Apărarea Patriei, noiembrie 1958 (Anul 14, nr. 258-282)

1958-11-01 / nr. 258

2 Comuniștii din organizația de partid al cărei secretar este ofițerul Vasilescu Constantin dovedesc un dezvoltat spirit combativ. In adună­rile de partid, majoritatea lor parti­cipă activ la discuții. Ei analizează profund problemele înscrise pe ordi­nea de zi, generalizează experiența înaintată, critică cu tărie lipsurile și neajunsurile din muncă, fac propuneri pentru lichidarea lor. Un izvor de învățăminte Unul dintre factorii care determină sporirea continuă a combativității co­muniștilor constă în faptul că biroul organizației de partid aplică cu stric­tețe în viață o cerință de bază a de­mocrației interne de partid : antrena­rea tuturor comuniștilor la dezbate­rea și rezolvarea problemelor și sar­cinilor care stau în fața organizației de partid, a unității. In acest scop, biroul organizației de partid și comu­niștii cu munci de răspundere din u­­nitate privesc cu multă atenție și cu mult spirit de răspundere criticile și propunerile pe care le fac membrii și candidații de partid, iau măsuri pen­tru înlăturarea lipsurilor pe care a­­ceștia le semnalează, pentru înfăptui­rea sugestiilor lor. Comuniștii din această organizație de partid își desfășoară activitatea în cadrul unei instituții militare de în­­vățămînt. După cum e și firesc, pro­blema învățămîntului, a formării e­­levilor ca buni comandanți și edu­catori ai subordonaților constituie preocuparea centrală a organizației de partid. Iată de ce în mai multe adunări ale organizației de partid au fost discutate sarcinile comuniștilor pentru îmbunătățirea conținutului e­­ducativ al procesului de învățămînt, pentru sporirea eficacității muncii profesorilor, intr-o asemenea adunare (la ordinea de zi : „Sarcinile comu­niștilor pentru buna desfășurare a ve­rificărilor parțiale și a examenelor de sfîrșit de an“), comuniștii au scos în evidență faptul că unii ofițeri in­gineri considerau sarcina lor încheia­tă odată cu întocmirea și expunerea lecțiilor. Ei neglijau munca cu elevii, în afara orelor de clasă, în vederea educării politico-ideologice a acesto­ra. Participanții la adunare au criti­cat această atitudine, lipsită de grijă pentru educarea elevilor și au pro­pus biroului să ia măsurile cores­punzătoare. In centrul atenției biroului Ținînd seama de propunerile făcute în adunare, biroul a luat măsuri pen­tru înfăptuirea lor. Printre acestea se numără și organizarea unei consfă­tuiri cu membrii și candidații de par­tid care lucrează în cadrul ciclurilor de specialitate: "Ih •'diSC’flțnite’’ISWtlte, problema sporirii spiritului de răspun­dere al profesorilor în muncă a ocu­pat un joc central. Pentru înfăptuirea celorlalte propu­neri, membrii biroului au expus per­sonal — în afara planului de învă­țămînt — unele lecții pe teme poli­tico-ideologice, care să contribuie a­­tît la îmbogățirea cunoștințelor ele­vilor, cit și la educația lor. Așa de pildă, ofițerul P. Șerban a expus lec­ția : „Ideile leniniste, călăuză în e­­ducația tineretului“, iar ofițerul T. Nicolae lecția cu tema : „Marea forță a lagărului socialist“. Secretarul bi­a­roului organizației de bază de partid expus în fața elevilor lecția cu tema : „Revizionismul contemporan —­ principalul pericol pentru mișcarea muncitorească internațională“. Biroul nu s-a ocupat însă numai de problema învățămîntului. O aten­ție deosebită a acordat-o problemei educației comuniste a elevilor, a dez­voltării conștiinței lor politice. In re­zolvarea acestor sarcini, biroul a ac­ționat în direcțiile indicate de propu­nerile comuniștilor. Bunăoară, un o­­fițer comunist a propus biroului să se ocupe mai mult de cultivarea la elevi a dragostei față de arma din care fac parte și a dorinței de a ob­ține succese maxime în pregătire. Pentru înfăptuirea acestor propuneri, biroul, împreună cu șeful organului politic, au întocmit un plan de acti­vități educative cu elevii, în care problema cultivării dragostei față de armă ocupă locul cuvenit. Printre activitățile desfășurate pînă acum, menționăm convorbirile în legătură cu acțiunile geniștilor în războiul an­tifascist, expunerile despre eroicele fapte de arme ale unor geniști ca Ef­­timie Croitoru și alții. Ofițerul Luca Dumitru a propus ca biroul să mobilizeze ofițerii comuniști cu munci de răspundere din școală, să meargă mai des în subunitățile de elevi, să participe la adunările U.T.M., să țină personal convorbiri cu elevii, să le expună anumite re­ferate pe teme de educație patriotică și comunistă și să-i ajute practic la înlăturarea diferitelor greutăți pe care le au în muncă, înfăptuind această propunere, ofițerii cu munci de răs­pundere au făcut și unele constatări prețioase în urm­a cărora s-au luat măsuri eficace. Bunăoară, ei au cons­tatat că orele culturale, prin conți­nutul lor, nu constituiau întotdeauna un mijloc de sporire a cunoștințelor, de îmbunătățire a educației elevilor. Ca urmare s-a luat măsura ca în ca­drul orelor culturale de masă să se organizeze cu regularitate lecturi li­terare, recenzii sau concerte muzicale și alte activități cultural-educative. Chiar și atunci cînd membrii și candidații de partid nu au făcut pro­puneri concrete biroului pentru îmbu­nătățirea muncii, ci doar au criticat o anumită stare de fapt, biroul a cău­tat să îndrepte situația. Un exemplu. Intr-o adunare de partid, ofițerul F. Gerardi a criticat biroul pentru că nu s-a ocupat de ajutorarea unei sub­unități pentru sporirea numărului e­­levilor de frunte. In adunare membrii biroului și-au recunoscut această lipsă. După adunarea amintită, biroul a discutat cu toți profesorii și cu co­mandanții de subunități măsurile « trebuiesc luate pentru sporirea numă­­­ru­lui—­elevilor de­ frunte, pentru­ popularizarea și generalizarea expe­rienței elevilor sirguincioși, fruntași la învățătură. Din acest exemplu se re­marcă stilul just de muncă al birou­lui față de propunerile comuniștilor El nu așteaptă ca totul să le fie in­dicat cu amănunte, ci se frămîntă să descopere cauzele unor neajunsuri semnalate, să ia măsurile cele mai eficace pentru înlăturarea lor. Crește combativitatea comuniștilor înfăptuind toate propunerile juste făcute de comuniști, fie ele de mai mică sau de mai mare însemnătate, biroul stimulează combativitatea membrilor și candidaților de partid, preocuparea fiecăruia pentru rezolva­rea cu succes a sarcinilor care-i stau în față. Dezbaterea documentelor Plenarei C.C. al P.M.R. din 9—13 iunie a.c. a constituit un punct de cotitură în activitatea acestei organizații de par­tid. Cu acest prilej, comuniștii au fă­cut numeroase propuneri menite să ducă la desrădăcinarea unor practici și atitudini învechite față de muncă. Să luăm numai cîteva exemple. In procesele verbale încheiate în adună­rile generale ale organizației de partid sînt înscrise o serie de propuneri ale comuniștilor care se referă la îm­bunătățirea pregătirii ideologice a ofițerilor și a pregătirii lor fi­­zico-sportive. Spre aceste două pro­bleme au fost îndreptate, în aproa­pe tot anul, eforturile biroului orga­nizației de partid. Totuși, pînă nu de mult timp, lucrurile nu au stat chiar atit de bine. Bunăoară, unii o­­fițeri, profesori la ciclurile de specia­litate, lipseau deseori de la pregătirea marxist-leninistă sub pretextul rezol­vării unor sarcini „urgente“ de învăță­mînt. In fapt, lipsurile lor de la șe­dințele de pregătire se datorau auto­­mulțumirii, „părerii“ că cunoștințele pe care și le-au acumulat le pot per­mite să nu frecventeze cu regulari­tate la forma de învățămînt politic la care sînt încadrați. Folosind din plin propunerile comuniștilor, biroul a luat numeroase măsuri pentru îndreptarea lucrurilor. Printre acestea pot fi amin­tite : chemarea în fața biroului orga­nizației de bază de partid a acelor o­­fițeri membri sau candidați de partid care au manifestat delăsare în ce pri­vește pregătirea lor politico-ideolo­­giă , expunerea suplimentară a tu­turor temelor la care s-au înregistrat absențe, sporirea exigenței în cadrul seminariilor etc. Roadele acestor mă­­su­ru s-au făcut repede simțite. Absen­țele au devenit tot mai rare, iar la seminarii majoritatea participanților au obținut numai calificative „bine“ și „foarte bine“. ” Biroul organizației de bază al cărei secretar este ofițerul C. Vasilescu a acumulat o experiență prețioasă in ce privește înfăptuirea propunerilor juste făcute de comuniști. Cu toate a­­cestea nu însemnează că în această privință biroul nu mai are nimic de făcut, că formalismul a fost înlăturat din toate activitățile. In prezent în­treaga organizație de partid se pre­gătește în vederea desfășurării adu­nării de partid pentru dare de seamă și alegerea noului organ conducător. Analiza ce se va face cu acest prilej va ajuta ca și­ pe viitor să se dea o atenție tot mai mare îndeplinirii pro­punerilor și sugestiilor comuniștilor în scopul întăririi continuie a rolului organizației de partid în viața uni­tății. Căpitan V. TEODORESCU VIATA DE PARTID Prind viața propunerile comuniștilor POȘTA REDACȚIEI Locotenent - colonel PLEȘA COR­NEL. C.A.A.T. ne face cunoscut că a luat toate măsurile în vederea soluțio­nării problemei semnalate. Pînă pe data de 06.11.1958 vi se va comunica rezultatul cercetărilor și măsurile luate. Locotenenții majori PURCAREANU ȘT., BASTEA GHITA, ȘERBAN IOAN, TEODORESCU ,. ONOFREI GH., SIMION ȘT., locotenent TUDOR IO­NEL. Vă comunicăm că faptele sem­nalate de dvs. au fost aduse la cu­noștința organelor de resort pentru a cerceta și dispune. Sergent major GHETEA PETRE. Pentru a vă da mai bine seama ce se înțelege prin cheltuieli de mutare, vă indicăm să studiați articolul 136, li­tera c din Decretul 416/952. Ofițerii și sergenții reangajați care sînt mu­tați la cerere nu se bucură de dreptu­rile prevăzute la articolul de mai sus. Soldații fruntași FECHETE ȘT., MARIAN M. și NĂSTASE GH. Con­cediul de odihnă este un drept de care se pot bucura toți militarii. Pen­tru informare în această problemă vă recomandăm să ieșiți la raportul co­mandantului sau al locțiitorului său politic. APARAREA PATRIEI GRIJA FAȚĂ DE MAȘINĂ DE LUPTĂ Echipajul autotunului, al cărui mecanic conductor este soldatu fruntaș Sava Mihai, execută întreținerea mașinii de luptă. (Foto: ST. ȘTEFAN) Baza sportivă a unității In unitatea din care face parte ofi­țerul Popescu Stelian, pe lângă pre­gătirea materială a noului an de ins­trucție, care să asigure o bună des­fășurare a pregătirii de luptă, se a­­cordă o grijă deosebită și pregătirii unei bune baze sportive. Este știut că rezultatele în pre­gătirea fizică a militarilor depind în mare măsură și de felul cum este organizată baza sportivă. Pentru a­­ceasta, s-a luat măsura ca unitatea să dispună de tot felul de aparate, piste și terenuri necesare pregătirii fizice și sportului. In această idee s-a trecut la amenajarea de portice pe subunități. In felul acesta, progra­mul pregătirii fizice poate să se des­fășoare în bune condiții. Pentru noul an de instrucție, co­mandantul unității a repartizat din­­­ tim­­pe fiecărei s­ubunătăți, sarcina ce-i revine în organizarea și amenajarea bazei sportive. O deosebită atenție se dă amenajării sălii de pregătire fizică a unității, ținîndu-se seama că pe timpul iernii aceasta va fi mult solicitată. Astfel, prin grija ofițeru­lui cu pregătirea fizică în unitate s-au pus la punct toate aparatele exi­stente în această sală. In afară de baza sportivă a subuni­tăților s-a amenajat un teren de fotbal, unul de volei și altul de bas­chet. De asemenea au fost amenajate terenuri pentru sărituri în lungime și în înălțime. Pentru o bună călire fizică a mili­tarilor, corespunzătoare sarcinilor pregătirii de luptă, în unitate au fost amenajate și două piste militare și toate obstacolele prevăzute de ins­trucțiuni. Locotenent major G. PETRE Să vorbim și despre lipsuri (Urmare din pag. l­a) o săptămînă, o lună biblioteca este închisă, sînt ab­­ia ostași și ofițeri lipsiți de ajutorul cărții. De această atitudine de subapreciere a activității muncii culturale s-au molipsit și unii comandanți de subunități. De exem­plu, locotenentul-major Pospai Nico­lae, deși știa că are sarcina de a des­fășura activități cultural-educative, el nu o îndeplinea sistematic, sub pre­textul altor probleme „mai“ importante. In articolul meu, așa cum făgădu­­iam cititorilor în primele rînduri, am insistat asupra faptelor negative ma­nifestate în cadrul desfășurării orelor culturale de masă. Nu am reușit să le arăt pe toate. Cred însă că acestea sînt cele întîlnite mai des. Aș vrea să spun totuși că la orele culturale de masă din unitatea noastră s-au organizat și activități interesante, au venit comuniști ilegaliști, fruntași în producție, au vorbit despre activitatea lor. S-au organizat seri literare, concursul „Ostașii isteți“, s-au făcut acele obișnuite plimbări pe harta țării etc. Aș propune un schimb de experiență organizat între șefii de cluburi. S-ar putea vorbi despre experiența pozitivă acumulată în privința­­ organizării orelor culturale de masă pentru a fi generalizată. Simflătă 1 noiembrie 1958 Nr.­­258 (5795)' intre 23-30 noiembrie: „Săptămînă economiei“ v Intensificarea acțiunii de economisire la C.E.C., o sarcină permanentă @ Munca politică desfășurată de comandanți și lucrători politici . Activități care pot fi organizate în unități Intre 23 și 30 noiembrie se va­­ des­fășura în întreaga țară „Săptămînă e­­conomiei“. Ea se organizează cu scopul stimulării spiritului de economisire al maselor, creșterii numărului depună­torilor și al depunerilor la C.E.C. In același timp, „Săptămînă economiei“ va prilejui o analiză a realizărilor obținute în acțiunea patriotică de dezvoltare a depunerilor la C.E.C. Printr-un Decret al Prezidiului Ma­rii Adunări Naționale, cu 10 ani în ur­mă a luat ființă Casa de Economii și Consemnațiuni prin contopirea Casei Naționale de Economii și Cecuri Poș­tale cu Casa de Depuneri. Ca institu­ție pusă în slujba poporului, Casa de Economii și Consemnațiuni — C.E.­C. a primit sarcina de a dezvolta în rîn­durile cetățenilor spiritul de economi­sire, de gospodărire chibzuită a veni­turilor lor personale. Acest spirit gos­podăresc pe care oamenii muncii și-l manifestă în producție, la locul de muncă, se oglindește și acasă în felul în care își administrează veniturile personale. Dovada acestui fapt este­ nu numai sporirea de la an la an a sume­lor depuse pe libretul de economii C.E.C. ci și creșterea numărului deți­nătorilor de librete de economii C.E.C.. al posesorilor de obligațiuni C.E.C. cu cîștiguri. Sporirea depunătorilor și depuneri­lor la C.E.C. oglindește totodată ridi­carea nivelului de trai al celor ce mun­cesc. Acțiunea de economisire a venituri­lor oamenilor muncii împletește inte­resul individual al fiecărui cetățean cu interesul general al poporului dînd po­sibilitate. imobilizării tuturor prisosu­rilor bănești pentru a putea fi apoi utilizate în scopul dezvoltării econo­miei naționale. Depunătorii la C.E.C. au numeroase avantaje directe : ga­rantarea de către stat a depunerilor, dobînda încasată la sumele depuse, po­sibilități de sporire a veniturilor pe baza libretelor și a obligațiunilor C.E.C. cu cîștiguri etc. Pe lîngă aceste avantaje banii depuși la C.E.C. se în­torc tot spre folosul oamenilor muncii. Redați circulației prin intermediul iC.E.C.-ului banii sînt folosiți de către stat pentru construirea de fabrici, u­­zine, școli, spitale, drumuri etc. Presa noastră publică regulat cifre care vorbesc de creșterea numărului celor care depun la C.E.C. prisosurile lor bănești. Astfel, în timp ce acum 10 ani existau doar 723.700 depunători la C.E.C. pe întreaga țară, anul acesta pînă la 30 septembrie numărul lor a ajuns la peste 2.700.000. Aceasta în­seamnă că pe întreaga țară, în medie, revine un libret de economii la 7 lo­cuitori Lett­imie., uakwl .«Un . cure .xetaie- ard'ș­terea masivă a numărului celor care-?i _ .... epun »urnele economisite la C.E.C. ne arată situația existentă în Capi­tala țării noastre unde la fiecare 5 lo­cuitori revin în medie 2 librete de conomii. Numărul depunătorilor la C.E.C. existenți astăzi în Capitală este aproape egal cu numărul depunătorilor existenți în întreaga țară cu 10 ani în u­rmă Conștienți de marele avantaj pe ca­­re-1 prezintă sumele depuse la C.E.C. numeroși oameni ai muncii își însușesc deprinderea economisirii, a gospodă­ririi cit mai chibzuite a banilor ce le prisosesc. Printre cei care sporesc me­reu rîndurile depunătorilor la C.E.C. se află în număr mare și ofițerii, ser­genții reangajați și angajații civili din Forțele noastre Armate. Munca poli­tică desfășurată de comandanți și loc­țiitorii lor politici, de organizațiile de partid și atemiste a avut ca urma­re creșterea tot mai mare a număru­lui de militari care depun cu regula­ritate la C.E.C. prisosurile bănești, văzînd în aceasta o îmbinare a intere­sului lor personal cu interesele statu­lui. Astfel, în multe unități unde s-a desfășurat o muncă politică eficace, peste 50 la sută din numărul ofițerilor și al sergenților reangajați sînt depu­nători la C.E.C. și posesori ai obliga­țiunilor C.E.C. cu cîștiguri. Exemple din acestea sînt multe. In comanda­mentul unde lucrează ofițerul Cojo­­caru Vasile, aproape 70 la sută din numărul cadrelor posedă librete C.E.C. Ofițerul Greciuc Constantin, ofițerul Caupman Marin, plutonierul Vulpoi Nicolae se numără printre cei m­ai ac­tivi depunători. Acolo unde comandanții, organele politice au acordat o atenție deosebită acestei acțiuni, acolo unde fiecare co­munist și atemist s-a străduit să fie exemplu pentru ceilalți militari în această privință, acolo au fost obținute rezultatele cele mai rodnice. In unita­tea unde muncește ofițerul Mitu Gior­­giu, toți ofițerii și sergenții reangajați precum și majoritatea militarilor în termen sunt depunători la C.E.C. In scopul atragerii unui număr cu­ mai mare de depunători la C­E­C, în unități trebuie să se ducă o intensă muncă de popularizare a avantajelor pe care le au cetățenii și statul de pe urma depunerilor. Ținînd seamă de ex­periența unităților fruntașe în acțiunea patriotică a depunerilor la C.E.C., co­mandanții și locțiitorii lor politici tre­buie să stabilească măsurile cele mai eficace pentru îmbunătățirea muncii în acest domeniu. Un rol deosebit în ac­țiunea de sprijinire a depunerilor la C.E.C. revine comuniștilor și utemiști­­lor. Pentru aceasta este bine ca pînă la deschiderea „Săptămînii economiei“ să se prevadă ținerea de conferințe și convorbiri cu militarii pentru ca aceștia să fie atrași în acțiunea de economi­sire. Printre preocupările echipelor artis­tice din unități și de la Casele Ofițe­­rilor și cluburile de garnizoană trebuie să figureze și tema deprinderii spre economii, dezvoltarea spiritului gospo­­dăre­sc al militarilor. Un rol în această direcție îl au mijloacele de agitație vizuală. De aceea e bine ca lucrătorii po­­litici să-și procure de la Casele de Economii din garnizoanele re­spective afișe, fotografii, grafice și broșuri pe care să le afișeze la locuri vizibile și în jurul cărora să organizeze convorbiri ale agitatorilor cu militarii. La stațiile de radioamplificare vor fi citite materiale despre avantajele, uti­litatea și importanța depunerilor la C.E.C., vor lua cuvîntul ofițerii, ser­genții reangajați și militarii în termen care posedă bani la C.E.C. și care vor vorbi, pe baza propriei lor experiențe, despre avantajele depunerilor la C.E.C. Gazetele ostășești au sarcina de a publica materiale care să sublinieze viu și convingător că intensificarea mișcă­rii de gospodărire cu chibzuială a veni­turilor personale, de economisire la C. E. C. constituie un aport la în­florirea economică și culturală a țării, la ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc Comuniștii și utemiștii au datoria de a fi exemplu, de a se situa în fruntea acestei acțiuni patriotice care îmbinînd interesele populației cu cele ale statu­lui ajută la dezvoltarea mai rapidă a economiei naționale. ÎN AJUTORUL PROPAGANDIȘTILOR ȘI AGITATORILOR A 41-a aniversare a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie La 7 Noiembrie, anul acesta, marele popor sovietic, popoarele țărilor socia­liste, întreaga omenire progresistă, săr­bătoresc cea de-a 41-a aniversare a Ma­rii Revoluții Socialiste din Octombrie. Acum 41 de ani, clasa muncitoare din Rusia în alianță cu masele largi ale țărănimii, sub conducerea glorio­sului partid bolșevic în frunte cu Le­nin, au răsturnat dominația capitaliști­lor și moșierilor, au sfărîmat mașina de stat burgheză și au instaurat dic­tatura proletariatului, creînd primul stat socialist din lume. Revoluția din Octombrie a în­semnat o cotitură radicală în des­tinele popoarelor Rusiei, în desti­nele întregii omeniri. Ea a zgu­duit întregul sistem mondial al capitalismului, a zdruncinat bazele do­minației burgheziei, trăgînd o linie de demarcație între lumea veche—a că­rei esență este exploatarea omului de către om — și lumea nouă, care eli­berează pe om de orice asuprire eco­nomică, politică, națională și spiri­tuală. Salvele de tun de pe crucișătorul „Aurora“ au anunțat lumii întregi, la 7 noiembrie 1917, începutul unei noi ere în istoria omenirii. Marea Revolu­ție Socialistă din Octombrie a dus pe întinsul pămînt al Rusiei la înlă­turarea deplină a oricărei exploatări și asupriri sociale și naționale. Ea nu numai că a proclamat mărețele idei ale socialismului, ale păcii, egalității în drepturi și prieteniei între popoare, dar le-a și tradus în viață. Tocmai de aceea aniversarea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie este sărbătoarea luminoasă nu numai a po­poarelor sovietice, ci și sărbătoarea tuturor oamenilor muncii și a forțelor progresiste din lumea întreagă.­­­ Victoria Revoluției din Octombrie a stîrnit în lagărul imperialist o furie turbată, deoarece reacțiunea­ vedea în noua orînduire creată de revoluția so­cialistă o amenințare directă a pozi­țiilor ei de clasă. Incercind să înăbușe tînăra republică sovietică, imperialiștii, în frunte cu cei americani și englezi, au sprijinit sîngerosul război civil dez­lănțuit de clasele exploatatoare ras­turnate de la putere și au organizat intervenția militară a celor 14 state capitaliste împotriva puterii sovieti­e. Li chemarea partidului comunist și a guvernului sovietic sute de mii de muncitori și țărani s-au ridicat la luptă și au zdrobit intervenția ar­mată imperialistă și­ contrarevoluția internă. In ajutorul proletariatului rus victorios s-a ridicat proletariatul din țările capitaliste creînd comitete de acțiune sub lozinca : „Jos mîinile de pe Rusia Sovietică“ ! Alături de tru­pele Armatei Roșii au luptat bata­lioane internaționale, alcătuite din revoluționari chinezi, unguri, romîni, polonezi, finlandezi, iugoslavi și al­ții. Victoria istorică a poporului sovie­tic asupra intervenționiștilor și alb­­gardiștilor în războiul civil a consti­tuit o mare înfrîngere militară și po­litică a imperialismului mondial, o demonstrație a uriașei forțe vitale și a invincibilității republicii sovietice. A­­ceastă victorie a confirmat in mod strălucit cuvintele lui Lenin : „Nicio­dată nu va fi învins poporul ai că­rui muncitori și țărani și-au dat sea­ma, au simțit și au văzut în majori­tatea lor, că ei își apără propria lor putere, puterea sovietică — puterea celor ce muncesc, că ei apără cauza a cărei izbîndă le va asigura lor și copiilor lor posibilitatea de a se bu­cura de toate binefacerile culturii, de tot ce a creat munca omenească“. După lichidarea intervenției străine și a contrarevoluției, poporul sovietic a trecut la lupta hotărîtă pentru con­struirea socialismului. Programul construcției socialiste a fost elaborat în mod concret de­­ marele Lenin. A­cest program prevedea lichidarea înapoierii tehnico-economice a Rusiei, crearea economiei socialiste, transfor­marea țării într-un puternic stat in­dustrial și, pe baza creșterii tuturor ramurilor economiei, asigurarea unui ridicat nivel de trai al poporului muncitor. Un obiectiv important al planului leninist de construire a so­cialismului a fost transformarea a­­griculturii înapoiate și fărîmițate, într-o agricultură socialistă înaintată, mecanizată. De asemenea, planul le­ninist al construcției socialiste pre­vedea sarcinile revoluției culturale, ale pregătirii de numeroase cadre de specialiști cu o înaltă calificare pen­­tru toate domeniile economiei și cul­turii. Atragerea celor mai largi mase de oameni ai muncii către știință, teh­nică, cultură, la conducerea statului, sublinia Lenin, constituie o condiție obligatorie a construcției socialismu­lui Poporul sovietic sub conducerea partidului comunist a trecut la rea­lizarea planului construirii socialis­mului în condiții grele, deoarece a moștenit de la capitaliști și moșieri o economie extrem de înapoiată. Că­­lăuzindu-se după indicațiile leniniste despre căile și metodele de creare a bazei tehnico-materiale a socialismu­lui, Partidul Comunist al Uniunii So­vietice a învins toate greutățile, în­făptuind cu hotărîre industrializarea­ socialistă a țării, îndeplinirea cu suc­ces a primelor planuri c vicinale a transformat Uniunea Sovietică din­­tr-o țară agrară într-una industrială, industria socialistă fiind capabilă să producă toate felurile de utilaj mo­dern și mijloace tehnice de prim rang, să asigure Armata Sovietică cu toate tipurile de armament mo­dern. Intr-un termen scurt au fost create mii de întreprinderi, adevărați giganți ai industriei socialiste, ra­muri întregi ale industriei pe care nu le cunoscuse Rusia înainte de re­voluție. Dacă pentru crearea unei in­dustrii moderne, țările capitaliste au avut nevoie de 100—150 ani, poporu­lui sovietic, bazat pe superioritatea sistemului socialist, i-au trebuit pen­tru îndeplinirea acestei sarcini numai 15­-20 ani. Odată cu industrializarea țării și pe baza ei, partidul bolșevic a înfăp­tuit tranformarea socialistă a agricul­turii, cea mai grea sarcină după cu­cerirea puterii politice de către clasa muncitoare. Prin întreaga sa dezvol­tare, orînduirea colhoznică și-a dove­dit superioritatea asupra gospodăriei țărănești individuale fărîmițate și a­­supra marii gospodării capitaliste In anii construcției victorioase a so­cialismului a fost înfăptuită cu succes revoluția culturală. A fost construită o largă rețea de școli, instituții cultu­ral-educative, instituții de învățămînt superior, tehnico-științific etc. A fost introdus învățămîntul elementar obli­gatoriu în limbile naționalităților din U.R.S.S. S-a ridicat nivelul cultural general al oamenilor muncii. Revolu­ția culturală a dus la creșterea și for­marea unei noi intelectualități, ieșită din rîndurile muncitorilor și țăranilor, strîns legată de popor și care îi slu­jește cu devotament. In economia so­vietică lucrează în prezent peste 6 mi­lioane de specialiști cu studii supe­rioare și studii medii speciale, în timp ce in 1913 numărul acestor specialiști era mai mic de 200.000. Ca urmare a victoriei socialismului pe tot frontul a crescut bunăstarea maselor populare. Șomajul și teama oamenilor muncii de ziua de mîine au rămas o tristă amintire a trecutului. Pentru întîia oară în istorie a însă înscăunată o adevărată democrație democrația1 celor ce muncesc. Stătu socialist nu numai că a proclamat dar a și asigurat dreptul real al cetă­țenilor la muncă, la învățătură, odihnă asigurare la bătrînețe, a dat femeii «de­plină egalitate în drepturi, în viața politică și socială, a deschis tinereții lui calea largă spre însușirea de cu­noștințe, spre muncă creatoare, spre fapte îndrăznețe și eroice. Oamenilor muncii le-au fost puse la îndemînă toate mijloacele materiale în vederea exercitării drepturilor cuce­rite în urma Revoluției din Octombrie, în vederea participării lor largi la con­ducerea treburilor politice, economice și de stat. In politica P.C.U.S. de an­trenare a maselor muncitoare la con­ducerea statului și-a găsit o strălu­cită întruchipare indicația leninistă că statul socialist este puternic prin conștiința maselor. Victoriile epocale ale poporului sovietic în construcția economică și de stat din U.R.S.S. au unit și mai strîns masele în jurul P.C.U.S., a cărui politică ele o consi­deră drept politica lor proprie, expre­sie a intereselor lor vitale. Revoluția din Octombrie a dat o pildă măreață de rezolvare marxist­­leninistă a problemei naționale. Pu­terea sovietică a lichidat orice formă de asuprire națională, de inegalitate între popoare, a făurit și a consolidat prie­tenia sinceră, frățească între toate po­poarele care trăiesc în marea țară a socialismului. In U.R.S.S. s-a dezvoltat și se dez­voltă o cultură nouă, socialistă în conținut și națională în formă. Toate aceste măsuri au trezit la viață nouă, socialistă, masele de uzbeci, turk­­meni, tadjici, kazahi, kirghizi, baș­­kiri, iakuți și oameni de alte naționa­lități, care se aflau înainte de revolu­ție pe diferite trepte de dezvoltare e­­conomică, socială și culturală. Rezolvarea problemei naționale în U.R.S.S. a spulberat minciuna secu­lară a colonialiștilor despre popoarele ..Inferioare“ și a arătat fără putință de tăgadă că creația istorică, de sine stă­tătoare, nu este apanajul unor națiuni ,­alese“ ci este accesibilă tuturor po­poarelor. Construirea cu succes a economiei socialiste în U.R.S.S., pe de o parte, și adîncirea racilelor economiei țărilor capitaliste, pe de altă parte, scoteau tot mai mult în evidență faptul că o­­rînduirea capitalistă este condamnată de istorie la pieire inevitabilă. Cuprins de ură sălbatică față de Țara Socia­lismului victorios, imperialismul in­ternational, și in primul rînd monopo­­liștii americani, au sprijinit activ înar­marea fascismului german și dezlănțu­irea de către acesta a războiului cri­minal antisovietic. Bazîndu-se pe puternica sa econo­mie socialistă creată în anii primelor cincinale, poporul sovietic a zdrobit mașina de război a Germaniei hitle­­riste, a eliberat o serie de popoare din Europa de sub jugul fascismului ger­man, salvînd civilizația întregii ome­niri de pericolul fascist. In uriașa încleștare militară cu for­țele agresiunii fasciste a învins orîn­duirea socială și de stat sovietică, născută în Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, a învins ideologia so­cialistă, cea mai înaintată din lume. Sistemul socialist al economiei, unita­tea morală și politică a societății so­vietice — bazată pe alianța dintre clasa muncitoare și țărănime, pe prie­tenia popoarelor din U.R.S.S. — au însemnat pentru Uniunea Sovietică iz­voare de forță indestructibilă. Marele Război pentru Apărarea Pa­triei a confirmat cu deosebită vigoare justețea învățăturii leniniste despre a­­părarea patriei socialiste, despre ne­cesitatea întăririi continue a capacită­ții ei de apărare. Războiul a văd­it pro­funda clarviziune a P.C.U.S., care a promovat la timp linia de grăbire a ritmului de construire a socialismului, a luat toate măsurile pentru organiza­rea apărării militare a statului socia­list. Prin grija P.C.U.S., Armata So­vietică a fost înzestrată și echipată cu tot ce era necesar luptei cu un dușman puternic. Cadre militare noi, capabile, au fost educate de partid. Armata So­vietică — trup din trupul și sînge din singele poporului ei — a demonstrat din nou în luptele crîncene cu cotropi­torii fasciști imensa superioritate a forțelor armate ale statului socialist asupra oricărei armate burgheze. Inspiratorul și organizatorul victo­riei poporului sovietic asupra Germa­niei hitleriste și Japoniei militariste a fost P.C.U.S. însuflețiți de comuniști, ostașii de pe front și oamenii muncii din spatele frontului au săvîrșit fapte de eroism în luptă și în muncă, ce au stîrnit admirația popoarelor. întreaga omenire poartă recunoștin­ță Uniunii Sovietice pentru rolul său hotărîtor în obținerea victoriei asupra forțelor negre ale fascismului. Zdro­birea fascismului german și militarismului japonez a însemnat c­a nouă și puternică lovitură dată capi­talismului, ducînd la slăbirea consi­derabilă a acestuia. Victoria Uniunii Sovietice în Marele Război pentru A­pararea Patriei a sporit prestigiul U.R.S.S. pe arena mondială. Ea a fă­cut să crească influența pe care o exercită socialismul asupra oamenilor muncii din întreaga lume, a creat con­diții avantajoase pentru ca o serie de țări din Europa și Asia să se smulgă din lanțul imperialismului, să răstoarne puterea moșierilor și capitaliștilor, să instaureze puterea­ populară și să pă­șească la construirea socialismului. S-a format lagărul mondial al socialismu­lui, cea mai mare cucerire a popoare­lor După război, într-un timp scurt, po­porul sovietic a lichidat marile distru­geri provocate de cotropitorii fasciști și a dezvoltat mai departe economia țării. Al 4-lea și al 5-lea plan cincinal au fost îndeplinite cu succes, iar in prezent poporul sovietic luptă cu ab­negație pentru îndeplinirea grandioa­selor sarcini de construire a comunis­mului trasate de cel de-al XX-lea Con­gres al P.C.U.S. In 1957, ca urmare a măsurilor luate de P.C.U.S. pentru reorganizarea conducerii industriei, a muncii pline de avînt patriotic a oa­menilor sovietici, volumul global al producției industriale a depășit de 33 de ori nivelul anului 1913, iar produc­ția mijloacelor de producție a sporit de 74 de ori în comparație cu anul 1913. Industria, ca și întreaga econo­mie sovietică s-a dezvoltat și continuă să se dezvolte într-un ritm rapid, ne­­maiîntîlnit în istorie. Noi și importante realizări au fost obținute și în dezvoltarea agriculturii U.R.S.S. In ultimii 4 ani producția a­­gricolă a Uniunii Sovietice a crescut in medie anual cu 7,1 la sută, în timp ce în S.U.A. producția­­ agricolă a crescut numai cu 1,1 la sută. Măsurile luate în ultima vreme pentru dezvolta­rea continuă a orînduirii colhoznice și pentru reorganizarea S.M.T. oferă posibilități și mai mari ca agricultura U.R.S.S. să se dezvolte într-un ritm excepțional de rapid. Pe această bază poporul sovietic rezolvă azi cu succes sarcina sa economică fundamentală. Succese remarcabile au obținut știința și tehnica sovietică. După cum se știe, prima centrală atomo-electrică din lume a fost construită și dată în ex­ploatare în Uniunea Sovietică în 1954 ; a­ fost construit de asemenea sincro­­fazotronul sovietic — cel mai puternic accelerator de particule din lume. Crearea de către U.R.S.S. a rache:

Next