Apărarea Patriei, aprilie 1956 (Anul 12, nr. 78-102)
1956-04-01 / nr. 78
Ce măsuri ați luat, tovarășe ? Ne-am adresat cîtorva ofițeri, rugîndu-i să ne vorbească despre măsurile pe care le-au luat în vederea îndeplinirii Directivei pentru îmbunătățirea muncii culturale de masă. Iată ce ne-a relatat maiorul Ion Nicolae : „In ziua în care am primit Directiva, ia organul politic avea loc o convocare a comandanților de unități și subunități, împreună cu locțiitorii lor politici, cu propagandiștii și secretarii de partid și U.T.M. Profitînd de acest prilej am prelucrat Directiva cu cei convocați și am accentuat că ea trebuie studiată temeinic și aplicată neîntîrziat. Ulterior, Directiva a fost adusă la cunoștința tuturor ofițerilor din unități. Problema muncii culturale de masă a fost dezbătută și în cadrul adunării comuniștilor pe M. U„ precum și în adunările de partid deschise din unități, unde s-au luat hotărîri corespunzătoare. Concret, pentru îndeplinirea Directivei, organul nostru politic a luat o serie de măsuri : a organizat într-o subunitate o cameră de activitate politico-culturală model , apoi asemenea camere au fost amenajate în majoritatea subunităților. Așa cum prevede Directiva, pînă la 1 aprilie toate subunitățile vor avea camere de activitate politico-culturală. Ofițerii din organul politic au organizat într-o unitate o oră culturală de masă model. Ei au combătut, acolo unde a fost cazul, tendința unor lucrători politici de a transforma ora culturală de masă într-o prelungire a programului de instrucție. Au pus accentul pe caracterul recreativ și educativ al activităților din ora culturală, pe sprijinul pe care utemiștii trebuie să-l dea bunei desfășurări a acestei ore. De asemenea, lucrătorii din organul politic au dat indicații și au reușit să obțină ca în toate subunitățile să existe o planificare săptămînală amănunțită a erei culturale și a zilelor de repaus și ca această planificare să fie respectată. Cu pregătirea pentru concursul echipelor artistice ostășești din anul acesta stăm încă slab. Deși în multe subunități activează grupe artistice, totuși, ele nu și-au revizuit programele în lumina obiectivelor concursului, ceea ce vor face în cel mai scurt timp. Același lucru îl putem spune și despre acțiunea de învățare a unor noi cîntece ostășești. Datorită contribuției instrumentiștilor din muzica militară dirijată de ofițerul Țărăniță C., mai mult de jumătate din efectiv știe cîntecele indicate. Această acțiune continuă cu intensitate sporită. Prin Directivă se trasează organelor politice sarcina de a verifica fondul de cărți al bibliotecilor din subunități, în sensul ca să fie înlocuite cărțile care și-au pierdut actualitatea. La noi această treabă a fost făcută, Organul politic a revizuit activiștii culturali din unități și de la Casele Ofițerilor și a asigurat ca bibliotecile și cluburile să fie încadrate cu oameni bine pregătiți, cunoscători ai muncii culturale și cu calități organizatorice. In general, activiștii noștri culturali corespund. Fără îndoială că mai sunt multe de făcut în ceea ce privește îmbunătățirea muncii culturale. Sînt necesare și alte măsuri pe care, desigur, le vom lua la timp. Lucrătorii din organul nostru politic se vor preocupa în permanență de conținutul și calitatea muncii culturale de masă" . Stînd de vorbă cu căpitanul Chirică Petre despre aceleași probleme, ofițerul ne-a spus următoarele : „Directiva pentru îmbunătățirea mun-Căpitanul IONESCU N. ne împărtășește din experiența unui citit din M. U. cii culturale de masă se ocupă și de activitatea și sarcinile Caselor Ofițerilor. Ca șef al unei astfel de instituții am studiat și am prelucrat cu întregul personal această Directivă. Unele din lipsurile semnalate au existat și mai există încă și la Casa Ofițerilor din garnizoana noastră. De pildă, nu am asigurat întotdeauna, în mod constant, ofițerilor și familiilor lor, condiții destul de prielnice pentru a-și petrece în mod plăcut timpul liber și, mai cu seamă, zilele de repaus. Ne vom strădui să lichidăm această lipsă. M-am convins din proprie experiență că secretul atragerii ofițerilor și familiilor lor la Casa Ofițerilor este organizarea unor manifestări cît mai variate și interesante. Aceasta a reieșit îndeosebi cu prilejul zilelor culturale pe care vom continua să le organizăm și mai judicios, cu un program tot mai bogat. Pe linia Directivei vom căuta în viitor să întărim legăturile cu organele locale, să folosim toate posibilitățile și mijloacele de culturalizare din garnizoană, așa încît să satisfacem cerințele culturale mereu crescînde ale ofițerilor și familiilor lor din localitate“n ZZZjțîWA Pentru ca ofițerii și familiile lor să-și petreacă plăcut timpul liber . Se știe că una din sarcinile principale care revin cluburilor de JM. U. este aceea de a crea condiții favorabile pentru ca ofițerii și membrii familiilor lor să-și petreacă în mod civilizat și recreativ timpul lor liber. Clubul M.U. din garnizoana noastră a obținut unele rezultate în activitatea sa. Practica a dovedit că munca clubului în ceea ce privește organizarea activităților distractive pentru ofițeri și familiile lor cuprinde două laturi distincte : asigurarea, pe de o parte, a activității amănunțite în zilele obișnuite de lucru, iar, pe de altă parte, în ajunul zilelor de repaus și în zilele de repaus. Cei ce vin la clubul M.U. în după amiezile zilelor obișnuite de lucru nu rămîn niciodată dezamăgiți. La dispoziția lor stau în primul rînd camerele cu jocuri distractive. Nu există zi în care aceste camere ale clubului să nu fie frecventate. Aci, ofițerii și membrii lor de familie pot juca șubah, „pescuitul sticlelor“, aruncarea inelelor sau a mingilor la țintă și multe alte jocuri. Ei au, de asemenea, posibilitatea să joace șah sau ping-pong în săli special amenajate, luminoase, plăcute ca înfățișare. In aceste săli se desfășoară în fiecare seară pasionante partide de șah și meciuri de ping-pong, care distrează nu numai pe jucătorii respectivi, dar și pe mulți alți spectatori care îi urmăresc. Iubitorilor de literatură, biblioteca le oferă cărți interesante pe care le pot citi fie acasă, fie în sala de lectură a clubului. De multe ori găsești aici pe cîte cineva tîrziu de tot, cufundat în lectura aventurilor lui Pickwick, descrise de Dickens, ale lui Peciorin din povestirea „Un erou al timpurilor noastre“ de Lermontov, sau altele din bogăția inepuizabilă a literaturii. Cu regularitate, la clubul nostru se organizează seri literare unde se prezintă viața și operele unor scriitori, recenzii, prezentări de cărți etc. Aceste seri literare sînt organizate de obicei de membrii cenaclului literar al soțiilor de militari. Cu mult interes au fost urmărite discuțiile înflăcărate duse pe marginea cărții „Ivan Ivanovici“ de A. Kopteaeva, în cadrul cărora au fost exprimate păreri diferite în ceea ce privește desnodămîntul acțiunii principale din roman. In zilele de repaus, colectivul clubului nostru caută să organizeze activități cit mai interesante. Practica a dovedit că în această privință zilele cultural-distractive sînt cele mai iubite de către ofițeri și familiile lor. Duminica trecută, de exemplu, la ziua cultural-distractivă organizată de clubul nostru au fost atît de mulți participanți încît aproape că nu mai era loc în săli. In ce privește activitățile care s-au desfășurat în cadrul acestor zile cultural-distractive, trebuie să arătăm că a fost organizat un concurs de ping-pong și de șah cu participarea unor sportivi fruntași din garnizoană , a avut loc o demonstrație sportivă de gimnastică , s-au prezentat două programe artistice și un film. Sălile cu jocuri distractive au stat la dispoziția celor prezenți de dimineață pînă seara, cînd a avut loc o reuniune tovărășească. Cînd timpul permite, organizăm excursii colective pe locurile pitorești și istorice din împrejurimi. Programul lunar al clubului îl difuzăm în toate unitățile din garnizoană încă la începutul lunii și-l afișăm și la intrarea clubului. Programul special al zilelor distractive se trimite, de asemenea, în unități. Desigur că despre organizarea activității culturale distractive pentru ofițeri și familiile lor s-ar putea spune multe. In munca noastră, inițiativa și buna organizare joacă un rol important. Colectivul clubului nostru se va strădui să asigure pe viitor condiții din ce în ce mai favorabile, pentru ca cei care vin la clubul nostru să se simtă bine și să-și petreacă cît mai plăcut timpul lor liber. friLico | . 2 APARAREA PATRIEI Duminică 1 aprilie 1956 Nr. 78 (2998) ..... nTMr«—1 111 lmffinn’Hrmr 11* 'EraBMHMMMBflBMBMMWHM&MKfflCEBBMnCTKaWBBQMMr, JÆKBMtStiBBtSMStEBSSSIBBSSMBEEBKMS^^I^^ll^ w > ț» CÎNTECUL, FÎNTÎNA VIE E-n cîmpul străvechi o fin tină Sub petecul nostru de cer, Bătrînă, ce-i dreptul, bătrînă, Dar clară ca zcrli-n Prier, Cioban în cojoacă mițoasă, Haiduc doar de cetini știut, Fierar dînd răscoalelor coasă, Din ea necurmat au băut, ...Azi crește cu tine, mai mare, Cu brațul întins către zări Fîntîna cu mii de izvoare . Fîntîna străbunei cîntări Drumețuie, soarbe în lege In ciutura asta — o știi ! — Nu-i apă de rînd, se-nțelege Ci graiul acestor cîmpii Și-l simți unde-ai merge, prin țară Sclipind în fîntîna de preț Ce-și dăruie via comoară A veșnicii ei tinereți C. LIANU FRUNTAȘI IN MMNC Desen : I. SANTĂ Desen : N. ȚARĂLUNGĂ Desen : B. KROMMER Căpitan CHIRICA PETRE Căpitan IONESCU NICOLAE Locotenent major SIMON GAVRILA Desen : B. KROMMER Locotenent major MARCOCI ȘTEFAN „ SLURIERIITH CARTEA“ Una din formele eficace pe care activiștii culturali unitatea noastră din folosesc pentru popularizarea concursului „Iubiți cartea" este emisiunea al cărții“ la „Prieten stația de radioamplificare. In cadrul acestei emisiuni, militarii vorbesc despre cărțile citite, se fac portrete ale cititorilor fruntași, se vorbește despre activitatea cercurilor de cititori, se anunță rezultatele obținute de militari la discuțiile finale în fața comisiei pentru concurs. Emisiunea „Prieten al cărții" este așteptată cu mare interes de către elevi. Ca rezultat al tuturor acțiunilor în vederea concursului, astăzi peste 40 la sută din numărul militarilor au citit cărțile și au susținut discuțiile finale în fața comisiei, urmînd ca ei să primească insigna „Prieten al cărții“. (De la un corespondent voluntar). Clubul marinarilor din garnizoana Constanța trebuie să-și îmbogățească activitatea că Nu se poate spune clubul marinarilor al cărui șef este ofițerul Ioan Constantin nu desfășoară o activitate care dă rezultate bune în anumite sectoare. Manifestările culturale care au loc aici, și care și-au cîștigat un mare număr de participanți din rândurile ofițerilor, cartnicilor reangajați și ale familiilor acestora, dovedesc preocuparea activiștilor clubului, străduința lor de a oferi celor interesați activități instructive și plăcute. Pentru soțiile ofițerilor și cartnicilor reangajați din garnizoană, clubul organizează activități pentru care merită toate lauda. Referatele de politică internațională, recenziile, concertele, prezentările de scriitori și compozitori, conferințele științifice care au fost organizate s-au bucurat de o largă participare. Tovarășii au făcut o treabă chibzuită și atunci cînd au organizat pentru soțiile militarilor conferințe pe teme medicale cum sînt: „Hepatita — prevenirea și combaterea ei“, „Alimentația și regimul de masă al copilului“ și altele. E ușor de înțeles utilitatea practică a unor asemenea conferințe. După cum se vede, tovarășii care organizează și conduc activitatea clubului muncesc, depun eforturi ca treburile să meargă cît mai bine. Totuși, în această muncă ei au pierdut din vedere unele laturi importante ale activității clubului Un număr însemnat de ofițeri și-au exprimat dorința ca clubul să organizeze o serie de activități care să contribuie la generalizarea experienței înaintate, dobîndite de unii comandanți și lucrători politici in procesul de instruire și educare a efectivelor. Ofițerii și-au exprimat de asemenea dorința să participe la conferințe militare cu specific marinăresc. Ei au cerut conferințe despre trecutul de luptă al flotei ruse și sovietice, despre cele mai importante acțiuni navale din cel de-al doilea război mondial, despre istoricul flotei romîne, despre posibilitățile de aplicare a energiei atomice la propulsia navelor. Cerințe îndreptățite. Și sînt încă o serie întreagă de aspecte ale pregătirii marinărești care se cer popularizate și generalizate. Activiștii clubului nu s-au hotărît încă să treacă la o treabă serioasă în acest domeniu. E drept, ei au organizat unele activități menite să satisfacă cerințele ofițerilor în această privință, dar le-au organizat sporadic și la mari Intervale. Dacă facem o privire retrospectivă asupra activității clubului pe ultimele șase luni constatăm că a fost ținută o singură conferință cu tematică marinărească : „Dinamica, morfologia și hidrometeorologia Mării Negre“. Atît. La fel de slabă este activitatea clubului și în domeniul organizării activităților pentru generalizarea experienței înaintate în domeniul muncii politice. In ultimele luni au fost organizate o consfătuire cu agitatorii pe tema : „Munca de agitație în campania electorală" și una cu conducătorii de grupe de lecții politice pe tema : „Cum trebuie întocmit și folosit materialul demonstrativ la lecțiile politice , cum trebuie organizat și dirijat studiul individual al militarilor“. Acțiuni binevenite și folositoare. Dar ele sînt cu totul insuficiente pentru o perioadă de timp de cîteva luni. In sfera de activitate a clubului intră și preocuparea pentru continua îmbunătățire a muncii culturale de masă din unități. In garnizoană sînt încă unități în care activitatea culturală de masă se desfășoară la un nivel nesatisfăcător, în care sistemul de organizare a orelor culturale de masă este defectuos, cerințele efectivelor rămînînd de multe ori neîndeplinite. Clubul nu s-a ocupat de asemenea probleme. In cîteva luni, activiștii clubului n-au organizat decît o singură convocare cu activele cluburilor din unități pe tema : „O oră culturală despre viața și opera marelui poet romîn Mihail Eminescu“. „Numai cu o floare nu se face primăvară“ spune o zicală. Iată, așadar, trei laturi importante ale activității clubului, pe care tovarășii de aici, în frunte cu ofițerul Ivan Constantin, le-au pierdut din vedere, le-au neglijat. Care este cauza acestor slăbiciuni? Tovarășul Ivan este de părere că există cauze „strict obiective“. Nimeni nu poate fi de acord cu această părere. E drept, numărul activiștilor clubului nu este cel care ar trebui să fie. Și, oricum, lipsa unor oameni care să se ocupe de anumite sectoare de muncă se resimte în ansamblul activității clubului. Dar asta nu justifică în nici un caz scăderile din munca celor prezenți. In unitățile din garnizoană sînt numeroși ofițeri specialiști, competenți, care ar putea să dea o mină de ajutor. Nu există însă suficient spirit de inițiativă. Tovarășul Ivan n-a înțeles un lucru esențial : că munca activiștilor unui club nu este aceea de a conduce direct anumite activități, ci de a le organiza. Deseori activiștii clubului își risipesc eforturile cu treburi mărunte, pierzînd din vedere tocmai organizarea unor manifestări esențiale pentru profilul marinăresc al clubului. Iată, deci, că adevărata cauză a lacunelor activității clubului nu rezidă în numărul restrîns al activiștilor, ci în lipsa lor de inițiativă, de preocupare, de spirit organizatoric. Așa trebuie privită problema. Spre înlăturarea acestor lipsuri trebuie să-și îndrepte eforturile activiștii clubului. C. AVRAM Marinari în timpul liber, la un club Foto: ST. STEFAN NOTE Grupa artistică din subunitatea comandată de ofițerul A. Blănaru a prezentat de curînd in fața ostașilor un program nou, care a avut cîteva numere reușite. Dar după cum „cu o floare nu se faci primăvară“, nici cu aceste cîteva numere nu se putea susține un program la un nivel artistic corespunzător. Privit in ansamblul său, spectacolul grupei artistice n-a satisfăcut cerințele. Să vedem de ce. In primul rînd, din cauza alcătuirii neindeajuns de chibzuire a programului. Alături de cintece ostășești și patriotice, de momente vesele cu tematică militară, in cuprinsul lui au existat bucăți ca sceneta „Soțul gospodar“ și monologul „Nu mă-nsor“, îmbicsite de glume di prost gust, care contravin realității și concepției noastre înaintate despre viața de familie. Interpreții le-au cules de la radio-magazin și le-au „prelucrat așa incit sunt aproape de nerecunoscut. Un minisrrsW TiffÏÏ FTIT spectacol l-au ocupat textele luate din revista „îndrumătorul artistic“ — ceea ce e foarte bine. Satira la adresa cunoscutului „Codică“ a fost de efect mai ales că ea a vizat pe unii militari din subunitate cu lipsuri in muncă, cu abateri. Interpreții au găsit insă de cuviință să introducă și versuri proprii, sub orice critică și de cele mai multe ori prost plasate. La fel au procedat și cu o poezie patriotică. Nu mai vorbim despre o arie din opereta „Vint de libertate“, căreia i-au înlocuit complet textul cu unul despre viața și munca vinătorilor de munte. Artiștii amatori și îndeosebi cei care au sarcina să-i îndrumeze trebuie să înțeleagă că nimeni nu are voie să denatureze, să „prelucreze“ creațiile artistice. Pe drept cuvânt, grupa artistică n-a fost la înălțimea la care nădăjduiau s-o vadă militarii din unitate. Vina este și a artiștilor amatori că n-au fost destul de perseverenți, de exigenți, cu rolurile lor, insă înainte de toate este vina comandantului subunității și a locțiitorului său politic. Ei au lăsat totul pe seama sergenților și a conducătorului grupei artistice, n-au vădit nici o preocupare față de conținutul programului și de folosirea tuturor elementelor talentate din subunitate. Se pare că nici unul n-a asistat la repetiții și cu atât mai puțin la repetiția generală, spre a aduce programului corectările necesare. Probabil au ținut să vadă spectacolul în... premieră. Ajutorul lor era și este absolut necesar. Subunitatea comandată de ofițerul Blănaru A. trece drept fruntașă pe unitate în pregătirea de luptă și politică; ea poate și trebuie să devină fruntașă și nu munca culturală. Grupa sa artistică are toate condițiile să ocupe, intr-adevăr, primul loc în apropiatul concurs pe unitate. Maior I. MELINTE fr .9g4 Un spectacolel sub posibilități La subunitatea unde lucrează ofițerul Nădejde, într-o seară, la ora culturală de masă, domnea o tăcere cumplită și o atmosferă de gheață. — Ce se întîmplă aici ? întrebă un superior. Ce e împietrirea aceasta ? — începem ora culturală — raportă ofițerul Nădejde. De aceea... Poftim, începeți. — Atențiune! începe ofițerul Nădejde într-o impecabilă poziție de drepți. Acum începem ora culturală de masă. Ce începem noi acum, soldatul . — Tovarășe locotenent major, sînt soldatul Oroianu Ștefan. Noi acum începem ora culturală de masă. — Bine. Stai jos. Sergentul Tudor citește recenzia cărții „Clocote“. Sergentul Tudor se înfățișă înaintea superiorului, salută cum se cuvine, făcu o întoarcere cum scrie la carte și cum îi șade bine unui sergent, tuși, apoi începu să citească. Citea destul de bine, se vedea că se ocupă cu cartea, dar... Dar ce folos? Nu se înțelegea nimica. Sergentul citea o prezentare a romanului „Clocote“ de A. G. Vaida — prezentare tipărită de Editura de Stat pentru Literatură și Artă, destinată librăriilor și criticilor literari consacrați, scrisă la un nivel ce depășea mult puterea de pricepere a ostașilor. La sfîrșitul lecturii un superior întrebă - Ați înțeles, tovarăși, ce s-a citit aici? Dar răspunseră soldații în cor. — Atunci să povestească unul despre ce este vorba. După chinuitoare clipe de așteptare, nici unul dintre ostașii subunității nu a putut explica ce „începem ora a înțeles din recenzia citită. Nici măcar sergentul care o citise. Astfel de recenzii mai bine să lipsească. Prezentarea unei cărți se poate face povestindu-i conținutul pe scurt, liber și pe înțelesul ostașilor și subliniind ce este mai important din carte, astfel ca să se stîrnească interesul și curiozitatea ascultătorilor, astfel ca după expunere ostașii să fie ademeniți să se ducă la biblioteca mobilă și să ceară cartea ca s-o citească. Locțiitorul politic al comandantului unei subunități se plîngea odată unui superior că în subunitatea lui nu se poate organiza ora culturală de masă, pentru că nu are nici instrumente muzicale suficiente și nici „artiști“. Superiorul nu s-a mulțumit cu „justificarea“ acestui ofițer, ci a trecut el singur la organizarea unei ore culturale. Și intr-adevăr, ora culturală organizată pentru prima oară în acea subunitate a plăcut foarte mult ostașilor. Un caporal s-a apropiat în timpul „șezătorii" de superior și i-a întrebat cu căldură: — Cînd mai veniți pe la noi? O să mai vin, răspunse ofițerul întrebat: Mai venim noi — dar de ce întrebi? — Ca să mai organizați șezători. Că dacă plecați... Din acestea s-a putut înțelege destul de ușor cît de mult doresc și iubesc soldații cîntecele, snoavele, istorioarele, dansurile. Tema caporalului a fost întemeiată — pentru că după terminarea orei culturale, locțiitorul subunității spuse iară: — E ușor așa cum ați făcut dumneavoastră. Așa puteam face și noi. Dar mîine? Mîine ce mai facem? Cum ce mai faceți? In seara aceasta s-a cîntat tot ce s-a știut în subunitate. Dar mîine? Și poimîine? Ce mai facem? Superiorul a stat șapte zile în unitatea aceea și a dovedit lucrătorului politic de la subunitatea despre care este vorba că nu avea dreptate. Anume: în seara ce a urmat a făcut împreună cu toți ostașii o socoteală, cam cîte cîntece, cîte snoave, cîte jocuri și cîte cimilituri se cunosc în acea subunitate. Rezultatul a fost că un număr de 32 soldați cunoșteau cîte 10-15 cîntece fiecare. In total militarii subunității cunoșteau peste 300 cîntece populare din diferite regiuni ale țării. La acestea s-au mai adăugat zecile de povestiri, anecdote, cimilituri etc., pe care le aduceau soldații din tezaurul folclorului nostru. Așadar, ora culturală din ziua următoare a fost organizată pe această „anchetă“ de folclor, care a fost urmărită cu mult interes de toți militarii. A treia zi, interesul stîrnit la ora precedentă pentru folclor s-a vădit a fi mult mai viu. Soldații au prezentat date mai complete despre ceea ce cunoșteau ei. Numărul cîntecelor trecuse de 400. Patru sute de cîntece într-o subunitate și nu se știa nimic despre aceasta ! Programul celei de a treia ore culturale a fost alcătuit bineînțeles din „culegerile“ din ajun. S-au spus două snoave, o poveste, s-au arătat două jocuri populare moldovenești și s-au cîntat patru cîntece populare. Și cu asta s-a încheiat ora culturală de masă. S-ar mai fi putut cînta ceva, că vreme ar mai fi fost, dar s-a întîmplăt un lucru interesant care a schimbat puțin mersul programului. Soldatul fruntaș Tînjală a cîntat un „cîntec de cătănie“ în care, printre altele, iubita unui recrut spunea cam așa, în ziua încorporării tînărului : „Stai Gheorghiță nu pleca, să te tratez c-u cafea, să-ți astîmperi inima, c-arma ta-i lungă și grea..." etc. La sfîrșitul cîntecului, utemistul Gheorghe Soporan a spus că-i frumos cîntecul, dar lui nu-l place — De ce nu-ți place, tovarășe? întrebă un ofițer. — Mie îmi place cum a cîntat tovarășul soldat fruntaș, dar nu-mi place ce-a zis „respectiva" — glumi Soporan. Păi de ce să-l trateze cu cafea? De ce să-și astîmpere inima recrutul? Merge slugă la chiabur? La ocnă merge ? Păi, rău așa! Armata nu-i ușoară, de bună seamă — că doar nu-i plimbare — dar nici așa să n-o luăm. E armata noastră și noi servim în ea. Cine să o servească, dușmanul ? Și s-a încins o discuție pe această temă de mai mare dragul. La această oră soldații din subunitate au înțeles de ce anumite cîntece nu aduc nici un folos nici inimii omului, nici îndeplinirii cu cinste a sarcinilor. Cîntecele de felul acesta sînt rămășițe din vremurile cînd țăranul și muncitorul erau înrolați în armata burghezomoșierească, în armata care nu apăra interesele poporului muncitor, în armata in care fiii poporului erau umiliți și batjocoriți. In seara a patra, locțiitorul politic s-a convins că are material suficient pentru a organiza ore culturale de masă cît mai plăcute și cît mai variate, în ce privește problema „artiștilor“, și-a dat seama că într-o subunitate nu trebuie să fie vorba despre așa ceva. Nu toți muncitorii și țăranii din patria noastră sînt „artiști" de meserie și totuși toți muncitorii și țăranii cîntă, dansează și petrec. Așa și cu ostașii, care nu sînt altceva decît muncitori și țărani. Nu e vorba ca să se transforme subunitatea intr-un ansamblu de cîntece și dansuri sau într-un teatru, ci e vorba ca ei să petreacă și să se cultive. Locțiitorul politic s-a adresat biroului U.T.M. din subunitate, care a antrenat în această plăcută îndeletnicire pe responsabilul bibliotecii mobile, pe responsabilul colegiului de redacție al gazetei de perete și încă un număr de 4,5 militari pricepuți și cu dragoste de cultură și au pornit a organiza orele culturale planificate în fiecare seară. Colonel V. CÎMPEANU Necazuri Eu sînt un difuzor. Știți, un difuzor din acelea care transmit programe pentru ostașii din unități. Dar, să vedeți, cu mine nu se laudă nimeni. Și de ce, nici eu nu știu. Că doar mie nu-mi stă gura o clipă. Dimineața, dis de dimineață, le dau ostașilor muzică simfonică , are la stație niște plăci cu muzică de cameră, quartete de Bach, de Mozart, o frumusețe. Dar băieții strigă : — Măi tovarășe ! Schimbă placa. Că adormim iar... Or fi frumoase, dar acum pune ceva mai vioi... asta las-o mai tîrziu... Eu însă știu că mai tîrziu e greu să asculți programele mele. Fiindcă mai tîrziu, încep deodată să hîrîi, și hîrîi, nu glumă... Că o comunicare făcută prin glasul meu, sună cam în felul următor : — „Tova... hrrrr... acum, cînd porniți la... hrrr!... ca să executați exercițiile de... hrrr !... să luați pildă de la tovarășul sergent... hrrr!... care ieri, timp de o oră a făcut... hrrrr pentru care a obținut un... hrrr!... Cînd se servește masa, tovarășul de la stație deobicei citește ceva despre igienă sau despre curățirea armei. Printre glasurile voioase ce se întretaie de la o masă la alta, conferința se aude cam așa : — „Tovarăși! Dimineața, la spălător, luați periuța, puneți pe ea pastă, sau... — ...piper, tovarășe bucătar... — ....și frecați cu ea dinții. — Tovarășe bucătar, mai dă-mi o porție de... — ...cîlți, cu care frecăm arma, după care ne uităm pe țeavă să nu aibă... — ...mămăliguță cu brînzăț. Și tot așa mai departe. Dacă dimineața au plecat la instrucție pe muzică de cameră, în schimb, seara, după ce se sună stingerea, încep să răsune niște marșuri, de le vine flăcăilor să lase așternutul și s-o pornească la drum, în cămăși și-n papuci, în pas cadențat , un-doi... un-doi... Și — ca mulțumire — aud pe cîte unul Măi, fi-ți-ar difuzorul să-ți fie. Așa-i că am necazuri? Acum vă ias... S-a făcut dimineață, unitatea s-a trezit, așa că trebuie să transmit „Nocturna“ de Chopin... Un difuzor necăjit P. conf. FRED FIREA