Apărarea Patriei, decembrie 1956 (Anul 12, nr. 282-306)
1956-12-01 / nr. 282
__________________________________ APARAREA PATRIEI O veche cunoștință Acest nume este destul de cunoscut cititorilor ziarului nostru. Informații, corespondențe, povestiri și reportaje au apărut sub semnătura : soldat fruntaș I. D. Costea. Materialele pe care ni le-a trimis soldatul fruntaș I. D. Costea, corespondentul voluntar al ziarului ,,Apărarea Patriei", au fost apreciate de colectivul nostru redacțional, după cum apreciate au fost, bupă apariție, și de către cititori. Trăind intens viața ostășească de fiecare zi, I. D. Costea a reușit să prezinte convingător imagini din diferite domenii de activitate a militarilor. Priceperea cu care scrie dovedește condei de gazetar. L-am întilnit nu demult într-o unitate, ca responsabil al stației de radioamplificare. Om potrivit la locul potrivit. Despre acest lucru vorbesc emisiunile stației, întocmite cu ingeniozitate și mult simț artistic. Programele de satiră și umor, povestirile interesante ca „Recruții" și „Cîțiva pumni’’’ de M. Sadoveanu, „Ion“ de I. L. Caragiale, pagini din operele lui Creangă și alți autori români și străini, emisiunea „O melodie pentru dvs..‘‘ și multe altele fac pe militari să aștepte cu multă curiozitate și nerăbdare programele pe care stația le emite pentru ei. E. B. Organizațiile U. T. M. — sufletul activității artistice de masă . In ultimul timp, în munca artistică de masă desfășurată în unitățile și subunitățile a.a. s-au obținut o serie de realizări frumoase. Organizațiile U.T.M., îndrumate de organele politice și organizațiile de partid,au manifestat mai multă preocupare față de această activitate deosebit de importantă pentru educarea tinerilor militari, pentru dezvoltarea simțului estetic și al gustului lor artistic. Urmarea acestei preocupări n-a întîrziat să se arate , cu sprijinul efectiv al organizațiilor utemiste, în toate subunitățile s-au format grupe artistice. La cel de-al VII-lea concurs pe armată, echipiele și grupele artistice din subunitățile de a.a. s-au prezentat cu programe mai închegate, mai variate, la un nivel artistic corespunzător. S-au obținut unele succese, deși nu suficiente, în reflectarea de către programele echipelor artistice a diferitelor aspecte ale vieții ostășești, și în deosebi a problemelor pregătirii de luptă și politice, ale ordinei și disciplinei militare. Prin monologări, dialoguri, cîntece satirice, epigrame etc., grupele artistice, mai ales, s-au făcut ecoul opiniei ostășești, au luat atitudine împotriva lipsurilor. Dar nu atît aceste realizări am vrut să le scot în evidență, ci metodele care au fost folosite pentru obținerea lor. In scopul generalizării experienței pozitive a celor mai bune grupe artistice din unități, birourile utemiste au organizat periodic consfătuiri cu responsabilii acestor grupe. In unele unități s-au organizat concursuri pentru cel mai bun recitator, solist etc. Din inițiativa organizațiilor utemiste, în unele unități s-au organizat colective de creație în care se elaborează și se discută toate producțiile originale. Datorită acestei preocupări, programele prezentate de echipele și grupele artistice s-au îmbogățit cu lucrări adecvate, au contribuit mai mult la educarea militarilor în spiritul îndeplinirii ireproșabile a tuturor îndatoririlor de serviciu. Un exemplu va întări această afirmație. Un grup de atemiști din unitatea unde muncește căpitanul Achimescu Stelian au pregătit și au prezentat în programul echipei artistice sceneta „Alarmă în noapte“, cu un subiect inspirat din pregătirea de specialitate a militarilor. Prin problemele ridicate, sceneta a prilejuit spectatorilor militari numeroase învățăminte pentru munca lor de fiecare zi. La ridicarea nivelului artistic al programelor artistice a contribuit și schimbul de experiență organizat cu unele formațiuni artistice din întreprinderi și instituții. Astfel, biroul atemist din unitatea unde muncește căpitanul Ciocîrlan Ioan a invitat, cu aprobarea comandantului, echipa artistică a unei uzine, care a împărtășit din experiența ei și prezentat două spectacole , în fața a responsabililor echipei și grupelor artistice din unitate. Cu sprijinul organelor locale U.T.M., în unele unități au fost invitați tineri artiști de la Teatrele de Stat sau din școlile de artă populară, care au ajutat la închegarea programelor artistice, la ridicarea nivelului cunoștințelor artistice ale interpreților. Desigur că în direcția sprijinirii activității artistice de masă se mai manifestă încă lipsuri pentru a căror lichidare organizațiile atemiste trebuie să-și mobilizeze toate forțele. Atenția lor trebuie îndreptată în primul rînd spre îmbunătățirea conținutului programelor artistice. Este necesar ca aceste programe să reflecte mai fidel viața din subunități, să înfățișeze, într-o formă artistică, fapte sau întîmplări care să contribuie la mobilizarea militarilor pentru îndeplinirea cu conștiinciozitate a sarcinilor pregătirii de luptă și politice. începuturile făcute în această direcție sînt încă timide. La această situație a contribuit și faptul că unele organe conducătoare U.T.M. au socotit și socotesc încă, și astăzi că activitatea artistică se organizează numai cu singurul scop de a distra pe militari, uitînd de scopul ei profund educativ. Așa se explică de ce la concursul anual al grupelor și echipelor artistice ostășești, de pildă, în unele programe au predominat bucăți de muzică ușoară care n-au nimic comun cu problemele vieții noastre ostășești, de ce numerele inspirate din munca militarilor pentru însușirea pregătirii de luptă și politice continuă să figureze încă rar în programele echipelor și grupelor artistice. Tot pe seama superficialității și insuficientei orientări, de care nu sînt străine nici organele de conducere U.T.M., trebuie pusă și apariția în aceste programe a unor numere necorespunzătoare, în contradicție cu cerințele regulamentelor militare, cu normele vieții ostășești. Activitatea artistică a fost pentru unele organizații utemiste o preocupare de moment, la sărbători. Concursul echipelor și grupelor artistice nu s-a bucurat de sprijinul organizațiilor U.T.M., mai ales în primele sale faze, cînd se punea accentul pe atragerea masei de militari la activitatea artistică. Din această cauză, activitatea artistică n-a căpătat un caracter de masă. Ea continuă să fie dusă de un număr limitat de oameni, restul fiind simpli spectatori. Organele de conducere U.T.M. au antrenat în munca artistică foarte puțini ofițeri tineri cu aptitudini artistice. In rîndul unor activiști U.T.M. s-a statornicit părerea complet greșită că pentru a sprijini activitatea artistică trebuie să fii neapărat specialist. Din această cauză ei nu-și aduc contribuția necesară la îmbunătățirea în ansamblu a muncii culturale și artistice. Spre a-i ajuta să lichideze cu această lipsă, în ultimul timp am renunțat la practica instruirii organelor conducătoare U.T.M. numai din punct de vedere teoretic, ci am aplicat sistemul Instruirii practice demonstrative, cu care prilej s-a arătat cum se organizează o grupă și o echipă artistică, cum se alcătuiește un program etc. Acest sistem trebuie practicat și de aci înainte. In unități și subunități există toate condițiile să se desfășoare în timpul liber al militarilor vastă și multilaterală activitate artistică. Este nevoie însă ca organizațiile utemiste, activiștii utemiști, să dea dovadă de mai multă inițiativă, să devină, așa cum a cerut Congresul al II-lea al U.T.M., sufletul activității cultural-artistice de masă. Căpitan D. KUPA Muzica este pasiunea elevului fruntaș Sigismund Tiberiu. In clipele libere el își desfată sufletul și tovarășii cîntind la pian. (Foto: ȘT. IONESCU) filă veche - E tînăr, chipeș și inteligent... Compune stihuri pentru domnișoare. Chiar fata comandantului de regiment Odată, la un bal, s-a-ntins o floare. Cînd trece sub fereastra dumneaei se simte alintat de-o dulce spartă. Și ca să-l vadă dînsa-n stare ce-i dă cu plutonul de pămînt , nu-1 iartă ! In zori striga : „Pluton, cînd vei porni în pas la defilare din cazarmă Să văd cum munții Vrancii s-or clinti Și poarta sub picioare cum se darmă ! Și vreau să văd noroiul de pe cîmp Cum talpa voastră-n nori de praf îl schimbă!“ Ședea cu mîna-n șold, cu chipul tîmp Și ordin da-n năpraznica lui limbă Iar noi, tot leatul patruzeci și trei, Izbeam vîrtos pământul cu bocancii . Dar poarta rămînea la locul ei Și nu se clătinau nici munții Vranei! Și nici un fir de praf nu se-nălța, Ci el urla și nu putea pricepe, Și în noroaie ne culca, ne fugărea Pînochiî ne ieșeau cu niște cepe. Nu, n-a pierit pe front, străpuns în piept Intr-un spital sfîrși pe-o năsălîe... O cruce avea de gît, de fier, ce-i drept Dar încă patru-n singe, de strenție VICTOR TULBURE Mai e puțin... Și vînturi de aiurea Vor fluiera prin scorburi, a pustiu. Din zi în zi mai singură, pădurea Și-o dezbrăca veșmîntul auriu Și ploaia lui Decembrie-o să-l întindă Șoselele — covor de glod — în drum. Și hornuri pe-o-nșezare aburindă Și-or tot-nălța columnele de fum. ...Nu-i rău, în anotimpul care vine, Să depeni lingă vatră amintiri Și să-nflorească, alăturea de tine, Vreo fată cu obraji de trandafiri. Tu, însă, luînd noroaiele de-a rîndul, Tăia-vei calea vîntului buimac Și gîndul vetri-n urmă mult lăsîndu-1 Tei pregăti, prin ploaie, de „atac“ Cînd sus pe dîmb vor chiui soldații, In piept zvîcnindu-ți ai să deslușești Și inima oricăruia din frații Ce bat cu tine drumuri ostășești, Și-ai să-ți aprinzi cu ei, pe dîmb, țigarea Vuiască vîntul, ploaia, cit or vrea Din inimile fraților, dogoarea Va face primăvară-n preajma ta. Maior LUCIAN DUMITRESCU In acest an, munca culturală de masă desfășurată în unitățile și subunitățile Regiunii a II-a Militare s-a îmbunătățit simțitor față de anii trecuți. încă de la începutul anului, organul nostru politic a luat o serie de măsuri pe linia traducerii în viață a cerințelor Directivei pentru îmbunătățirea muncii culturale. Comandanții de M.U. și unități, organele politice, aparatul politic din unități, organizațiile de partid și U.T.M., au fost îndrumate, în convocări și pe teren, prin instructori, să analizeze cu spirit de răspundere starea muncii culturale de masă din unități și subunități, spre a realiza o cotitură în acest domeniu de activitate. Au fost ajutați, de asemenea, să ia măsuri concrete în vederea realizării acelei indicații din Directivă potrivit căreia, în cel mai scurt timp, companiile și subunitățile similare trebuie să devină centre ale muncii culturale de masă în rîndul soldaților și sergenților. Printre măsurile organizatorice impor_______ »tante luate de organul politic al RegiuSnii pot fi amintite . »convocarea dirijorilorlor muzicilor militar> re. repartizarea artistiștilor profesioniști și << și a instrumentiștilor » in unități, pentru sprijinirea muncii culturale, asigurarea I » participării unor șefi gfic <? de echipe ■ [UNK] I)la concursul caselor de cultură ale sindicatellor și a tuturor insstructorilor cu munca culturală și a șefilor < echipelor artistice din unități, la concursul echipelor artistice — etapa pe Regiunea Militară. I Instructorii cu mun lica culturală au muncat cu mai mult pe testren, organizînd prac [UNK] »tic diferite activități « culturale. In fruntea » cluburilor ostășești, BILANȚ ȘI PERSPECTIVE Inițiativă și spirit organizatoric în majoritatea unităților, au fost puse elemente corespunzătoare, cu calități organizatorice și cu o cultură generală mai temeinică, ofițeri cu experiență în munca culturală. Datorită efortului comun al comandanților, lucrătorilor politici, organizațiilor de partid și tineret, primele rezultate bune n-au întîrziat să se arate. Intr-un timp relativ scurt, în cele mai multe subunități au fost amenajate camere pentru activitatea politico-culturală, unitățile și-au format echipe artistice, iar în majoritatea subunităților au apărut grupe artistice care au desfășurat o activitate rodnică. In ridicarea nivelului culturii generale și asigurarea timpului liber al militarilor un rol important au jucat activitățile organizate, în mai bune condiții, în cadrul cluburilor de unități și camerelor de activitate politicoculturală din subunități. Programele desfășurate la cluburi și în orele culturale de masă au contribuit, pe lângă celelalte forme ale muncii politice din armată, la dezvoltarea patriotismului militarilor, la înțelegerea mai profundă a unor probleme predate la pregătirea de luptă și politică. Cu toate că au fost obținute unele succese îmbucurătoare, trebuie să arătăm că mai sînt unități unde — cu toate că există toate condițiile necesare și cu tot sprijinul acordat de eșaloanele superioare — în munca culturală de masă continuă să se manifeste lipsuri. Așa, de pildă, în unitatea în care lucrează ofițerul Matei Tănase, echipa artistică n-a fost îndrumată și ajutată. Programele ei au fost neinteresante, la un nivel artistic scăzut. Din această cauză echipa nu s-a putut prezenta nici la concursul pe regiune. Unele cluburi au desfășurat o activitate sporadică, n-au sprijinit activitatea culturală din subunități și concursul „Iubiți cartea“. In unitatea din care face parte căpitanul Dupță, verificarea fondului de cărți s-a făcut în condiții nesatisfăcătoare, în bibliotecă au stat mult timp broșuri vechi, depășite. Din cauza neglijenței ofițerului Mișcov Traian, această bibliotecă a fost dotată cu o serie de romane în ciclu, fără continuitate între volume. Mai există subunități în care timpul afectat orelor culturale de masă este întrebuințat în alte scopuri. Pe viitor vom continua să depunem eforturi susținute pentru îmbunătățirea crescîndă a muncii culturale de masă în unități și subunități. In acest scop, în primul rînd vom căuta să lichidăm lipsurile existente și să dăm avînt muncii culturale acolo unde ea stagnează încă. Considerăm că al doilea pas pe care-l avem de făcut este instruirea mai temeinică a lucrătorilor de pe linie culturală și antrenarea fiecărui militar, indiferent de grad și funcție, în această muncă. Pentru a asigura în mai bune condiții timpul liber al militarilor, vom spori baza materială a cluburilor, îndeosebi în ceea ce privește jocurile distractive. Vom generaliza experiența pozitivă în legătură cu organizarea orelor culturale de masă, pentru ca acestea să contribuie din ce în ce mai mult la ridicarea nivelului cultural al militarilor, la recrearea lor. In acest scop vom sprijini orice inițiativă care va veni să ajute atingerea scopului propus de noi. De altfel, în general, pentru îmbunătățirea calitativă a muncii culturale este necesară multă inițiativă. Pentru antrenarea în masă a militarilor la concursul „Iubiți cartea“ vom conlucra și mai strîns cu organizațiile de tineret. Scopul principal pe care-1 urmărim este ca prin ridicarea nivelului de pregătire culturală a militarilor din unitățile și subunitățile subordonate Regiunii a III-a Militare să contribuim în măsură și mai mare la pregătirea de luptă și politică a efectivelor. Locotenent major LRISS Instructor cu munca culturală Variațiuni pe aceeași temă [[~] Tinerii care și-au satisfăcut stagiul militar au plecat și continuă să plece la vetrele lor. Gara de Nord cunoaște acum o animație deosebită. Aci am fost, într-o zi, martorul unei scene emoționante : zeci de foști ostași, din felurite unități și arme, prînzeau în comun ; pe masa improvizată din cîteva valize își ofereau bunătățile, mulțime de pachete pregătite pentru drum de grijulii gospodari de companie. In treacăt mi-am plimbat privirea prin valizele deschise și în toate am văzut cărți, broșuri, caiete. Am reținut cîteva titluri : „Bărăgan", „Pasărea furtunii", „Pămînt desțelenit“, „Așa s-a călit oțelul“. Și atunci m-am gîndit că", de bună seamă, mulți dintre cei care se întorc la vatră, în armată au învățat să iubească o carte bună. In presă și în unele convocări a fost semnalată adesea lipsa noutăților literare din bibliotecile unităților, ca urmare a faptului că, pînă să ajungă la cititorii militari, cărțile fac diverse „stații", unde întirzie, mai mult sau mai puțin. Dată fiind această situație — care unor zeloși iubitori ai birtiilor și tabelelor le pare încă de neînlăturat — renunțasem să mai pun bibliotecarilor penibila întrebare: „Ce noutăți ați mai primit ?" Așa stînd lucrurile, zilele trecute, am fost surprins văzînd în biblioteca Școlii Militare Medii de Marină volume proaspăt ieșite de sub tipar, mirosind încă o cerneală. Nu-mi venea să cred ochilor. „Misterul“ mi l-a lămurit îndată bibliotecara ; școlii i-a fost repartizat un fond bănesc, din care își procură, la timp și în cantitățile necesare, cărțile care apar. Iată o soluție bună, a cărei largă aplicare în unități ar fi salutară. 5 Ia aceeași școală... Bibliotecara Constantinescu Elvira mai vorbea despre pasiunea pentru lectură a micilor marinari, informîndu -mă că întreg efectivul școlii are fișe de cititor , ba unii dintre elevi — bunăoară Eftafan și Iordache Ștefan — au cîte trei fișe pline, ceea ce înseamnă că, în cîteva luni, ei au citit aproape 50 de volume. In vreme ce bibliotecara povestea despre toate acestea, ușa se deschise brusc și în prag apăru un elev îmbrăcat într-un halat gros, dintre acelea care se dau bolnavilor internați pentru tratament. Intr-adevăr, nu mă înșelasem — elevul venea direct de la infirmerie. Dorința de a citi l-a făcut să sfideze și viscolul ce șuiera afară și gripa încă nevindecată. A primit o carte și a dispărut pe ușă. După cîteva minute a mai venit un elev, tot de la infirmerie, și tot pentru a lua o carte. Desigur, m-a impresionat plăcut setea de lectură a elevilor, dar am tresărit la gîndul că drumul destul de lung pînă la bibliotecă le-ar putea dăuna sănătății, mai ales acum, iarna. Bine ar fi dacă cineva — și de ce nu chiar bibliotecara ? — ar merge zilnic la infirmerie și ar distribui elevilor internați noi cărțile dorite. 4. Nu demult, ziarul nostru a _a primit o corespondență în care ofițerul Giurele G. relata, cu neascunsă mîndrie, că militarii unei grupe din subunitatea comandată de el au primit cu toții insigna „Prieten al cărții“. — „Iată un fapt nou și unic în felul său“ — remarca atunci cineva din redacție. L-am contrazis, pentru un motiv foarte simplu , din expunerea ofițerului Szép Toma, la o convocare pe linie culturală, aflasem cu cîteva zile înainte că în unitatea din care face parte există nu o grupă, ci un întreg pluton de „Prieteni ai cărții“. (In fotografia alăturată pot fi văzuți cîțiva dintre acești elevi ascultînd părerile ofițerului Szen T. despre o carte). Mai era oare nevoie de alt argument ! Bineînțeles, argumentul acesta va putea fi înlocuit în momentul în care vom primi vestea că în cutare garnizoană este... o unitate de „Prieteni ai cărții“. Așteptăm pe curînd o asemenea veste ! Chiar și mai multe... N. MANAILA Sîrb fostă 1 decembrie 1956 Nr. 282 (3202) știri * știri • știri • știri • știri " • • *. . ' ' T • A . In atenția comandanților și lucrătorilor noștri politici stă, în preazent, problema învățării de cîntece ostășești de către tinerii militari. In urma sarcinilor și indicațiilor primite de la ofițerul Mihoreanu D., membrii fanfarei merg în subunități și repetă cu ostașii „Imnul R.P.R.“, „Partidul meu44, „Marșul armelor“ și alte cîntece. Dintre instrumentiștii fanfarei s-au evidențiat în această acțiune plutonierul Crupinschi M. și sergentul major Popovici, Locotenent major E. MAFTE] • In cadrul unei adunări de partid, ofițerul Hendea Gh. a primit sarcina sa se preocupe îndeaproape de amenajarea clubului unității. Pornind la treabă cu entuziasm, el a primit ajutor și de la ofițerul State Vasile, în special în ceea ce privește pavoazarea, și de la cîțiva ostași. In scurt timp, clubul unității a fost gata. Aci militarii își petrec acum timpul liber în mod plăcut și folositor. Locotenent GH. PREDA Intr-o duminică, la clubul de M. U. din garnizoana noastră a fost organizată o „zi distractivă“, la care au participat numeroși ofițeri și membri ai familiilor lor. Programul a cuprins un concurs ghicitoare cu premii, întreceri sportive, jocuri distractive și vizionarea filmului „Secretul sîngelui“. Militarii și familiile lor au cei răi să se organizeze mai des asemenea manifestări. Locotenent major I. GRINDEANU • Prin grija ofițerului Crăciun Gh., șeful clubului, echipa artistică a unității noastre pregătește și prezintă spectacole reușite. Ultimul program dat în fața militarilor a cuprins, în prima parte, muzică populară și ușoară romînească, iar în a doua, monologuri și recitări. In prezent, artiștii amatori pregătesc sceneta satirică „Radioteleviziune“ și schița dramatizată „Moș Teacă“ Locotenent I. MOTFOLEA Volumul de proză „Oameni în mers“, apărut nu demult în Editura Militară, înmănunchează o serie de lucrări în așa numitul „gen scurt" : nuvele, povestiri, schițe, scrise de tînărul scriitor Mircea Radina în ultimii ani. In rîndurile tinerei generații de prozatori, Radina încearcă, și nu arareori izbutește, să aducă o notă aparte, cu totul proprie. Acest lucru se vede nu numai în varietatea și noutatea domeniilor de activitate și a figurilor umane pe care le zugrăvește, ci și în utilizarea unor procedee literare care merg, de la analiza psihologică de bună calitate, pînă la povestirea la persoana întîia. El cunoaște bine oamenii despre care vorbește, le cunoaște deprinderile și trăsăturile sufletești, necazurile și bucuriile. Nu mai puțin remarcabilă este îndrăzneala cu care autorul abordează, în cele mai multe din lucrări, acele momente din viața eroilor săi, caracterizate prin luări de atitudine hotărîtoare în condiții de mare intensitate dramatică. Tendința aceasta de a accentua elementul dramatic, care se manifestă chiar și într-o schiță cu pronunțat caracter liric cum este „Crăiasa primăverii", reprezintă, desigur, o cale sigură de a merge la Inima cititorilor, însă, în același timp, ridică o serie de probleme cu privire la realizarea artistică propriu zisă, asupra cărora Mircea Radina ar fi bine să reflecteze. Iată, de exemplu, prima lucrare din volum, „Intîlnire la horă". Un ostaș, Iancu, cunoscut înainte ca fiind iute la minte și tare la pumni, se întoarce din armată. El vestește pe Andrei că, în prima duminică, după revenirea în satul de baștină, să fie la horă. Acesta se căsătorise între timp cu Ana, care fusese iubita lui Iancu. Totul prevestește un deznodămînt puternic, așa cum puternică este durerea ostașului pentru pierderea fetei dragi și cum puternicul este brațul cu care vrea să se răzbune. Autorul ne prezintă, în prealabil, într-o creionare reușită, caracterul contradictoriu al lui Andrei, care oscilează între frica nătîngă, chinuitoare, și dorința de a-și apăra totuși cinstea și căsnicia. Portretul Anei este de asemenea bine realizat. Femeia nu l-a uitat pe Iancu și bagă de seamă, în același timp, temerile lui Andrei, ceea ce mărește și mai mult interesul lectorului pentru deznodămîntul final, căci, în fond, de atitudinea lui Iancu va depinde și așteptata acțiune definitivă a Anei. In cadrul acesta de intense mișcări sufletești, de dezlănțuire a unor porniri profund omenești, în atmosfera bine prinsă, de încordare a tuturor jucătorilor de la horă, cum reacționează fostul ostaș Iancu ? El își amintise, în prealabil, de spusa locotenentului major Cotaru, cum că „vrăjmașul cel mai neîndurat al unui om este lipsa de stăpînire...“, și strînge pur și simplu mina lui Andrei, care tremură din toate încheieturile. Iar cînd află că acesta n-a ,furat-o“ pe Ana, cum îi șoptise nepotul de bogătan Cristache, ostașul „simte că-i pătrunde o mulțumire fără seamăn“. Trebuie să recunoaștem că cititorul, care știe că inima unui flăcău pătimaș și aprins din fire nu poate fi potolită cu sfaturi sau cu constatări raționale, nu-l va crede nici pe Iancu cu gestul lui mărinimos, dar care nu este justificat de evoluția anterioară a personajului, își face loc aci nu atit insuficientul efort al scriitorului de a descifra adine psihologia tipului uman, cit mai ales o concepție oarecum idilică, sentimentală, asupra resorturilor morale care pot declanșa și susține asemenea schimbări de atitudine și de conștiință profund răscolitoare în care se angajează întreaga ființă a respectivului erou. O reușită utilizare a elementului concret, a „aței care ține nasturii“ după vorba lui Lev Tolstoi, dovedește Radina în nuvela următoare „Cărări prin furtună". Elocvent în acest sens este episodul proiectatei execuții a lui Petre Mohor. Legat de stîlp, în fața careului de soldați aduși anume ca să asiste la uciderea „trădătorului de țară și tron", Petre aude răcnetul tatălui său care se prăbușește zdrobit de cumplita vedenie. Se smucește ca un nebun să scape din curelele înlănțuitoare, lacrimi îi umplu ochii. Prin mintea-i răvășită se perindă amintiri din copilărie, crîmpeie din prea puțin darnică în bucurii viața pe care o avusese. Printre rîndurile soldaților trece un freamăt de revoltă. Ofițerul care comandă plutonul de execuție, cuprins de o teamă animalică, izbește ceva cu piciorul: „Un măr. Mărul se rostogoli pînă la piciorul osînditului. Acesta își aduse aminte că la ei, în spatele casei, era un măr care făcea mere tot atît de mari și de frumoase". Un simplu amănunt în aparență, dar cu adevăr, cu relief conferă imaginii artistice a eroului surprins într-unul din cele mai tragice momente din viață ! Cu aceeași îndemînare autorul alternează, în primele scene din închisoare, reacțiile soldatului care încearcă deznădăjduit să afle cu mai e pînă la cinci, „ora execuției", de pildă, cu episoadele expuse retrospectiv, menite să ne dezvăluie firesc și bine motivat faptele care l-au adus pe Petre la osîndirea nedreaptă. In final, un atac al avioanelor sovietice și muncitorii de la fabrica din apropiere salvează pe condamnat care, deși rănit, mai are puterea să se bucure că se află într-o „casă cu percheluțe care joacă în vînt" în timp ce afară se aud tunurile armatelor eliberatoare. După cum se știe, astfel de coincidențe sînt admisibile în declanșarea conflictului unei lucrări literare, însă nu sînt recomandabile în rezolvarea lui, care este de dorit să se efectueze nu prin intervenția unor forțe din afara acțiunii propriu zise. Dacă în „Cărări prin furtună" faptul ca atare nu supără, în schimb în povestirea ,,Intr-o noapte de decembrie", coincidența bătăii pe care șeful de regie al domeniilor regale o aplică grăjdarului Spiridon? în noaptea răsturnării monarhiei, scade din intensitatea deznodămîntului, de altfel lucrat cu finețe și cu cuvenita economie a mijloacelor artistice. Spiridon, spre satisfacția legitimă a cititorului, îl bate zdravăn pe zbir, pentru ca abia după aceea să-și dea seama cu uluirea omului atîta amar de "Vreme năpăstuit, de importanța doborîrii mai-marelui tuturor zbirilor — regele — și să ceară mecanicului Andrei, potrivnic acțiunilor anarhice, „să nu fie supărat" Forța, care îl ajută pe un om simplu, cizmarul Nicolache, să galvanizeze energia sătenilor, cei mai mulți foarte tineri, făcîndu-i să dea o ripostă cu arma în mină nemților în retragere, este destăinuită în nuvela „Un om ciudat". Intr-o înlănțuire de întîmplări, în care cotitura din 23 August 1944 constituie punctul firesc de plecare, această forță a lui Nicolache, condamnat de doi ani la moarte de statul burghezo-moșieresc, se transmite treptat și sătenilor cu care reușește să dezarmeze, un detașament de 200 de hitleriști. Forța se numește simplu: încredere în oameni, dragoste de țară, conștiința cauzei drepte pentru care nici un sacrificiu nu e prea mare. Schițele din volum au, cu excepția uneia, ca personaje centrale, figurile unor ostași ai Armatei noastre Populare. Ei sînt surprinși fie în relațiile cu camarazii sau cu superiorii, fie cu oamenii din mijlocul cărora au plecat, fie pur și simplu ce necunoscuți. Elementele noi de conștiință patriotică, socialistă, curajul și bărbăția, spiritul tovărășesc, dîrzenia și voința de a birui greutățile oricît de mari ar fi ele, — trăsături distinctive ale ostașilor noștri — sînt zugrăvite de cele mai multe ori pe fondul unor împrejurări și al unor evenimente bine alese. Cei mai mulți dintre eroii din „Oameni în mers" vorbesc un limbaj natural, simplu, expresiv. Alții, însă, printre care mai ales ofițerii, se exprimă în formule generale fără culoare. In ceea ce privește descrierea luptelor, așezărilor sau naturii, alături de imagini îndrăznețe și sugestive, întîlnim pasaje monotone, plictisitoare. In ansamblul său, volumul „Oameni în mers" atrage atenția asupra unui scriitor cu reale perspective. Amintim însă autorului că deficiențele semnalate nu sînt de suprafață. Iar Mircea Radina nu are motive și nici dreptul să nu le înlăture. ST. GLIGOREA Mircea Radina : „Oameni în mers“ vom