunei desfă­șurări a acestei ore. De asemenea, lucră­torii din organul po­litic au dat indicații și au reușit să obțină ca în toate subuni­tățile să existe o pla­nificare săptămînală amănunțită a erei culturale și a zilelor de repaus și ca a­­ceastă planificare să fie respectată. Cu pregătirea pen­tru concursul echi­pelor artistice ostă­șești din anul acesta stăm încă slab. Deși în multe subunități activează grupe artis­tice, totuși, ele nu și-au revizuit progra­mele în lumina o­­biectivelor concursu­lui, ceea ce vor face în cel mai scurt timp. Același lucru îl putem spune și despre acțiunea de în­vățare a unor noi cîntece ostășești. Da­torită contribuției instrumentiștilor din muzica militară dirijată de ofițerul Ță­­răniță C., mai mult de jumătate din e­­fectiv știe cîntecele indicate. Această ac­țiune continuă cu intensitate sporită. Prin Directivă se trasează organelor politice sarcina de a verifica fondul de cărți al bibliotecilor din subunități, în sen­sul ca să fie înlocuite cărțile care și-au pierdut actualitatea. La noi această trea­bă a fost făcută, Organul politic a revizuit activiștii culturali din unități și de la Casele Ofi­țerilor și a asigurat ca bibliotecile și clu­burile să fie încadrate cu oameni bine pregătiți, cunoscători ai muncii culturale și cu calități organizatorice. In general, activiștii noștri culturali corespund. Fără îndoială că mai sunt multe de fă­cut în ceea ce privește îmbunătățirea muncii culturale. Sînt necesare și alte măsuri pe care, desigur, le vom lua la timp. Lucrătorii din organul nostru po­litic se vor preocupa în permanență de conținutul și calitatea muncii culturale de masă" . Stînd de vorbă cu căpitanul Chirică Petre despre aceleași probleme, ofițerul ne-a spus­­ următoarele : „Directiva pentru îmbunătățirea mun-Căpitanul IONESCU N. ne îm­părtășește din experiența unui citit din M. U. cii culturale de masă se ocupă și de ac­tivitatea și sarcinile Caselor Ofițerilor. Ca șef al unei astfel de instituții am stu­diat și am prelucrat cu întregul perso­nal această Directivă. Unele din lipsurile semnalate au­ existat și mai există încă și la Casa Ofițerilor din garnizoana noa­stră. De pildă, nu am asigurat întotdea­una, în mod constant, ofițerilor și fami­liilor lor, condiții destul de prielnice pen­tru a-și petrece în mod plăcut timpul li­ber și, mai cu seamă, zilele de repaus. Ne vom strădui să lichidăm această lip­să. M-am convins din proprie experiență că secretul atragerii ofițerilor și fa­miliilor lor la Casa Ofițerilor este orga­nizarea unor manifestări cît mai variate și interesante. Aceasta a reieșit îndeo­sebi cu prilejul zilelor culturale pe care vom continua să le organizăm și mai judicios, cu un program tot mai bogat. Pe linia Directivei vom căuta în vii­tor să întărim legăturile cu organele locale, să folosim toate posibilitățile și mijloacele de culturalizare din garnizoa­nă, așa încît să satisfacem cerințele culturale mereu crescînde ale ofițerilor și familiilor lor din localitate“­n ZZZjțî­WA Pentru ca ofițerii și familiile lor să-și petreacă plăcut timpul liber . Se știe că una din sarcinile principale care revin cluburilor de JM. U. este aceea de a crea condiții favorabile pentru ca ofițerii și membrii familiilor lor să-și petreacă în mod civilizat și recreativ timpul lor liber. Clubul M.U. din garnizoana noastră­ a obținut unele rezultate în activitatea sa. Practica a dovedit că munca clubului în ceea ce privește or­ganizarea activităților distractive pentru ofițeri și familiile lor cu­prinde două laturi distincte : asigurarea, pe de o parte, a acti­vității amănunțite în zilele obișnuite de lucru, iar, pe de altă parte, în ajunul zilelor de repaus și în zilele de repaus. Cei ce vin la clubul M.U. în după amiezile zilelor obișnuite de lucru nu rămîn niciodată dezamăgiți. La dispoziția lor stau în primul rînd came­rele cu jocuri distractive. Nu există zi în care aceste camere ale clubului să nu fie frecventate. Aci, ofițerii și membrii lor de fa­milie pot juca șubah, „pescuitul sticlelor“, aruncarea inelelor sau a mingilor la țintă și multe alte jocuri. Ei au, de asemenea, posi­bilitatea să joace șah sau ping-pong în săli special amenajate, lu­minoase, plăcute ca înfățișare. In aceste săli se desfășoară în fie­care seară pasionante partide de șah și meciuri de ping-pong, care distrează nu numai pe jucătorii respectivi, dar și pe mulți alți spec­tatori care îi urmăresc. Iubitorilor de literatură, biblioteca le oferă cărți intere­sante pe care le pot citi fie acasă, fie în sala de lectură a clubului. De multe ori găsești aici pe cîte cineva tîrziu de tot, cufundat în lectura aventurilor lui Pickwick, descrise de Dickens, ale lui Peciorin din povestirea „Un erou al timpurilor noastre“ de Ler­montov, sau altele din bogăția inepuizabilă a literaturii. Cu regularitate, la clubul nostru se organizează seri literare unde se prezintă viața și operele unor scriitori, recenzii, prezentări de cărți etc. Aceste seri literare sînt organizate de obicei de mem­brii cenaclului literar al soțiilor de militari. Cu mult interes au fost urmărite discuțiile înflăcărate duse pe marginea cărții „Ivan Ivanovici“ de A. Kopteaeva, în cadrul cărora au fost exprimate păreri diferite în ceea ce privește desnodămîntul acțiunii princi­pale din roman. In zilele de repaus, colectivul clubului nostru caută să orga­nizeze activități cit mai interesante. Practica a dovedit că în a­­ceastă privință zilele cultural-distractive sînt cele mai iubite de către ofițeri și familiile lor. Duminica trecută, de exemplu, la ziua cultural-distractivă organizată de clubul nostru au fost atît de mulți participanți încît aproape că nu mai era loc în săli. In ce privește activitățile care s-au desfășurat în cadrul aces­tor zile cultural-distractive, trebuie să arătăm că a fost organi­zat un concurs de ping-pong și de șah cu participarea unor spor­tivi fruntași din garnizoană , a avut loc o demonstrație sportivă de gimnastică , s-au prezentat două programe artistice și un film. Sălile cu jocuri distractive au stat la dispoziția celor prezenți de dimineață pînă seara, cînd a avut loc o reuniune tovărășească. Cînd timpul permite, organizăm excursii colective pe locurile pitorești și istorice din împrejurimi. Programul lunar al clubului îl difuzăm în toate unitățile din garnizoană încă la începutul lunii și-l afișăm și la intrarea clu­bului. Programul special al zilelor distractive se trimite, de ase­menea, în unități. Desigur că despre organizarea activității culturale distractive pentru ofițeri și familiile lor s-ar putea spune multe. In munca noastră, inițiativa și buna organizare joacă un rol important. Co­lectivul clubului nostru se va strădui să asigure pe viitor condiții din ce în ce mai favorabile, pentru ca cei care vin la clubul nostru să se simtă bine și să-și petreacă cît mai plăcut timpul lor liber. fr­iLico | . 2 APARAREA PATRIEI Duminică 1 aprilie 1956 Nr. 78 (2998) ..... nTMr«—1 111 l­mffinn’Hrmr 11* 'EraBMHMMMBflBMBMMWHM&MKfflCEBBMnCTKaWBB­QMM­r, JÆKBMtStiBBtSM­StEBSSSIBBSSMBEEBKMS^^I^^ll^ w > ț» CÎNTECUL, FÎNTÎNA VIE E-n cîmpul străvechi o fin tină Sub petecul nostru de cer, Bătrînă, ce-i dreptul, bătrînă, Dar clară ca zcrli-n Prier, Cioban în cojoacă mițoasă, Haiduc doar de cetini știut, Fierar dînd răscoalelor coasă, Din ea necurmat au băut, ...Azi crește cu tine, mai mare, Cu brațul întins către zări Fîntîna cu mii de izvoare . Fîntîna străbunei cîntări Drumețuie, soarbe în lege In ciutura asta — o știi ! — Nu-i apă de rînd, se-nțelege Ci graiul acestor cîmpii Și-l simți unde-ai merge, prin țară Sclipind în fîntîna de preț Ce-și dăruie via comoară A veșnicii ei tinereți C. LIANU FRUNTAȘI IN MMNC Desen : I. SANTĂ Desen : N. ȚARĂLUNGĂ Desen : B. KROMMER Căpitan CHIRICA PETRE Căpitan IONESCU NICOLAE Locotenent major SIMON GAVRILA Desen : B. KROMMER Locotenent major MARCOCI ȘTEFAN „ SL­URIER­II­T­H CARTEA“ Una din formele eficace pe care acti­viștii culturali unitatea noastră din folosesc pentru popu­­­larizarea concursului „Iubiți cartea" este emisiunea al cărții“ la „Prieten stația de radioamplificare. In cadrul­­ acestei emisiuni, militarii vorbesc despre căr­țile citite, se fac portrete ale cititorilor fruntași, se vor­bește despre activitatea cercu­rilor de cititori, se anunță re­zultatele obținute de militari la discuțiile finale în fața co­misiei pentru concurs. Emisiunea „Prieten al cărții" este aștep­tată cu mare interes de către elevi. Ca rezultat al tu­turor­ acțiunilor în vederea concursului, astăzi peste 40 la su­tă din numărul militarilor au citit cărțile și au susținut discuțiile finale în fața­ co­misiei, urmînd ca ei să pri­mească insigna „Prieten al cărții“. (De la un corespon­dent voluntar). Clubul marinarilor din garnizoana Constanța trebuie să-și îmbogățească activitatea că Nu se poate spune clubul marina­rilor al cărui șef este ofițerul Ioan Con­stantin nu desfășoa­ră o activitate care dă rezultate bune în anumite sectoare. Manifestările cultu­rale care au loc aici, și care și-au cîștigat un mare număr de participanți din rân­­durile ofițerilor, cart­­nicilor reangajați și ale familiilor acesto­ra, dovedesc preocu­parea activiștilor clu­bului, străduința lor de a oferi celor inte­resați activități in­structive și plăcute. Pentru soțiile ofițerilor și cartnicilor reangajați din garnizoană, clubul organi­zează activități pentru care merită toate lauda. Referatele de politică internațio­nală, recenziile, concertele, prezentările de scriitori și compozitori, conferințele științifice care au fost organizate s-au bucurat de o largă participare. Tovarășii au făcut o treabă chibzuită și atunci cînd au organizat pentru soțiile militarilor conferințe pe teme medicale cum sînt: „Hepatita — prevenirea și combaterea ei“, „Alimentația și regimul de masă al copilu­lui“ și altele. E ușor de în­țeles utilitatea practică a u­­nor asemenea conferințe. După cum se vede, tova­rășii care organizează și con­duc activitatea clubului mun­cesc, depun eforturi ca tre­burile să meargă cît mai bine. Totuși, în această muncă ei au pierdut din vedere unele la­turi importante ale activității clubului Un număr însemnat de o­­fițeri și-au exprimat dorința ca clubul să organizeze o se­rie de activități care să con­tribuie la generalizarea expe­rienței înaintate, dobîndite de unii comandanți și lucrători politici in procesul de instrui­re și educare a efectivelor. O­­fițerii și-au exprimat de a­­semenea dorința să participe la conferințe militare cu spe­cific marinăresc. Ei au cerut conferințe despre trecutul de luptă al flotei ruse și sovie­tice, despre cele mai impor­tante acțiuni navale din cel de-al doilea război mondial, despre istoricul flotei romîne, despre posibilitățile de apli­care a energiei atomice la propulsia navelor. Cerințe în­dreptățite. Și sînt încă o se­rie întreagă de aspecte ale pregătirii marinărești care se cer popularizate și generali­zate. Activiștii clubului nu s-au hotărît încă să treacă la o treabă serioasă în acest do­meniu. E drept, ei au organi­zat unele activități menite să satisfacă cerințele ofițerilor în această privință, dar le-au organizat sporadic și la mari Intervale. Dacă facem o pri­vire retrospectivă asupra ac­tivității clubului pe ultimele șase luni constatăm că a fost ținută o singură conferință cu tematică marinăreas­că : „Dinamica, morfologia și hidrome­­teorologia Mării Negre“. Atît. La fel de slabă este activitatea clubu­lui și în domeniul organizării activită­ților pentru generalizarea experienței îna­intate în domeniul muncii politice. In ul­timele luni au fost organizate o consfă­tuire cu agitatorii pe tema : „Munca de agitație în campania electorală" și una cu conducătorii de grupe de lecții poli­tice pe tema : „Cum trebuie întocmit și folosit materialul demonstrativ la lecțiile politice , cum trebuie organizat și diri­jat studiul individual al militarilor“. Ac­țiuni bine­venite și folositoare. Dar ele sînt cu totul insuficiente pentru o perioa­dă de timp de cîteva luni. In sfera de activitate a clubului intră și preocuparea pentru continua îmbună­tățire a muncii culturale de masă din u­­nități. In garnizoană sînt încă unități în care activitatea culturală de masă se des­fășoară la un nivel nesatisfăcător, în care sistemul de organizare a orelor cul­turale de masă este defectuos, cerințele efectivelor rămînînd de multe ori neîn­deplinite. Clubul nu s-a ocupat de ase­menea probleme. In cîteva luni, activiștii clubului n-au organizat decît o singură convocare cu activele cluburilor din uni­tăți pe tema : „O oră culturală despre viața și opera marelui poet romîn Mihail Eminescu“. „Numai cu o floare nu se face primăvară“ spune o zicală. Iată, așa­dar, trei laturi importante ale activității clubului, pe care tovarășii de aici, în frunte cu ofițerul Ivan Con­stantin, le-au pierdut din vedere, le-au neglijat. Care este cauza acestor slăbi­ciuni? Tovarășul Ivan este de părere că există cauze „strict obiective“. Nimeni nu poate fi de acord cu a­­ceastă părere. E drept, numărul activiș­tilor clubului nu este cel care ar trebui să fie. Și, oricum, lipsa unor oameni care să se ocupe de anumite sectoare de muncă se resimte în ansamblul activității clubu­lui. Dar asta nu justifică în nici un caz scăderile din munca celor prezenți. In unitățile din garnizoană sînt nu­meroși ofițeri specialiști, competenți, care­ ar putea să dea o mină de ajutor. Nu există însă suficient spirit de inițiativă. Tovarășul Ivan­­ n-a înțeles un lucru esențial : că munca activiștilor unui club nu este aceea de­ a conduce direct anumite activități, ci de a le or­ganiza. Deseori activiștii clubului își ri­sipesc eforturile cu treburi mărunte, pier­­zînd din vedere tocmai organizarea unor manifestări esențiale pentru profilul ma­rinăresc al clubului. Iată, deci, că adevărata cauză a lacu­nelor activității clubului nu rezidă în nu­mărul restrîns al activiștilor, ci în lipsa lor de inițiativă, de preocupare, de spi­rit organizatoric. Așa trebuie privită pro­blema. Spre înlăturarea acestor lipsuri trebuie să-și îndrepte eforturile activi­știi clubului. C. AVRAM Marinari în timpul liber, la un club­­ Foto: ST. STEFAN N­O­T­E Grupa artistică din subunitatea coman­dată de ofițerul A. Blănaru a prezentat de curînd in fața ostașilor un program nou, care a avut cîteva numere reușite. Dar după cum „cu o floare nu se faci primăvară“, nici cu aceste cîteva numere nu se putea susține un program la un nivel artistic corespunzător. Privit in ansamblul său, spectacolul grupei artis­tice n-a satisfăcut cerințele. Să vedem de ce. In primul rînd, din cauza alcătuirii neindeajuns de chibzuire a programului. Alături de cintece ostășești și patriotice, de momente vesele cu tematică militară, in cuprinsul lui au existat bucăți ca sceneta „Soțul gospodar“ și monologul „Nu mă-nsor“, îmbicsite de glume di prost gust, care contravin realității și concepției noastre înaintate despre via­ța de familie. Interpreții le-au cules de la radio-magazin și le-au „prelucrat așa incit sunt aproape de nerecunoscut. Un minisrrsW TiffÏÏ FTIT spectacol l-au ocu­pat textele luate din revista „îndrumă­torul artistic“ — ceea ce e foarte bine. Satira la adresa cunoscutului „Codi­­că“ a fost de efect mai ales că ea a vizat pe unii militari din subunitate cu lipsuri in muncă, cu abateri. Interpreții au găsit insă de cuviință să introducă și versuri proprii, sub orice critică și de cele mai multe ori prost plasate. La fel au procedat și cu o poezie patriotică. Nu mai vorbim despre o arie din opereta „Vint de libertate“, căreia i-au înlocuit complet textul cu unul despre viața și munca vinătorilor de munte. Artiștii a­­matori și îndeosebi cei care au sarcina să-i îndrumeze trebuie să înțeleagă că nimeni nu are voie să denatureze, să „prelucreze“ creațiile artistice. Pe drept cuvânt, grupa artistică n-a fost la înălțimea la care nădăjduiau s-o vadă militarii din unitate. Vina este și a artiștilor amatori că n-au fost destul de perseverenți, de exigenți, cu rolurile lor, insă înainte de toate este vina co­mandantului subunității și a locțiitorului său politic. Ei au lăsat totul pe seama sergenților și a conducătorului grupei artistice, n-au vădit nici o preocupare față de conținutul programului și de fo­losirea tuturor elementelor talentate din subunitate. Se pare că nici unul n-a asistat la repetiții și cu atât mai puțin la repetiția generală, spre a aduce pro­gramului corectările necesare. Probabil au ținut să vadă spectacolul în... pre­mieră. Ajutorul lor era și este absolut necesar. Subunitatea comandată de ofițerul Blănaru A. trece drept fruntașă pe unitate în pregătirea de luptă și politică; ea poate și trebuie să devină fruntașă și nu munca culturală. Grupa sa artistică are toate condițiile să ocupe, intr-ade­văr, primul loc în apropiatul concurs pe unitate. Maior I. MELINTE fr .9g4 Un spectacolel sub posibilități La subunitatea unde lucrează ofițerul Nădejde, într-o seară, la ora culturală de masă, domnea o tăcere cumplită și o at­mosferă de gheață. — Ce se întîmplă aici ? întrebă un superior. Ce e împietrirea aceasta ? — începem ora culturală — raportă ofițe­rul Nădejde. De aceea... Poftim, începeți. — Atențiune! începe ofițerul Nădejde într-o impecabilă poziție de drepți. Acum începem ora culturală de masă. Ce începem noi acum, sol­­datul . — Tovarășe locotenent major, sînt soldatul Oroianu Ștefan. Noi acum începem ora cultu­rală de masă. — Bine. Stai jos. Sergentul Tudor citește recenzia cărții „Clocote“. Sergentul Tudor se înfățișă înaintea supe­riorului, salută cum se cuvine, făcu o întoarcere cum scrie la carte și cum îi șade bine unui ser­gent, tuși, apoi începu să citească. Citea destul de bine, se vedea că se ocupă cu cartea, dar... Dar ce folos? Nu se înțelegea nimica. Sergentul citea o prezentare a romanului „Clocote“ de A. G. Vaida —­ prezentare tipărită de Editura de Stat pentru Literatură și Artă, destinată libră­riilor și criticilor literari consacrați, scrisă la un nivel ce depășea mult puterea de pricepere a ostașilor. La sfîrșitul lecturii un superior întrebă - Ați înțeles, tovarăși, ce s-a citit aici? Dar răspunseră soldații în cor. — Atunci să povestească unul despre ce este vorba. După chinuitoare clipe de așteptare, nici unul dintre ostașii subunității nu a putut explica ce „începem ora a înțeles din recenzia citită. Nici măcar ser­gentul care o citise. Astfel de recenzii mai bine să lipsească. Prezentarea unei cărți se poate face poves­­tindu-i conținutul pe scurt, liber și pe înțelesul ostașilor și subliniind ce este mai important din carte, astfel ca să se stîrnească interesul și curiozitatea ascultătorilor, astfel ca după expu­nere ostașii să fie ademeniți să se ducă la bi­blioteca mobilă și să ceară cartea ca s-o ci­tească. Locțiitorul politic al comandantului unei sub­unități se plîngea odată unui superior că în sub­unitatea lui nu se poate organiza ora culturală de masă, pentru că nu are nici instrumente mu­zicale suficiente și nici „artiști“. Superiorul nu s-a mulțumit cu „justificarea“ acestui ofițer, ci a trecut el singur la organiza­rea unei ore culturale. Și intr-adevăr, ora cul­turală organizată pentru prima oară în acea subunitate a plăcut foarte mult ostașilor. Un caporal s-a apropiat în timpul „șezătorii" de superior și i-a întrebat cu căldură: — Cînd mai veniți pe la noi? O să mai vin, răspunse ofițerul întrebat: Mai venim noi — dar de ce întrebi? — Ca să mai organizați șezători. Că dacă plecați... Din acestea s-a putut înțelege destul de ușor cît de mult doresc și iubesc soldații cîn­tecele, snoavele, istorioarele, dansurile. Tem­a caporalului a fost întemeiată — pen­tru că după terminarea orei culturale, locțiito­rul subunității spuse iară: — E ușor așa cum ați făcut dumneavoas­tră. Așa puteam face și noi. Dar mîine? Mîine ce mai facem? Cum ce mai faceți? In seara aceasta s-a cîntat tot ce s-a știut în subunitate. Dar mîine? Și poimîine? Ce mai facem? Superiorul a stat șapte zile în unitatea aceea și a dovedit lucrătorului politic de la subuni­tatea despre care este vorba că nu avea drep­tate. Anume: în seara ce a urmat a făcut îm­preună cu toți ostașii o socoteală, cam cîte cîntece, cîte snoave, cîte jocuri și cîte cimili­turi se cunosc în acea subunitate. Rezultatul a fost că un număr de 32 soldați cunoșteau cîte 10-15 cîntece fiecare. In total militarii subunității cunoșteau peste 300 cîntece populare din diferite regiuni ale țării. La a­­cestea s-au mai adăugat zecile de povestiri, anecdote, cimilituri etc., pe care le aduceau soldații din tezaurul folclorului nostru. Așa­dar, ora culturală din ziua următoare a fost organizată pe această „anchetă“ de folc­lor, care a fost urmărită cu mult interes de toți militarii. A treia zi, interesul stîrnit la ora prece­dentă pentru folclor s-a vădit a fi mult mai viu. Soldații au prezentat date mai complete despre ceea ce cunoșteau ei. Numărul cîntece­­lor trecuse de 400. Patru sute de cîntece într-o subunitate și nu se știa nimic despre aceasta ! Programul celei de a treia ore culturale a fost alcătuit bineînțeles din „culegerile“ din a­­jun. S-au spus două snoave, o poveste, s-au arătat două jocuri populare moldovenești și s-au cîntat patru cîntece populare. Și cu asta s-a încheiat ora culturală de masă. S-ar mai fi putut cînta ceva, că vreme ar mai fi fost, dar s-a întîmplă­t un lucru interesant care a schim­bat puțin mersul programului. Soldatul fruntaș Tînjală a cîntat un „cîn­­tec de cătănie“ în care, printre altele, iubita unui recrut spunea cam așa, în ziua încorpo­rării tînărului : „Stai Gheorghiță nu pleca, să te tratez c-u cafea, să-ți astîmperi inima, c-ar­­ma ta-i lungă și grea..." etc. La sfîrșitul cîntecului, utemistul Gheorghe Soporan a spus că-i frumos cîntecul, dar lui nu-l place — De ce nu-ți place, tovarășe? în­trebă un ofițer. — Mie îmi place cum a cîntat tovară­șul soldat fruntaș, dar nu-mi place ce-a zis „respectiva" — glumi Soporan. Păi de ce să-l trateze cu cafea? De ce să-și astîm­­pere inima recrutul? Merge slugă la chiabur? La ocnă merge ? Păi, rău așa! Armata nu-i u­­șoară, de bună seamă — că doar nu-i plimbare — dar nici așa să n-o luăm. E armata noastră și noi servim în ea. Cine să o servească, duș­manul ? Și s-a încins o discuție pe această temă de mai mare dragul. La această oră soldații din subunitate au în­țeles de ce anumite cîntece nu aduc nici un folos nici inimii omului, nici îndeplinirii cu cinste a sarcinilor. Cîntecele de felul acesta sînt rămășițe din vremurile cînd țăranul și muncitorul erau înrolați în armata burghezo­­moșierească, în armata care nu apăra interesele poporului muncitor, în armata in care fiii po­porului erau umiliți și batjocoriți. In seara a patra, locțiitorul politic s-a con­vins că are material suficient pentru a orga­niza ore culturale de masă cît mai plăcute și cît mai variate, în ce privește problema „artiștilor“, și-a dat seama că într-o subunitate nu trebuie să fie vorba despre așa ceva. Nu toți muncitorii și țăranii din patria noastră sînt „artiști" de meserie și totuși toți muncitorii și ță­ranii cîntă, dansează și petrec. Așa și cu ostașii, care nu sînt altceva decît muncitori și țărani. Nu e vorba ca să se transforme sub­unitatea intr-un ansamblu de cîntece și dansuri sau într-un teatru, ci e vorba ca ei să petreacă și să se cultive. Locțiitorul politic s-a adresat biroului U.T.M. din subunitate, care a antrenat în această plă­cută îndeletnicire pe responsabilul bibliotecii mobile, pe responsabilul colegiului de redacție al gazetei de perete și încă un număr de 4,5 militari pricepuți și cu dragoste de cultură și au pornit a organiza orele culturale planificate în fiecare seară. Colonel V. CÎMPEANU Necazuri Eu sînt un difu­zor. Știți, un difu­zor din acelea care transmit programe pentru ostașii din unități. Dar, să ve­deți, cu mine nu se laudă nimeni. Și de ce, nici eu nu știu. Că doar mie nu-mi stă gura o clipă. Di­mineața, dis de di­mineață, le dau o­­stașilor muzică sim­fonică , are la stație niște plăci cu mu­zică de cameră, quartete de Bach, de Mozart, o frumusețe. Dar băieții strigă : — Măi tovarășe ! Schimbă placa. Că adormim iar... Or fi frumoase, dar acum pune ceva mai vioi... asta las-o mai tîrziu... Eu însă știu că mai tîrziu e greu să asculți programele mele. Fiindcă mai tîrziu, încep deodată să hîrîi, și hîrîi, nu glumă... Că o comunicare făcută prin gla­sul meu, sună cam în felul următor : — „Tova... hrrrr... acum, cînd porniți la... hrrr!... ca să executați e­­xercițiile de... hrrr !... să luați pildă de la tovarășul sergent... hrrr!... care ieri, timp de o oră a făcut... hrrrr pentru care a obținut un... hrrr!... Cînd se servește masa, tovarășul de la stație deobicei citește ceva despre igienă sau despre curățirea armei. Printre glasurile voioase ce se în­tretaie de la o masă la alta, conferința se aude cam așa : — „Tovarăși! Dimineața, la spălă­­tor, luați periuța, puneți pe ea pastă, sau... — ...piper, tovarășe bucătar... — ....și frecați cu ea dinții. — Tovarășe bucătar, mai dă-mi o porție de... — ...cîlți, cu care frecăm arma, după care ne uităm pe țeavă să nu aibă... — ...mămăliguță cu brînzăț. Și tot așa mai departe. Dacă dimineața au plecat la instruc­ție pe muzică de cameră, în schimb, seara, după ce se sună stingerea, în­cep să răsune niște marșuri, de le vine flăcăilor să lase așternutul și s-o por­nească la drum, în cămăși și-n papuci, în pas cadențat , un-doi... un-doi... Și — ca mulțumire — aud pe cîte unul Măi, fi-ți-ar difuzorul să-ți fie. Așa-i că am necazuri? Acum vă ias... S-a făcut dimineață, unitatea s-a trezit, așa că trebuie să transmit „Nocturna“ de Chopin... Un difuzor necăjit P. conf. FRED FIREA

Next